H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 15 alin.(2) lit.d)

şi 38 alin.(4) lit.f) din Codul de executare al Republicii Moldova

(sesizarea nr.24g/2017)

 

nr. 39  din  14.12.2017

 

Monitorul Oficial nr.68-76/36 din 02.03.2018

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 22 februarie 2017

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 15 alin.(2) lit.d) şi 38 alin.(4) lit.f) din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004, ridicată de avocatul Aureliu Scorţescu în dosarul nr.2rh-164/2016, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 22 februarie 2017 de către Colegiul civil al Curţii de Apel Chişinău (Ana Panov, Maria Moraru, Valeriu Efros), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

3. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pretins, în esenţă, că dispoziţiile art.15 alin.(2) lit.d) şi art.38 alin.(4) lit.f) din Codul de executare contravin articolelor 1 alin.(3), 46 alin.(1) şi (2) şi 54 alin.(1) din Constituţie.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 10 martie 2017 sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

6. În şedinţa plenară publică a Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a fost susţinută de către avocatul Aureliu Scorţescu. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept ale Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, Secretar de Stat al Ministerului Justiţiei.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

7. La 21 martie 2006, Judecătoria Centru, mun.Chişinău, a remis către Oficiul de executare Botanica al Departamentului de executare al Ministerului Justiţiei titlul executoriu privind încasarea de la L.A. în beneficiul L.S. a pensiei alimentare pentru întreţinerea copilului minor.

8. La 6 mai 2006, executorul judecătoresc Marian Nacu a emis încheierea privind primirea spre executare a documentului executoriu, intentarea procedurii de executare, precum şi acordarea termenului de executare benevolă. Ulterior, în temeiul cererii debitorului din 18 octombrie 2006, documentul executoriu a fost remis la locul de muncă al acestuia pentru efectuarea reţinerilor din salariu de către angajator.

9. La 17 iunie 2010, Parlamentul a adoptat Legea privind executorii judecătoreşti nr.113, prin care a fost instituit sistemul de executori judecătoreşti privaţi, în baza a noi principii şi modalităţi de funcţionare.

10. În acest context, prin actul de predare din 29 septembrie 2010, executorul judecătoresc Ruslan Ciobanu a preluat procedura de executare a documentului executoriu din 6 martie 2006.

11. Deşi debitorul L.A. achita lunar pensia alimentară pentru întreţinerea copilului minor, la 25 noiembrie 2015 executorul judecătoresc a dispus, printr-o încheiere, aplicarea măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu, prin aplicarea interdicţiilor asupra patrimoniului debitorului şi perfectării paşaportului acestuia.

12. După prezentarea de către debitor a actelor ce confirmau efectuarea reţinerilor din salariu, la 29 decembrie 2015, executorul judecătoresc a dispus anularea interdicţiilor aplicate prin încheierea din 25 noiembrie 2015. De asemenea, printr-o încheiere din aceeaşi dată, executorul judecătoresc a dispus încasarea de la debitor în beneficiul executorului judecătoresc a onorariului în mărime de 23257 lei pentru acţiunile întreprinse din oficiu în perioada noiembrie 2010 – decembrie 2015, precum şi taxele şi spezele procedurii de executare în mărime de 240 lei.

13. La 27 ianuarie 2016, L.A. a depus la Judecătoria Botanica, mun.Chişinău, o cerere de chemare în judecată împotriva L.S., intervenient accesoriu executorul judecătoresc, Ruslan Ciobanu, prin care a solicitat anularea încheierii din 29 decembrie 2015 privind încasarea cheltuielilor de executare.

14. La 28 martie 2016, Judecătoria Botanica, mun.Chişinău, a constatat că executorul judecătoresc nu a întreprins nici un fel de acţiuni în vederea executării documentului executoriu din 6 martie 2006, or, acesta era în curs de executare, şi prin urmare, a anulat încheierea executorului judecătoresc din 29 decembrie 2015.

15. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2016, ca urmare a recursului declarat de executorul judecătoresc, a fost casată încheierea Judecătoriei Botanica, mun.Chişinău, din 28 martie 2016. În motivarea deciziei sale, instanţa de judecată a invocat că, întrucât documentul executoriu din 6 martie 2006 a fost expediat de către executorul judecătoresc la locul de muncă al debitorului, urmărirea salariului debitorului în cadrul procedurii de executare se califică ca acţiuni de executare silită, astfel, executorul judecătoresc are dreptul să-şi calculeze onorariul în corespundere cu prevederile Codului de executare.

16. La 17 octombrie 2016, L.A. a depus la Curtea de Apel Chişinău o cerere de revizuire a deciziei menţionate supra.

17. La 21 decembrie 2016, în cadrul şedinţei de judecată, avocatul Aureliu Scorţescu a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolelor 15 alin.(2) lit.d) şi 38 alin.(4) lit.f) din Codul de executare al Republicii Moldova, nr.443-XV din 24 decembrie 2004.

18. Prin încheierea din aceeaşi dată, Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

 

B. Legislaţia pertinentă

19. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

[…]”

 

20. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003 (republicat M.O., 2013, nr.130-134, art.415) sunt următoarele:

Articolul 255

Executarea hotărârii

„Hotărârea judecătorească se execută, în modul stabilit de lege, după ce rămâne definitivă, cu excepţia cazurilor de executare imediată după pronunţare.”

Articolul 256

Executarea imediată a hotărârii

„(1) Urmează a fi executate imediat ordonanţa sau hotărârea judecătorească prin care pârâtul este obligat la plata:

a) pensiei de întreţinere;

b) salariului şi a altor drepturi ce decurg din raporturi de muncă, precum şi a indemnizaţiilor prevăzute de statutul şomerilor, în mărimea unui salariu mediu;

c) reparaţiei prejudiciilor cauzate prin vătămare a integrităţii corporale sau prin o altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, dacă reparaţia s-a efectuat sub formă de prestaţii băneşti periodice;

d) unui salariu mediu pentru absenţă forţată de la lucru, în cazul reintegrării în serviciu.

(2) Hotărârea judecătorească privind reintegrarea în serviciu a salariatului concediat sau transferat nelegitim urmează a fi executată imediat.”

 

21. Prevederile relevante ale Codului de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004 (republicat M.O., 2010, nr.214-220, art.704) sunt următoarele:

Articolul 10

Executarea silită

„(1) Executarea silită reprezintă un ansamblu de măsuri, prevăzute de prezentul cod, prin care creditorul realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul organelor de stat abilitate, drepturile sale, recunoscute printr-un document executoriu, dacă debitorul nu-şi îndeplineşte benevol obligaţiile.

(2) Executarea silită începe prin sesizarea executorului judecătoresc în condiţiile legii şi se efectuează prin orice formă prevăzută de prezentul cod, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin documentul executoriu, până la achitarea dobânzilor, a penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii, precum şi a cheltuielilor de executare.

(3) Executarea silită se efectuează în baza unui titlu executoriu sau a unui alt document care, potrivit prezentului cod, este document executoriu.”

Articolul 15

Prezentarea documentului executoriu spre executare

„(1) Documentul executoriu se prezintă spre executare de către creditor.

(2) Instanţa de judecată prezintă din oficiu titlul executoriu spre executare în pricinile ce ţin:

a) de confiscarea bunurilor;

b) de urmărirea sumelor ce urmează a fi făcute venit la stat;

c) urmărirea sumelor încasate din contul statului, din contul întreprinderilor de stat şi al celor municipale, al societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat;

d) de urmărirea pensiei de întreţinere;

[…].

(3) În cazurile enumerate la alin.(2), instanţa de judecată expediază documentele executorii conform competenţei teritoriale prevăzută la art.30 alin.(3) şi (4) din prezentul cod şi informează părţile despre prezentarea acestora spre executare.

[…]”

Articolul 38

Onorariul executorului judecătoresc

„(1) Onorariul executorului judecătoresc este încasat de la debitor, dacă legea nu prevede altfel, în temeiul unei încheieri emise de executorul judecătoresc, în toate cazurile de stingere, totală sau parţială, a obligaţiei stabilite în documentul executoriu sau de încetare a procedurii de executare.

[…]

(4) În cazul încetării procedurii de executare în alte temeiuri decât cele indicate la alin.(1), onorariul va fi achitat după cum urmează:

[…]

f) în cazul executării documentului executoriu în termenul prevăzut la art.60 alin.(3), onorariul va fi achitat de debitor în proporţie de 50% din mărimea obişnuită a acestuia.

(5) Executorii judecătoreşti pot negocia avansarea totală sau parţială a onorariului de către creditor, nu însă şi să condiţioneze punerea în executare a documentelor executorii de achitarea anticipată a onorariului.”

Articolul 60

Intentarea procedurii de executare

„(1) Procedura de executare se intentează la cererea creditorului urmăritor sau, în cazurile prevăzute de prezentul cod, la demersul instanţei de judecată, cu prezentarea documentului executoriu spre executare.

[…]

(3) În termen de 3 zile după primirea documentului executoriu, executorul judecătoresc emite o încheiere cu privire la intentarea procedurii de executare, pe care o expediază părţilor în procedura de executare în cel mult 3 zile de la emitere, şi propune debitorului de a executa documentul executoriu în termen de 15 zile, fără să întreprindă acţiuni de punere în executare a documentului executoriu. La încheierea cu privire la intentarea procedurii de executare va fi anexat borderoul de calcul al cheltuielilor de executare legate de plata taxei de intentare şi de arhivare a dosarului de executare.

(3¹) În cazul renunţării debitorului de a executa documentul executoriu în termenul menţionat la alin.(3), executorul judecătoresc continuă procedura de executare, expediind părţilor o încheiere în acest sens, însoţită de borderoul de calcul al altor cheltuieli de executare, cu menţiunea că suma acestora, care urmează a fi încasată de la debitor, se va stabili ulterior în condiţiile legii, iar debitorului îi va expedia şi copia, certificată de executorul judecătoresc, de pe documentul executoriu.

(4) Încheierea privind intentarea procedurii de executare poate fi contestată doar de debitor, în temeiul prevăzut la art.61 lit.b) şi e) din prezentul cod, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie teritorială biroul executorului judecătoresc îşi are sediul sau, în cazul municipiului Chişinău, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc.”

 

ÎN DREPT

22. Din conţinutul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta vizează, în esenţă, lipsirea debitorului de posibilitatea de a executa benevol hotărârea judecătorească privind stabilirea şi încasarea pensiei de întreţinere, care se prezintă de către instanţa de judecată din oficiu spre executare silită, şi obligarea acestuia ex lege la plata onorariului executorului judecătoresc.

23. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională precum dreptul la proprietate privată şi proporţionalitatea restrângerii acestui drept.

 

A. ADMISIBILITATEA

24. Prin decizia sa din 10 martie 2017, Curtea a verificat întrunirea următoarelor condiţii de admisibilitate:

(1) Obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie

25. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

(2) Excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu

26. Fiind ridicată de către avocatul Aureliu Scorţescu în dosarul nr.2rh-164/16, care se află pe rolul Curţii de Apel Chişinău, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

(3) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei

27. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

28. Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 15 alin.(2) lit.d) şi 38 alin.(4) lit.f) din Codul de executare.

29. Curtea acceptă argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei.

(4) Nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate

30. Curtea reţine că prevederile contestate nu au constituit anterior obiectul controlului constituţionalităţii.

31. Prin urmare, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

32. Curtea observă că autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 46 alin.(1) şi (2) şi 54 alin.(1) din Constituţie.

33. Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea a menţionat constant în jurisprudenţa sa că dispoziţiile acestui articol comportă un caracter generic şi constituie imperative de ordin general-obligatoriu, care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate. În acelaşi timp, Curtea reţine că articolul 46 alin.(2), potrivit căruia „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”, nu este incident normelor contestate.

34. Totodată, Curtea reiterează că normele constituţionale cuprinse în articolul 54 nu au o semnificaţie autonomă şi urmează a fi aplicate prin raportare la un drept fundamental, garantat de Constituţie.

35. Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va opera cu prevederile articolului 46 alin.(1) combinat cu articolul 54 din Constituţie.

 

B. FONDUL CAUZEI

I. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 46 ALIN.(1) COMBINAT CU ARTICOLUL 54 DIN CONSTITUŢIE

36. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale contestate încalcă articolul 46 alin.(1) din Constituţie, care prevede că:

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[…]”

37. La fel, autorul excepţiei pretinde că prevederile criticate contravin dispoziţiilor articolului 54 din Constituţie, potrivit cărora:

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

[…]”

 

1. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

38. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia consideră că prevederile art.15 alin.(2) lit.d) din Codul de executare, potrivit cărora instanţa de judecată prezintă din oficiu titlul executoriu spre executare în pricinile ce ţin de urmărirea pensiei de întreţinere, obligă debitorul să execute hotărârea judecătorească prin intermediul executorului judecătoresc, fiind privat de posibilitatea să o execute în mod benevol. În acelaşi timp, dispoziţiile art.38 alin.(4) lit.f) din Codul de executare obligă debitorul să achite onorariul executorului judecătoresc chiar dacă ultimul nu întreprinde nici un fel de acţiuni în vederea executării documentului executoriu. În asemenea situaţie, potrivit autorului excepţiei, debitorul este de fapt deposedat de proprietatea sa. Or, creditorul are dreptul să depună, de sine stătător, titlul executoriu către executorul judecătoresc spre executare silită în cazul în care debitorul nu execută benevol hotărârea judecătorească.

39. Potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile legale contestate sunt contrare prevederilor art.46 alin.(1) şi 54 alin.(1) din Constituţie.

 

2. Argumentele autorităţilor

40. În opinia sa scrisă, Parlamentul a menţionat că, având în vedere obligaţia legală a părinţilor să-şi întreţină copiii minori şi copiii majori inapţi de muncă, care necesită sprijin material, norma contestată de la art.15 alin.(2) lit.d) din Codul de executare a fost instituită în scopul de a nu permite debitorului să tergiverseze sau să se eschiveze de la executarea titlului executoriu privind plata pensiei de întreţinere, care constituie o necesitate vitală. De altfel, potrivit art.256 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească prin care pârâtul este obligat la plata pensiei de întreţinere urmează a fi executată imediat.

41. Totodată, Parlamentul consideră că debitorul are posibilitatea de a executa benevol titlul executoriu. Or, deşi instanţa de judecată prezintă din oficiu documentele executorii spre executare, în acelaşi timp este obligată, în temeiul art.15 alin.(3) din Codul de executare, să informeze părţile despre prezentarea acestora spre executare. De asemenea, executorul judecătoresc propune debitorului, în conformitate cu art.60 alin.(3) din Codul de executare, de a executa în mod benevol documentul executoriu în termen de 15 zile.

42. La fel, Parlamentul a menţionat, în opinia sa scrisă, că prin dispoziţiile art.38 alin.(4) lit.f) din Codul de executare legiuitorul a urmărit scopul de a oferi debitorului posibilitatea de a beneficia de o reducere a onorariului plătit executorului judecătoresc, într-un mod proporţional cu activitatea depusă de acesta.

43. Potrivit opiniei scrise a Preşedintelui Republicii Moldova, normele contestate nu lipsesc debitorul de posibilitatea executării benevole a hotărârii judecătoreşti privind încasarea pensiei de întreţinere. Or, atunci când persoana doreşte să achite benevol pensia de întreţinere, condiţiile şi modul de plată a acesteia se determină în baza unui contract încheiat între părinţi sau între părinţi şi copilul major inapt de muncă, fără intervenţia instanţei de judecată (art.74 alin.(2) din Codul familiei). Însă, atunci când părinţii nu pot ajunge la un numitor comun referitor la încheierea unui contract, se recurge la încasarea forţată a pensiei de întreţinere, în baza titlului executoriu eliberat de instanţa de judecată, prin intermediul executorului judecătoresc.

44. Totodată, Preşedintele Republicii Moldova consideră că stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului de executare constituie o prerogativă exclusivă a legiuitorului. Aşadar, acesta poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură.

45. În opinia prezentată, Guvernul a menţionat că prevederile contestate nu conţin elemente de natură să determine o încălcare a drepturilor garantate prin articolele 1, 46 şi 54 din Constituţie. Potrivit Guvernului, la aprobarea normelor inserate la art.15 alin.(2) lit.d) din Codul de executare, legiuitorul a ţinut cont de interesul superior al copilului, astfel, remiterea titlului executoriu pe asemenea categorii de cazuri de către instanţa de judecată din oficiu este justificată. Or, executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti privind încasarea pensiei de întreţinere intervine doar atunci când debitorul nu convine cu creditorul, anterior declanşării procesului judiciar, modul de executare a obligaţiilor de întreţinere şi nici nu doreşte, în lipsa unei constrângeri judiciare, să îşi execute obligaţiile părinteşti.

46. Potrivit Guvernului, în eventualitatea lipsirii executorului judecătoresc de recompensa sub formă de onorariu, în mărimea prevăzută de art.38 alin.(4) lit.f) din Codul de executare, în cazul executării documentului executoriu în termenul stabilit la art.60 alin.(3) din acelaşi cod, executorul judecătoresc este obligat să presteze o muncă neremunerată. De altfel, onorariul executorului judecătoresc este un drept corespunzător serviciului prestat şi reprezintă remuneraţia acestuia pentru realizarea executării silite în ansamblul său, şi nu costul propriu-zis al unui anume act de executare ori al unei activităţi concrete.

47. Potrivit opiniei scrise a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, scopul dispoziţiilor art.15 alin.(2) lit.d) din Codul de executare este de a facilita realizarea prevederilor art.256 din Codul de procedură civilă, care stabilesc în mod imperativ executarea imediată a hotărârii judecătoreşti privind încasarea pensiei de întreţinere. La fel, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti susţine că, în pofida faptului că în procedura de executare privind încasarea pensiei de întreţinere în beneficiul copilului minor, părintele exercită calitatea procesuală de creditor, titularul nemijlocit al acestui drept este copilul. Astfel, întrucât este posibil ca debitorul să nu îndeplinească benevol obligaţia dispusă de instanţa de judecată, legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procesuale pentru realizarea efectivă de către creditor a dreptului statuat prin hotărârea instanţei de judecată, care are putere executorie. Or, instanţa de judecată este obligată să intervină doar în cazul în care soţii nu convin de comun acord asupra condiţiilor şi mărimii pensiei de întreţinere.

48. În final, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti menţionează că speţa, în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, aparent, prezintă unele elemente de aplicare defectuoasă a normelor de drept, nu şi de neconstituţionalitate a acestora. Astfel, din cumulul circumstanţelor de fapt rezultă că pentru situaţia concretă există suficiente remedii de înlăturare a eventualelor iregularităţi de aplicare neconformă a prevederilor legale.

 

3. Aprecierea Curţii

49. Curtea reţine că executarea unei hotărâri judecătoreşti reprezintă ultima etapă a procesului judiciar şi constituie un drept consfinţit cumulativ de articolele 20 şi 120 din Legea Supremă. Un act executoriu neexecutat sau, altfel zis, o justiţie formală nu poate să asigure atingerea scopului de bază – protejarea drepturilor şi libertăţilor omului, proclamate de actele normative naţionale şi internaţionale.

50. În jurisprudenţa sa Curtea Europeană a statuat că executarea unei sentinţe sau a unei hotărâri a oricărei instanţe trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces”, în sensul art.6 din Convenţie. Dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă, în detrimentul unei părţi (cauza Immobiliare Saffi v. Italia, hotărârea din 28 iulie 1999, §63).

51. Curtea reţine că obligaţia executării unei hotărâri judecătoreşti aparţine debitorului. În lumina principiului bunei-credinţe, debitorul trebuie să aibă o conduită conformă cu cele stabilite printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu şi să execute de bunăvoie obligaţiile care îi revin.

52. În situaţia în care acesta nu îndeplineşte benevol această obligaţie, intervine executarea silită, prin intermediul executorului judecătoresc.

53. Curtea menţionează că, potrivit articolului 10 alin.(1) din Codul de executare, executarea silită reprezintă un ansamblu de măsuri prin care creditorul realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul organelor de stat abilitate, drepturile sale, recunoscute printr-un document executoriu, dacă debitorul nu-şi îndeplineşte benevol obligaţiile.

54. Astfel, în contextul celor menţionate mai sus, Curtea constată că începerea executării silite este condiţionată, pe de o parte, de pasivitatea debitorului care nu îşi execută de bunăvoie obligaţia din titlul executoriu, iar pe de altă parte, de prezentarea documentului executoriu către executorul judecătoresc.

55. Articolul 15 alin.(1) din Codul de executare statuează că documentul executoriu se prezintă spre executare de către creditor. În acelaşi timp, alineatul (2) al articolului citat stabileşte cazurile în care instanţa de judecată prezintă din oficiu titlul executoriu spre executare, printre aceste cazuri fiind şi titlul executoriu în pricinile ce ţin de urmărirea pensiei de întreţinere (art.15 alin.(2) lit.d)).

56. În acest context, Curtea menţionează că nici o dispoziţie constituţională nu interzice ca, prin lege, să se instituie în vederea protejării interesului superior al copilului reguli speciale de procedură pentru urmărirea pensiei de întreţinere. Cu toate acestea, nu trebuie neglijat dreptul debitorului de a plăti creditorului în mod benevol suma datorată cu titlu de obligaţie de întreţinere stabilită în titlul executoriu.

57. De altfel, în Hotărârea nr.7 din 5 aprilie 2011, Curtea Constituţională a statuat că măsura executării silite trebuie să fie aplicată doar după expirarea termenului de executare benevolă a titlului executoriu şi după întreprinderea unor eforturi rezonabile pentru a percepe datoria prin alte mijloace, astfel încât executarea silită să fie o ultimă soluţie de natură a influenţa conduita debitorilor.

58. Totodată, în Hotărârea nr.1 din 15 ianuarie 2013, Curtea a reţinut de principiu că:

„75. [...] acordarea posibilităţii debitorului de a executa benevol documentul executoriu înainte de a trece la executarea silită a bunurilor acestuia reprezintă o formalitate necesară, stabilită în interesul debitorului, pentru a-i acorda un răgaz în vederea îndeplinirii obligaţiei care i se incumbă.”

59. Aşadar, Curtea subliniază faptul că executarea benevolă nu trebuie să comporte un aspect iluzoriu.

60. Curtea reţine că acordarea debitorului a posibilităţii de a executa benevol documentul executoriu înainte de a trece la executarea silită are ca scop facilitarea executării cu bună-credinţă şi în condiţii mai favorabile a creanţelor de către debitori şi, totodată, prevenirea unor eventuale abuzuri din partea creditorilor de rea credinţă care evită înştiinţarea debitorului despre existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive, atunci când acesta din urmă din varii motive nu este în cunoştinţă de cauză.

61. În acest sens, Recomandarea CoE nr.(2003) 17 privind executarea hotărârilor judecătoreşti stabileşte că „în timpul procedurii de executare, trebuie găsit un echilibru adecvat între interesele creditorilor şi cele ale debitorilor, având în vedere prevederile art.6 şi 8 ale Convenţiei Europene.”

62. Curtea notează că oferirea debitorului a posibilităţii de a executa benevol hotărârea judecătorească nu este de natură să contravină principiului liberului acces la justiţie şi nici să încalce dreptul la un proces echitabil.

63. Concomitent, Curtea notează că, în cazul în care debitorul nu execută benevol documentul executoriu, poate fi declanşată procedura individuală de executare silită. În acest sens, creditorul depune o cerere la executorul judecătoresc pentru declanşarea executării silite.

64. În speţă, Curtea observă că, prin transmiterea din oficiu de către instanţa de judecată a titlului executoriu, debitorul este lipsit de posibilitatea de a executa benevol hotărârea judecătorească, până la începerea executării silite, contrar prevederilor articolului 10 din Codul de executare. Această împrejurare conduce la suportarea automată a cheltuielilor de executare, încasate de executorul judecătoresc în toate cazurile de stingere, totală sau parţială, a obligaţiei stabilite în documentul executoriu.

65. Prin urmare, transmiterea automată a titlului executoriu spre executare silită antrenează plăţi suplimentare, care nu ar fi achitate în cazul existenţei posibilităţii executării benevole. Astfel, această situaţie constituie o sarcină excesivă, care afectează patrimoniul debitorului, fapt care aduce atingere dreptului său de proprietate, garantat de articolul 46 alin.(1) din Constituţie.

66. Pentru aceste motive, Parlamentul urmează să reglementeze termene de executare benevolă a hotărârilor judecătoreşti. De asemenea, în vederea excluderii unei sarcini excesive pentru debitor, Curtea consideră necesară reglementarea încasării periodice a onorariului concomitent cu urmărirea plăţilor periodice.

67. Până la reglementarea de către Parlament a termenelor de executare benevolă, înainte de transmiterea documentului executoriu pentru executare silită, se va aplica termenul de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pentru executarea benevolă, similar termenului prevăzut de articolul 60 alin.(3) din Codul de executare. În cazul hotărârilor cu executare imediată prevăzute la art.256 din Codul de procedură civilă acest termen se va calcula de la data pronunţării. Acest raţionament nu împiedică Parlamentul să reglementeze alte termene pentru executarea benevolă a diferitelor categorii de acte executorii.

68. Totodată, Curtea reaminteşte că, la pronunţarea Hotărârii nr.1 din 15 ianuarie 2013, a fost emisă o adresă, prin care s-a reţinut necesitatea instituirii unei obligaţii în sarcina creditorului de a soma debitorul asupra executării benevole a documentului executoriu până la intentarea procedurii de executare silită. Totuşi, până în prezent această adresă nu a fost executată, motiv pentru care va semnala repetat această omisiune Parlamentului.

69. Cu referire la alegaţiile autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea prevederilor art.38 alin.(4) lit.f) din Codul de executare, care reglementează cuantumul onorariului executorilor judecătoreşti, Curtea reţine că executorul judecătoresc nu decide în mod arbitrar asupra modului, termenului şi cuantumului onorariului încasat, acesta fiind prevăzut de legislaţie.

70. Or, Curtea constată că, potrivit art.38 alin.(4) lit.f) din Codul de executare, în cazul executării documentului executoriu în termenul prevăzut la art.60 alin.(3), onorariul va fi achitat de debitor în proporţie de 50% din mărimea obişnuită a acestuia.

71. Totodată, Curtea menţionează că, în condiţiile articolului 60 alin.(3) din cod, executorul judecătoresc emite o încheiere cu privire la intentarea procedurii de executare şi propune debitorului de a executa documentul executoriu în termen de 15 zile, fără să întreprindă acţiuni de punere în executare a documentului executoriu.

72. Astfel, Curtea subliniază că prevederile art.38 alin.(4) lit.f) din Codul de executare sunt aplicabile doar procedurilor de executare silită.

73. În acelaşi timp, Curtea observă că, potrivit articolelor 36 alin.(7), 44 alin.(1) lit.k) şi 66 alin.(2) din Codul de executare, încheierea privind încasarea cheltuielilor de executare este susceptibilă controlului judecătoresc şi poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării.

74. Prin urmare, având în vedere constatările privind neconstituţionalitatea omisiunii de acordare a unui termen de executare benevolă a hotărârilor judecătoreşti până la intentarea procedurii de executare silită, prevederile contestate privind încasarea onorariilor în cadrul procedurii de executare silită nu sunt contrare articolului 46 din Constituţie.

75. În acelaşi timp, în cazul în care titlul executoriu privind plata pensiei de întreţinere a fost transmis din oficiu de către instanţa de judecată executorului judecătoresc, fără acordarea termenului de executare benevolă, la verificarea corectitudinii stabilirii onorariului executorului judecătoresc, instanţa de judecată urmează să verifice dacă plata pensiei de întreţinere a fost efectuată fără ca executorul judecătoresc să întreprindă anumite acţiuni.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către avocatul Aureliu Scorţescu în dosarul nr.2rh-164/2016, aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău.

2. Se declară neconstituţional articolul 15 alineatul (2) lit.d) din Codul de executare nr.443-XV din 24 decembrie 2004.

3. Se recunoaşte constituţional articolul 38 alineatul (4) lit.f) din Codul de executare nr.443-XV din 24 decembrie 2004.

4. Până la reglementarea de către Parlament a termenelor de executare benevolă, înainte de transmiterea documentului executoriu pentru executare silită, se va aplica termenul de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pentru executarea benevolă, similar termenului prevăzut de articolul 60 alin.(3) din Codul de executare.

5. Ţinând cont de constatările cuprinse în prezenta hotărâre, în conformitate cu articolul 28¹ din Legea nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, Parlamentul urmează să adopte modificările de rigoare în mod prioritar.

6. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

 

REPUBLICA MOLDOVA

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

PCC-01/24g-39

Chişinău, 14 decembrie 2017

Parlamentul Republicii Moldova

 

ADRESĂ

 

La 14 decembrie 2017, Curtea Constituţională a pronunţat Hotărârea nr.39 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 15 alin.(2) lit.d) şi 38 alin.(4) lit.f) din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004.

Prin această Hotărâre, Curtea a declarat neconstituţional articolul 15 alin.(2) lit.d) din Codul de executare şi a recunoscut constituţional articolul 38 alin.(4) lit.f).

Curtea a constatat că, prin transmiterea din oficiu de către instanţa de judecată a titlului executoriu, debitorul este lipsit de posibilitatea de a executa benevol hotărârea judecătorească, până la începerea executării silite, contrar prevederilor articolului 10 din Codul de executare. Această împrejurare conduce la suportarea automată a cheltuielilor de executare, încasate de executorul judecătoresc în toate cazurile de stingere, totală sau parţială, a obligaţiei stabilite în documentul executoriu.

Prin urmare, Curtea a reţinut că această situaţie constituie o sarcină excesivă, care afectează patrimoniul debitorului, fapt care aduce atingere dreptului său de proprietate, garantat de articolul 46 alin.(1) din Constituţie.

Pentru aceste motive, Curtea a considerat că este necesar să fie reglementate termene de executare benevolă a hotărârilor judecătoreşti. De asemenea, în vederea excluderii unei sarcini excesive pentru debitor, Curtea a considerat necesară reglementarea încasării periodice a onorariului concomitent cu urmărirea plăţilor periodice.

În Hotărârea nr.1 din 15 ianuarie 2013, Curtea a constatat lipsa reglementărilor privind termenele de executare benevolă a hotărârii judecătoreşti până la intentarea procedurii de executare silită, ce derivă din prevederile art.10 al Codului de executare, fapt pentru care a formulat Parlamentului Adresa nr.PCC-01/27a din 15 ianuarie 2013, în vederea instituirii unei obligaţii în sarcina creditorului de a soma debitorul asupra executării benevole a documentului executoriu până la intentarea procedurii de executare silită.

În acest context, Curtea reiterează cele expuse în Adresa menţionată supra şi solicită Parlamentului operarea modificărilor de rigoare în acest sens.

În conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Parlamentul va informa Curtea despre rezultatele examinării acestor adrese.