D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.133g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate

a Hotărârii Guvernului nr.1396 din 24 noiembrie 2003 cu privire la instruirea medicilor

şi farmaciştilor rezidenţi şi plasarea în câmpul muncii a tinerilor specialişti

(plasarea în câmpul muncii a tinerilor specialişti)

 

nr. 106  din  07.11.2017

 

Monitorul Oficial nr.58-66/32 din 23.02.2018

 

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 12 octombrie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 7 noiembrie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a Hotărârii Guvernului nr.1396 din 24 noiembrie 2003 cu privire la instruirea medicilor şi farmaciştilor rezidenţi şi plasarea în câmpul muncii a tinerilor specialişti, ridicată de avocatul Oleg Efrim, în dosarul nr.2–1775/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 12 octombrie 2017 de către judecătorul Natalia Mămăligă din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 23 iunie 2017, Ministerul Sănătăţii a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, o cerere de chemare în judecată împotriva O.Z. cu privire la încasarea sumei pentru instruirea universitară, ca efect al neexecutării de către O.Z. a contractului încheiat cu Ministerul Sănătăţii în temeiul Hotărârii Guvernului nr.1396 din 24 noiembrie 2003.

4. În cadrul procesului, avocatul Oleg Efrim a depus o cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a Hotărârii Guvernului nr.1396 din 24 noiembrie 2003 cu privire la instruirea medicilor şi farmaciştilor rezidenţi şi plasarea în câmpul muncii a tinerilor specialişti.

5. Prin încheierea din 14 septembrie 2017, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

 

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 35

Dreptul la învăţătură

„(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.

[…]

(4) Învăţământul de stat este gratuit.

[…]

(7) Învăţământul liceal, profesional şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit.

[…]”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.”

 

7. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr.1396 din 24 noiembrie 2003 cu privire la instruirea medicilor şi farmaciştilor rezidenţi şi plasarea în câmpul muncii a tinerilor specialişti (M.O., 2003, nr.235–238, art.1443) sunt următoarele:

„Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se stabileşte că, începând cu anul de studii 2003–2004, instruirea medicilor şi farmaciştilor prin studii postuniversitare în rezidenţiat, cu finanţare de la bugetul de stat, se va efectua exclusiv în bază de contract individual încheiat cu Ministerul Sănătăţii.

2. Se aprobă Contractul-tip privind instruirea în rezidenţiat şi plasarea în câmpul muncii a medicilor şi farmaciştilor, conform anexei.

3. După absolvirea studiilor postuniversitare prin rezidenţiat, medicii şi farmaciştii, tineri specialişti, vor fi repartizaţi de către Ministerul Sănătăţii pentru plasare în câmpul muncii, conform necesităţilor statului, pe o perioadă de trei ani.

4. În cazul nerespectării de către tinerii specialişti a contractului semnat cu Ministerul Sănătăţii, ei sunt obligaţi să restituie cheltuielile pentru instruirea universitară, din contul bugetului de stat, şi postuniversitară în volumul calculat de Ministerul Sănătăţii.

5. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să asigure cu spaţiu locativ tinerii specialişti, medici şi farmacişti, repartizaţi de către Ministerul Sănătăţii pentru plasare în câmpul muncii în localităţile rurale.

[…]”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că, prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr.1396 din 24 noiembrie 2003 cu privire la instruirea medicilor şi farmaciştilor rezidenţi şi plasarea în câmpul muncii a tinerilor specialişti, Guvernul a instituit norme juridice primare, ce depăşesc limitele prescrise la art.102 alin.(2) din Constituţie.

9. De asemenea, autorul excepţiei consideră că obligaţia de a restitui cheltuielile pentru instruirea universitară, în cazul nerespectării de către tinerii specialişti a contractului încheiat, în temeiul Hotărârii Guvernului nr.1396 din 24 noiembrie 2003, cu Ministerul Sănătăţii, contravine dispoziţiilor constituţionale, potrivit cărora învăţământul de stat este gratuit. Or, caracterul gratuit determină că şi actele juridice încheiate care au ca obiect efectuarea studiilor cu finanţare de la bugetul de stat, inclusiv contractele încheiate cu medicii şi farmaciştii rezidenţi, trebuie să poarte un caracter gratuit, fără a se urmări în schimb un alt folos patrimonial.

10. Adiţional, autorul excepţiei susţine că obligarea absolvenţilor studiilor postuniversitare prin rezidenţiat de a munci pe o perioadă de trei ani într-un anumit loc, conform repartizării efectuate de Ministerul Sănătăţii, constituie o încălcare a dreptului la muncă.

11. Mai mult, autorul excepţiei relevă că Hotărârea Guvernului nr.1396 din 24 noiembrie 2003 se aplică începând cu anul de studii 2003–2004. Astfel, prevederile Hotărârii Guvernului nr.1396 din 24 noiembrie 2003 creează o discriminare între persoanele care şi-au făcut studiile până în 2003 şi persoanele care au efectuat studiile postuniversitare începând cu anul de studii 2003–2004.

12. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Hotărârea Guvernului nr.1396 din 24 noiembrie 2003 cu privire la instruirea medicilor şi farmaciştilor rezidenţi şi plasarea în câmpul muncii a tinerilor specialişti încalcă dispoziţiile articolelor 16, 35 alin.(4) şi (7), 43 alin.(1) şi (4), 54 alin.(2) şi 102 alin.(2) din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului, în speţă a Hotărârii Guvernului nr.1396 din 24 noiembrie 2003 cu privire la instruirea medicilor şi farmaciştilor rezidenţi şi plasarea în câmpul muncii a tinerilor specialişti, ţine de competenţa Curţii Constituţionale

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Oleg Efrim, în dosarul nr.2–1775/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Hotărârea Guvernului nr.1396 din 24 noiembrie 2003 cu privire la instruirea medicilor şi farmaciştilor rezidenţi şi plasarea în câmpul muncii a tinerilor specialişti.

18. Autorul excepţiei invocă faptul că Hotărârea Guvernului nr.1396 din 24 noiembrie 2003 contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse la articolele 16, 35 alin.(4) şi (7), 43 alin.(1) şi (4), 54 alin.(2) şi 102 alin.(2).

19. Curtea constată că, potrivit Hotărârii de Guvern menţionate, după absolvirea studiilor postuniversitare prin rezidenţiat, medicii şi farmaciştii, tineri specialişti, în temeiul contractului semnat cu Ministerul Sănătăţii, vor fi repartizaţi de către acesta pentru plasare în câmpul muncii conform necesităţilor statului, pe o perioadă de trei ani, iar în cazul nerespectării de către tinerii specialişti a contractului semnat, ei sunt obligaţi să restituie cheltuielile pentru instruirea universitară, din contul bugetului de stat, şi postuniversitară în volumul calculat de Ministerul Sănătăţii.

20. Curtea observă că prin Hotărârea nr.11 din 4 iunie 2009 Curtea a recunoscut constituţionale prevederile Hotărârii Guvernului nr.923 din 4 septembrie 2001 cu privire la plasarea în câmpul muncii a absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior şi mediu de specialitate de stat, care a fost contestată prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare.

21. În acest context, Curtea a menţionat că:

„În virtutea prevederilor constituţionale şi legale, Guvernul este în drept să stabilească criterii de reglementare contractuală a raporturilor de muncă între absolvenţii instituţiilor de învăţământ ce şi-au făcut studiile în grupele cu finanţare de la buget şi instituţiile care urmează să efectueze plasarea în câmpul muncii. Or, potrivit Constituţiei, Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

Potrivit art.3, art.14 şi art.16 din Legea cu privire la Guvern nr.64-XII din 31 mai 1990„ Guvernul asigură legalitatea, ordinea publică, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, promovează politica în domeniul utilizării forţelor de muncă, al muncii şi salarizării, ia măsuri în vederea perfecţionării ei. În aceste scopuri Guvernul asigură finanţarea sistemului de învăţământ din resurse bugetare. Prin urmare, pentru a asigura necesităţile economiei naţionale, Guvernul poate solicita instituţiilor de învăţământ să pregătească anumite categorii de specialişti.”

22. De asemenea, în hotărârea enunţată supra, Curtea a reţinut că obligaţia absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior, care au învăţat în grupele cu finanţare de la bugetul de stat, de a lucra timp de 3 ani după absolvire conform repartizării de stat, sub sancţiunea restituirii cheltuielilor pentru studii absolut în toate cazurile de neexecutare a acestei obligaţii, nu contravin dispoziţiilor art.35 alin.(1) şi art.43 din Constituţie, care garantează dreptul la învăţătură şi la libera alegere a muncii.

23. Prin urmare, Curtea a reliefat că libertatea muncii include dreptul persoanei de a-şi alege după propria voinţă munca (profesia, ocupaţia) şi locul muncii, precum şi dreptul de a nu munci şi de a-şi continua studiile postuniversitare (masterat, doctorat), însă nu presupune libertatea de a nu executa obligaţiile asumate la momentul încheierii contractului-tip (privind realizarea studiilor în instituţiile de învăţământ superior şi mediu de specialitate (la zi) în grupele cu finanţare bugetară şi plasarea tinerilor specialişti în câmpul muncii) între persoane şi instituţia de învăţământ şi, implicit, de a nu restitui statului cheltuielile pentru studii.

24. În acelaşi context, şi Curtea Europeană a menţionat că o muncă ce trebuie executată în temeiul unui contract liber încheiat nu poate intra sub incidenţa art.4 (munca obligatorie), deoarece unul dintre cei doi contractanţi s-a angajat faţă de celălalt să îl respecte şi se expune la sancţiuni dacă nu îşi onorează obligaţiile (Hotărârea CEDO Van der Mussele v. Belgia, 23 noiembrie 1983, § 34).

25. Analizând considerentele Hotărârii Curţii Constituţionale nr.11 din 4 iunie 2009, Curtea reţine că ele sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a Hotărârii Guvernului nr.1396 din 24 noiembrie 2003, or, aceasta conţine reglementări similare cu Hotărârea Guvernului nr.923 din 4 septembrie 2001, care a fost recunoscută constituţională.

26. Suplimentar, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate în raport cu dispoziţiile din Constituţie care prevăd că învăţământul de stat este gratuit, în Hotărârea nr.7 din 16 februarie 2017, Curtea a menţionat că gratuitatea este regula în sfera învăţământului general obligatoriu.

27. În acelaşi timp, având în vedere prevederile articolului 35 alin.(1) şi alin.(7) din Constituţie, Curtea a statuat că prin învăţământul general obligatoriu constituanta legislativă a avut în vedere învăţământul primar şi gimnazial, căruia i-a acordat un regim juridic obligatoriu. Însă următoarele cicluri de învăţământ (liceal, profesional şi cel superior), aşa cum rezultă din logica interpretării art.35 din Constituţie, este accesibil tuturor numai pe bază de merit.

28. Totodată, Curtea nu poate reţine alegaţiile autorului excepţiei potrivit cărora Hotărârea Guvernului nr.1396 din 24 noiembrie 2003 creează o discriminare între persoanele care şi-au făcut studiile până în 2003 şi persoanele care au efectuat studiile postuniversitare începând cu anul de studii 2003–2004. Or, respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin art.16 din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care actul normativ îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate.

29. Pentru considerentele expuse supra, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi acceptată pentru examinare în fond şi urmează a fi respinsă.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a Hotărârii Guvernului nr.1396 din 24 noiembrie 2003 cu privire la instruirea medicilor şi farmaciştilor rezidenţi şi plasarea în câmpul muncii a tinerilor specialişti, ridicată de avocatul Oleg Efrim, în dosarul nr.2–1775/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.