H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii articolului 41 alin.(4) din

Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014

(asigurarea elevilor cu manuale şcolare)

(sesizarea nr.162a/2016)

 

nr. 7  din  16.02.2017

 

Monitorul Oficial nr.201-213/71 din 23.06.2017

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 28 decembrie 2016

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 28 decembrie 2016, în temeiul art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către deputaţii în Parlamentul Republicii Moldova, dnii Vasile Bolea şi Vladimir Odnostalco, pentru controlul constituţionalităţii articolului 41 alin.(4) din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014.

2. Autorii sesizării au pretins, în esenţă, că dispoziţiile articolului 41 alin.(4) din Codul educaţiei al Republicii Moldova sunt contrare prevederilor articolelor 16 şi 35 din Constituţie.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 19 ianuarie 2017, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului şi Guvernului.

5. La şedinţa plenară publică a Curţii au participat deputaţii în Parlament, dnii Vasile Bolea şi Vladimir Odnostalco, autori ai sesizării. Sesizarea a fost susţinută de către dl Vasile Bolea. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dna Rodica Josanu, şef al Secţiei juridice a Ministerului Educaţiei.

 

ÎN FAPT

6. La 17 iulie 2014, Parlamentul a adoptat Codul educaţiei al Republicii Moldova, prin care a fost stabilit cadrul juridic al raporturilor privind proiectarea, organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemului de educaţie din Republica Moldova.

7. Potrivit articolului 41 alin.(1) din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014 (în continuare – Codul educaţiei), în instituţiile de învăţământ general se utilizează manuale şcolare, elaborate în baza Curriculumului naţional, selectate şi editate prin concurs.

8. Astfel, articolul 41 alin.(3) din acelaşi cod stabileşte că elevii din învăţământul primar sunt asiguraţi cu manuale şcolare în mod gratuit. Totodată, dispoziţiile alineatului (4) al aceluiaşi articol prevăd că elevii claselor V–XII sunt asiguraţi cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educaţiei.

 

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

9. Prevederile relevante ale Constituţiei Republicii Moldova (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 35

Dreptul la învăţătură

„(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.

[…]

(4) Învăţământul de stat este gratuit.

[…]

(7) Învăţământul liceal, profesional şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit.

[…] ”.

 

10. Prevederile relevante ale Codului educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014 (M.O., 2014, nr.319-324, art.634) sunt următoarele:

Articolul 12

Structura sistemului de învăţământ

„Sistemul de învăţământ este organizat pe niveluri şi cicluri în conformitate cu Clasificarea Internaţională Standard a Educaţiei (ISCED–2011):

a) nivelul 0 – educaţia timpurie:

– educaţia antepreşcolară;

– învăţământul preşcolar;

b) nivelul 1 – învăţământul primar;

c) nivelul 2 – învăţământul secundar, ciclul I: învăţământul gimnazial;

d) nivelul 3:

– învăţământul secundar, ciclul II: învăţământul liceal;

– învăţământul profesional tehnic secundar;

e) nivelul 4 – învăţământul profesional tehnic postsecundar;

f) nivelul 5 – învăţământul profesional tehnic postsecundar nonterţiar;

g) nivelul 6 – învăţământul superior, ciclul I: învăţământ superior de licenţă;

h) nivelul 7 – învăţământul superior, ciclul II: învăţământ superior de master;

i) nivelul 8 – învăţământul superior, ciclul III: învăţământ superior de doctorat.”

Articolul 13

Învăţământul obligatoriu

„(1) Învăţământul obligatoriu începe cu grupa pregătitoare din învăţământul preşcolar şi se finalizează cu învăţământul liceal sau învăţământul profesional tehnic secundar şi postsecundar.

(2) Obligativitatea frecventării învăţământului obligatoriu încetează la vârsta de 18 ani.

(3) Responsabilitatea şcolarizării obligatorii a copiilor cu vârsta de până la 16 ani revine părinţilor sau altor reprezentanţi legali şi autorităţilor administraţiei publice locale de nivelurile întâi şi al doilea.

(4) Ministerul Educaţiei elaborează, aprobă şi monitorizează respectarea regulamentelor de şcolarizare obligatorie a copiilor de vârstă şcolară.”

Articolul 20

Organizarea învăţământului general

„(1) Învăţământul general cuprinde:

a) educaţia timpurie:

– grupele antepreşcolare, pentru copiii cu vârsta de la 0 la 3 ani;

– grupele preşcolare, pentru copiii cu vârsta de la 3 la 6 (7) ani, inclusiv grupele pregătitoare;

b) învăţământul primar: clasele I–IV;

c) învăţământul gimnazial: clasele V–IX;

d) învăţământul liceal: clasele X–XII (XIII).

(2) Învăţământul general include, de asemenea, învăţământul special, învăţământul extraşcolar, alternativele educaţionale.

[…]”

Articolul 41

Manualele şcolare

„(1) În instituţiile de învăţământ general se utilizează manuale şcolare, elaborate în baza Curriculumului naţional, selectate şi editate prin concurs, în baza unui regulament aprobat de Ministerul Educaţiei.

(2) În instituţiile de învăţământ general se pot utiliza şi manuale alternative, elaborate în baza Curriculumului naţional, selectate pe bază de concurs şi recomandate de Ministerul Educaţiei.

(3) Elevii din învăţământul primar sunt asiguraţi cu manuale şcolare în mod gratuit.

(4) Elevii claselor V–XII sunt asiguraţi cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educaţiei.

(5) Elevii din familiile social vulnerabile beneficiază de facilităţi la închirierea manualelor şcolare, în condiţiile stabilite de Guvern. ”

 

11. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr.876 din 22 decembrie 2015 cu privire la asigurarea cu manuale a elevilor (M.O., 2016, nr.2-12, art.3) sunt următoarele:

„[…]

5. Elevii claselor V–XII, inclusiv elevii din sistemul de învăţământ profesional tehnic în care se realizează şi învăţământul liceal, sunt asiguraţi cu manuale şcolare prin intermediul Schemei de închiriere a manualelor şcolare.

6. Plata de închiriere a manualelor se stabileşte anual de către Fondul special pentru manuale, în funcţie de gradul de uzură şi costul fiecărui manual precizat pentru anul respectiv şi se aprobă de Ministerul Educaţiei.

[…].”

 

12. Prevederile relevante ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (adoptată la 10 decembrie 1948, la New York şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.217-XII din 28 iulie 1990) sunt următoarele:

Articolul 26

„1. Orice persoană are dreptul la educaţie. Educaţia trebuie să fie gratuită, cel puţin în ce priveşte învăţământul elementar şi de bază. Învăţământul elementar este obligatoriu. Învăţământul tehnic şi profesional trebuie să fie accesibil tuturor; accesul la studii superioare trebuie să fie deschis tuturor pe baza deplinei egalităţi în funcţie de merit.

2. Educaţia trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului pentru drepturile omului şi pentru libertăţile fundamentale. Ea trebuie să stimuleze înţelegerea, toleranţa şi prietenia între toate popoarele şi între toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.

3. Părinţii au, cu prioritate, dreptul să aleagă felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor. ”

 

13. Prevederile relevante ale Convenţiei cu privire la drepturile copilului (adoptată la 20 noiembrie 1989 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.408-XII din 12 decembrie 1990) sunt următoarele:

Articolul 28

„1. Statele părţi recunosc dreptul copilului la educaţie şi, în vederea asigurării exercitării acestui drept în mod progresiv şi pe baza egalităţii de şanse, vor urmări în special:

a) să facă învăţământul primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi;

b) să încurajeze diferite forme de învăţământ secundar, atât general cât şi profesional, să le facă deschise şi accesibile oricărui copil şi să ia măsuri corespunzătoare, cum sunt instituirea gratuităţii învăţământului şi acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie;

c) să asigure tuturor accesul la învăţământul superior, în funcţie de capacităţile fiecăruia, prin toate mijloacele adecvate;

d) să facă deschise şi accesibile tuturor copiilor informarea şi orientarea şcolară şi profesională;

e) să ia măsuri pentru a încuraja frecventarea şcolii cu regularitate şi reducerea ratei de abandonare a şcolii.

[…].”

 

14. Prevederile relevante ale Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (adoptat la 16 decembrie 1966, la New York şi ratificat de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.217-XII din 28 iulie 1990) sunt următoarele:

Articolul 13

„1. Statele părţi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la educaţie. Ele sunt de acord că educaţia trebuie să urmărească deplina dezvoltare a personalităţii umane şi a simţului demnităţii sale şi să întărească respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Pe lângă aceasta, ele sunt de acord că prin educaţie orice persoană trebuie să devină capabilă de a juca un rol util într-o societate liberă, că educaţia trebuie să favorizeze înţelegerea, toleranţa şi prietenia între toate naţiunile şi toate grupurile rasiale, etnice sau religioase şi să încurajeze dezvoltarea activităţilor Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.

2. Statele părţi la prezentul Pact recunosc că în vederea asigurării deplinei exercitări a acestui drept:

a) învăţământul primar trebuie să fie obligatoriu şi accesibil tuturor în mod gratuit;

b) învăţământul secundar, sub diferitele sale forme, inclusiv învăţământul secundar tehnic şi profesional, trebuie să fie generalizat şi să devină accesibil tuturor prin toate mijloacele potrivite şi în special prin instaurarea în mod progresiv a gratuităţii lui;

c) învăţământul superior trebuie să devină accesibil tuturor în deplină egalitate, în funcţie de capacitatea fiecăruia, prin toate mijloacele potrivite şi în special prin introducerea treptată a gratuităţii.

[…].”

 

15. Prevederile relevante ale Protocolului adiţional la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:

Articolul 2

Dreptul la instruire

„Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi al învăţământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform convingerilor lor religioase şi filozofice.”

 

ÎN DREPT

16. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează, în esenţă, modul de asigurare a elevilor claselor V–XII cu manuale şcolare.

17. Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională conexe, precum dreptul la învăţătură şi principiul gratuităţii învăţământului.

 

A. ADMISIBILITATEA

18. În conformitate cu decizia sa din 19 ianuarie 2017, Curtea a reţinut că, în temeiul art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului educaţiei, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

20. Curtea menţionează că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

21. Curtea reţine că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie prevederile art.41 alin.(4) din Codul educaţiei, care stabilesc că „elevii claselor V–XII sunt asiguraţi cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educaţiei”.

22. Curtea constată că dispoziţiile legale contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

23. Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

24. Curtea observă că autorii sesizării, invocând încălcarea articolelor 16 şi 35 din Constituţie, au pretins, în esenţă, că prevederile criticate contravin textului constituţional care consacră gratuitatea învăţământului de stat.

25. Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în sesizare, Curtea va opera cu prevederile articolului 35 din Constituţie, cu raţionamentele expuse în jurisprudenţa sa, precum şi va ţine cont de actele internaţionale în materie.

 

B. FONDUL CAUZEI

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 35 DIN CONSTITUŢIE

26. Autorii sesizării consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile articolului 35 din Constituţie, potrivit căruia:

„(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.

[…]

(4) Învăţământul de stat este gratuit.

[…]

(7) Învăţământul liceal, profesional şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit.

[…] ”.

 

1. Argumentele autorilor sesizării

27. În opinia autorilor sesizării, dispoziţiile articolului 41 alin.(4) din Codul educaţiei, care reglementează asigurarea elevilor claselor V–XII cu manuale şcolare, conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educaţiei, sunt neconstituţionale, deoarece prin impunerea achitării unor plăţi pentru manualele şcolare se încalcă prevederile articolului 35 alin.(4) din Constituţie, care dispun că „învăţământul de stat este gratuit”.

 

2. Argumentele autorităţilor

28. În opinia sa, Parlamentul a menţionat că potrivit prevederilor constituţionale, statul asigură dreptul la învăţătură prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare. Totodată, dreptul de acces al persoanelor la educaţie impune statului obligaţia de a furniza cu caracter gratuit acest serviciu, în anumite limite şi cu anumite standarde prescrise distinct pentru fiecare nivel de educaţie.

29. În viziunea Parlamentului, stabilirea unor dispoziţii speciale în Codul educaţiei nu reprezintă o încălcare a prevederilor constituţionale, întrucât instituirea unor taxe de chirie pentru elevii din clasele V–XII reprezintă un aport la realizarea scopului educaţional şi are drept obiectiv constituirea unui sistem de recuperare a costurilor manualelor şi de finanţare ulterioară a editării sau reeditării lor.

30. Preşedintele Republicii Moldova susţine, în opinia prezentată, că din coroborarea prevederilor alin.(1) şi (7) ale art.35 din Constituţie rezultă că prin noţiunea de „învăţământ general obligatoriu” se subînţelege doar învăţământul primar (clasele I-IV) şi cel gimnazial (clasele V-IX), deoarece cel liceal, profesional şi superior, cu toate că este egal accesibil tuturor, este posibil exclusiv de realizat pe bază de merit. Prin urmare, având în vedere că statul stabileşte obligativitatea studiilor până la finele ciclului I al învăţământului secundar, toţi elevii din cadrul învăţământului general obligatoriu, indiferent de tipul de proprietate a instituţiilor de învăţământ, publică sau privată, trebuie să dispună de dreptul de a fi asiguraţi cu manuale gratuite.

31. Potrivit Guvernului, dispoziţiile contestate nu încalcă prevederile Legii Supreme, atât timp cât acestea vin să asigure o continuitate a cadrului legal în domeniul învăţământului.

32. De asemenea, Guvernul menţionează că, în opinia sa, gratuitatea învăţământului de stat nu poate fi privită drept absolută, după cum nu este absolută nici obligaţia de a parcurge toate etapele învăţământului. Astfel, instituirea prin lege a modului de oferire a manualelor pentru elevii claselor V–XII prin schema de închiriere reprezintă o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implică serviciile educaţionale în vederea realizării dreptului la educaţie. Plăţile pentru închirierea manualelor pentru învăţământul gimnazial şi liceal, nefiind excesive, nu sunt de natură să limiteze exercitarea dreptului la educaţie. Prin urmare, în speţă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul legitim urmărit.

 

3. Aprecierea Curţii

33. Curtea reţine că articolul 35 din Constituţie garantează, cu titlu de principiu, dreptul la învăţătură.

34. Astfel, în Hotărârea nr.27 din 29 septembrie 1998, Curtea a statuat că: „[…] Dreptul la învăţătură constituie unul dintre cele mai importante drepturi sociale ale omului. Acest drept creează premisele necesare pentru afirmarea plenară a personalităţii şi a demnităţii umane, precum şi pentru dezvoltarea întregii societăţi.”

35. Prin prisma actelor internaţionale, dreptul la învăţătură este garantat de art.2 din Protocolul 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art.28 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, art.13 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi de art.26 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

36. În acest sens, Curtea relevă că din prevederile instrumentelor juridice internaţionale rezultă că în sarcina statului incumbă obligaţia de a asigura învăţământul primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi, de a încuraja diferite forme de învăţământ secundar, atât general, cât şi profesional, care trebuie să fie deschise şi accesibile oricărui copil, şi de a lua măsuri corespunzătoare, precum instituirea gratuităţii învăţământului şi acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie.

37. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a recunoscut că, deşi este deosebit de important, totuşi, dreptul la instruire nu este absolut şi poate fi supus unor limitări. Aceste limitări sunt implicit acceptate atâta timp cât nu este afectată esenţa dreptului, pentru că dreptul de acces la educaţie „prin însăşi natura sa trebuie să fie reglementat de către stat” (cauza Catan şi alţii c. Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse, hotărârea din 19 octombrie 2012, § 140 şi cauza „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile din Belgia” c. Belgiei, hotărârea din 23 iulie 1968, § 3).

38. De asemenea, în cauza Campbell şi Cosans v. Regatul Unit, Curtea Europeană a statuat că dreptul la instruire impune adoptarea unor reglementări de către state, care pot fi variabile în timp şi în spaţiu, în funcţie de nevoile societăţii şi de resursele comunităţii statale, precum şi în funcţie de resursele membrilor acesteia, însă asemenea reglementări nu trebuie niciodată să fie de natură de a aduce atingere înseşi substanţei acestui drept (hotărârea din 25 februarie 1982).

39. În acest context, Curtea reţine că statul, prin politicile sale, are obligaţia de a crea condiţii pentru asigurarea dreptului la educaţie, inclusiv de a decide programele, modul şi mijloacele prin care se realizează învăţământul, nivelul până la care educaţia este obligatorie, precum şi instituirea unor garanţii şi acordarea gratuită de mijloace necesare pentru realizarea învăţământului. Totodată, politica de stat în sfera învăţământului urmează a fi înfăptuită în strictă conformitate cu prevederile constituţionale.

40. Potrivit articolului 35 alin.(1) din Constituţie, dreptul la învăţătură este asigurat prin: (1) învăţământul general obligatoriu; (2) învăţământul liceal şi cel profesional, (3) învăţământul superior, precum şi alte forme de instruire şi de perfecţionare. Totodată, articolul 35 alin.(7) din Constituţie prevede că învăţământul liceal, profesional şi superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit.

41. Astfel, Curtea menţionează că în sfera învăţământului general obligatoriu regula este gratuitatea acestuia. Or, învăţământul general obligatoriu constituie fundamentul sistemului de învăţământ şi este cel mai vizibil element al acestuia, de aceea implicarea statului de a asigura învăţământul gratuit este necesară, având în vedere că la acest nivel se pun bazele învăţământului.

42. În sensul dispoziţiilor constituţionale, Curtea reaminteşte că în jurisprudenţa sa a statuat că „învăţământul primar şi învăţământul secundar general este gratuit” (HCC nr.27 din 29 septembrie 1998). Astfel, odată ce statul, potrivit prevederilor constituţionale, şi-a asumat responsabilitatea de a asigură învăţământul gratuit, respectiv urmează să realizeze această obligaţie pozitivă prin acordarea de mijloace necesare procesului de învăţământ în mod gratuit.

43. În acelaşi timp, Curtea reţine că în învăţământul general obligatoriu conceptul de „gratuitate a educaţiei”, ca o garanţie constituţională, urmează a fi interpretat ca posibilitatea de a obţine cunoştinţe în instituţii de învăţământ fără a fi solicitată o oarecare plată, inclusiv pentru închirierea manualelor.

44. Concomitent, Curtea statuează că un sistem educativ eficient implementează strategii educaţionale şi prevede asigurarea gratuită cu mijloace necesare, inclusiv manuale, la anumite niveluri de învăţământ, dezvoltând astfel mecanisme care ajută la acumularea cunoştinţelor.

45. În acest sens, Curtea menţionează şi practica altor state, care prevede asigurarea gratuită a elevilor din învăţământul obligatoriu cu manuale şcolare (România, Franţa, Germania, Letonia), iar unele state asigură învăţământul gratuit, respectiv cu toate mijloacele necesare procesului de învăţământ, şi în cadrul studiilor universitare (Suedia, Norvegia).

46. Cu referire la normele contestate, Curtea relevă că, în conformitate cu art.72 alin.(3) lit.k) din Constituţie, organizarea generală a învăţământului se reglementează prin lege organică. Astfel, potrivit competenţelor, Parlamentul a dezvoltat prevederile constituţionale privind învăţământul general obligatoriu în Codul educaţiei.

47. Curtea observă că, în conformitate cu art.20 din Codul educaţiei, învăţământul general cuprinde: 1) învăţământul primar: clasele I–IV; 2) învăţământul gimnazial: clasele V–IX; şi 3) învăţământul liceal: clasele X–XII (XIII).

48. În acelaşi timp, având în vedere prevederile articolului 35 alin.(1) şi alin.(7) din Constituţie, Curtea statuează că, prin învăţământul general obligatoriu constituanta legislativă a avut în vedere învăţământul primar şi gimnazial, căruia i-a acordat un regim juridic obligatoriu. Însă următoarele cicluri de învăţământ (liceal, profesional şi cel superior), aşa cum rezultă din logica interpretării art.35 din Constituţie, este accesibil tuturor numai pe bază de merit.

49. Prin urmare, Curtea menţionează că, în virtutea prevederilor constituţionale, potrivit cărora învăţământul general este obligatoriu şi gratuit, cheltuielile pentru formarea educaţională în instituţiile de învăţământ general obligatoriu trebuie să fie acoperite totalmente de la bugetul de stat.

50. Articolul 41 alin.(1) din Codul educaţiei stabileşte că în instituţiile de învăţământ general se utilizează manuale şcolare, elaborate în baza Curriculumului naţional, selectate şi editate prin concurs. Totodată, alineatele (3) şi (4) ale aceluiaşi articol dispun că elevii din învăţământul primar sunt asiguraţi cu manuale şcolare în mod gratuit, iar elevii claselor V–IX sunt asiguraţi cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educaţiei.

51. De asemenea, Curtea observă că, potrivit Hotărârii Guvernului nr.876 din 22 decembrie 2015 cu privire la asigurarea cu manuale a elevilor, schema de închiriere prevede stabilirea şi încasarea unei plăţi (cotă-parte din costul manualului) pentru închirierea manualelor date în utilizare elevilor pentru un an de studii. Plata de închiriere a manualelor se stabileşte anual de către Fondul special pentru manuale, în funcţie de gradul de uzură şi costul fiecărui manual.

52. Astfel, Curtea constată că, spre deosebire de elevii claselor I-IV, care sunt asiguraţi cu manuale gratuit, elevii claselor V–IX sunt asiguraţi cu manuale şcolare doar în urma achitării unei plăţi de închiriere.

53. Curtea reţine că, în virtutea prevederilor constituţionale care garantează gratuitatea învăţământului general obligatoriu, orice prevedere legală care ar permite stabilirea unor plăţi obligatorii pentru elevii din învăţământul primar şi gimnazial, inclusiv pentru manualele şcolare, care constituie un element inerent al procesului de instruire, este contrară Legii Supreme.

54. În concluzie, Curtea reţine că dispoziţiile art.41 alin.(4) din Codul educaţiei, în partea în care reglementează asigurarea elevilor claselor V-IX cu manuale şcolare conform schemei de închiriere, aprobată de Ministerul Educaţiei, sunt contrare principiului constituţional al gratuităţii învăţământului, prevăzut la articolul 35 din Constituţie.

55. Adiţional, Curtea constată reglementări confuze în Codul educaţiei în partea ce ţine de ciclurile învăţământului obligatoriu, motiv pentru care va remite o Adresă Parlamentului în vederea înlăturării deficienţelor constatate.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial sesizarea deputaţilor în Parlamentul Republicii Moldova, Vasile Bolea şi Vladimir Odnostalco.

2. Se declară neconstituţional articolul 41 alineatul (4) din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014, în partea în care vizează asigurarea elevilor claselor V-IX cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educaţiei.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

 

PCC-01/162a-7

Chişinău, 16 februarie 2017

Parlamentul Republicii Moldova

 

ADRESĂ

 

Prin Hotărârea nr.7 din 16 februarie 2017, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional articolul 41 alin.(4) din Codul educaţiei nr.152 din 17 iulie 2014, în partea în care vizează asigurarea elevilor claselor V-IX cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educaţiei.

În procesul de examinare a sesizării, Curtea a constatat reglementări confuze şi incoerente în Codul educaţiei în partea ce ţine de ciclurile învăţământului obligatoriu.

În acest sens, Curtea menţionează că, în conformitate cu prevederile articolului 35 din Constituţie, învăţământul general obligatoriu cuprinde învăţământul primar şi gimnazial, iar învăţământul liceal, profesional şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor numai pe bază de merit.

În acelaşi timp, Curtea observă că dispoziţiile articolului 13 alin.(1) din Codul educaţiei stabilesc că învăţământul obligatoriu începe cu grupa pregătitoare din învăţământul preşcolar şi se finalizează cu învăţământul liceal sau învăţământul profesional tehnic secundar şi postsecundar, iar articolul 20 prevede că învăţământul general cuprinde educaţia timpurie, învăţământul primar (clasele I–IV), învăţământul gimnazial (clasele V–IX) şi învăţământul liceal (clasele X–XII (XIII)).

Prin urmare, având în vedere neconcordanţele existente, Curtea subliniază necesitatea operării modificărilor de rigoare în Codul educaţiei în vederea aducerii în conformitate cu prevederile constituţionale.

Adiţional obiectului examinat, Curtea Constituţională consideră necesar a atrage atenţia Parlamentului asupra incoerenţei dispoziţiilor art.13 alin.(2) din Codul educaţiei, care vizează obligativitatea frecventării învăţământului obligatoriu până la vârsta de 18 ani, în raport cu durata învăţământului general obligatoriu.

În conformitate cu prevederile articolului 28/1 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea solicită Parlamentului să examineze prezenta Adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.