H O T Ă R Î R E

privind aprobarea Strategiei naţionale de integritate

şi anticorupţie pentru anii 2017–2020

 

nr. 56  din  30.03.2017

 

Monitorul Oficial nr.216-228/354 din 30.06.2017

 

* * *

Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.

 

Art.1. – Se aprobă:

- Strategia naţională de integritate şi anticorupţie pentru anii 2017–2020, cuprinsă în anexa nr.1;

- planurile de acţiuni pentru pilonii Strategiei naţionale de integritate şi anticorupţie pentru anii 2017–2020, cuprinse în anexa nr.2;

- grila de evaluare a impactului Strategiei naţionale de integritate şi anticorupţie pentru anii 2017–2020, cuprinsă în anexa nr.3.

 

Art.2. – Implementarea Strategiei menţionate se va efectua pe seama şi în limita bugetelor aprobate ale autorităţilor şi instituţiilor implicate, precum şi din alte surse neinterzise de lege.

 

Art.3. – La data intrării în vigoare a prezentei hotărîri se abrogă Hotărîrea Parlamentului nr.154/2011 pentru aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe anii 2011–2016 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.166–169, art.483), cu modificările ulterioare.

 

 

Anexa nr.1

 

STRATEGIA NAŢIONALĂ

DE INTEGRITATE ŞI ANTICORUPŢIE PENTRU ANII 2017–2020

 

Capitolul I

DESCRIEREA SITUAŢIEI

Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat de Parlamentul Republicii Moldova prin Legea nr.112/2014, prevede necesitatea realizării unor reforme interne importante, asigurarea eficacităţii în lupta împotriva corupţiei, îndeosebi în vederea îmbunătăţirii cooperării internaţionale privind combaterea corupţiei şi a asigurării unei puneri în aplicare eficace a instrumentelor juridice internaţionale relevante cum ar fi Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei din 2003 (art.4 lit.e) din Acord). Articolul 16 din Acordul enunţat stabileşte că părţile vor coopera pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, a corupţiei şi a altor activităţi ilegale, în special în partea ce ţine de corupţia activă şi cea pasivă, atît în sectorul privat, cît şi în cel public, inclusiv abuzul de funcţii şi traficul de influenţă.

Foaia de parcurs¹ asumată de către autorităţile Republicii Moldova în anul 2016 în vederea depăşirii restanţelor înregistrate la implementarea Acordului de Asociere a fixat, printre alte angajamente asumate, „Consolidarea stabilităţii, independenţei şi eficacităţii instituţiilor ce garantează principiile democraţiei şi statului de drept prin […] combaterea corupţiei”.

_________________

¹ http://www.gov.md/sites/default/files/foaie_de_parcurs_privind_agenda_de_reforme_prioritare_.pdf

 

Una dintre priorităţile Strategiei naţionale de dezvoltare „Moldova 2020: 8 soluţii pentru creşterea economică şi reducerea sărăciei”, aprobată prin Legea nr.166/2012, este „sporirea calităţii şi eficienţei actului de justiţie şi de combatere a corupţiei în vederea asigurării accesului echitabil la bunurile publice pentru toţi cetăţenii”.

Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova pentru perioada 2016–2018 şi-a propus, ca obiectiv principal, creşterea bunăstării, siguranţei şi a calităţii vieţii cetăţenilor, acesta urmînd a fi atins inclusiv prin eradicarea corupţiei şi garantarea supremaţiei legii. Combaterea corupţiei este una dintre priorităţile fundamentale ale programului de guvernare, care prevede un spectru de măsuri complexe şi bine centrate pe următoarele domenii vulnerabile: politici anticorupţie, independenţa şi eficienţa instituţiilor; combaterea corupţiei politice, consolidarea practicilor de transparenţă a raportării financiare din partea partidelor, combaterea corupţiei în organele de ocrotire a normelor de drept şi justiţie, combaterea îmbogăţirii ilicite şi confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni de corupţie şi cele conexe, combaterea fraudelor în utilizarea fondurilor externe, controlul averilor, al intereselor personale şi al conflictelor de interese; integritatea instituţională şi servicii publice oferite prin intermediul platformelor electronice. Una din măsurile stabilite în Programul de activitate al Guvernului pentru perioada 2016–2018 prevede evaluarea Strategiei naţionale anticorupţie pe anii 2011–2016 (în continuare – SNA 2011–2016), extinderea cu un an a calendarului de implementare a acesteia şi adoptarea unei noi strategii anticorupţie pentru perioada următoare.

Evaluarea preliminară a implementării SNA 2011–2016², realizată de către experţi independenţi din societatea civilă, a estimat nivelul de realizare şi impactul acţiunilor anticorupţie şi a recomandat o nouă abordare pentru următorul document de politici în acest domeniu. Progresul implementării SNA 2011–2016 a fost calificat drept satisfăcător, majoritatea acţiunilor fiind raportate drept executate. S-a constatat un nivel înalt de executare a acţiunilor de cercetare, instituţionale şi a acţiunilor de educare şi comunicare publică. Domeniile în care au fost înregistrate progrese sînt următoarele:

_________________

² http://cna.md/sites/default/files/sna_rapoarte/evaluarea_preliminara_sna_2011-2015_03.2016_0.doc

 

– uniformizarea practicii judiciare şi reducerea semnificativă a aplicării discreţionare a legii penale în vederea uşurării situaţiei persoanelor condamnate pentru corupţie (a fost exclusă practica tragerii la răspundere contravenţională în locul răspunderii penale, a fost exclusă practica de încadrare a faptului încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei de către inculpaţi ca circumstanţe atenuante şi excepţionale);

– implementarea sistemului naţional de raportare telefonică a cazurilor de corupţie;

– consolidarea activităţilor de evaluare a riscurilor de corupţie în cadrul instituţiilor publice;

– consolidarea cadrului normativ în domeniul achiziţiilor publice;

– consolidarea cadrului normativ privind asigurarea transparenţei finanţării partidelor politice, în conformitate cu recomandările Consiliului Europei;

– extinderea aplicării sistemelor şi a platformelor electronice în cadrul proceselor operaţionale ale mai multor instituţii (Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor în cadrul sistemului judecătoresc, sistemul de vămuire electronică în cadrul Serviciului vamal, sistemul automatizat de supraveghere a circulaţiei rutiere în cadrul Inspectoratului naţional de patrulare etc.);

– monitorizarea mai strictă a proceselor în cadrul sistemului educaţional (supravegherea video a examenelor de bacalaureat);

– sporirea rigorilor de integritate şi îmbunătăţirea garanţiilor pentru autorităţile implicate în procesele de combatere a corupţiei (ofiţerii Centrului Naţional Anticorupţie, procurorii din cadrul Procuraturii Anticorupţie şi judecătorii);

– sporirea transparenţei în activitatea autorităţilor publice centrale (APC), autorităţilor publice locale (APL), a organelor de ocrotire a normelor de drept şi a sistemului judecătoresc.

În acelaşi timp, evaluarea implementării SNA 2011–2016 a stabilit că nu toţi indicatorii de performanţă ai obiectivelor generale şi ai scopului Strategiei au fost atinşi. În timp ce anumiţi indicatori s-au îmbunătăţit, alţii au fluctuat, revenind la nivelul indicatorilor de la începutul perioadei de implementare a Strategiei.

Astfel, indicatorii de performanţă ai obiectivului general al SNA 2011–2016 de „transformare a corupţiei din activitate avantajoasă şi puţin riscantă în activitate dezavantajoasă şi foarte riscantă” au evoluat contradictoriu: Indicatorul Mondial de Guvernare (IMG) „Controlul asupra corupţiei” este în declin³, pe cînd IMG „Calitatea regulatorie” a înregistrat o uşoară ameliorare⁴. Indicatorii de performanţă ai celui de-al doilea obiectiv general de „contribuire la crearea climatului de zero toleranţă faţă de corupţie” au involuat sau au valori incerte din cauza schimbării metodologiilor de calcul şi/sau de abandonare a urmăririi evoluţiilor de către sursă. Astfel, Barometrul Global al Corupţiei, realizat de Transparency International, a stabilit creşterea ponderii persoanelor care au dat mită cel puţin în unul din domeniile cuprinse în cercetare: poliţia, justiţia, ocrotirea sănătăţii, educaţia, documentarea populaţiei, oferirea indemnizaţiilor de şomaj, alte servicii sociale⁵, pe cînd ponderea persoanelor din mediul gospodăriilor casnice şi cel al afacerilor dispuse să ofere mită, deşi nu a mai fost urmărit de către Transparency International–Moldova (în continuare – TI–Moldova) de o manieră comparabilă după anul 2010, a înregistrat, la fel, valori contradictorii: în timp ce ponderea persoanelor din gospodăriile casnice dispuse să dea mită a crescut uşor, ponderea oamenilor de afaceri din aceeaşi categorie s-a redus considerabil⁶.

_________________

³ În pofida ameliorării înregistrate în anii 2011 şi 2012, în anii următori, 2013–2015, IMG „Controlul asupra corupţiei” scade cu 0,25, atingînd cote chiar mai mici decît cele existente la momentul lansării SNA 2011–2016: de la -0,63 în 2011 la -0,88 în 2015.

⁴ IMG „Calitatea regulatorie” s-a îmbunătăţit uşor cu 0,03 de la -0,08 în 2011 la -0,05 în 2015.

⁵ Conform Barometrului Global al Corupţiei pentru anul 2009, ponderea persoanelor care au oferit mită dintre cele chestionate în Republica Moldova a fost de 29%, pe cînd în anul 2015 – de 42%.

⁶ Disponibilitatea de a oferi mită în rîndul persoanelor din gospodăriile casnice a crescut de la 64,3% în 2008 la 67,6% (+3,3%) în 2015, pe cînd disponibilitatea în rîndul oamenilor de afaceri a scăzut de la 76,5% în 2008 la 64,3% în 2015 (-12,2%).

 

De asemenea, indicatorii realizării scopului SNA 2011–2016, extinşi pentru anul 2016, au înregistrat valori şi evoluţii contradictorii: Indicele de Percepţie a Corupţiei (în continuare – IPC), calculat de Transparency International, s-a îmbunătăţit nesemnificativ în anul 2016 în comparaţie cu anul 2011⁷. Volumul total estimat al mitei oferite de gospodăriile casnice şi oamenii de afaceri calculat de TI–Moldova s-a ameliorat, dar nu la nivelul scontat⁸ de Strategie; Indicele global al libertăţii economice, estimat de Heritage Foundation, la fel, s-a îmbunătăţit, dar nu la nivelul planificat⁹. Stabilirea progresului în implementarea SNA 2011–2016 prin prisma indicatorilor de performanţă privind atingerea obiectivelor generale şi a scopului utilizînd doar surse de date externe, ale căror metodologii şi periodicitate de calcul variază pe parcursul implementării, a suscitat mai multe dificultăţi.

_________________

⁷ În anul 2010, valoarea IPC a fost de 2,9. În anul 2014, metodologia de calcul al IPC a fost modificată, astfel încît acesta nu se mai estimează pe o scară de la 0 la 10, ci de la 1 la 100. Astfel, în anul 2015, IPC a fost estimat la nivelul de 33, iar în anul 2016 – la nivelul de 30 pentru Republica Moldova.

⁸ Volumul total estimat al mitei, ţinînd seama de rata inflaţiei, a scăzut cu 15,9% începînd din anii 2008–2009 şi pînă în anul 2015. Nivelul planificat de descreştere a acestui indicator a fost însă de 36,2%.

⁹ Indicatorul global al libertăţii economice s-a îmbunătăţit cu 2% în perioada 2011–2015, deşi a fost planificată o îmbunătăţire de 6,3%. Astfel, acest indice a fost de 55,7% în anul 2011, iar în anul 2015 – de 57,7%.

 

Evaluarea SNA 2011–2016 a conturat necesitatea unei arhitecturi mai suple pentru noua strategie anticorupţie, sugerînd structura bazată pe pilonii de integritate din evaluarea „Sistemul naţional de integritate”¹⁰, realizată de TI–Moldova, respectiv, obiectivele noului document de politici urmînd să fie formulate de o manieră mai concentrată şi care să ţintească domeniile vulnerabile în faţa corupţiei. De asemenea, noul document de politici ar urma să înregistreze progresele realizate în baza unui sondaj efectuat periodic şi după o metodologie fixă pe tot parcursul implementării acestuia, iar ca surse de verificare să fie utilizaţi indicatorii externi.

_________________

¹⁰ http://transparency.md/ro/cefacem/publicatii/141-sni-2014

 

O problemă constantă raportată de actorii interni şi partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova este concentrarea eforturilor de reformă şi a politicilor doar pe acţiuni de modificare a legislaţiei şi restructurări instituţionale, fiind omisă, cel mai frecvent, componenta de punere în aplicare efectivă a modificărilor legislative şi instituţionale. Noul document de politici anticorupţie urmează să elimine aceste deficienţe şi să se concentreze pe aplicarea cadrului legal şi instituţional în domeniu.

Este important ca noul document de politici anticorupţie să fie interconectat cu Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD)¹¹, adoptate de statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite (în continuare – ONU) la New York, în cadrul Summit-ului pentru Dezvoltare Durabilă din 25 septembrie 2015. Obiectivele au fost incluse în Agenda pentru Dezvoltare Durabilă – 2030 şi au fost stabilite pentru a elimina sărăcia, a lupta cu inegalitatea şi injustiţia pînă în anul 2030. Din perspectiva noului document anticorupţie, pentru Republica Moldova este important obiectivul nr.16 al Agendei pentru Dezvoltare Durabilă – 2030, care urmăreşte „promovarea societăţilor paşnice şi incluzive pentru dezvoltare durabilă, asigurarea accesului la justiţie pentru toţi şi crearea unor instituţii eficiente, responsabile şi incluzive la toate nivelurile”. În special, trebuie luate în considerare ţintele specifice relevante ale acestui obiectiv:

_________________

¹¹ Obiectivele de dezvoltare durabilă au fost lansate în premieră la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă (Rio+20), în 2012. ODD înlocuiesc cele opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) cuprinse în textul Declaraţiei Mileniului, adoptată în septembrie 2000 la ONU. Majoritatea statelor lumii se reuneau, în anul 2000, în jurul unui angajament de a reduce sărăcia globală şi a salva milioane de vieţi. Declaraţia Mileniului a constituit, în perioada 2000–2015, unica agendă globală în domeniul dezvoltării asupra căreia a existat un acord la cel mai înalt nivel şi care includea ţinte precise.

 

„16.4. […] reducerea semnificativă a fluxurilor financiare ilicite […], consolidarea recuperării şi returnării bunurilor furate […];

16.5. reducerea semnificativă a corupţiei şi mituirii în toate formele lor;

16.6. dezvoltarea unor instituţii eficiente, responsabile şi transparente la toate nivelurile;

16.7. asigurarea unui proces decizional receptiv, incluziv, participativ şi reprezentativ la toate nivelurile;

16.10. asigurarea accesului public la informaţii şi protejarea libertăţilor fundamentale […] şi

16.b. promovarea şi aplicarea unor legi şi politici nediscriminatorii pentru o dezvoltare durabilă.”

 

Capitolul II

SCOPUL, OBIECTIVELE GENERALE ŞI CELE SPECIFICE

Scopul, obiectivele generale şi cele specifice ale Strategiei sînt următoarele:

 

 

Capitolul III

PILONII DE INTEGRITATE: DEFINIREA PROBLEMELOR, MĂSURI PENTRU

ATINGEREA OBIECTIVELOR, IMPACT ŞI INDICATORI

Sistemul naţional de integritate se sprijină pe instituţii-piloni şi sectoare ce se ridică de pe temelia societăţii. Disfuncţionalităţile instituţiilor şi sectoarelor compromit acest sistem şi statul de drept în general, afectînd bunăstarea socială. Actuala Strategie a fost dezvoltată pornind de la evaluarea sistemului naţional de integritate¹², fiind construită pe următorii piloni de integritate:

_________________

¹² În anul 2015 Sistemul naţional de integritate al Republicii Moldova a fost supus unei evaluări fundamentale de către Transparency International Moldova conform unei metodologii aplicate la nivel internaţional în peste 100 de ţări.

 

I. Parlamentul

II. Guvernul, sectorul public şi administraţia publică locală

III. Justiţia şi autorităţile anticorupţie

IV. Comisia Electorală Centrală şi partidele politice

V. Curtea de Conturi

VI. Avocatul Poporului

VII. Sectorul privat

VIII. Societatea civilă şi mass-media.

Pentru primii şapte piloni ai Strategiei sînt descrise problemele, ţintele specifice ale obiectivului nr.16 de dezvoltare durabilă al ONU, relevante pentru pilonii respectivi, obiectivele pilonilor, indicatorii de impact, priorităţile pentru depăşirea problemelor, rezultatele scontate şi indicatorii de rezultat. Societatea civilă şi mass-media (pilonul VIII) au un rol important în sistemul naţional de integritate şi pot contribui la implementarea eficientă a Strategiei prin monitorizare independentă şi imparţială, dar şi prin informarea echidistantă a societăţii asupra deficienţelor din sistem.

Acţiunile prin care urmează a fi implementate priorităţile pilonilor I–VII sînt incluse în Planul de acţiuni pentru perioada 2017–2020, fiind axate preponderent pe implementarea legilor adoptate pînă în anul 2017 decît pe adoptarea de noi legi.

 

Pilonul I. Parlamentul

Descrierea problemei: Sondajul opiniei publice în rîndul locuitorilor Moldovei, realizat de Institutul Republican Internaţional (în continuare – IRI) în primăvara anului 2017, relevă faptul că doar 23% dintre respondenţi au o opinie favorabilă despre Parlamentul Republicii Moldova¹³.

_________________

¹³ http://www.iri.org/sites/default/files/iri_moldova_poll_march_2017.pdf

 

Deşi cad sub incidenţa reglementărilor generale de integritate, normele de etică şi conduită profesională a deputaţilor nu au fost deocamdată adoptate şi implementate în cadrul legislativului. Potrivit celui mai recent raport de evaluare a Republicii Moldova, elaborat de Grupul Statelor împotriva Corupţiei, organism al Consiliului Europei (în continuare – GRECO), şi lansat la 1 iulie 2016, se recomandă adoptarea şi implementarea unui cod de conduită pentru membrii Parlamentului¹⁴.

_________________

¹⁴ Raportul de evaluare GRECO, Runda a IV-a de evaluare – Recomandarea a II-a: (i) Adoptarea unui cod de conduită pentru membrii Parlamentului, asigurînd accesul facilitat al publicului la noul cod; (ii) stabilirea unui mecanism adecvat în cadrul Parlamentului, atît pentru a promova codul, cît şi pentru a-i sensibiliza pe membrii săi cu privire la standardele care se aşteaptă de la ei, de asemenea pentru a pune în aplicare noi standarde acolo unde este necesar.

https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=09000016806c9b1a

 

Pe lîngă atribuţia de reglementare, Parlamentul deţine şi un alt rol esenţial pentru procesele anticorupţie: controlul parlamentar asupra implementării legilor şi a funcţionării instituţiilor independente şi regulatorii, rol care deocamdată a fost realizat insuficient în toate legislaturile. Totodată, diverse sondaje ale opiniei publice realizate de-a lungul anilor indică faptul că populaţia consideră necesară îmbunătăţirea mecanismului de funcţionare a legilor pentru a ameliora situaţia social-economică din ţară.

Activitatea parlamentară propriu-zisă este supusă tot mai des criticilor din cauza lipsei de transparenţă a procesului legislativ între prima şi a două lectură, nefiind disponibile public variantele modificate ale proiectelor de lege ca urmare a amendamentelor depuse de către deputaţi înainte de adoptarea lor în lectură finală. Totodată, GRECO a recomandat „să se asigure (i) ca proiectele de legi, toate amendamentele şi toate documentele însoţitoare să fie publicate în timp util şi (ii) ca să fie respectat un termen adecvat pentru a permite consultări publice utile şi dezbateri parlamentare, inclusiv prin asigurarea aplicării procedurii de urgenţă doar în împrejurări excepţionale şi argumentate corespunzător¹⁵.”

_________________

¹⁵ Raportul de evaluare GRECO, Runda a IV-a de evaluare – Recomandarea I.

 

Parlamentul nu are o practică stabilă de comunicare a motivelor de acceptare sau respingere a propunerilor venite din partea societăţii civile, acestea nefiind incluse, de cele mai multe ori, în sinteza propunerilor şi obiecţiilor înaintate pe marginea proiectului de lege şi nefiind publicate pe pagina web a Parlamentului, iar autorii respectivelor propuneri nu cunosc soarta acestora şi nici dacă au reuşit sau nu, prin intermediul propunerilor înaintate, să contribuie la îmbunătăţirea calităţii legii.

Deşi a dezvoltat o practică pozitivă de acceptare a înregistrării iniţiativelor deputaţilor doar cu condiţia că sînt însoţite de rapoarte de expertiză anticorupţie, Parlamentul acceptă înregistrarea iniţiativelor venite din partea altor autori (spre exemplu, a Guvernului) şi fără ca acestea să fie însoţite de o asemenea expertiză. Propunerile conţinute în rapoartele de expertiză anticorupţie nu sînt întotdeauna incluse şi publicate în sinteza propunerilor şi obiecţiilor ce însoţesc proiectul de lege.

Ţinte specifice ale obiectivului nr.16 de dezvoltare durabilă al ONU:

• Dezvoltarea unor instituţii eficiente, responsabile şi transparente la toate nivelurile (16.6)

• Asigurarea unui proces decizional receptiv, incluziv, participativ şi reprezentativ la toate nivelurile (16.7)

• Promovarea şi aplicarea unor legi şi politici nediscriminatorii pentru o dezvoltare durabilă (16.b).

Obiectivul pilonului I: Asigurarea conduitei etice a deputaţilor, valorificarea rolului anticorupţie al Parlamentului, sporirea transparenţei procesului legislativ şi a activităţii parlamentarilor

Indicatori de impact:

• Încrederea în Parlament îmbunătăţită considerabil

• Percepţia privind corupţia în cadrul legislativului diminuată

• Eficienţa controlului parlamentar sporită

• Calitatea reglementărilor îmbunătăţită.

 

 

Pilonul II: Guvernul, sectorul public şi administraţia publică locală

Descrierea problemei: Sondajul opiniei publice în rîndul locuitorilor Moldovei, realizat de IRI în primăvara anului 2017, a indicat faptul că doar 27% dintre respondenţi au o opinie favorabilă despre Guvernul Republicii Moldova¹⁶. Ultimii ani au fost marcaţi de o instabilitate politică pronunţată şi schimbări frecvente ale organului executiv. Pe fundalul mediatizării faptului de implicare a exponenţilor Guvernului în frauda din sectorul financiar-bancar din perioada 2013–2014, societatea civilă a insistat asupra semnării angajamentelor de integritate din partea noilor membri ai cabinetului de miniştri şi asupra supunerii candidaţilor la aceste funcţii, iar ulterior a titularilor funcţiilor publice, verificărilor din partea serviciilor speciale.

_________________

¹⁶ http://www.iri.org/sites/default/files/iri_moldova_poll_march_2017.pdf

 

Spre deosebire de Parlament, în Guvern nu este implementat un sistem de evidenţă şi transparenţă a proiectelor de acte normative transmise Guvernului spre adoptare, acestea fiind plasate pe pagina web a executivului doar în zilele în care sînt adoptate în şedinţă de Guvern. Adoptarea de către Guvern a actelor normative care nu au fost supuse unei expertize anticorupţie obligatorii este tolerată. Astfel, în anii 2009–2015, între 70% şi 30% dintre proiectele de acte normative au fost promovate în Guvern eludînd expertiza anticorupţie. Mai mult decît atît, nu toate autorităţile publice din cadrul Guvernului introduc obiecţiile expertizei anticorupţie în sinteza propunerilor şi obiecţiilor.

La fel, în ultimii ani, investigaţiile jurnalistice au scos la iveală mai multe situaţii în care membrii Guvernului, aleşii locali şi alţi agenţi publici îşi promovau interesele personale prin intermediul activităţilor profesionale în detrimentul interesului public, sfidînd legislaţia prin diverse modalităţi. Cu toate acestea, nici dezvăluirile mediatice, nici actele de constatare ale Comisiei Naţionale de Integritate, nici statutul de învinuit sau de inculpat în dosarele de corupţie ale Centrului Naţional Anticorupţie (în continuare – CNA) sau ale procuraturii şi nici chiar sentinţele de condamnare în privinţa funcţionarilor respectivi nu au condus, în majoritatea cazurilor, la suspendarea lor din funcţiile ocupate sau la concediere. Decidenţii din sectorul public care se fac vinovaţi de condamnarea Republicii Moldova la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului nu sînt somaţi să repare prejudiciul cauzat statului. În asemenea condiţii, societatea recepţionează un mesaj clar de tolerare a lipsei de integritate a exponenţilor administraţiei publice, considerîndu-i imuni la orice răspundere.

Sectorul public este măcinat, în întregime, de corupţia sistemică. Cauzele acestei stări de fapt sînt: slăbirea legăturii dintre instituţiile statului şi cetăţeni; controlul politic al politicii de cadre din sectorul public; încălcarea legislaţiei privind achiziţiile publice; deturnarea scopului parteneriatelor public-private; tolerarea lipsei de integritate a reprezentanţilor instituţiilor publice; impunitatea agenţilor publici.

Domeniile sectorului public vulnerabile la corupţie, fie din cauza contactelor multiple cu populaţia, fie din cauza gestionării unor interese economice considerabile, sînt: poliţia, vama, fiscul, educaţia, sănătatea, drumurile, subvenţiile în agricultură, mediul ambiant, achiziţiile publice, administrarea şi privatizarea proprietăţii publice, administraţia publică locală, transparenţa şi managementul asistenţei externe. Disfuncţionalităţile din aceste domenii sînt semnalate în majoritatea evaluărilor naţionale şi internaţionale, fiind constatate conflicte de interese, favoritism, corupţie, transparenţă redusă, utilizarea resurselor în interes politic şi/sau privat, devalizarea întreprinderilor cu cotă integrală sau majoritară de stat/municipală, limitarea concurenţei în domeniile de activitate a întreprinderilor de stat sau cu participarea statului etc. Nu există abordări speciale consacrate problemelor specifice de corupţie în domeniile vulnerabile sau, dacă există, aceste abordări au deseori un caracter fragmentar şi nu sînt interconectate cu documentele strategice anticorupţie sau cu problemele reale ale sectorului.

Ţinte specifice ale obiectivului nr.16 de dezvoltare durabilă al ONU:

• Dezvoltarea unor instituţii eficiente, responsabile şi transparente la toate nivelurile (16.6)

• Asigurarea unui proces decizional receptiv, incluziv, participativ şi reprezentativ la toate nivelurile (16.7)

• Promovarea şi aplicarea unor legi şi politici nediscriminatorii pentru o dezvoltare durabilă (16.b).

Obiectivul pilonului al II-lea: Dezvoltarea integrităţii, a responsabilităţii, a transparenţei şi a rezistenţei faţă de riscurile de corupţie a agenţilor publici, a membrilor Guvernului şi a aleşilor locali

Indicatori de impact:

• Încrederea în Guvern îmbunătăţită considerabil

• Încrederea în APC şi APL îmbunătăţită

• Percepţia privind corupţia din cadrul executivului, îmbunătăţită semnificativ

• Abaterile disciplinare ale agenţilor publici sancţionate

• Transparenţa decizională şi transparenţa datelor guvernamentale, sporite.

 

 

Pilonul III: Justiţia şi autorităţile anticorupţie

Descrierea problemei: Sondajul opiniei publice în rîndul locuitorilor Moldovei, realizat de IRI în primăvara anului 2017, a indicat faptul că doar 28% dintre respondenţi au o opinie favorabilă despre instanţele judecătoreşti¹⁷. Reforma ambiţioasă a justiţiei, începută la finele anului 2011, urma să asigure consolidarea pe termen lung a independenţei, responsabilităţii, eficienţei, imparţialităţii şi transparenţei sistemului judecătoresc, precum şi profesionalismul şi independenţa procuraturii¹⁸. Au fost operate schimbări legislative şi instituţionale. Anterior imuni, un număr de judecători şi procurori au fost condamnaţi pentru infracţiuni de corupţie, cu aplicarea unor pedepse privative de libertate cu executare reală. În pofida acestor realizări, sondajele la nivel naţional şi internaţional atestă o scădere a încrederii în justiţie, aceasta fiind percepută ca fiind printre cele mai corupte în sectorul public. Organele de autoadministrare din sectorul justiţiei sînt deseori criticate pentru felul în care gestionează problemele de integritate din sistem. Aceste deficienţe agravează percepţia de lipsă de profesionalism şi de impunitate a magistraţilor, de asemenea trezesc suspiciuni cu privire la înţelegeri corporatiste. Astfel, la sfîrşitul anului 2016, Parlamentul Republicii Moldova a decis că este necesar să se adopte un nou document de politici pentru continuarea reformei în sectorul justiţiei, fixînd Guvernului un termen-limită pentru prezentarea acestuia¹⁹.

_________________

¹⁷ http://www.iri.org/sites/default/files/iri_moldova_poll_march_2017.pdf

¹⁸ Strategia de reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2011–2016, aprobată prin Legea nr.231/2011, şi Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2011–2016, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.6/2012.

¹⁹ Termenul-limită de pînă la 20 decembrie 2017 a fost stabilit prin Hotărîrea Parlamentului nr.259/2016 cu privire la asigurarea continuităţii reformelor în sectorul justiţiei.

 

Cît priveşte rolul judecătorilor în sancţionarea condamnaţilor pentru acte de corupţie, studiile atestă că doar a cincea parte dintre condamnaţi suportă sancţiuni privative de libertate cu executare reală şi doar o jumătate dintre condamnaţi sînt privaţi de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita anumite activităţi. Lipsa caracterului disuasiv al pedepselor pecuniare pentru infracţiuni de corupţie este la fel de gravă, în pofida măririi numărului lor în anul 2013. Astfel, mărimile amenzilor penale aplicate sînt mai degrabă invers proporţionale cu valorile mitelor solicitate sau primite²⁰, confiscarea este rareori aplicată din cauza lipsei unei specializări în urmărirea bunurilor infracţionale în vederea confiscării, iar confiscarea extinsă lipseşte cu desăvîrşire²¹. Mai nou, fiecare a patra sentinţă de condamnare pentru corupţie este depersonalizată înainte de a fi plasată pe portalul instanţelor judecătoreşti, iar o parte a sentinţelor nici nu sînt publicate, creînd percepţia că judecătorii încearcă să îi protejeze de blamul public pe cei corupţi ²².

_________________

²⁰ Studiile privind dosarele de corupţie şi rapoartele de activitate ale CNA, publicate pe pagina web www.cna.md

²¹ O posibilă explicaţie ar putea fi Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.6/2015 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Codul penal şi Codul de procedură penală (confiscarea extinsă şi îmbogăţirea ilicită), care a stabilit condiţii identice pentru confiscarea extinsă ca şi pentru confiscarea specială.

²² Studiu privind sentinţele pe dosarele de corupţie pentru perioada 2013–2015.

 

Lipsa unei specializări a judecătorilor şi/sau a instanţelor în examinarea actelor de corupţie, a celor asimilate ori conexe corupţiei nu permite îmbunătăţiri rapide ale practicii judiciare pe marginea acestor dosare, dosarele de corupţie de rezonanţă nefiind examinate cu celeritate din cauza supraîncărcării instanţelor de drept comun, iar pedepsele aplicate în cazul condamnărilor rareori pot fi considerate descurajante. Societatea îşi pierde interesul pentru dosarele de corupţie de rezonanţă, a căror examinare este lentă şi dezvoltă percepţia impunităţii figuranţilor din acele dosare, calificînd acţiunile întreprinse la etapa de urmărire penală drept „show-uri mediatice” fără finalitate judiciară.

Instanţele judecătoreşti, procuratura şi instituţiile specializate sînt actori-cheie în lupta anticorupţie. Pe parcursul ultimilor ani, toate autorităţile anticorupţie au trecut prin reforme instituţionale şi structurale profunde²³, fiindu-le revizuite şi redistribuite competenţele, schimbate garanţiile de independenţă, modificate regulile de procedură. Succesul acestor reforme însă va fi apreciat doar prin prisma eficienţei controlului administrativ al averilor nejustificate, contracarării îmbogăţirii ilicite a exponenţilor sectorului public, finalităţii actului de justiţie, a recuperării bunurilor obţinute din infracţiuni de corupţie, inclusiv a celor ascunse peste hotare, precum şi prin prisma despăgubirii persoanelor prejudiciate prin actele de corupţie.

_________________

²³ Comisia Naţională de Integritate, instituită în anul 2012, a fost reformată în Autoritatea Naţională de Integritate în anul 2016 (reformă în derulare, pînă în martie 2017 existînd doar Consiliul de Integritate care urmează să selecteze viitoarea conducere a Autorităţii); Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei a fost reformat, în anul 2012, în Centrul Naţional Anticorupţie care, la rîndul său, a fost de cîteva ori resubordonat de la Guvern la Parlament şi viceversa; Procuratura Anticorupţie, creată în anul 2005, a fost reorganizată pe parcursul anului 2016, în cadrul reformei procuraturii. Pachetul de reformă a CNI (ANI), adoptat în 2016, imediat după adoptare şi punerea în aplicare, a fost supus unui şir de critici din partea societăţii civile şi a autorităţii reformate, fiind depistate mai multe carenţe şi lacune, şi, în acest context, reforma CNI (ANI), aparent, nu este definitivată.

 

Conform studiilor recente efectuate de reprezentanţii Centrului Internaţional pentru Recuperarea Creanţelor de pe lîngă Institutul pentru Guvernanţă din Basel²⁴, Republica Moldova urmează să înfiinţeze şi să consolideze o autoritate responsabilă de promovarea politicii naţionale în domeniul investigaţiilor financiare paralele (în special pe infracţiunile de corupţie şi de spălare a banilor) în vederea recuperării bunurilor infracţionale, de facilitarea urmăririi şi indisponibilizării bunurilor infracţionale din ţară şi din străinătate, astfel încît acestea să poată fi confiscate concomitent cu pronunţarea sentinţelor de condamnare. Cercetarea mai constată faptul că Republicii Moldova îi lipseşte deocamdată experienţa recuperării din străinătate a oricăror bunuri infracţionale.

_________________

²⁴ „Studiu analitic cu privire la mecanismele de recuperare şi confiscare a activelor în Republica Moldova”, Pedro Gomes Pereira, iunie 2016, realizat cu suportul PNUD Moldova şi al Ministerului Afacerilor Externe al Norvegiei.

 

O problemă semnalată în rapoartele societăţii civile²⁵ este neacordarea atenţiei cuvenite despăgubirii persoanelor prejudiciate material şi moral prin corupţie. Sechestrul este rareori aplicat pe bunurile bănuitului/învinuitului/ inculpatului de acte de corupţie în vederea asigurării recuperării prejudiciului cauzat părţii vătămate. Chiar şi în cazul unei condamnări, părţile vătămate prin actele de corupţie nu îşi valorifică dreptul de a obţine despăgubirea prejudiciilor suportate prin înaintarea acţiunilor civile delictuale împotriva angajatorului persoanei care, la locul de muncă, a comis acte de corupţie pentru care a fost condamnat şi împotriva căruia angajatorul poate înainta ulterior acţiuni în regres în condiţiile legislaţiei civile, Convenţiei civile privind corupţia a Consiliului Europei şi Convenţiei ONU împotriva corupţiei²⁶.

_________________

²⁵ Studiul CAPC privind gradul de transpunere în legislaţia naţională a Convenţiei civile a Consiliului Europei privind corupţia. Noi soluţii şi abordări pentru combaterea corupţiei. http://capc.md/ro/publications

²⁶ Ratificate de Republica Moldova prin Legea nr.542/2003 şi, respectiv, Legea nr.158/2007.

 

Tratarea corupţiei prin metode represive ferme poate îmbunătăţi percepţia populaţiei, însă nu poate reduce considerabil fenomenul ca atare. Aplicarea unor măsuri educative şi de prevenire a corupţiei este la fel de importantă. În pofida numărului mare de activităţi de instruire şi sensibilizare anticorupţie desfăşurate de CNA²⁷, în scoli şi universităţi nu sînt introduse curricule anticorupţie, iar tinerele generaţii nu sînt educate sistematic în spiritul integrităţii şi al intoleranţei faţă de corupţie. Prin expertiza anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi normative, CNA a reuşit să prevină prejudicierea interesului public în valoare de aproximativ 200 milioane de lei, însă acelaşi lucru nu a fost posibil în cazul eludării expertizei pe marginea unor anumite proiecte, precum şi în cazul neluării în considerare a recomandărilor acesteia²⁸. Procesele evaluării riscurilor de corupţie în cadrul instituţiilor publice, facilitate de CNA, se încununează cu adoptarea de către aceste instituţii a unor planuri de integritate instituţională, pe care însă instituţiile responsabile sînt pasive să le implementeze sau în general omit să o facă, iar în lipsa oricăror mecanisme de responsabilizare, aceste eforturi de prevenire a corupţiei nu produc impactul scontat. Testarea integrităţii profesionale a agenţilor publici, pe de altă parte, a produs un impact esenţial în perioada 2014–2015, însă mecanismul a fost parţial invalidat de către Curtea Constituţională în aprilie 2015. În noiembrie 2016, testarea integrităţii profesionale, ca parte a procesului de evaluare a integrităţii instituţionale, a fost restabilită ca urmare a modificărilor legislative adoptate de Parlament²⁹. Totuşi, acest instrument important nu a produs efecte timp de un an şi jumătate din cauza blocajelor menţionate.

_________________

²⁷ Între anii 2015–2016, CNA a instruit în jur de 60000 de persoane, dintre care o jumătate agenţi publici, iar cealaltă jumătate – tineri şi elevi.

²⁸ Studiul „Procesul legiferării intereselor: Qui prodest? Constatările expertizei anticorupţie”, realizat de CNA cu susţinerea PNUD Moldova şi a Ministerului Afacerilor Externe al Norvegiei, potrivit căruia au fost evitate prejudicii în valoare de 198340,946 mii lei ca urmare a respingerii/retragerii proiectelor de acte normative supuse expertizei anticorupţie, totodată nu a putut fi evitată pierderea a 279646,139 mii de lei aferenţi actelor normative adoptate în pofida obiecţiilor formulate în expertiza anticorupţie.

²⁹ Legea nr.102/2016, urmare a căreia Legea nr.325/2013 a fost republicată.

 

Ţinte specifice ale obiectivului nr.16 de dezvoltare durabilă al ONU:

• Reducerea semnificativă a fluxurilor financiare ilicite […], consolidarea recuperării şi returnării bunurilor furate (16.4)

• Reducerea semnificativă a corupţiei şi mituirii în toate formele lor (16.5)

• Dezvoltarea unor instituţii eficiente, responsabile şi transparente la toate nivelurile (16.6)

• Protejarea libertăţilor fundamentale în conformitate cu legislaţia naţională şi acordurile internaţionale (16.7)

• Promovarea […] unor legi şi politici nediscriminatorii pentru o dezvoltare durabilă (16.b).

Obiectivul pilonului al III-lea: Sporirea prestaţiei justiţiei şi a autorităţilor anticorupţie în prevenirea, combaterea şi sancţionarea faptelor de corupţie, îmbunătăţirea mecanismului de recuperare a activelor şi asigurarea despăgubirii persoanelor prejudiciate de corupţie

Indicatori de impact:

• Încrederea în justiţie, în procuratură, în CNA şi în Autoritatea Naţională de Integritate (ANI), îmbunătăţită considerabil

• Independenţa şi eficienţa justiţiei, procuraturii, CNA şi ANI, asigurate

• Percepţia privind corupţia în sectorul justiţiei, îmbunătăţită

• Lipsa corupţiei în sectorul justiţiei şi lipsa unor influenţe improprii din partea executivului asupra justiţiei.

 

 

Pilonul al IV-lea: Comisia Electorală Centrală şi partidele politice

Descrierea problemei: Comisia Electorală Centrală (CEC) este o instituţie consolidată în domeniul managementului electoral, care, în ultimii ani, prin intermediul Centrului de Instruire Continuă în Domeniul Electoral (CICDE), a dezvoltat programe eficiente de instruire, a îmbunătăţit considerabil comunicarea publică şi transparenţa în activitate³⁰. În pofida aprecierilor constante pozitive ale OSCE/ODIHR şi ale Coaliţiei Civice pentru Alegeri Libere şi Corecte conform cărora alegerile se administrează în mod eficient, rezultatele sondajelor publice denotă încrederea redusă a publicului în posibilitatea organizării unor alegeri libere şi corecte. Principalele critici aduse instituţiei se referă la vulnerabilitatea CEC faţă de influenţele politice; capacităţile limitate ale funcţionarilor electorali din cadrul organelor electorale ierarhic inferioare; lipsa de reacţie adecvată la încălcări ale legislaţiei electorale, în special cu privire la finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale.

_________________

³⁰ Sistemul Naţional de Integritate – Moldova 2014, Transparency International–Moldova.

 

Activitatea partidelor politice este un important indiciu al democratizării societăţii, avînd un rol major atît în constituirea şi funcţionarea instituţiilor statului, dacă sînt la putere, cît şi în promovarea unor alternative de guvernare, dacă sînt în opoziţie. În ciuda existenţei unui număr important de partide şi a alternanţei la guvernare, nivelul de încredere a populaţiei în partidele politice nu este mare³¹. În 2015, GRECO a încheiat procedura de apreciere a conformităţii Republicii Moldova pentru runda a treia de evaluare în partea ce ţine de transparenţa finanţării partidelor politice. Potrivit Addendumului publicat la cel de-al doilea Raport de conformitate privind Republica Moldova³², GRECO a stabilit că majoritatea recomandărilor au fost puse în aplicare în mod satisfăcător, referindu-se la necesitatea ca toate încălcările regulilor de finanţare generală a partidelor politice şi a campaniilor electorale să fie clar definite şi însoţite de sancţiuni eficiente, proporţionate şi descurajatoare şi care ar putea, după caz, să fie aplicate după validarea alegerilor de către Curtea Constituţională. În raportul GRECO s-a mai arătat că, pentru aplicarea efectivă a noilor norme, este necesar „a dota mecanismul de supraveghere, care acum este concentrat în cadrul Comisiei Electorale Centrale, cu resursele necesare pentru efectuarea unui control substanţial şi proactiv al finanţării campaniilor electorale şi a partidelor politice în general”.

_________________

³¹ http://www.iri.org/sites/default/files/iri_moldova_poll_march_2017.pdf

³² Adoptat de GRECO la a 70-a reuniune plenară (Strasbourg, 30 noiembrie–4 decembrie 2015)

http://procuratura.md/file/Greco%20RC-III%20(2015)%20md%20Moldova%20addendum%202e%20RC%20public.pdf

 

Reglementările actuale ale Legii nr.294/2007 privind partidele politice şi ale Codului electoral stabilesc că CEC asigură supravegherea şi controlul finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale, colectează şi sistematizează rapoartele semestriale şi anuale privind gestiunea financiară a partidelor politice, rapoartele privind auditul partidelor politice şi rapoartele privind finanţarea campaniilor electorale prezentate de concurenţii electorali, de asemenea asigură publicarea acestor informaţii şi rapoarte pe pagina sa web oficială.

Totodată, CEC are dreptul să constate contravenţiile legate de neprezentarea de către partidele politice şi concurenţii electorali a rapoartelor privind gestiunea financiară în termenul şi formatul stabilite conform legii, inclusiv de prezentarea unor date incomplete în rapoartele respective, şi cele legate de neprezentarea în termen ori prezentarea neconformă a rapoartelor financiare ale partidelor politice, ale altor organizaţii social-politice sau concurenţi electorali. De asemenea, CEC sesizează organele competente privind încălcările contravenţionale şi penale, precum şi privind încălcarea legislaţiei fiscale. Aşa fiind, CEC, în virtutea atribuţiilor conferite prin lege, nu deţine competenţe de investigare a încălcării regulilor de finanţare a partidelor politice şi a campaniilor electorale, dar se rezumă la recepţionarea rapoartelor concurenţilor electorali şi publicarea acestora pe pagina sa web. CEC nu verifică rapoartele, donatorii efectivi şi nu dispune de capacitatea de a depista finanţările potenţial ilicite şi/sau dubioase.

Ţinte specifice ale obiectivului nr.16 de dezvoltare durabilă al ONU:

• Reducerea semnificativă a fluxurilor financiare ilicite […] (16.4)

• Reducerea semnificativă a corupţiei şi mituirii în toate formele lor (16.5)

• Asigurarea accesului public la informaţii şi protejarea libertăţilor fundamentale […] (16.10).

Obiectivul pilonului al IV-lea: Creşterea integrităţii politice şi consolidarea controlului asupra finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale

Indicatori de impact:

• Încrederea în Comisia Electorală Centrală îmbunătăţită

• Încrederea în partidele politice îmbunătăţită.

 

 

Pilonul al V-lea: Curtea de Conturi

Descrierea problemei: Printre rezultatele urmărite de SNA 2011–2016³³ a fost consolidarea capacităţii Curţii de Conturi şi sporirea impactului activităţii de audit, ce urmau să fie confirmate prin numărul celor traşi la răspundere pentru încălcări depistate de Curte. Evaluarea implementării SNA 2011–2016 a constatat că procuratura şi Curtea de Conturi nu au înregistrat progrese semnificative la acest capitol³⁴ din cauza următoarei proceduri: auditorii Curţii de Conturi identifică semne ale presupuselor infracţiuni de corupţie în timpul desfăşurării auditului propriu-zis, materialele acestuia fiind transmise Procuraturii Generale doar după întocmirea raportului de audit, urmînd ca procuratura să le transmită organelor de urmărire penală competente. Lipsa unei conlucrări dintre auditori şi organele de urmărire penală la etapa anterioară aprobării rapoartelor de audit creează situaţia în care conţinutul respectivelor rapoarte devine cunoscut mai întîi eventualilor vinovaţi de comiterea infracţiunilor de abuz, depăşire a atribuţiilor de serviciu, corupţie etc. în cadrul entităţilor publice, iar acest fapt le permite să ascundă urmele infracţiunii. Pentru a depăşi problema respectivă, în anul 2016, Curtea de Conturi a aprobat un regulament privind procedurile aplicate în cazul identificării de către auditori a riscului de fraudă/corupţie³⁵, însă deocamdată nu există o practică consistentă de aplicare a noilor proceduri.

_________________

³³ Rezultatul scontat 6, secţiunea 4.3 „Rezultate scontate”, capitolul IV „Elemente-cheie ale Strategiei”.

³⁴ http://cna.md/sites/default/files/sna_rapoarte/evaluarea_preliminara_sna_2011-2015_03.2016_0.doc, pag.36

³⁵ http://www.ccrm.md/doc.php?l=ro&idc=196&id=5854&t=/Cadrul-legal/Regulamente/Regulamentul-privind-procedurile-aplicate-in-cadrul-Curtii-de-Conturi-in-cazul-identificariideterminarii-de-catre-auditori-a-riscului-de-fraudacoruptie

 

Analizele şi studiile³⁶ care au avut în vizor activitatea Curţii de Conturi au constatat, la fel, probleme legate de finalitatea hotărîrilor acestei autorităţi şi de responsabilizarea inconsistentă a instituţiilor auditate. Alte probleme menţionate care ar submina activitatea de control a Curţii de Conturi şi impactul ei asupra sistemului de management financiar public sînt: nivelul scăzut de încredere a entităţilor auditate şi a societăţii faţă de rolul autorităţii supreme de audit de a veghea şi a sancţiona efectiv cazurile de administrare ineficientă şi neconformă a resurselor financiare şi a patrimoniului public; lipsa mecanismelor de identificare precoce a riscurilor de fraudă şi corupţie; calitatea rapoartelor; neimplementarea sau implementarea neadecvată a recomandărilor rapoartelor de audit; nerecuperarea prejudiciului constatat în rapoartele Curţii; lipsa reglementărilor privind auditarea unor domenii cu impact major pentru societate; transparenţa activităţii instituţiei de planificare a controalelor de audit, raportarea activităţii Curţii de Conturi şi neauditarea rapoartelor ei financiare de către instituţii de audit independente.

_________________

³⁶ Transparency International–Moldova: „Sistemul naţional de integritate – Moldova 2014”; Transparency International–Moldova: „Monitorizarea implementării hotărîrilor Curţii de Conturi: cazul MAI”; Expert Grup: „Monitorizarea executării hotărîrilor Curţii de Conturi pe anul 2014”

http://www.expert-grup.org/ro/biblioteca/item/1182-studiu-monitorizare-cc-2014&category=180

 

Coordonarea asistenţei externe pe parcursul ultimilor doi ani a înregistrat mai multe carenţe, în mare parte datorate instabilităţii politice, dar şi din motive imputabile autorităţilor cărora le-a fost încredinţată coordonarea sectorială a asistenţei. În aceste condiţii, o nouă provocare pentru Curtea de Conturi este supravegherea mecanismului de gestiune a asistenţei externe³⁷.

_________________

³⁷ http://www.expert-grup.org/ro/biblioteca/sectorul-public/item/1332-despre-cum-se-pierd-banii-publici&category=180

 

Ţinte specifice ale obiectivului nr.16 de dezvoltare durabilă al ONU:

• Reducerea semnificativă a fluxurilor financiare ilicite […], consolidarea recuperării şi returnării bunurilor furate (16.4)

• Reducerea semnificativă a corupţiei şi mituirii în toate formele lor (16.5)

• Dezvoltarea unor instituţii eficiente, responsabile şi transparente la toate nivelurile (16.6).

Obiectivul pilonului al V-lea: Consolidarea capacităţilor Curţii de Conturi de prevenire a corupţiei în domeniul administrării resurselor financiare şi al utilizării patrimoniului public, precum şi al asistenţei financiare externe

Indicatori de impact:

• Încrederea în Curtea de Conturi îmbunătăţită

• Independenţa auditului efectuat de Curtea de Conturi asigurată.

 

 

Pilonul al VI-lea: Avocatul poporului (Ombudsman)

Descrierea problemei: Potrivit Raportului Departamentului de Stat al SUA privind situaţia drepturilor omului în Republica Moldova pentru anul 2015, „Corupţia răspîndită a continuat să fie cea mai importantă problemă pentru realizarea drepturilor omului”³⁸. Orice act de corupţie, indiferent ce formă îmbracă – mituire, neglijenţă, exces sau abuz, implică şi încălcări ale drepturilor omului. Avocatul poporului are un rol-cheie în asigurarea respectării drepturilor omului, misiunea sa fiind să prevină încălcarea acestora prin monitorizarea şi raportarea modului de respectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului la nivel naţional, prin perfecţionarea legislaţiei ce ţine de domeniul drepturilor şi libertăţilor omului, prin colaborare internaţională, precum şi prin promovarea drepturilor şi libertăţilor omului şi a mecanismelor lor de apărare.

_________________

³⁸ http://www.state.gov/documents/organization/253089.pdf

 

De cele mai dese ori drepturile cetăţenilor sînt afectate de administrarea defectuoasă şi birocraţia din instituţiile publice, de neregulile administrative, de incorectitudine, discriminare, de persecuţiile din partea superiorilor, de abuzul de putere, de lipsa de răspuns şi reacţii din partea autorităţilor, precum şi de refuzul sau întîrzierile nejustificate ale acestora de a oferi informaţii. Este de datoria Avocatului Poporului să se asigure că oficialii şi autorităţile publice cunosc şi aplică prevederile legislaţiei în domeniul drepturilor omului, iar funcţionarii publici îşi îndeplinesc atribuţiile conform principiilor unei administraţii eficiente. Avocatul Poporului investighează performanţele oficialilor şi ale autorităţilor în baza reclamaţiilor cetăţenilor, adresează Parlamentului petiţii de atenţionare asupra încălcării drepturilor cetăţenilor de către o autoritate sau o instituţie publică.

Persecuţia persoanelor care denunţă sau avertizează, în interes public, cu privire la comiterea unor iregularităţi, abuzuri sau încălcări în cadrul instituţiilor are conotaţii îngrijorătoare. În prezent, nicio autoritate publică nu şi-a asumat funcţia de protecţie şi reprezentare a intereselor persoanelor care denunţă/avertizează cu privire la potenţiale infracţiuni de corupţie şi alte practici ilegale. Astfel, drepturile fundamentale ale avertizorilor sînt grav afectate (dreptul la muncă, dreptul de a nu fi discriminat, dreptul la un proces echitabil etc.), ceea ce demotivează alte persoane de a se opune corupţiei şi ilegalităţilor.

Ţinte specifice ale obiectivului nr.16 de dezvoltare durabilă al ONU:

• Dezvoltarea unor instituţii eficiente, responsabile şi transparente la toate nivelurile (16.6)

• Asigurarea accesului public la informaţii şi protejarea libertăţilor fundamentale (16.10)

• Promovarea şi aplicarea unor legi şi politici nediscriminatorii pentru o dezvoltare durabilă (16.b).

Obiectivul pilonului al VI-lea: Dezvoltarea funcţiilor Avocatului Poporului de prevenire a corupţiei prin responsabilizarea instituţiilor publice cu privire la respectarea drepturilor omului şi asigurarea protecţiei avertizorilor de integritate

Indicatori de impact:

• Încrederea în Avocatul Poporului îmbunătăţită

• Respectarea drepturilor fundamentale asigurată

• Rata persoanelor care omit să denunţe corupţia din frică de persecuţii, redusă.

 

 

Pilonul al VII-lea: Sectorul privat

Descrierea problemei: Raportul de evaluare a conformităţii sistemului anticorupţie al Republicii Moldova cu principalele standarde internaţionale în domeniul combaterii corupţiei şi asigurării integrităţii³⁹, lansat în octombrie 2016, a scos în evidenţă efectele distructive ale corupţiei asupra sectorului privat. Potrivit cercetării din anul 2015 a Băncii Mondiale cu privire la uşurinţa de a desfăşura o afacere (Ease of Doing Business) în Republica Moldova, în pofida progreselor raportate în unele sectoare, eforturile de a combate corupţia, de a creşte transparenţa în procesul de luare a deciziilor, de a reduce birocraţia şi de a asigura respectarea statului de drept nu au produs deocamdată îmbunătăţiri semnificative în climatul investiţional.

_________________

³⁹ Raport elaborat la comanda Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) în cadrul proiectului „Consolidarea funcţiei de prevenire a corupţiei şi a funcţiei analitice ale Centrului Naţional Anticorupţie (CNA)”, implementat cu suportul financiar al Ministerului Afacerilor Externe al Norvegiei.

 

Riscuri de corupţie se atestă în domeniile reglementării operaţiunilor de import–export, protecţia concurenţei, construcţia de spaţiu locativ, parteneriatele public-private, guvernanţa corporativă, în special în întreprinderile cu cota integrală sau majoritară de stat/municipală etc. În ultimii ani, fraudele din sectorul financiar-bancar, asociate lipsei de transparenţă a acţionariatului, corupţiei şi spălărilor de bani, au generat o profundă dezamăgire şi neîncredere a populaţiei faţă de clasa politică, precum şi riscuri considerabile pentru securitatea naţională.

Costurile corupţiei în sectorul privat sînt enorme, afectînd calitatea bunurilor achiziţionate/livrate şi a serviciilor prestate, competitivitatea şi regulile economiei de piaţă, procesul investiţional şi bugetul public naţional. Mita plătită de agenţii economici şi influenţele clientelare în obţinerea contractelor de achiziţii publice determină creşterea frauduloasă a costurilor acestor contracte în detrimentul calităţii serviciilor prestate şi a bunurilor livrate. Agenţii economici, agenţii publici, dar şi actorii politici stabilesc relaţii ilicite pentru a obţine contracte de achiziţii publice şi a finanţa partidele politice.

Potrivit unui sondaj privind percepţia şi experienţa personală a gospodăriilor casnice şi a oamenilor de afaceri referitoare la corupţie, valoarea totală a mitei plătite de oamenii de afaceri în anul 2015 este estimată la 381 de milioane de lei (aproximativ 19213 milioane dolari SUA).

Nivelul standardelor etice ale întreprinderilor mici este scăzut. Majoritatea întreprinderilor mari nu aplică reguli de management corporativ etic. Conform Indicelui global al libertăţii economice 2016, realizat de Heritage Foundation, Republica Moldova se situează pe locul al 117-lea din 178 de ţări. Cercetarea evidenţiază corupţia ca fiind una dintre principalele provocări, menţionînd că birocraţia şi lipsa de transparenţă sînt factorii care scumpesc şi complică înfiinţarea şi desfăşurarea unei afaceri în Republica Moldova. Potrivit Indicelui global al riscului de mită în afaceri (Global Business Bribery Risk Index), realizat de asociaţia întreprinderilor neguvernamentale TRACE International, Republica Moldova ocupă locul al 130-lea din 197 de ţări. Cel mai înalt scor (70) a fost atribuit interacţiunii cu Guvernul, Republica Moldova fiind plasată în grupul ţărilor cu un nivel ridicat al riscurilor de corupţie.

În interacţiunea sectorului privat cu sectorul public sînt frecvente situaţiile de pantuflaj. Exponenţii sectorului public se transferă cu lejeritate în sectorul privat, controlat anterior de ei din poziţia de agenţi publici, fapt care conduce inevitabil la favoritism, conflicte de interese şi la utilizarea informaţiilor confidenţiale şi de serviciu în interesul persoanelor private şi în detrimentul interesului public. Restricţiile impuse de legislaţie nu sînt respectate şi nu există un mecanism de obligare verificabilă a declarării de către funcţionar a ofertelor de transfer în sectorul privat pe care le-a primit şi pe care intenţionează să le accepte, nici modalităţi de monitorizare şi tranşare a acestor situaţii generatoare de abuzuri.

Influenţele politice asupra numirii persoanelor în organele de conducere şi de control ale întreprinderilor de stat şi municipale, precum şi capacitatea managerială redusă a acestora sînt asociate de regulă cu favoritism, conflicte de interese şi cu abuzuri. Lipsa de transparenţă în administrarea şi conducerea întreprinderilor cu cota de capital majoritară sau integrală de stat/municipală, lipsa de răspundere pentru gestiunea defectuoasă denotă existenţa unor probleme majore în guvernanţa corporativă a întreprinderilor cu participarea statului şi a administraţiei publice locale.

Reglementarea cerinţelor de desfăşurare legală a antreprenoriatului şi incriminarea infracţiunilor de corupţie în sectorul privat, inclusiv prin stabilirea răspunderii penale a persoanelor juridice pentru infracţiunile de corupţie comise, nu sînt suficiente pentru a soluţiona problema corupţiei în sectorul privat. Este esenţial ca şi organizaţiile comerciale să îşi asume un rol proactiv în stabilirea unei culturi de integritate şi transparenţă corporativă.

O sursă de inspiraţie pentru creşterea eticii şi culturii corporative în acest sens este noul standard internaţional ISO 37001:2016 „Sisteme de management anticorupţie. Cerinţe şi recomandări de implementare”, menit să sprijine organizaţiile de stat şi pe cele comerciale în evitarea şi gestionarea riscurilor/costurilor/daunelor care pot fi cauzate de corupţie, de asemenea să promoveze încrederea în afaceri şi să consolideze reputaţia acestor organizaţii.

Ţinte specifice ale obiectivului nr.16 de dezvoltare durabilă al ONU:

• Reducerea semnificativă a corupţiei şi mituirii în toate formele lor (16.5)

• Reducerea semnificativă a fluxurilor financiare ilicite […], consolidarea recuperării şi returnării bunurilor furate […] (16.4).

Obiectivul pilonului al VII-lea: Promovarea unui mediu de afaceri concurenţial, corect, bazat pe standarde de integritate corporativă, transparenţă şi profesionalism în interacţiunea cu sectorul public.

Indicatori de impact:

• Riscurile de corupţie reduse şi nivelul mitei oferite în sectorul privat, diminuat

• Libertatea afacerilor faţă de corupţie, asigurată

• Gradul de risc privind spălarea banilor, redus.

 

 

Capitolul IV

PREMISELE UNEI IMPLEMENTĂRI EFICIENTE

Implementarea eficientă a Strategiei presupune existenţa unor anumite premise. Documentul de politici anterior, SNA 2011–2016, a prevăzut cinci asemenea premise, însă evaluarea implementării lui a demonstrat că majoritatea premiselor nu au fost respectate: voinţa politică nu s-a materializat de fiecare dată, mai multe acte normative nefiind aprobate/adoptate, iar controlul parlamentar nu a fost realizat; implementarea eficientă, la fel, nu a fost pe deplin asigurată, o mare parte a autorităţilor implementatoare demonstrînd abordări formaliste; flexibilitatea în abordare nu a fost plenar asigurată, iar acoperirea financiară a fost un neajuns esenţial în implementarea SNA 2011–2016.

O altă problemă relevată în procesul de implementare a documentului de politici anticorupţie anterior a fost preluarea unor anumite măsuri planificate de acesta în alte documente de politici, în special în cele din domeniul reformării sectorului justiţiei şi reformării administraţiei publice, fiind reţinute diferenţe de termene, responsabili şi indicatori. Aceste dublări necorelate au provocat confuzii şi chiar au compromis pe alocuri procesul de implementare a măsurilor prevăzute, astfel încît ele au rămas neimplementate în toate aceste strategii.

Dată fiind experienţa punerii în aplicare a strategiilor anterioare, pentru implementarea actualei Strategii este importantă recunoaşterea şi respectarea următoarelor premise:

• Stabilitatea şi voinţa politică. Activitatea de prevenire şi combatere a corupţiei şi, implicit, percepţiile cetăţenilor despre amploarea fenomenului sînt puternic influenţate de evenimentele care se produc în spaţiul politic. Restructurările constante, dar incoerente ale autorităţilor anticorupţie şi ale cadrului normativ ce le guvernează activitatea demonstrează că influenţele politice au afectat grav funcţionalitatea acestor instituţii şi au alimentat constant neîncrederea publicului în ele, inclusiv fiind pusă în dubiu integritatea celor chemaţi să contracareze flagelul corupţiei. Din această perspectivă este important ca orice influenţe ale politicului asupra autorităţilor anticorupţie să fie eliminate, voinţa politică urmînd să se manifeste doar la etapa adoptării actelor necesare pentru asigurarea sistemului naţional de integritate şi anticorupţie, eficient şi credibil, precum şi la etapa exercitării controlului parlamentar asupra executării legilor şi somării autorităţilor de a le pune în aplicare în mod adecvat.

• Asigurarea financiară. Implementarea documentelor de politici implică anumite cheltuieli. Lipsa unui suport financiar pentru acoperirea costurilor măsurilor promovate de prezenta Strategie poate compromite finalitatea acesteia, atingerea obiectivelor propuse şi rezultatele scontate. Prin urmare este importantă asigurarea cu mijloace financiare suficiente, identificate şi aprobate ca parte componentă a bugetului fiecărei instituţii, precum şi atragerea susţinerii financiare din alte surse permise de lege.

• Asumarea responsabilităţii din partea instituţiilor-pilon. Odată cu adoptarea Strategiei, Parlamentul, Guvernul, APL, puterea judecătorească şi autorităţile anticorupţie, Comisia Electorală Centrală, Curtea de Conturi şi Avocatul Poporului urmează să-şi asume rolul de promotori activi ai scopului şi obiectivelor acesteia. Este important ca instituţiile-pilon, potrivit cu competenţele lor funcţionale, să pună presiunea necesară pe autorităţile implementatoare, responsabile de executarea măsurilor din Strategie, astfel încît toate acţiunile programate să fie îndeplinite în volum deplin şi în termenele stabilite.

• Control public, monitorizare independentă şi imparţială. Eficienţa implementării Strategiei depinde, de asemenea, de contribuţia societăţii civile şi mass-mediei, ele fiind parte din sistemul naţional de integritate al Republicii Moldova. Astfel, pe lîngă depunerea rapoartelor oficiale ale instituţiilor responsabile la Secretariatul grupurilor de monitorizare, este important ca pilonul societăţii civile şi al mass-mediei să contribuie nemijlocit la monitorizarea implementării planurilor de acţiuni de către celelalte instituţii-pilon şi să prezinte rapoarte alternative la rapoartele oficiale ale autorităţilor. Premise importante în acest sens sînt libertatea, independenţa, transparenţa, integritatea şi credibilitatea organizaţiilor neguvernamentale şi ale instituţiilor media.

• Abordări complementare şi evitarea dublărilor. În măsura în care acţiunile planificate în vederea implementării actualei Strategii sînt utile altor documente naţionale de politici, legiuitorul va prevedea, în planurile de acţiuni pentru realizarea acestora din urmă, doar acţiuni complementare, avînd în vedere termenele, executorii şi indicatorii fixaţi în planurile de acţiuni ale prezentei Strategii. În toate cazurile se vor evita dublările care induc confuzii la implementare din partea autorităţilor responsabile sau la degrevarea de orice răspundere pentru implementare.

Doar în prezenţa tuturor premiselor menţionate, implementarea măsurilor prevăzute de Strategie va produce impactul scontat prin indicatorii prevăzuţi în capitolul III.

 

Capitolul V

PROCEDURILE DE RAPORTARE ŞI MONITORIZARE

Scopul şi obiectivele Strategiei se realizează prin implementarea planurilor de acţiuni prevăzute pentru pilonii de integritate. Implementarea planurilor de acţiuni se monitorizează prin intermediul grupurilor de monitorizare, activitatea cărora este facilitată de un secretariat asigurat de CNA. Evoluţia indicatorilor de impact ai Strategiei se măsoară cu ajutorul unui sondaj anual. Rapoartele de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei sînt publice, iar raportul de evaluare finală este discutat anual în Comisia securitate naţională, apărare şi ordine publică a Parlamentului, după care este audiat în plenul legislativului, care adoptă o hotărîre pe marginea lui.

Planurile de acţiuni ale pilonilor I–VII ai Strategiei sînt organizate conform priorităţilor, stabilind acţiunile, termenele de realizare, instituţiile responsabile, indicatorii de progres, obiectivele generale corelative, sursa de finanţare şi sursele de verificare. Planurile de acţiuni se aprobă pentru toată perioada de acţiune a Strategiei.

Pînă la mijlocul termenului de implementare a Strategiei, comisia permanentă a Parlamentului pentru probleme de securitate naţională, apărare şi ordine publică, cu sprijinul Secretariatului grupurilor de monitorizare, consultă instituţiile responsabile şi alte părţi interesate în vederea verificării actualităţii şi exactităţii acţiunilor planificate şi decide, după caz, înaintarea în Parlament a propunerilor de modificare şi completare a planurilor de acţiuni pentru fiecare pilon. Totodată, planurile de acţiuni se completează cu indicarea ţintei ce urmează a fi atinsă în comparaţie cu valoarea indicatorilor de progres înregistraţi pînă la mijlocul termenului de implementare a Strategiei pentru acţiunile cu caracter permanent ce presupun o verificare periodică a indicatorilor de progres.

Înainte de expirarea termenului de implementare a Strategiei, Comisia securitate naţională, apărare şi ordine publică decide asupra oportunităţii de extindere a acestui termen.

Grupurile de monitorizare a Strategiei se constituie din conducători ai instituţiilor implementatoare ale pilonilor pe care îi monitorizează. Activitatea de monitorizare a Strategiei se organizează în 3 grupuri, după cum urmează:

Grupul de monitorizare 1 – responsabil de pilonii I. Parlamentul şi IV. Comisia Electorală Centrală şi partidele politice. Componenţa Grupului de monitorizare 1 este următoarea:

• Preşedintele şi vicepreşedinţii Parlamentului

• Preşedinţii comisiilor parlamentare permanente

• Cîte un reprezentant din partea fracţiunilor care nu deţin conducerea comisiilor parlamentare permanente

• Preşedintele, membrii şi secretarul CEC

• Reprezentanţii a 5 partide extraparlamentare

• Reprezentanţii a 4 asociaţii obşteşti.

Grupul de monitorizare 2 – responsabil de pilonii II. Guvernul, sectorul public şi administraţia publică locală şi VII. Sectorul privat. Componenţa Grupului de monitorizare 2 este următoarea:

• Prim-ministrul

• Membrii Guvernului

• Preşedinţii autorităţilor administraţiei publice locale de nivel II din cel puţin o treime a unităţilor administrativ-teritoriale din regiunile centru, nord şi sud (participare prin rotaţie)

• Primarii municipiilor Chişinău, Bălţi şi Comrat

• Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie

• Cîte un reprezentant al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor şi al Confederaţiei Naţionale a Patronatelor

• Reprezentanţii a 6 asociaţii obşteşti.

Grupul de monitorizare 3 – responsabil de pilonii III. Justiţie şi autorităţile anticorupţie, V. Curtea de Conturi şi VI. Avocatul Poporului. Componenţa Grupului de monitorizare 3 este următoarea:

• Preşedintele şi 3 membri desemnaţi ai Consiliului Superior al Magistraturii

• Preşedintele şi 3 membri desemnaţi ai Consiliului Superior al Procurorilor

• Procurorul şi adjuncţii procurorului anticorupţie

• Directorul şi adjuncţii directorului CNA

• Preşedintele şi vice-preşedintele ANI

• Directorul SIS

• Preşedintele şi membrii Curţii de Conturi

• Avocatul Poporului şi secretarul general al Oficiului Avocatului Poporului

• Reprezentanţii a 4 asociaţii obşteşti.

Statutul de observatori pe lîngă grupurile de monitorizare îl pot avea consilierii de politici ai instituţiilor-piloni, reprezentanţii altor instituţii publice, ai instituţiilor internaţionale şi ai corpului diplomatic pe baza solicitărilor formulate în acest sens de către aceştia.

Şedinţele grupurilor de monitorizare au loc cu o periodicitate de două ori pe an pentru fiecare din cele 3 grupuri de monitorizare, în cadrul lor fiind audiate public progresele şi dificultăţile în implementarea acţiunilor scadente planificate conform Strategiei.

Şedinţele grupurilor de monitorizare sînt găzduite de una dintre instituţiile-piloni de care este responsabil grupul respectiv. Şedinţele sînt prezidate din oficiu de către conducerea instituţiei-gazdă. În perioada dintre şedinţele grupului de monitorizare, conducătorul instituţiei care a găzduit ultima şedinţă se consideră preşedinte al grupului respectiv pînă la următoarea şedinţă găzduită de o altă instituţie din cadrul pilonilor monitorizaţi de grup.

Secretariatul grupurilor de monitorizare coordonează în prealabil cu instituţiile din cadrul pilonilor găzduirea fiecărei şedinţe, distribuie agenda, rapoartele de monitorizare şi evaluare, precum şi alte materiale către toţi membrii grupului cu 10 zile înainte de ziua şedinţei. Secretariatul şi instituţia care găzduieşte şedinţa grupului de monitorizare plasează un anunţ privind desfăşurarea şedinţei pe paginile web ale CNA şi instituţiei respective, cu cel puţin 3 zile înainte de data fixată a şedinţei. Şedinţele grupurilor de monitorizare sînt publice.

În cadrul şedinţelor se audiază rapoartele de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei, prezentate succint de către Secretariatul grupurilor de monitorizare. Reprezentanţii instituţiilor-piloni a căror activitate a fost vizată pot face completări şi/sau obiecţii pe marginea raportului Secretariatului. Reprezentanţii societăţii civile pot pregăti şi prezenta succint rapoarte alternative la rapoartele Secretariatului.

După prezentarea rapoartelor Secretariatului grupurilor de monitorizare, a obiecţiilor şi completărilor instituţiilor implementatoare, a rapoartelor alternative ale societăţii civile, preşedintele grupului de monitorizare alocă timp pentru discuţii, comentarii şi dezbateri între membrii grupului, oferind posibilitatea de intervenţie şi altor persoane invitate în şedinţă în calitate de observatori, dar şi altor persoane prezente.

Şedinţele grupului de monitorizare se încheie cu adoptarea deciziilor corespunzătoare de către membrii grupului, la iniţiativa preşedintelui sau propuse preşedintelui de oricare dintre membrii grupului în vederea îmbunătăţirii performanţelor în realizarea Strategiei. Deciziile grupului de monitorizare se adoptă prin consensul majorităţii membrilor grupului, oferind posibilitatea de a se exprima acelor membri ai grupului care au o altă opinie. Şedinţele grupurilor de monitorizare sînt deliberative dacă la ele participă majoritatea membrilor grupului. În cazul adoptării unor decizii care prezintă interes pentru publicul larg (atenţionarea instituţiilor responsabile care nu implementează sau tergiversează implementarea măsurilor conform Strategiei, alte măsuri dispuse instituţiilor-piloni monitorizate de grupul respectiv), preşedintele grupului de monitorizare face o declaraţie în faţa reprezentanţilor mass-media.

Secretariatul grupurilor de monitorizare (în continuare – Secretariatul) va fi asigurat de CNA, care va desemna o structură specializată în acest sens. Atribuţiile Secretariatului sînt următoarele:

a) ţinerea evidenţei membrilor grupurilor de monitorizare;

b) organizarea şedinţelor grupurilor de monitorizare;

c) întocmirea proceselor-verbale ale şedinţelor şi a dispoziţiilor grupurilor de monitorizare;

d) colectarea, stocarea şi sintetizarea informaţiilor prezentate de instituţiile implementatoare;

e) elaborarea rapoartelor semestriale şi anuale ale grupurilor de monitorizare privind implementarea acţiunilor planificate pentru fiecare dintre pilonii Strategiei;

f) elaborarea proiectelor de rapoarte anuale privind implementarea Strategiei;

g) alte atribuţii complementare celor enumerate.

Entităţile publice prezintă la Secretariat, în scris şi prin poşta electronică, informaţiile necesare pentru monitorizarea şi evaluarea progresului în implementarea acţiunilor planificate de care sînt responsabile, în termenele stabilite în planurile de acţiuni. În decursul primului an de implementare a Strategiei, Secretariatul va dezvolta o platformă electronică de raportare a progresului, la care va conecta toate entităţile publice/instituţiile responsabile. Guvernul va facilita acordarea de semnături electronice suplimentare, după caz, atît instituţiilor care le deţin, cît şi celor care nu le deţin.

Rapoartele de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei se întocmesc de Secretariat cu cel puţin 2 săptămîni înainte de şedinţele grupurilor de monitorizare la care sînt audiate public. Rapoartele conţin:

• un rezumat executiv al principalelor constatări ale raportului;

• descrierea progresului instituţiilor responsabile de realizarea acţiunilor scadente şi atingerea indicatorilor de progres – conform pilonilor la care se referă raportul;

• aprecierea progresului cantitativ în vederea realizării rezultatelor scontate şi a indicatorilor de rezultat ai priorităţilor – conform pilonilor la care se referă raportul;

• descrierea riscurilor din activitatea instituţiilor responsabile, care pot duce la tergiversări în implementarea acţiunilor ce nu au ajuns la scadenţă;

• concluzii şi recomandări.

Rapoartele anuale şi raportul final vor conţine suplimentar şi:

• reflectarea indicatorilor de impact, a indicatorilor obiectivelor generale şi ai scopului Strategiei, conform sondajului de urmărire a impactului Strategiei;

• reflectarea indicatorilor de impact ai Strategiei conform unor surse de date alternative (alte sondaje realizate de organizaţii neguvernamentale, organizaţii naţionale şi internaţionale).

Sursele de date alternative de reflectare a indicatorilor de impact ai Strategiei şi valoarea lor de referinţă la începutul implementării ei se consideră indicatorii incluşi în Grila de urmărire a impactului Strategiei adoptate de Parlament.

Raportul final de evaluare a implementării Strategiei se întocmeşte de către Secretariat şi se completează de către un evaluator extern independent, care va da o apreciere proprie constatărilor, bazîndu-se pe rapoartele alternative ale societăţii civile, pe alte evaluări şi aprecieri naţionale şi internaţionale relevante. Evaluatorul extern independent va fi selectat în baza unui concurs public, anunţat de Parlament. Raportul de evaluare finală a implementării Strategiei va fi audiat în plenul Parlamentului, care va adopta o hotărîre pe marginea lui.

Toate rapoartele de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei se publică pe pagina web a CNA. Instituţiile-piloni publică, pe paginile lor web, rapoartele de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei sau doar pe cele care se referă la activitatea lor.

Reprezentanţii societăţii civile membri ai grupurilor de monitorizare pot întocmi rapoarte alternative la rapoartele de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei, în baza propriilor monitorizări sau a monitorizărilor efectuate de alte organizaţii neguvernamentale, pe care le pot prezenta la şedinţa grupului de monitorizare la care se audiază progresul realizat în perioada respectivă de raport. Rapoartele alternative se publică de asemenea pe pagina web a CNA, împreună cu rapoartele Secretariatului.

Sondajul de urmărire a impactului Strategiei este realizat de către Secretariat la începutul implementării Strategiei pentru a fixa valorile iniţiale ale indicatorilor de impact ai pilonilor Strategiei, indicatorilor obiectivelor generale şi scopului Strategiei, iar ulterior – anual. Constatările fiecărui sondaj se reflectă în rapoartele de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei şi în raportul final de evaluare. Metodologia de efectuare a sondajului (întrebările, eşantionul şi grupurile-ţintă prin intermediul cărora se urmăreşte realizarea indicatorilor de impact, obiectivelor generale şi a scopului Strategiei) se determină în urma unui concurs public şi este păstrată neschimbată pe toată perioada implementării Strategiei pentru urmărirea exactă a evoluţiei acestor indicatori.

Desemnarea reprezentanţilor societăţii civile (asociaţiilor obşteşti) în cadrul grupurilor de monitorizare se face de către Consiliul Naţional al ONG şi Alianţa Anticorupţie conform următoarelor criterii:

• competenţă în domeniul de activitate al instituţiilor-piloni monitorizate de către grupul de monitorizare respectiv;

• lipsa unor interese personale în raport cu instituţiile-piloni monitorizate de către grupul de monitorizare respectiv;

• transparenţa finanţării şi a activităţilor desfăşurate de organizaţia neguvernamentală din care face parte;

• disponibilitatea de a participa la şedinţele grupului de monitorizare.

Lista reprezentanţilor societăţii civile desemnaţi în calitate de membri în cadrul celor 3 grupuri de monitorizare se comunică Secretariatului în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a Strategiei. Dacă la expirarea acestui termen lista membrilor desemnaţi nu este comunicată Secretariatului, acesta are dreptul să invite direct organizaţiile neguvernamentale care corespund criteriilor menţionate să desemneze membri în grupurile de monitorizare.

Reprezentanţii societăţii civile desemnaţi în calitate de membri în cadrul celor 3 grupuri de monitorizare pot fi retraşi de către Consiliul Naţional al ONG şi Alianţa Anticorupţie sau, după caz, de către Secretariat, la solicitarea altor membri ai grupurilor de monitorizare din care fac parte, dacă aceştia încetează să mai întrunească criteriile în baza cărora au fost desemnaţi.

Informaţia despre reprezentanţii desemnaţi ai societăţii civile este făcută publică de către Secretariat pe pagina web a CNA.

Desemnarea reprezentanţilor partidelor politice extraparlamentare în cadrul Grupului de monitorizare 1 se face de către primele 5 partide politice extraparlamentare care au înregistrat cel mai bun rezultat electoral în timpul ultimului scrutin parlamentar, la invitaţia Secretariatului. În cazul în care un partid politic extraparlamentar este radiat din registrul partidelor politice după desemnarea reprezentanţilor săi în cadrul grupului de monitorizare sau în cazul în care refuză propunerea de a fi reprezentat la şedinţele acestuia, Secretariatul va invita următoarele partide politice cu cel mai bun rezultat electoral conform datelor oficiale ale CEC.

În cazul în care un partid politic extraparlamentar avînd reprezentanţi desemnaţi în componenţa Grupului de monitorizare 1 devine partid parlamentar, aceştia nu mai pot participa la şedinţele grupului în calitate de membri care reprezintă partide extraparlamentare. După alegerile generale parlamentare, Secretariatul utilizează procedura descrisă mai sus pentru desemnarea reprezentanţilor partidelor politice extraparlamentare în calitate de membri ai Grupului de monitorizare 1.

Secretariatul publică informaţia despre reprezentanţii partidelor politice extraparlamentare desemnaţi în calitate de membri ai Grupului de monitorizare 1 pe pagina web a CNA.

 

 

Anexa nr.2

 

 

 

LISTA DE ABREVIERI UTILIZATE ÎN PLANURILE DE ACŢIUNI

 

 

 

Anexa nr.3

 

GRILA INDICATORILOR DE EVALUARE A IMPACTULUI

STRATEGIEI NAŢIONALE DE INTEGRITATE ŞI

ANTICORUPŢIE PENTRU ANII 2017–2020

 

Impactul Strategiei Naţionale de Integritate şi Anticorupţie pentru anii 2017–2020 este evaluat pentru a urmări evoluţia realizării indicatorilor de impact ai fiecărui pilon, indicatorilor obiectivelor generale şi ai scopului Strategiei.

Impactul se urmăreşte conform valorii indicatorilor calculaţi prin sondajul prevăzut în capitolul V al Strategiei, realizat la începutul implementării acesteia şi anual, pe toată perioada implementării Strategiei. Sursele de date alternative de urmărire a impactului Strategiei şi valoarea lor de referinţă la începutul implementării acesteia sînt prezentate în tabelul de mai jos.

Se consideră că Strategia are impactul scontat în cazul în care, spre sfîrşitul termenului prevăzut pentru implementarea ei, valoarea indicatorilor de impact se îmbunătăţeşte cu 40–60% faţă de valoarea de referinţă a acestora de la începutul implementării Strategiei.

Dacă pe parcursul implementării Strategiei unele dintre sursele de date alternative ale indicatorilor de impact modifică metodologia de calcul, dispar ori se diversifică, valoarea indicatorilor de impact se urmăreşte conform noii metodologii aplicate de sursele de date alternative, urmărirea sursei dispărute se abandonează şi, după caz, se substituie cu surse de date alternative noi apărute, relevante pentru indicatorul corespunzător.