L E G E
privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă
şi alte prestaţii de asigurări sociale
nr. 289-XV din 22.07.2004
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.168-170/773 din 10.09.2004
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul şi sfera de aplicare a prezentei legi
Capitolul II
PRESTAŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE
Articolul 2. Dreptul la prestaţii de asigurări sociale
Articolul 3. Acordurile (convenţiile) internaţionale
Articolul 4. Sursele de finanţare a prestaţiilor de asigurări sociale
Articolul 5. Tipurile de prestaţii de asigurări sociale
Articolul 6. Condiţiile de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale
Articolul 7. Baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale
Articolul 8. Confirmarea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă
Articolul 9. Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă
Articolul 10. Dreptul la prelungirea perioadei pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă
Articolul 11. Plata indemnizaţiei în cazul încadrării în grad de dizabilitate
Articolul 12. Dreptul la indemnizaţii de asigurări sociale în anumite situaţii
Articolul 13. Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă
Articolul 14. Indemnizaţia pentru prevenirea îmbolnăvirilor
Articolul 15. Prestaţiile pentru recuperarea capacităţii de muncă
Articolul 16. Indemnizaţia de maternitate
Articolul 17. Abrogat
Articolul 18. Indemnizaţia pentru creşterea copilului
Articolul 19. Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav
Articolul 20. Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav
Articolul 21. Ajutorul de deces
Articolul 22. Plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă în cazul falimentului angajatorului
Articolul 23. Acordarea indemnizaţiilor de asigurări sociale persoanelor care desfăşoară/a desfăşurat activităţi în mai multe unităţi
Articolul 24. Calculul şi plata prestaţiilor de asigurări sociale
Articolul 25. Termenele de plată a indemnizaţiilor de asigurări sociale
Articolul 26. Persoanele cărora li se plăteşte indemnizaţie de asigurări sociale
Articolul 27. Termenul de prescripţie pentru plata indemnizaţiei de asigurări sociale
Articolul 28. Încetarea, suspendarea şi reluarea plăţii indemnizaţiilor de asigurări sociale
Articolul 29. Stingerea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă
Articolul 30. Controlul acordării prestaţiilor de asigurări sociale
Capitolul III
(Abrogat)
Articolul 31. Abrogat
Capitolul IV
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 32. Recuperarea sumelor plătite necuvenit
Articolul 33. Soluţionarea litigiilor ce ţin de aplicarea prezentei legi
Articolul 34. Intrarea în vigoare a prezentei legi
Notă: În textul legii, abrevierea “C.E.M.V.” se substituie cu abrevierea “CNDDCM”, iar cuvintele “invaliditate” şi “handicap” se substituie cu cuvîntul “dizabilitate” conform Legii nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Obiectul şi sfera de aplicare a prezentei legi
(1) Prezenta lege stabileşte dreptul la prestaţii de asigurări sociale pentru prevenirea, limitarea, înlăturarea riscurilor sociale şi susţinerea financiară a persoanelor îndreptăţite a le primi, în cazul producerii unor astfel de riscuri.
(2) Reglementările prezentei legi se aplică în cazul următoarelor riscuri sociale asigurate: îmbolnăvirea, maternitatea, creşterea copilului şi decesul.
[Art.1 completat prin Legea nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
[Art.1 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 01.01.2007]
PRESTAŢIILE DE ASIGURĂRI SOCIALE
Articolul 2. Dreptul la prestaţii de asigurări sociale
(1) Dreptul la prestaţii de asigurări sociale, în condiţiile prezentei legi, se exercită prin sistemul public de asigurări sociale.
(2) La prestaţii de asigurări sociale au dreptul asiguraţii cu domiciliul sau reşedinţa în Republica Moldova şi şomerii cu drept la ajutor de şomaj (în continuare – şomeri).
(3) Persoana are dreptul la prestaţiile de asigurări sociale legate de riscurile sociale de care este asigurată.
(4) Persoanele asigurate au dreptul, în condiţiile prezentei legi, la prestaţii de asigurări sociale şi în cazurile în care riscul asigurat s-a produs în perioada de probă sau în ziua concedierii. În cazul persoanelor angajate în baza contractului individual de muncă pe durată determinată, precum şi în cazul lichidării unităţii, dreptul la prestaţii încetează la data încetării contractului, cu excepţia dreptului la indemnizaţie de maternitate şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă survenită în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale. În cazul încetării contractului individual de muncă pe durată determinată, precum şi în cazul lichidării unităţii în perioada aflării în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului se menţine şi după încetarea contractului, cu condiţia că asiguratul nu se angajează la o altă unitate.
(41) Dreptul persoanei asigurate la indemnizaţiile prevăzute la art.5 alin.(1) lit.a), b), d) şi g) şi art.15 alin.(1) lit.a) se stabileşte dacă aceasta pierde, la toate unităţile în care desfăşoară activităţi, venitul asigurat pentru întreaga perioadă a concediului medical.
(5) Categoriile de persoane asigurate obligatoriu în sistemul public sînt specificate în Legea nr.489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale.
[Art.2 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.2 completat prin Legea nr.50 din 28.03.2014, în vigoare 01.04.2014]
[Art.2 completat prin Legea nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
[Art.2 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
Articolul 3. Acordurile (convenţiile) internaţionale
Dacă acordurile (convenţiile) internaţionale privind asigurările sociale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte dispoziţii decît cele din prezenta lege, se aplică dispoziţiile acestor acorduri (convenţii).
Articolul 4. Sursele de finanţare a prestaţiilor de asigurări sociale
(1) Plata prestaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1) lit.b), c), d), f), g), h) se efectuează integral de la bugetul asigurărilor sociale de stat.
[Alin.(2) art.4 abrogat prin Legea nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
(21) Începînd cu anul 2013, plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(3) din prezentul articol, se efectuează în modul următor:
a) primele cinci zile calendaristice de incapacitate temporară de muncă se plătesc din mijloacele angajatorului, însă nu mai mult de 15 zile cumulative pe parcursul unui an calendaristic în cazul mai multor perioade de incapacitate temporară de muncă. În cazul şomerilor, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat din prima zi;
b) începînd cu a şasea zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă, iar în cazul mai multor perioade de incapacitate temporară de muncă – începînd cu prima zi după expirarea celor 15 zile cumulative plătite din mijloacele angajatorului, indemnizaţia se plăteşte din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.
(3) Plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, de SIDA, de o maladie oncologică sau de apariţia riscului de întrerupere a sarcinii, precum şi plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă femeilor gravide care se află la evidenţă în instituţiile medico-sanitare, se efectuează integral de la bugetul asigurărilor sociale de stat, începînd cu prima zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă.
(4) Sumele reprezentînd prestaţii de asigurări sociale a căror sursă de finanţare este bugetul asigurărilor sociale de stat, dar care, potrivit prevederilor legale, se plătesc de angajatorii rezidenţi ai parcurilor pentru tehnologia informaţiei angajaţilor lor, sînt restituite acestora în modul stabilit de Guvern.
[Art.4 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.4 completat prin Legea nr.145 din 14.07.2017, în vigoare 04.08.2017]
[Art.4 modificat prin Legea nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
[Art.4 completat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]
[Art.4 modificat prin Legea nr.202 din 27.09.2012, în vigoare 09.11.2012]
Notă: Se declară neconstituţionale prevederile art.4 alin.(2) lit.a) conform Hot. Curţii Constituţionale nr.5 din 10.04.2012, în vigoare 10.04.2012
[Art.4 completat prin Legea nr.227 din 25.11.2011, în vigoare 13.01.2012]
[Art.4 modificat prin Legea nr.3 din 15.01.2012, în vigoare 01.01.2012]
[Art.4 în redacţia Legii nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
Articolul 5. Tipurile de prestaţii de asigurări sociale
(1) Asiguraţii din sistemul public de asigurări sociale au dreptul la următoarele prestaţii:
a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă;
b) indemnizaţie pentru prevenirea îmbolnăvirilor (carantină);
c) prestaţie pentru recuperarea capacităţii de muncă;
d) indemnizaţie de maternitate;
[Lit.e) alin.(1) art.5 abrogată prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]
f) indemnizaţie pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani;
g) indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav;
h) ajutor de deces.
(2) Şomerii au dreptul la prestaţiile prevăzute la alin.(1) lit.a), d) şi h).
(3) Modul de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale se stabileşte de Guvern.
(4) Prestaţiile menţionate în prezentul articol se achită de către Casa Naţională de Asigurări Sociale direct beneficiarilor, cu excepţia cazului prevăzut la art.4 alin.(21) lit.a).
[Art.5 completat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.5 modificat prin Legea nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
Articolul 6. Condiţiile de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale
(1) Asiguraţii au dreptul la prestaţii de asigurări sociale dacă au un stagiu total de cotizare de cel puţin 3 ani.
(2) Asiguraţii care au un stagiu total de cotizare de pînă la 3 ani beneficiază de dreptul la prestaţii de asigurări sociale dacă confirmă un stagiu de cotizare de cel puţin 9 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei producerii riscului asigurat sau datei naşterii copilului în cazul riscului asigurat creşterea copilului.
[Alin.(3) art.6 abrogat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
(4) Şomerii beneficiază de prestaţii de asigurări sociale cu condiţia suspendării pentru această perioadă a plăţii ajutorului de şomaj.
(5) Ajutorul de deces se acordă asiguraţilor indiferent de durata stagiului de cotizare.
(51) Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, de SIDA sau de o maladie oncologică se stabilesc indiferent de durata stagiului de cotizare.
(6) Femeile asigurate au dreptul la indemnizaţie de maternitate indiferent de durata stagiului de cotizare.
(7) Soţia aflată la întreţinerea soţului asigurat beneficiază de dreptul la indemnizaţie de maternitate în cazul în care soţul confirmă un stagiu de cotizare specificat la alin.(1) sau (2). În cazul înregistrării căsătoriei după producerea riscului asigurat (concediul de maternitate), dreptul la indemnizaţie se stabileşte pentru perioada de la data înregistrării căsătoriei pînă la data expirării concediului de maternitate.
(8) Persoanele care au beneficiat sau beneficiază de prestaţii de asigurări sociale pe teritoriul altui stat nu pot beneficia, în condiţiile prezentei legi, de indemnizaţie pentru acelaşi risc asigurat şi pentru aceeaşi perioadă.
(81) Asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani are dreptul la indemnizaţie lunară conform uneia dintre opţiunile prevăzute la art.18 alin.(1) dacă confirmă stagiul de cotizare specificat la alin.(1) sau (2) din prezentul articol.
[Art.6 completat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.01.2020]
[Art.6 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.6 modificat prin Legea nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
Articolul 7. Baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale
(1) Baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1) lit.a), b), d) şi g) şi art.15 alin.(1) lit.a) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care, la data stabilirii indemnizaţiei, au fost calculate şi plătite contribuţii de asigurări sociale.
(2) Baza de calcul al indemnizaţiei de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1) lit.f) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii naşterii copilului, venit din care, la data stabilirii indemnizaţiei, au fost calculate şi plătite contribuţii de asigurări sociale. Lunile calendaristice ale concediului prenatal se substituie cu acelaşi număr de luni calendaristice imediat premergătoare perioadei incluse în calcul.
(3) Venitul asigurat pentru lunile incluse în calcul la determinarea bazei de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale nu poate depăşi suma a 5 salarii medii lunare prognozate pe economie pentru anul respectiv înmulţită la 12 sau la numărul de luni în care persoana a realizat venit asigurat. În cazul în care în calcul se include anul calendaristic incomplet, venitul asigurat se plafonează reieşind din numărul de luni în care a fost realizat venitul asigurat pentru anul respectiv. Salariul mediu lunar prognozat pe economie se aprobă de Guvern.
(4) Venitul mediu lunar asigurat se determină prin împărţirea la 12 a venitului asigurat realizat la toate unităţile în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat.
(5) În cazul lipsei integrale a venitului asigurat la toate unităţile în unele şi aceleaşi luni calendaristice sau în toate lunile din perioada celor 12 luni calendaristice incluse în calcul, aceste luni se substituie cu acelaşi număr de luni calendaristice consecutive imediat premergătoare perioadei incluse în calcul în care s-a realizat venit asigurat. Perioada de substituire este de cel mult 36 de luni calendaristice consecutive.
(6) În cazul în care asiguratul pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat nu a realizat venit asigurat din motiv de concediu de maternitate şi/sau concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, cuantumul indemnizaţiei de maternitate şi al indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului se stabileşte din baza de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizaţii pentru copilul precedent, inclusiv în cazul în care a beneficiat de anumite plăţi unice pe parcursul acestor concedii.
(7) Baza de calcul al indemnizaţiei de maternitate pentru femeile asigurate, precum şi al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, de SIDA sau de o maladie oncologică, care nu se încadrează în niciuna dintre condiţiile prevăzute la art.6 alin.(1) şi (2) din prezenta lege o constituie 35% din salariul mediu lunar prognozat, stabilit de Guvern, pentru anul în care s-a produs riscul asigurat.
(8) Baza de calcul al indemnizaţiei de maternitate acordate soţiei aflate la întreţinerea soţului asigurat o constituie venitul mediu lunar asigurat al soţului, determinat în condiţiile prezentului articol.
(9) În cazul lipsei bazei de calcul pentru stabilirea indemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, cuantumul indemnizaţiei reprezintă cuantumul indemnizaţiei minime lunare pentru creşterea copilului în cazul persoanei asigurate, determinate în modul stabilit de Guvern.
(10) În cazul persoanelor asigurate pentru care lipseşte baza de calcul la stabilirea indemnizaţiilor prevăzute la art.5 alin.(l) lit.a), b), d) şi g) şi art.15 alin.(1) lit.a), baza de calcul o constituie 35% din salariul mediu lunar prognozat, stabilit de Guvern, pentru anul în care s-a produs riscul asigurat.
(11) Baza de calcul al indemnizaţiilor prevăzute la art.5 alin.(1) lit.a) şi d) pentru şomeri o constituie cuantumul lunar al ajutorului de şomaj la data producerii riscului asigurat.
(12) Venitul asigurat se include în calcul în lunile pentru care a fost calculat.
(13) Indemnizaţiile prevăzute la art.5 alin.(1) lit.a), b), d) şi g) şi art.15 alin.(1) lit.a) se calculează şi se plătesc pentru zile calendaristice. Venitul asigurat pentru o zi calendaristică se determină prin împărţirea venitului mediu lunar asigurat, calculat în conformitate cu prevederile prezentului articol, la numărul de zile calendaristice din luna pentru care se plăteşte indemnizaţia.
(14) Indemnizaţiile prevăzute la art.5 alin.(1) lit.a), b), d), f) şi g) şi art.15 alin.(1) lit.a), stabilite în conformitate cu prezenta lege, nu se recalculează, cu excepţia cazurilor de modificare a legislaţiei privind modul de salarizare sau în baza hotărîrii judecătoreşti.
(15) Baza de calcul al indemnizaţiei prevăzute la art.5 alin.(1) lit.a) stabilite din contul angajatorului o constituie salariu mediu al angajatului, determinat în modul stabilit de Guvern.
[Art.7 modificat prin Legea nr.60 din 23.04.2020, în vigoare 01.01.2021]
[Art.7 în redacţia Legii nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.7 modificat prin Legea nr.290 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]
[Art.7 completat prin Legea nr.50 din 28.03.2014, în vigoare 01.04.2014]
[Art.7 în redacţia Legii nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
[Art.7 completat prin Legea nr.227 din 25.11.2011, în vigoare 13.01.2012]
Articolul 8. Confirmarea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă
Dreptul la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă se confirmă prin certificat de concediu medical, întocmit în modul aprobat de Guvern.
[Art.8 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
Articolul 9. Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă
(1) Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă este de cel mult 180 de zile în cursul unui an calendaristic. Plata indemnizaţiei se efectuează în condiţiile art.4.
[Alin.(2) art.9 abrogat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
(3) Şomerilor, în perioada de acordare a ajutorului de şomaj, indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă se acordă pentru o perioadă de pînă la 30 de zile în cursul unui an calendaristic.
(4) Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă tuturor beneficiarilor ce cad sub incidenţa prezentei legi, în caz de tuberculoză, SIDA şi maladie oncologică, este de cel mult un an pe parcursul ultimilor 2 ani.
(5) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă a femeii gravide se acordă pe durata concediului medical fără restricţii.
(6) Pentru cazurile neîntrerupte de incapacitate temporară de muncă, cu trecere dintr-un an calendaristic în altul, calculul zilelor se efectuează pentru toată perioada, începînd cu prima zi de incapacitate temporară de muncă.
[Art.9 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.9 modificat prin Legea nr.184 din 26.07.2018, în vigoare 01.01.2019]
[Art.9 modificat prin Legea nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
[Art.9 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
[Art.9 modificat prin Legea nr.9-XVI din 14.02.2008, în vigoare 07.03.2008]
Articolul 10. Dreptul la prelungirea perioadei pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă
(1) Medicul curant propune încadrarea în grad de dizabilitate în cazul în care bolnavul nu a fost recuperat la expirarea perioadei pentru care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, stabilită în conformitate cu prezenta lege. În cazul în care măsurile de tratament şi reabilitare nu s-au soldat cu ameliorarea stării de sănătate, boala sau trauma are o evoluţie îndelungată şi/sau au apărut semne de dizabilitate cu pierderea capacităţii de muncă, trimiterea bolnavului la expertizare se efectuează indiferent de durata concediului medical.
(2) În situaţii temeinic motivate privind posibilitatea recuperării, medicul curant decide prelungirea concediului medical peste 180 de zile, în scopul evitării încadrării în grad de dizabilitate şi al menţinerii asiguratului în activitate. Prelungirea concediului medical peste 180 de zile se face pentru cel mult 30 de zile, în funcţie de evoluţia cazului şi de rezultatele acţiunilor de recuperare.
[Alin.(3)-(4) art.10 abrogate prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
(5) În cazul prelungirii concediului medical peste 180 de zile, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se acordă pentru întreaga perioadă de concediu medical prelungit.
[Art.10 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.10 modificat prin Legea nr.184 din 26.07.2018, în vigoare 01.01.2019]
[Art.10 completat prin Legea nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
Articolul 11. Plata indemnizaţiei în cazul încadrării în grad de dizabilitate
În cazul în care CNDDCM a decis încadrarea în grad de dizabilitate, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte pînă la data la care persoanei i s-a stabilit grad de dizabilitate, fără a se depăşi perioada maximă pentru care se acordă indemnizaţie, prevăzută de prezenta lege.
Articolul 12. Dreptul la indemnizaţii de asigurări sociale în anumite situaţii
(1) Indemnizaţiile prevăzute la art.5 alin.(1) lit.a), d) şi g) şi art.15 alin.(1) lit.a) se acordă şi în cazul în care incapacitatea temporară de muncă a survenit în timpul concediului de odihnă anual. Concediul se prelungeşte cu durata incapacităţii temporare de muncă ce a decurs în interiorul său.
(2) Nu se acordă indemnizaţiile prevăzute la art.5 alin.(1) lit.a), b), d) şi g) şi art.15 alin.(1) lit.a) pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediu neplătit la toate unităţile, pentru perioada suspendării contractului individual de muncă şi altor contracte în vederea executării de lucrări sau prestării de servicii.
(3) Nu se acordă indemnizaţiile prevăzute la art.5 alin.(1) lit.a), b) şi g) şi art.15 alin.(1) lit.a) în perioada în care asiguratul se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani. Norma dată nu se aplică persoanelor care îşi reiau activitatea de muncă.
[Art.12 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.12 în redacţia Legii nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
Articolul 13. Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă
(1) Cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se stabileşte diferenţiat, în funcţie de durata stagiului de cotizare, după cum urmează:
a) 60% din baza de calcul stabilită conform art.7 – în cazul unui stagiu de cotizare de pînă la 5 ani;
b) 70% din baza de calcul stabilită conform art.7 – în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între 5 şi 8 ani;
c) 90% din baza de calcul stabilită conform art.7 – în cazul unui stagiu de cotizare de peste 8 ani.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, SIDA sau de o maladie oncologică este de 100% din baza de calcul stabilită conform art.7.
(3) Cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele angajatorului se stabileşte în proporţie de 75% din salariul mediu al angajatului, determinat în modul stabilit de Guvern.
[Art.13 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.13 modificat prin Legea nr.56 din 09.06.2011, în vigoare 01.07.2011]
Articolul 14. Indemnizaţia pentru prevenirea îmbolnăvirilor
(1) În scopul prevenirii îmbolnăvirilor, asiguratul are dreptul la indemnizaţie pentru carantină.
(2) Indemnizaţia pentru carantină se acordă asiguratului căruia i se interzice să-şi continue activitatea din cauza carantinei, pe o durată stabilită prin certificat de concediu medical, întocmit conform legislaţiei în vigoare.
(3) Indemnizaţia pentru prevenirea îmbolnăvirilor se stabileşte în condiţiile şi în cuantumurile prevăzute la art.13 alin.(1).
(4) Indemnizaţia pentru carantină nu se acordă pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediul neplătit, în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani şi pentru perioada suspendării contractului individual de muncă. Norma dată nu se aplică persoanelor care îşi reiau activitatea de muncă.
[Art.14 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.14 modificat prin Legea nr.50 din 28.03.2014, în vigoare 01.04.2014]
[Art.14 modificat prin Legea nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
Articolul 15. Prestaţiile pentru recuperarea capacităţii de muncă
(1) În scopul recuperării capacităţii de muncă, asiguratul are dreptul la:
a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă în legătură cu protezare ortopedică;
b) tratament balneosanatorial.
(2) Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă în legătură cu protezare ortopedică se acordă, în cazul în care asiguratul este internat în staţionar pentru protezare şi/sau pentru intervenţie ortopedică, pe toată perioada de aflare în staţionar.
(3) Modul de acordare a biletelor de tratament balneosanatorial se stabileşte de Guvern.
(4) Indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă în legătură cu protezare ortopedică nu se acordă pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediu neplătit, în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani şi pentru perioada suspendării contractului individual de muncă. Norma dată nu se aplică persoanelor care îşi reiau activitatea de muncă.
[Art.15 completat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
Articolul 16. Indemnizaţia de maternitate
(1) Asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor asiguraţi şi şomerele care s-au aflat la evidenţă în instituţiile medico-sanitare din Republica Moldova, care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate.
(2) Indemnizaţia de maternitate se acordă integral la a 30-a săptămînă de sarcină, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, iar în cazul naşterilor complicate ori al naşterii a doi copii – de 140 de zile calendaristice. În cazul sarcinilor cu 3 şi mai mulţi feţi, îndemnizaţia de maternitate se acordă la termenul de 24 de săptămîni de sarcină pe o perioadă de 182 de zile calendaristice.
(3) În cazul în care copilul se naşte mort sau moare în perioada concediului postnatal, indemnizaţia de maternitate se acordă pentru perioada stabilită, potrivit alin.(2).
(4) Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100% din baza de calcul stabilită conform art.7.
[Alin.(5) art.16 abrogat prin Legea nr.140 din 13.07.2017, în vigoare 28.07.2017]
(6) Soţia care se află la întreţinerea soţului asigurat beneficiază de indemnizaţie de maternitate dacă, la data acordării concediului de maternitate, nu este angajată în cîmpul muncii.
[Art.16 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.16 completat prin Legea nr.140 din 13.07.2017, în vigoare 28.07.2017]
Notă: Se declară neconstituţional alin.(5) art.16, conform Hot. Curţii Constituţionale nr.6 din 09.02.2017, în vigoare 09.02.2017
[Art.16 modificat prin Legea nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
Articolul 17. Indemnizaţia unică la naşterea copilului
[Art.17 abrogat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]
Articolul 18. Indemnizaţia pentru creşterea copilului
(1) Asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani la toate unităţile în care desfăşoară activităţi are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului conform următoarelor opţiuni:
a) de la data acordării concediului pentru îngrijirea copilului şi pînă la data împlinirii vîrstei de 3 ani a copilului;
b) de la data acordării concediului pentru îngrijirea copilului şi pînă la data împlinirii vîrstei de 2 ani şi 2 luni a copilului. Pentru perioada concediului pentru îngrijirea copilului după împlinirea vîrstei de 2 ani şi 2 luni şi pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani a copilului, indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului nu se acordă.
(11) În cazul în care data acordării concediului pentru îngrijirea copilului diferă de la unitate la alta, indemnizaţia se stabileşte din data ultimei acordări a acestuia. Pentru unul şi acelaşi copil se stabileşte o singură indemnizaţie.
(2) De indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului beneficiază, la cerere, opţional: unul dintre părinţi, bunelul, bunica, o altă rudă care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum şi tutorele, dacă sînt persoane asigurate şi îndeplinesc condiţiile de realizare a stagiului de cotizare prevăzute la art.6 alin.(1) sau (2).
(3) În cazul în care beneficiarul de indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului se angajează, îşi reia activitatea de muncă sau se eliberează înainte de expirarea concediului pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani ori desfăşoară activităţi în scopul obţinerii de venit, indemnizaţia stabilită se suspendă, cu excepţia cazului în care de aceasta beneficiază mama sau tatăl copilului, şi se stabileşte, la cerere, uneia dintre persoanele menţionate la alin.(2) din prezentul articol, dacă întruneşte condiţiile prevăzute la art.6 alin (1) şi (2).
(4) Mama sau tata care, după acordarea concediului pentru îngrijirea copilului, îşi reia activitatea, se angajează, desfăşoară activităţi în scopul obţinerii de venit sau se eliberează înainte de expirarea concediului pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizaţie lunară.
(5) În cazul copiilor gemeni, tripleţi sau multipleţi, de dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului beneficiază, la cerere, opţional: concomitent ambii părinţi sau concomitent două persoane asigurate menţionate la alin.(2). Fiecare asigurat beneficiază de dreptul la indemnizaţie/ indemnizaţii pentru copilul/copiii de care îngrijeşte nemijlocit. Pentru unul şi acelaşi copil se stabileşte o singură indemnizaţie.
(6) Cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru creşterea copilului constituie:
a) 30% din baza de calcul stabilită la art.7 pentru fiecare copil, dar nu mai puţin decît cuantumul indemnizaţiei minime lunare pentru creşterea copilului a persoanei asigurate, determinate în modul stabilit de Guvern, în cazul solicitării opţiunii prevăzute la alin.(1) lit.a) din prezentul articol;
b) 60% din baza de calcul stabilită la art.7 pentru fiecare copil, dar nu mai puţin decît cuantumul dublu al indemnizaţiei minime lunare pentru creşterea copilului a persoanei asigurate, determinate în modul stabilit de Guvern, pînă la împlinirea vîrstei de 1 an a copilului şi 30% din baza de calcul stabilită la art.7 pentru fiecare copil, din ziua următoare celei de împlinire a vîrstei de 1 an şi pînă la împlinirea vîrstei de 2 ani şi 2 luni a copilului, dar nu mai puţin decît cuantumul indemnizaţiei minime lunare pentru creşterea copilului a persoanei asigurate, determinate în modul stabilit de Guvern, în cazul solicitării opţiunii prevăzute la alin.(1) lit.b) din prezentul articol.
(7) Opţiunea solicitată iniţial pentru stabilirea indemnizaţiei pentru creşterea copilului nu poate fi modificată ulterior.
[Art.18 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.01.2020]
[Art.18 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.18 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.01.2019]
[Art.18 modificat prin Legea nr.175 din 21.07.2016, în vigoare 12.08.2016]
[Art.18 modificat prin Legea nr.53 din 01.04.2016, în vigoare 22.04.2016]
[Art.18 modificat prin Legea nr.50 din 28.03.2014, în vigoare 01.04.2014]
[Art.18 în redacţia Legii nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014, cu excepţia alin.(6), care intră în vigoare la 01.01.2014]
[Art.18 modificat prin Legea nr.7 din 10.02.2011, în vigoare 04.03.2011]
[Art.18 modificat prin Legea nr.68 din 23.04.2010, în vigoare 28.05.2010]
[Art.18 modificat prin Legea nr.155-XVI din 04.07.2008, în vigoare 25.07.2008]
Articolul 19. Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav
(1) Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vîrstă de pînă la 10 ani, iar în cazul copilului care suferă de maladie oncologică şi al copilului cu dizabilitate pentru afecţiuni intercurente – pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani se acordă în bază de certificat de concediu medical, întocmit în condiţiile legislaţiei în vigoare.
(11) Dreptul la indemnizaţie se acordă, opţional: mamei, tatălui sau tutorelui. În cazul în care mama, tata sau tutorele, din motive întemeiate, confirmate documentar, nu pot îngriji copilul bolnav în vîrstă de pînă la 10 ani, copilul care suferă de maladie oncologică în vîrstă de pînă la 18 ani sau copilul cu dizabilitate în vîrstă de pînă la 18 ani, indemnizaţia se acordă altor persoane asigurate, opţional: altui membru de familie, bunicului, bunicii.
(12) Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav nu se acordă pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediul neplătit, în concediul pentru îngrijirea acestui copil pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani şi pentru perioada suspendării contractului individual de muncă la toate unităţile.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav se stabileşte în conformitate cu art.13 alin.(1).
(3) Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav se acordă asiguratului şi în perioada concediului anual.
[Art.19 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.19 modificat prin Legea nr.50 din 31.03.2016, în vigoare 15.04.2016]
[Art.19 modificat prin Legea nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
Articolul 20. Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav
(1) Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav este de cel mult 14 zile calendaristice în cazul acordării asistenţei medicale de ambulatoriu şi de cel mult 30 de zile calendaristice în cazul acordării asistenţei medicale în staţionar pentru perioada în care copilul necesită îngrijire, dar nu mai mult de 60 de zile cumulative într-un an calendaristic pentru fiecare copil.
(2) În cazul în care copilul suferă de boli contagioase, este imobilizat într-un aparat ghipsat ori este supus unor intervenţii chirurgicale, durata concediului medical se stabileşte de către consiliul medical consultativ, iar indemnizaţia se acordă pentru perioada integrală a concediului medical.
[Art.20 completat prin Legea nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
Articolul 21. Ajutorul de deces
(1) În caz de deces al persoanei, indiferent de durata stagiului de cotizare realizat, de ajutor de deces beneficiază o singură persoană, care prezintă actul de înregistrare a decesului, eliberat de organul abilitat al Republicii Moldova.
[Alin.(2)-(3) art.21 abrogate prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
(4) Ajutorul de deces se acordă o singură dată, în sumă fixă.
(5) Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
[Art.21 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.21 modificat prin Legea nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
Articolul 22. Plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă în cazul falimentului angajatorului
În cazul falimentului angajatorului, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, ce a început să curgă anterior acestei situaţii, se plăteşte analogic salariului, în temeiul art.43 din Legea insolvabilităţii nr.149/2012, din contul bugetului asigurărilor sociale de stat.
[Art.22 în redacţia Legii nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
Articolul 23. Acordarea indemnizaţiilor de asigurări sociale persoanelor care desfăşoară/a desfăşurat activităţi în mai multe unităţi
Pentru persoana care desfăşoară/a desfăşurat activităţi în mai multe unităţi, în fiecare fiind asigurată conform legislaţiei, indemnizaţiile de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1) lit.a), b), d), f) şi g) şi art.15 alin.(1) lit.a) se calculează în funcţie de venitul total asigurat, calculat în conformitate cu art.7.
[Art.23 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.23 completat prin Legea nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
Articolul 24. Calculul şi plata prestaţiilor de asigurări sociale
Modul de organizare a activităţilor privind calculul şi plata prestaţiilor de asigurări sociale se stabileşte de către Guvern.
[Art.24 în redacţia Legii nr.190 din 19.11.2020, în vigoare 01.01.2021]
Articolul 25. Termenele de plată a indemnizaţiilor de asigurări sociale
Termenele de plată a prestaţiilor de asigurări sociale se stabilesc de Guvern.
[Art.25 în redacţia Legii nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
Articolul 26. Persoanele cărora li se plăteşte indemnizaţie de asigurări sociale
(1) Indemnizaţia de asigurări sociale se plăteşte beneficiarului sau reprezentantului legal.
(2) Indemnizaţia de asigurări sociale stabilită şi neplătită asiguratului decedat se plăteşte soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedeşte că l-a îngrijit pînă la data decesului.
(3) Indemnizaţia de asigurări sociale neplătită la timp din vina organului care o stabileşte sau o plăteşte se plăteşte integral soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedeşte că a îngrijit asiguratul decedat.
[Art.26 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
Articolul 27. Termenul de prescripţie pentru plata indemnizaţiei de asigurări sociale
(1) Indemnizaţia de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condiţiilor de stabilire a acestei indemnizaţii, iar ajutorul de deces – din ziua următoare zilei de deces. Indemnizaţia pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani solicitată după 12 luni de la data naşterii copilului se stabileşte retroactiv, dar nu mai mult decît pentru 12 luni premergătoare datei solicitării, dacă solicitarea a avut loc pînă la împlinirea de către copil a vîrstei de 3 ani.
(2) Indemnizaţia stabilită, dar neîncasată la timp se plăteşte retroactiv pe o perioadă de cel mult 3 ani anteriori datei solicitării.
(3) Indemnizaţia neplătită la timp din vina organului care o stabileşte sau o plăteşte se achită fără nici o limită în termen.
[Art.27 completat prin Legea nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
Articolul 28. Încetarea, suspendarea şi reluarea plăţii indemnizaţiilor de asigurări sociale
(1) Plata indemnizaţiei de asigurări sociale încetează începînd cu ziua următoare sau, în cazul indemnizaţiei prevăzute la art.5 alin.(1) lit.f), cu luna următoare celei în care beneficiarul:
a) a decedat;
b) nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru acordarea indemnizaţiei;
c) şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul unui alt stat cu care Republica Moldova nu a încheiat convenţii de asigurări sociale.
(2) Plata indemnizaţiei de asigurări sociale încetează în cazul obţinerii indemnizaţiei în baza unor documente false.
(3) Plata indemnizaţiei de asigurări sociale se suspendă pe perioada decăderii beneficiarului indemnizaţiei prevăzute la art.18 din drepturile părinteşti, abandonării sau plasării copilului într-o instituţie socială.
(4) Reluarea plăţii indemnizaţiei de asigurări sociale, suspendate potrivit alin.(3), se face la solicitare, începînd cu ziua următoare celei în care a încetat cauza suspendării.
[Art.28 completat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
Articolul 29. Stingerea dreptului la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă
(1) Asiguratul nu este în drept să primească indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă în cazul în care:
a) îşi cauzează premeditat daune sănătăţii;
b) şi-a pierdut capacitatea de muncă în urma comiterii unei infracţiuni;
c) a urmat tratament forţat, conform hotărîrii judecătoreşti, cu excepţia persoanelor cu dizabilităţi mintale;
d) se află în detenţie sau în proces de expertizare medico-legală;
e) neglijează serviciile medicale sau de reabilitare care îi stau la dispoziţie;
f) prezintă acte false;
g) certificatul de concediu medical a fost anulat în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale;
h) se deplasează peste hotarele ţării în perioada aflării în concediul medical, cu excepţia deplasării cu scop de tratament.
(2) Modul de restituire a sumelor plătite necuvenit se stabileşte de Guvern.
[Art.29 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.29 modificat prin Legea nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018]
[Art.29 în redacţia Legii nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
Articolul 30. Controlul acordării prestaţiilor de asigurări sociale
Controlul asupra corectitudinii stabilirii, a calculării şi a plăţii prestaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1) lit.a) plătite din mijloacele angajatorului îl exercită Inspectoratul de Stat al Muncii.
[Art.30 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
[Art.30 în redacţia Legii nr.295 din 21.12.2017, în vigoare 12.01.2018]
[Art.30 completat prin Legea nr.332 din 23.12.2013, în vigoare 01.04.2014]
[Art.30 modificat prin Legea nr.241 din 02.11.2012, în vigoare 23.11.2012]
PRESTAŢIILE SOCIALE
Articolul 31. Indemnizaţia lunară pentru întreţinerea copilului cu vîrstă între 3 şi 16 ani
[Cap.III (art.31) abrogat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 01.01.2007]
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 32. Recuperarea sumelor plătite necuvenit
(1) Funcţionarii caselor teritoriale de asigurări sociale din a căror vină au fost stabilite şi plătite necuvenit sume de la bugetul asigurărilor sociale de stat, ca urmare a nerespectării prevederilor legislaţiei în vigoare, sînt obligaţi să le restituie.
(2) Sumele plătite fără temei legal, ca urmare a prezentării unor acte false, se reţin din contul beneficiarilor care le-au primit în mod necuvenit.
(3) Sumele nerecuperate de la beneficiarii decedaţi nu se urmăresc.
[Art.32 modificat prin Legea nr.311 din 30.11.2018, în vigoare 01.07.2019]
Articolul 33. Soluţionarea litigiilor ce ţin de aplicarea prezentei legi
Litigiile ce ţin de aplicarea prezentei legi se soluţionează de Casa Naţională de Asigurări Sociale sau Inspectoratul de Stat al Muncii, ale căror decizii pot fi atacate în instanţă de judecată, conform legislaţiei în vigoare.
[Art.33 modificat prin Legea nr.295 din 21.12.2017, în vigoare 12.01.2018]
Articolul 34. Intrarea în vigoare a prezentei legi
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu excepţia art.7 alin.(5) şi art.16, care intră în vigoare la data publicării.
(2) Guvernul, în termen de 6 luni:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
b) va aproba actele normative necesare punerii în aplicare a prezentei legi.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Eugenia OSTAPCIUC
|
| Chişinău, 22 iulie 2004. | |
| Nr.289-XV. |
