D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.70g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din Codul de procedură penală al Republicii Moldova

(dispunerea şi efectuarea măsurilor speciale de investigaţii)

 

nr. 39  din  08.07.2016

 

Monitorul Oficial nr.430-440/107 din 16.12.2016

 

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 14 iunie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 8 iulie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind interpretarea articolelor 124 şi 125 din Constituţie şi verificarea constituţionalităţii prevederilor articolelor 132¹ alin.(2) pct.2), 132² alin.(1) pct.1) lit.c) şi pct.2) lit.c), 132⁸, 135 şi 301 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Gheorghe Malic, în dosarul penal nr.1-190/16, aflat pe rolul Judecătoriei Străşeni.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 14 iunie 2016 de către judecătorul Mihaela Grosu din cadrul Judecătoriei Străşeni, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 5 noiembrie 2015 a fost pornită urmărirea penală în privinţa lui M.G., fiind învinuit de faptul că, exercitând funcţia de procuror, a săvârşit infracţiunea de corupere pasivă, prevăzută de articolul 324 alin.(3) lit.a) din Codul penal.

4. Prin încheierile definitive şi irevocabile din 6 noiembrie 2015 şi 18 noiembrie 2015, judecătorul de instrucţie a confirmat legalitatea interceptării şi înregistrării comunicărilor între martorul C.V. şi inculpatul M.G. şi a legalizat efectuarea măsurilor speciale de investigaţii.

5. Cauza penală de învinuire a lui M.G. a fost transmisă spre examinare Judecătoriei Străşeni.

6. La 6 mai 2016, în cadrul şedinţei de judecată, avocatul inculpatului a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolelor 132¹ alin.(2) pct.2), 132² alin.(1) pct.1) lit.c) şi pct.2) lit.c), 132⁸,135 şi 301 alin.(2) din Codul de procedură penală. De asemenea, autorul excepţiei a solicitat interpretarea articolelor 124 şi 125 din Constituţie.

7. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

 

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

 

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 132¹

Dispoziţiile generale privind activitatea specială de investigaţii

„[…]

(2) Măsurile speciale de investigaţii se dispun şi se efectuează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

[…]

2) există o bănuială rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, cu excepţiile stabilite de lege;

[…]”

Articolul 132²

Măsurile speciale de investigaţii

„(1) În vederea descoperirii şi cercetării infracţiunilor se efectuează următoarele măsuri speciale de investigaţii:

1) cu autorizarea judecătorului de instrucţie:

[…]

c) interceptarea şi înregistrarea comunicărilor sau a imaginilor;

[…]

2) cu autorizarea procurorului:

[…]

c) controlul transmiterii sau primirii banilor, serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite;

[…]”

Articolul 132⁸

Interceptarea şi înregistrarea comunicărilor

„(1) Interceptarea şi înregistrarea comunicărilor presupun folosirea unor mijloace tehnice prin intermediul cărora se poate afla conţinutul unor convorbiri între două sau mai multe persoane, iar înregistrarea acestora presupune stocarea informaţiilor obţinute în urma interceptării pe un suport tehnic.

(2) Prevederile alin.(1) se aplică în exclusivitate la cauzele penale care au ca obiect urmărirea penală sau judecarea persoanelor asupra cărora există date sau probe cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute în următoarele articole din Codul penal: art.135–145, 150, 151, 158, 164–165¹, art.166 alin.(2) şi (3), art.166¹, 167, art.171 alin.(2) şi (3), art.172 alin.(2) şi (3), art.175, 175¹, art.186 alin.(3)-(5), art.187 alin.(3)-(5), art.188, 189, art.190 alin.(3)-(5), art.191 alin.(2) lit.d) şi alin.(3)-(5), art.192¹ alin.(3), art.201¹ alin.(3), art.206, 207, 208¹, 208², art.216 alin.(3), art.217 alin.(3), art.217¹ alin.(3) şi (4), art.217³ alin.(3), art.217⁴ alin.(2) şi (3), art.219 alin.(2), art.220 alin.(2) şi (3), art.224 alin.(3) şi (4), art.236, 237, art.241¹ alin.(2), art.242¹-243, art.244 alin.(2), art.248 alin.(2)-(5), art.259-261¹, 275, 278-279¹, art.279² alin.(3) lit.b), art.280, 282-286, 289-289³, art.290 alin.(2), art.292, 295-295², art.303 alin.(3), art.306-309, 318, 324-328, 333-335, art.335¹ alin.(2), art.337-340, 342-344, art.352 alin.(3), art.362, 362¹, art.368 alin.(2), art.370 alin.(2) şi (3). Lista componentelor de infracţiuni este exhaustivă şi poate fi modificată doar prin lege.

(3) Pot fi supuse interceptării şi înregistrării comunicările bănuitului, învinuitului sau ale altor persoane, inclusiv ale celor a căror identitate nu a fost stabilită, despre care există date ce pot conduce rezonabil la concluzia că ele fie contribuie, în orice mod, la pregătirea, comiterea, favorizarea sau tăinuirea infracţiunilor prevăzute la alin.(2), fie primesc sau transmit informaţii relevante şi importante pentru cauza penală.

(4) Pot fi supuse interceptării şi înregistrării comunicările victimei, părţii vătămate, ale rudelor şi ale membrilor familiei sale, precum şi ale martorului, dacă există pericol iminent pentru viaţa, sănătatea sau pentru alte drepturi fundamentale ale acesteia, dacă este necesară prevenirea infracţiunii sau dacă există riscul evident al pierderii iremediabile sau al denaturării probelor. Interceptarea şi înregistrarea comunicărilor în sensul prezentului alineat se dispune conform procedurii prevăzute la art.132⁴ şi doar cu acordul în scris sau la cererea prealabilă în scris a persoanelor indicate în prezentul alineat. Măsura dispusă conform prezentului alineat urmează a fi încetată imediat după dispariţia temeiului care a stat la baza autorizării acesteia sau la cererea expresă a persoanei în privinţa căreia a fost dispusă măsura.”

Articolul 135

Controlul transmiterii sau primirii banilor, serviciilor ori a altor valori

materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite

„(1) Controlul transmiterii sau primirii banilor, serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite reprezintă supravegherea şi documentarea înmânării sau predării de bani, servicii ori de alte valori materiale sau nemateriale către persoana care le pretinde, acceptă, extorcă sau de către persoana care le oferă, precum şi către sau de către complicii acestora.

(2) Controlul transmiterii sau primirii banilor, serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite poate fi efectuat doar de către ofiţerii de investigaţii ai subdiviziunilor specializate ale Ministerului Afacerilor Interne şi ai Centrului Naţional Anticorupţie.

(3) Acţiunile de transmitere sau primire sub control a banilor, serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite, deşi cad formal sub incidenţa infracţiunii, în mod separat nu constituie infracţiune şi se realizează doar în scop de identificare a intenţiilor şi de verificare a sesizării cu privire la săvârşirea infracţiunii care a început până la sau în afara implicării organelor indicate la alin.(2).

(4) Persoanele care realizează actul de transmitere sau primire a banilor, serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite nu poartă răspundere pentru acţiunile lor realizate sub controlul organelor abilitate.”

Articolul 301

Acţiunile de urmările penală efectuate

cu autorizarea judecătorului de instrucţie

„[…]

(2) Acţiunile de urmărire penală sub formă de percheziţie, cercetare la faţa locului în domiciliu şi punerea bunurilor sub sechestru în urma percheziţiei pot fi efectuate, ca excepţie, fără autorizarea judecătorului de instrucţie, în baza ordonanţei motivate a procurorului, în cazurile infracţiunilor flagrante, precum şi în cazurile ce nu permit amânare. Judecătorul de instrucţie trebuie să fie informat despre efectuarea acestor acţiuni de urmărire penală în termen de 24 de ore, iar în scop de control, i se prezintă materialele cauzei penale în care sunt argumentate acţiunile de urmărire penală efectuate. În cazul în care sunt temeiuri suficiente, judecătorul de instrucţie, prin încheiere motivată, declară acţiunea de urmărire penală legală sau, după caz, ilegală.”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că, ţinând cont de modul de numire a procurorilor prevăzut de dispoziţiile constituţionale, se impune interpretarea dispoziţiilor articolelor 124 şi 125 din Constituţie, în sensul dacă funcţia de procuror din cadrul procuraturilor teritoriale poate fi considerată funcţie de demnitate publică, deoarece de aceasta depinde calificarea faptei imputate inculpatului.

11. De asemenea, autorul excepţiei pretinde că prevederile art.132¹ alin.(2) pct.2), 132² alin.(1) pct.1) lit.c) şi pct.2) lit.c), 132⁸, 135 şi 301 alin.(2) din Codul de procedură penală nu corespund cerinţelor de calitate şi nu comportă gradul necesar de previzibilitate, nu acordă garanţii contra abuzului, astfel fiind contrare articolelor 4, 20, 23 şi 54 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Gheorghe Malic în dosarul penal nr.1-190/16, pendinte la Judecătoria Străşeni, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolelor 132¹ alin.(2) pct.2), 132² alin.(1) pct.1) lit.c) şi pct.2) lit.c), 132⁸, 135 şi 301 alin.(2) din Codul de procedură penală.

17. Curtea menţionează că autorul excepţiei, invocând încălcarea articolelor 4, 20, 23 şi 54 din Constituţie, a pretins, în esenţă, neclaritatea şi imprevizibilitate legii.

18. Astfel, Curtea observă că normele contestate reglementează modul de dispunere şi efectuare a unor măsuri speciale de investigaţii, precum interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi a imaginilor şi controlul transmiterii sau primirii banilor, serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite, iar dispoziţiile articolului 301 alin.(2) din Codul de procedură penală prevăd situaţiile în care unele acţiuni de urmărire penală pot fi efectuate, ca excepţie, fără autorizarea judecătorului de instrucţie, în baza ordonanţei motivate a procurorului, cu informarea ulterioară în termen de 24 de ore a judecătorului de instrucţie .

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea menţionează că, potrivit art.1 din Legea nr.59 din 29 martie 2012 privind activitatea specială de investigaţii, activitatea specială de investigaţii reprezintă o procedură cu caracter secret şi/sau public, efectuată de autorităţile competente, cu sau fără utilizarea echipamentelor tehnice speciale, în scopul culegerii de informaţii necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, asigurarea securităţii statului, ordinii publice, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor.

20. Interceptările şi înregistrările audio sau video fac parte din tehnicile speciale de investigaţii în justiţia penală, acestea fiind metode de investigaţii recunoscute la nivel european, care au constituit, de altfel, obiectul unei Recomandări a Comitetului de Miniştri nr.10 (2005) privind tehnicile speciale de anchetă în legătură cu infracţiuni grave, inclusiv acte de terorism.

21. Curtea relevă că dispoziţiile art.18 din Legea nr.59 din 29 martie 2012 prevăd că măsurile speciale de investigaţii, şi anume interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor şi controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale extorcate, se efectuează numai în cadrul unui proces penal, conform Codului de procedură penală. Acest fapt denotă că persoana supusă acestor măsuri speciale de investigaţii beneficiază de toate garanţiile unui proces echitabil.

22. Astfel, Curtea constată că, în conformitate cu prevederile art.132⁵ din Codul de procedură penală, la încetarea măsurii speciale de investigaţii, în cazul în care constată că măsura s-a efectuat cu încălcarea vădită a drepturilor şi libertăţilor omului, procurorul sau judecătorul de instrucţie este obligat să declare nul procesul-verbal şi să dispună nimicirea imediată a purtătorului material de informaţii.

23. În acelaşi timp, Curtea observă că art.135 alin.(3) din Codul de procedură penală specifică în mod expres că acţiunile de transmitere sau primire sub control a banilor, serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite, deşi cad formal sub incidenţa infracţiunii, în mod separat nu constituie infracţiune.

24. De asemenea, în conformitate cu art.132¹¹ din Codul de procedură penală, mijloacele de probă referitoare la interceptarea şi înregistrarea comunicărilor sau înregistrărilor de imagini pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părţilor interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată. Astfel, legislaţia procedurală penală în vigoare asigură controlul judiciar şi în acest domeniu, judecătorul având obligaţia să examineze valabilitatea acestor mijloace de probă sub toate aspectele legalităţii şi temeinicia autorizării şi efectuării măsurilor respective.

25. Mai mult, Curtea subliniază că este obligaţia instanţelor de judecată de a decide asupra admisibilităţii sau inadmisibilităţii tuturor probelor administrate în cadrul urmăririi penale, care urmează a fi dezbătute în contradictoriu de către părţi în cadrul unei audieri publice.

26. Aşadar, dispoziţiile articolelor 132¹ alin.(2) pct.2), 132² alin.(1) pct.1) lit.c) şi pct.2) lit.c), 132⁸, 135 din Codul de procedură penală reglementează în detaliu condiţiile în care se dispun şi se efectuează măsurile speciale de investigaţii, cu suficiente garanţii procesuale, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare.

27. În acest sens, Curtea menţionează că verificarea respectării normelor procesual-penale este atribuţia exclusivă a instanţelor judecătoreşti, acestea fiind şi singurele în măsură să aprecieze in concreto efectele aplicării normei la situaţia de fapt dedusă instanţei în fiecare caz în parte.

28. Prin urmare, având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate abordează situaţii de fapt, şi anume de aplicabilitate a normelor contestate, Curtea reţine că este de competenţa instanţei de judecată de a stabili dacă sunt respectate dispoziţiile legale privind dispunerea şi efectuarea măsurilor speciale de investigaţie. Or, Curtea nu este competentă a analiza aplicarea unei dispoziţii legale într-o situaţie concretă.

29. În partea ce ţine de neconstituţionalitatea prevederilor articolului 301 alin.(2), şi anume că: „În cazul în care sunt temeiuri suficiente, judecătorul de instrucţie, prin încheiere motivată, declară acţiunea de urmărire penală legală sau, după caz, ilegală”, Curtea observă că acestea au fost invocate cu titlu abstract, deoarece din circumstanţele cauzei nu rezultă aplicabilitatea directă a acestor prevederi speţei în cauză.

30. De altfel, potrivit articolului 305 alin.(8) din Codul de procedură penală, încheierea judecătorului de instrucţie adoptată ca urmare a demersurilor referitoare la efectuarea acţiunilor de urmărire penală sau măsurilor speciale de investigaţii poate fi contestată cu recurs la curtea de apel.

31. Referitor la interpretarea articolelor 124 şi 125 din Constituţie, Curtea menţionează că, potrivit Hotărârii nr.2 din 9 februarie 2016, excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o acţiune procesuală de apărare, prin care Curtea constituţională este sesizată asupra neconcordanţei cu prevederile Constituţiei a unor dispoziţii legale aplicabile în cauze deduse instanţei de judecată. Astfel, Curtea raportează norma legală incidentă într-o cauză particulară la Legea Fundamentală, ţinând cont de practica de aplicare a acestei norme. Or, în speţă prevederile constituţionale nu urmează a fi aplicate.

32. Totodată, Curtea observă că anexa la Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică conţine, în mod expres, lista funcţiilor de demnitate publică.

33. Ţinând cont de argumentele menţionate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, motiv pentru care urmează a fi respinsă.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 132¹ alin.(2) pct.2), 132² alin.(1) pct.1) lit.c) şi pct.2) lit.c), 132⁸, 135 şi 301 alin.(2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Gheorghe Malic, în dosarul penal nr.1-190/16, pendinte la Judecătoria Străşeni.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.