CONVENŢIA CONSILIULUI EUROPEI
privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva
femeilor şi a violenţei domestice
din 11.05.2011
Monitorul Oficial nr.256-260/320 din 22.10.2021
* * *
Notă: Convenţia ratificată prin Legea nr.144 din 14.10.2021
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei şi ceilalţi semnatari ai prezentei,
Reamintind Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (STE Nr.5, 1950) şi Protocoalele sale, Carta Socială Europeană (STE Nr.35, 196 revizuită în 1996, STE Nr.163), Convenţia Consiliului Europei cu privire la Lupta împotriva Traficului de Fiinţe Umane (CETS Nr.197, 2005) şi Convenţia Consiliului Europei pentru Protecţia Copiilor împotriva Exploatării Sexuale şi a Abuzului Sexual (CETS Nr.201, 2007);
Reamintind următoarele recomandări ale Comitetului de Miniştri adresate Statelor membre ale Consiliului Europei: Recomandarea Rec (2002)5 cu privire la protecţia femeilor împotriva violenţei. Recomandarea CM/Rec(2007)17 cu privire la standardele şi mecanismele de asigurare a egalităţii de gen, Recomandarea CM/Rec(2010)10 cu privire la rolul femeilor şi al bărbaţilor în prevenirea şi soluţionarea conflictelor şi în construirea păcii şi alte recomandări relevante:
Luând în calcul volumul în creştere al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care stabileşte standarde importante în domeniul violenţei împotriva femeilor:
Considerând Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice (1966), Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale (1966). Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor („CEDAW”, 1979) şi Protocolul său Opţional (1999), precum şi Recomandarea Generală Nr.19 a Comitetului CEDAW cu privire la violenţa împotriva femeilor. Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului (1989) şi Protocoalele sale Opţionale (2000) şi Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi (2006):
Considerând Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale (2002):
Reamintind principiile de bază ale legislaţiei umanitare internaţionale şi, în special, Convenţia de la Geneva (IV) referitoare la Protecţia Persoanelor Civile în Timp de Război (1949) şi Protocoalele Adiţionale I şi II (1977) la aceasta;
Condamnând toate formele de violenţă împotriva femeilor şi violenţa domestică:
Recunoscând faptul că realizarea egalităţii de drept şi de fapt între femei şi bărbaţi reprezintă un element-cheie în prevenirea violenţei împotriva femeilor:
Recunoscând faptul că violenţa împotriva femeilor este o manifestare a relaţiilor istoric inegale de putere dintre femei şi bărbaţi, care au condus la dominarea asupra, şi la discriminarea împotriva, femeilor de către bărbaţi şi la împiedicarea avansării depline a femeilor;
Recunoscând natura structurală a violenţei împotriva femeilor drept violenţă de gen şi faptul că violenţa împotriva femeilor este unul din mecanismele sociale cruciale, prin care femeile sunt forţate într-o poziţie subordonată comparativ cu bărbaţii;
Recunoscând, cu gravă îngrijorare, faptul că femeile şi fetele sunt deseori expuse unor forme grave de violenţă, cum ar fi violenţa domestică, hărţuirea sexuală, violul, căsătoria forţată, crimele comise în numele aşa-numitei „onoare” şi mutilarea genitală, care constituie o încălcare gravă a drepturilor omului ale femeilor şi ale fetelor şi un obstacol major în realizarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi;
Recunoscând încălcarea curentă a drepturilor omului în timpul conflictelor armate, care afectează populaţia civilă, în special femeile, sub forma violului şi a violenţei sexuale larg răspândite sau sistematice şi potenţialul unei violenţe de gen crescute atât în timpul cât şi după conflicte:
Recunoscând faptul că femeile şi fetele sunt expuse unui risc mai mare de violenţă de gen decât bărbaţii;
Recunoscând faptul că violenţa domestică afectează femeile în mod disproporţionat şi faptul că şi bărbaţii pot fi victime ale violenţei domestice;
Recunoscând faptul că copiii sunt victime ale violenţei domestice, inclusiv în calitate de martori ai violenţei în familie;
Aspirând la crearea unei Europe fără violenţă împotriva femeilor şi fără violenţă domestică,
Au convenit după cum urmează:
Capitolul I
SCOPURI, DEFINIŢII, EGALITATE ŞI NEDISCRIMINARE,
OBLIGAŢII GENERALE
Articolul 1 – Scopurile Convenţiei
1. Scopurile prezentei Convenţii suni acelea de a:
a) proteja femeile împotriva tuturor formelor de violenţă şi de a preveni, de a urmări în justiţie şi de a elimina violenţa împotriva femeilor şi violenţa domestică;
b) contribui la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor şi de a promova egalitatea substanţială între femei şi bărbaţi, inclusiv prin abilitarea femeilor;
c) proiecta un cadru cuprinzător, politici şi măsuri pentru protecţia şi asistenţa tuturor victimelor violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice;
d) promova cooperarea internaţională în vederea eliminării violenţei împotriva femeilor şi violenţa domestică;
e) Acorda sprijin şi asistenţă organizaţiilor şi instituţiilor de drept pentru a coopera în mod eficient în vederea adoptării unei abordări integrate pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice.
2. În vederea asigurării implementării elective a dispoziţiilor sale de către Părţi, prezenta Convenţie stabileşte un mecanism de monitorizare specific.
Articolul 2 – Domeniul de aplicare a Convenţiei
1. Prezenta Convenţie se va aplica tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, inclusiv violenţa domestică, care afectează femeile în mod disproporţionat.
2. Părţile sunt încurajate să aplice prezenta Convenţie tuturor victimelor violenţei domestice. Părţile vor acorda o atenţie specială femeilor victime ale violenţei în bază de gen în implementarea dispoziţiilor prezentei Convenţii.
3. Prezenta Convenţie se va aplica pe timp de pace şi în situaţii de conflict arma.
Articolul 3 – Definiţii
În scopul prezentei Convenţii:
a) „violenţa împotriva femeilor” este înţeleasă drept o încălcare a drepturilor omului şi o formă de discriminare împotriva femeilor şi va însemna toate acţiunile de violenţă în bază de gen care rezultă în, sau care sunt probabile a rezulta în, vătămarea sau suferinţa fizică, sexuală, psihologică sau economică cauzată femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acţiuni, coerciţia sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă survine în public sau în viaţa privată;
b) „violenţa domestică” va însemna toate acţiunile de violenţă fizică, sexuală, psihologică sau economică, care survin în mediul familial sau domestic ori între foştii sau actualii soţi sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărţit acelaşi domiciliu cu victima;
c) „gen” va însemna rolurile, comportamentele, activităţile şi atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei şi bărbaţi;
„violenţa în bază de gen împotriva femeilor” va însemna violenţa care este direcţionată împotriva unei femei pentru că ea este o femeie sau care afectează femeile în mod disproporţionat;
„victimă” va însemna orice persoană fizică, care este supusă comportamentului specificat la punctele a şi b;
f) „femeile” includ fetele cu vârsta până în 18 ani.
Articolul 4 – Drepturi fundamentale, egalitate şi nediscriminare
1. Părţile vor lua măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a promova şi proteja dreptul tuturor, în special al femeilor, de a trăi fără violenţă atât în sfera publică, cât şi în cea privată.
2. Părţile condamnă toate formele de discriminare împotriva femeilor şi iau fără întârziere, măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a o preveni, în special prin:
- încorporarea în constituţiile lor naţionale sau în altă legislaţie corespunzătoare a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi şi asigurând realizarea practică a acestui principiu;
- interzicerea discriminării împotriva femeilor, inclusiv prin utilizarea sancţiunilor, acolo unde este cazul;
- abrogarea legilor şi a practicilor care discriminează împotriva femeilor.
3. Implementarea dispoziţiilor prezentei Convenţii de către Părţi, în special măsurile de protejare a drepturilor victimelor, vor fi asigurate fără discriminare din orice motiv, cum ar fi sexul, genul, rasa, culoarea, limba, religia, politic sau altă opinie, origine naţională sau socială, asocierea cu o minoritate naţională, proprietatea, naşterea, orientarea sexuală, identitatea de gen, vârsta, starea sănătăţii, dizabilitatea, starea civilă, statului de migrant sau de refugiat, sau alt statut.
4. Măsurile speciale, care sunt necesare pentru a preveni şi proteja femeile de violenţa în bază de gen nu vor fi considerate discriminare în termenii prezentei Convenţii.
Articolul 5 – Obligaţiile statului şi diligenţa cuvenită
1. Părţile se vor abţine de la a se angaja în orice act do violenţă împotriva femeilor şi se vor asigura că autorităţile, funcţionarii, reprezentanţii, instituţiile statului şi alţi actori care acţionează în numele Statului acţionează în conformitate cu această obligaţie.
2. Părţile vor lua măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a exercita diligenţa cuvenită pentru a proveni, investiga, pedepsi şi a furniza despăgubiri pentru actele de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii 22 care simt săvârşite de actori non-statali.
Articolul 6 – Politici sensibile la dimensiunea de gen
Părţile se vor angaja să includă o perspectivă de gen în implementarea şi evaluarea impactului dispoziţiilor prezentei Convenţii şi pentru a promova şi implementa în mod eficace politicile egalităţii între femei şi bărbaţi şi abilitarea femeilor.
Capitolul II
POLITICI INTEGRALE ŞI COLECTAREA DATELOR
Articolul 7 – Politici cuprinzătoare, şi coordonate
1. Părţile vor lua măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a adopta şi implementa politici eficace, cuprinzătoare şi coordonate la nivel de Stat, cuprinzând toate măsurile relevante pentru a preveni şi combate toate formele de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii şi pentru a oferi un răspuns holistic la violenţa împotriva femeilor.
2. Părţile se vor asigura că politicile la care s-a făcut referire în alineatul 1 pun drepturile victimei în centrul tuturor măsurilor şi că sunt implementate pe calea cooperării eficace între toate agenţiile, instituţiile şi organizaţiile relevante.
3. Măsurile luate în conformitate cu prezentul articol vor implica, acolo unde este cazul, toţi actorii, relevanţi, precum agenţiile guvernamentale, parlamentele şi autorităţile naţionale, regionale şi locale, instituţiile naţionale pentru drepturile omului şi organizaţiile societăţii civile.
Articolul 8 – Resurse financiare
Părţile vor aloca resursele financiare şi umane corespunzătoare pentru implementarea adecvată a politicilor, măsurilor şi programelor integrate pentru prevenirea, şi combaterea tuturor formelor de violentă care, intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii, inclusiv acelea desfăşurate de organizaţiile neguvernamentale şi de societatea civilă.
Articolul 9 – Organizaţiile neguvernamentale şi societatea civilă
Părţile vor recunoaşte, încuraja şi sprijini, la toate nivelele, activitatea organizaţiilor neguvernamentale relevante şi a societăţii civile active în combaterea violenţei împotriva femeilor şi vor stabili cooperarea eficace cu aceste organizaţii.
Articolul 10 – Organismul coordonator
1. Părţile vor desemna sau vor înfiinţa unul sau mai multe organisme oficiale, responsabile de coordonarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor şi a măsurilor de prevenire şi combatere a tuturor formelor de violenţă acoperite de prezenta Convenţie. Aceste organisme vor coordona colectarea de date, la care se face referire în Articolul 11, vor analiza şi vor disemina rezultatele sale.
2. Părţile se vor asigura că organismele desemnate sau înfiinţate conform prezentului articol primesc informaţii de natură generală cu privire la măsurile luate potrivit Capitolului VIII.
3. Părţile se vor asigura că organismele desemnate sau înfiinţate conform prezentului articol vor avea capacitatea de a comunica direct şi de a promova relaţiile cu omologii lor din alte Părţi.
Articolul 11 – Colectarea datelor şi cercetarea
1. În scopul implementării prezentei Convenţii, Părţile se vor angaja să:
a colecteze date statistice relevante dezagregate la intervale regulate privind cazurile din toate formele de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii;
b sprijine cercetarea în domeniul tuturor formelor de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii în vederea studierii cauzelor principale şi a efectelor acestora, a ratelor de incidenţă şi de condamnare, precum şi a eficacităţii măsurilor luate pentru implementarea prezentei Convenţii.
2. Părţile vor depune eforturi pentru efectuarea unor studii pe bază de populaţie, la intervale regulate, pentru a evalua prevalenţa şi tendinţele tuturor formelor de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii.
3. Părţile vor furniza grupului de experţi prevăzut în articolul 66 din prezenta Convenţie, informaţiile colectate în conformitate cu prezentul articol pentru a stimula cooperarea internaţională şi pentru a permite analiza comparativă internaţională.
Părţile se vor asigura că informaţiile colectate potrivit prezentului articol sunt disponibile publicului.
Capitolul III
PREVENIRE
Articolul 12 – Obligaţii generale
1. Părţile vor lua măsurile necesare pentru a promova schimbările în modelele sociale şi culturale de comportament al femeilor şi bărbaţilor, în vederea eradicării prejudecăţilor, obiceiurilor, tradiţiilor şi a altor practici, care sunt bazate pe ideea inferiorităţii femeilor sau pe roluri stereotipe pentru femei şi bărbaţi.
2. Părţile vor lua măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a preveni toate formele de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii, de orice persoană fizică sau juridică.
3. Toate măsurile adoptate potrivit acestui capitol vor lua în calcul şi vor aborda nevoile specifice ale persoanelor devenite vulnerabile prin circumstanţe speciale şi vor plasa drepturile omului ale tuturor victimelor în centrul acestora.
4. Părţile vor lua măsurile necesare pentru a încuraja toţi membrii societăţii, în special bărbaţii şi băieţii, să contribuie activ Ia prevenirea tuturor formelor de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii.
5. Părţile se vor asigura că obiceiul, cultura, religia, tradiţia sau aşa-numita „onoare” nu vor fi considerate drept justificare pentru orice acte de violenţă care intră în domeniul de aplicate a prezentei Convenţii.
6. Părţile vor lua măsurile necesare pentru a promova programele şi activităţile pentru abilitarea femeilor.
Articolul 13 – Creşterea gradului de conştientizare
1. Părţile vor promova sau vor realiza, cu regularitate şi la toate nivelele, campanii sau programe de creştere a gradului de conştientizare, inclusiv în cooperare cu instituţiile naţionale din domeniul drepturilor omului şi cu organismele din domeniul egalităţii, cu societatea civilă şi cu organizaţiile neguvernamentale, în special cu organizaţiile de femei, acolo unde este cazul, pentru a spori gradul de conştientizare şi de înţelegere în rândul publicului general a diferitelor manifestări ale tuturor formelor de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii, a consecinţelor acestora asupra copiilor şi a nevoii de a preveni această violenţă.
2. Părţile vor asigura larga diseminare în rândul publicului general a informaţiilor cu privire la măsurile disponibile pentru a preveni actele de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii.
Articolul 14 – Educaţie
1. Părţile vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare pentru a include material didactic pe probleme cum ar fi egalitatea între femei şi bărbaţi, roiurile de gen ne-stereotipe, respectul reciproc, rezolvarea non-violentă a conflictelor în relaţiile interpersonale, violenţa în bază de gen împotriva femeilor şi dreptul la integritate personală, adaptate capacităţii în evoluţie a elevilor, în curriculumul formal şi la toate nivelele de educaţie.
2. Părţile vor face demersurile necesare pentru a promova principiile la care s-a făcut referire în alineatul 1 în instituţiile educaţionale informate, precum şi în instituţiile sportive, cultural, recreative şi în mass media.
Articolul 15 – Instruirea profesioniştilor
1. Părţile vor asigura sau vor consolida instruirea adecvată pentru profesioniştii relevanţi, care se ocupă de victimele sau de autorii tuturor actelor de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii, cu privire la prevenirea şi identificarea acestei violenţe, egalitatea între femei şi bărbaţi, nevoile şi drepturile victimelor, precum şi cu privire la modul de prevenire a victimizării secundare.
2. Părţile vor încuraja ca instruirea la care se face referire în alineatul 1 să includă pregătirea în domeniul cooperării coordonate mulţi-agenţii pentru a permite o gestionare cuprinzătoare şi adecvată a referirilor în cazurile de violenţă care intră în domeniul de aplicarea a prezentei Convenţii.
Articolul 16 – Intervenţia preventivă şi programele de tratament
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a iniţia sau sprijini programe destinate învăţării autorilor actelor de violenţă domestică în adoptarea unui comportament non-violent în relaţiile interpersonale, în vederea prevenirii violenţei ulterioare şi a modificării, modelelor comportamentale violente.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a iniţia sau sprijini programe destinate împiedicării agresorilor. În special a infractorilor sexuali, de a recidiva.
3. În luarea măsurilor menţionate în alineatele 1 şi 2, Părţile se vor asigura de faptul că siguranţa victimelor, sprijinul acordat victimelor şi drepturile omului ale victimelor sunt principala preocupare şi faptul că, acolo unde este cazul, aceste programe sunt iniţiale şi implementate în strânsă cooperare cu serviciile de asistenţă de specialitate pentru victime.
Articolul 17 – Participarea sectorului privat şi a mass media
1. Părţile vor încuraja sectorul privat, sectorul tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor şi mass media, cu respectul cuvenit pentru libertatea de exprimare şi independenţa lor, să participe la elaborarea şi implementarea politicilor şi la stabilirea instrucţiunilor şi a standardelor de auto-reglementare pentru a preveni violenţa împotriva femeilor şi a creşte respectul pentru demnitatea lor.
2. Părţile vor dezvolta şi vor promova în cooperare cu actorii, din sectorul privat, abilităţi în rândul copiilor, al părinţilor şi educatorilor cu privire la modul în care să trateze mediul informaţiilor şi al comunicaţiilor, care oferă acces la conţinut degradant de o natură sexuală sau violentă, ce ar putea fi dăunător.
Capitolul IV
PROTECŢIE ŞI SPRIJIN
Articolul 18 – Obligaţii generale
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a proteja toate victimele de orice acte de violenţă ulterioare.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare, în conformitate cu legislaţia internă, pentru a asigura existenţa unor mecanisme adecvate pentru a prevedea o cooperare eficace între roate agenţiile relevante ale stalului, inclusiv sistemul judiciar, procurori, instituţiile de drept, autorităţile locale şi regionale, precum şi organizaţiile neguvernamentale şi alte organizaţii şi entităţi relevante în domeniul proiecţiei şi sprijinirii, victimelor şi martorilor tuturor formelor de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii, inclusiv prin referirea către serviciile de suport generale şi specializate, enunţate în Articolele 20 şi 22 al prezentei Convenţii.
3. Părţile se vor Asigura că măsurile luate în conformitate cu prezentul capitol vor:
- fi bazate pe o înţelegere de gen a violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice şi se vor concentra pe drepturile omului şi pe siguranţa victimei;
- fi bazate pe o abordare integrala, care ia în considerare relaţia dintre victime, agresori, copii şi mediul lor social mai larg;
- viza evitarea victimizării secundare;
- viza abilitarea şi independenţa economică a femeilor victime ale violenţei;
- permite, acolo unde este cazul, cu o gamă de servicii de protecţie şi suport să fie localizate în aceleaşi spaţii;
- Aborda nevoile Specifice ale persoanelor vulnerabile, inclusiv a victimelor-copii, şi că vor fi puse la dispoziţia acestora.
4. Prestarea serviciilor nu va depinde de consimţământul victimei de a depune plângere sau mărturie împotriva oricărui agresor.
5. Părţile vor lua măsurile corespunzătoare pentru a acorda protecţia consulară şi de altă natură, precum şi suport cetăţenilor lor şi altor victime îndreptăţite la o asemenea protecţie, în conformitate cu obligaţiile lor conform legislaţiei internaţionale.
Articolul 19 – Informare
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimele primesc informaţii adecvate şi în timp util cu privire la serviciile de sprijin şi măsurile legale disponibile într-o limbă pe care o înţeleg.
Articolul 20 – Servicii de asistenţă generală
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimele au acces Ia servicii care facilitează recuperarea lor în urma violenţei. Aceste măsuri ar trebui să includă, atunci când este necesar, servicii precum consilierea juridică şi psihologică, asistenţa financiară, plasament educaţia, formarea şi asistenţa în găsirea unui loc de muncă.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimele au acces la servicii medicale şi sociale şi faptul că serviciile au alocate resurse adecvate şi că profesioniştii sunt formaţi să asiste victimele şi să le refere către serviciile corespunzătoare.
Articolul 21 – Asistenţă în plângerile individuale/colective
Părţile se vor asigura că victimele au informaţii cu privire la şi acces la mecanismele regionale şi internaţionale aplicabile de depunere a plângerilor individuale colective. Părţile vor promova acordarea unei asistenţe sensibile şi bine informate victimelor în depunerea oricărei asemenea plângeri.
Articolul 22 – Servicii specializate de asistenţă
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a organiza sau a asigura, într-o distribuţie geografică adecvată, servicii specializate de asistenţă imediată, de scurtă şi lungă durată oricărei victime supuse oricărui act de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii.
2. Părţile vor furniza sau vor asigura servicii specializate de asistenţă a femeilor tuturor femeilor victime ale violenţei şi copiilor acestora.
Articolul 23 – Adăposturi
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura înfiinţarea unor adăposturi corespunzătoare, uşor accesibile, în număr suficient pentru a oferi cazare sigură şi pentru a ajunge într-un mod proactiv la victime, în special la femei şi la copiii acestora.
Articolul 24 – Linii de asistenţă telefonică
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a organiza linii de asistenţă telefonice 24 de ore din 24 la nivel de stat, gratuite, pentru a oferi consiliere apelanţilor, în mod confidenţial şi cu diligenţa cuvenită pentru anonimitatea lor, în legătură cu toate formele de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii.
Articolul 25 – Sprijin pentru victimele violenţei sexuale
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura înfiinţarea unor centre de referire a cazurilor de criză în urma violului sau ale violenţei sexuale corespunzătoare, uşor accesibile, în număr suficient pentru a asigura examinarea medicală şi medico-legală, asistenţă post-traumatică şi consiliere pentru victime.
Articolul 26 – Protecţie şi asistenţă pentru martorii copii
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că în oferirea serviciilor de protecţie şi asistenţă victimelor se ţine cont în mod corespunzător de drepturile şi nevoile copiilor martori ai tuturor formelor de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii.
2. Măsurile luate potrivit prezentului articol vor include consilierea psihosocială adecvată vârstei pentru copiii martori ai tuturor formelor de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii şi vor acorda atenţia cuvenită interesului superior al copilului.
Articolul 27 – Raportare
Părţile vor lua măsurile necesare pentru a încuraja orice persoană martoră la comiterea de acte-de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii sau care are motive rezonabile să creadă că a fost comis un asemenea act, sau că sunt de aşteptat alte acte de violenţă, să raporteze acest lucru organizaţiilor sau autorităţilor competente.
Articolul 28 – Raportarea de către profesionişti
Părţile vor lua măsurile necesare pentru a se asigura că regulile de confidenţialitate impuse de legislaţia internă anumitor profesionişti nu constituie un obstacol, în condiţii adevărate, în calea raportării din partea acestora către organizaţiile sau autorităţile competente, în cazurile în care aceştia au motive rezonabile să creadă că a fost săvîrşit un act grav de violenţă, care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii, şi că sunt de aşteptat alte acte grave de violenţa.
Capitolul V
DREPTUL MATERIAL
Articolul 29 – Procese şi despăgubiri civile
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a oferi victimelor despăgubiri civile adecvate împotriva agresorului.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a oferi victimelor, în conformitate cu principiile generale ale dreptului internaţional, despăgubiri civile adecvate împotriva autorităţilor Statului, care nu şi-au îndeplinit datoria de a lua măsurile preventive sau de protecţie necesare în cadrul domeniului de aplicare a competenţelor lor.
Articolul 30 – Compensaţie
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că victimele au dreptul de a pretinde compensaţii de la agresori pentru oricare din agresiunile, stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie.
2. Acelora care au suferit vătămări corporale grave sau deteriorarea sănătăţii li se va acorda o compensaţie adecvată din partea Statului, în măsura în care prejudiciul nu este acoperit din alte surse, precum agresorul, asigurarea sau pensii medicale şi sociale finanţate de Stat. Acest fapt nu împiedică Părţile să pretindă retragerea pentru compensaţia acordată din partea agresorului, atât timp cât este acordată atenţia cuvenită siguranţei victimei.
3. Măsurile luate conform alineatului 2 vor asigura acordarea compensaţiei în decursul unei perioade rezonabile.
Articolul 31 – Custodie, drepturi de vizitare şi siguranţă
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura, faptul că, în determinarea custodiei şi a drepturilor de vizitare a copiilor, vor fi luate în calcul incidentele de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că exercitarea oricărui drept de vizitare sau custodie nu periclitează drepturile şi siguranţa victimei sau a copiilor.
Articolul 32 – Consecinţele civile ale căsătoriilor forţate
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că acele căsătorii încheiate cu forţa pot fi lovite de nulitate, anulate sau desfăcute fără a plasa asupra victimei o sarcină financiară sau administrativă necuvenită.
Articolul 33 – Violenţa psihologică
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că este incriminat comportamentul intenţionat de prejudiciere a integrităţii psihologice a unei persoane prin coerciţie sau ameninţări.
Articolul 34 – Acte de persecuţie
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că este incriminat comportamentul intenţionat de angajare repetată într-un comportament ameninţător direcţional către o altă persoană, determinând-o pe aceasta să se teamă pentru siguranţa sa.
Articolul 35 – Violenţa fizică
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că este incriminat comportamentul de comitere de acte de violenţă fizică împotriva unei alte persoane.
Articolul 36 – Violenţa sexuală, inclusiv violul
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că sunt incriminate următoarele comportamente intenţionate:
a angajarea într-o penetraţie vaginală, anală sau orală de natură sexuală neconsimţită a corpului unei alte persoane cu orice parte corporală sau obiect;
b angajarea în alte acte neconsimţite de natură sexuală cu o persoană;
c determinarea unei alte persoane să se angajeze în acte neconsimţite de natură sexuală cu un terţ.
2. Consimţământul trebuie exprimat voluntar, cu rezultat al liberului arbitru al persoanei, evaluat în contextul circumstanţelor înconjurătoare.
3. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că dispoziţiile alineatului 1 se aplică, de asemenea, actelor comise împotriva fostelor (foştilor) sau actualelor (actualilor) soţii (soţi) sau partenere(i), aşa cum sunt recunoscute(ţi) acestea (aceştia) de legislaţia internă.
Articolul 37 – Căsătoria forţată
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că acea conduită de forţare a unui adult sau a unui copil de a încheia o căsătorie este incriminată.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că acea conduită intenţionată de ademenire a unui adult sau a unui copil pe teritoriul unei Părţi sau al unui Stat, alta(ul) decât aceea(acela) în care el sau ea domiciliază, cu scopul forţării acestui adult sau copil să încheie o căsătorie, este incriminată.
Articolul 38 – Mutilarea genitală a femeilor
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că următoarele conduite intenţionate sunt incriminate:
a) extirparea, infibularea sau efectuarea oricărei alte mutilări, totale sau parţiale, a labia majora, labia minora sau a clitorisului unei femei;
b) constrângerea sau procurarea unei femei pentru a fi supusă oricăreia din acţiunile enumerate la punctul a:
c) incitarea, constrângerea sau procurarea unei fete pentru a se supune oricăreia din acţiunile enumerate la punctul a.
Articolul 39 – Avortul forţat şi sterilizarea forţată
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că următoarele conduite intenţionate sunt incriminate:
a) efectuarea unui avort asupra unei femei iară consimţământul ei prealabil şi informat;
b) efectuarea unei intervenţii chirurgicale, care are drept scop sau efect încheierea capacităţii unei femei de a se reproduce în mod natural, fără Consimţământul ei prealabil şi informat sau fără înţelegerea procedurii.
Articolul 40 – Hărţuirea sexuală
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că orice formă de conduită verbală, nonverbală sau fizică de natură sexuală, cu scopul sau cu efectul violării demnităţii unei persoane, în special atunci când se creară un mediu intimidant, ostil, degradant, umililor sau jignitor, este supus unei sancţiuni penale sau alte sancţiuni legale.
Articolul 41 – Înlesnirea sau complicitatea şi tentativa
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a recunoaşte drept infracţiuni, atunci când sunt comise intenţionat, înlesnirea comiterii sau complicitatea la comiterea infracţiunilor stabilite în conformitate cu Articolele 33, 34, 35, 36, 37, 38.a şi 39 ale prezentei Convenţii.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a recunoaşte drept infracţiuni, atunci când sunt comise intenţionat, tentativele de comitere a infracţiunilor stabilite în Conformitate cu Articolele 35, 36, 37, 38.a şi 39 ale prezentei Convenţii.
Articolul 42 – Justificări inacceptabile pentru infracţiuni, inclusiv
infracţiunile comise în numele aşa-numitei „onoare”
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că, în cadrul unei proceduri penale iniţiate în urma comiterii oricăreia dintre actele de violenţă care intră sub incidenţa domeniului de aplicare a prezentei Convenţii, cultura, obiceiul, religia, tradiţia sau aşa numita „onoare” nu vor fi considerate drept o justificare a acestor acte. Aici sunt cuprinse, în specia, afirmaţiile că victima a încălcat normele sau obiceiurile culturale, religioase, sociale sau tradiţionale ale comportamentului adecvat.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că incitarea de către orice persoană a unui copil de a comite oricare dintre actele prevăzute la alineatul 1 nu va diminua răspunderea penală a persoanei respective pentru actele comise.
Articolul 43 – Aplicarea infracţiunilor
Infracţiunile recunoscute în conformitate cu prezenta Convenţie se vor aplica indiferent de natura relaţiei dintre victimă şi agresor.
Articolul 44 – Jurisdicţie
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a stabili jurisdicţia asupra oricărei infracţiuni stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie, în cazul în care infracţiunea este comisă:
a) pe teritoriul lor; sau
b) la bordul unei nave care arborează pavilionul lor; sau
c) la bordul unei aeronave înmatriculate în conformitate cu legislaţia lor; sau
d) de către unul dintre cetăţenii lor; sau
e) de către o persoană care are reşedinţa obişnuită pe teritoriul lor.
2. Părţile se vor strădui să ia măsurile necesare legislative sau de altă natură pentru a stabili jurisdicţia asupra infracţiunilor stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie, în cazul în care, infracţiunea este săvârşită împotriva unuia dintre cetăţenii lor sau a unei persoane care are reşedinţa obişnuită pe teritoriul lor.
3. Pentru urmărirea penală a infracţiunilor stabilite în conformitate cu articolele 36, 37, 38 şi 39 din prezenta Convenţie părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că jurisdicţia lor nu este subordonată condiţiei ca faptele să fie incriminate pe teritoriul unde au fost comise.
4. Pentru urmărirea penală a infracţiunilor stabilite în conformitate cu articolele 36, 37, 38 şi 39 din prezenta Convenţie, Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că jurisdicţia lor în ceea ce priveşte punctele d şi e ale alineatului (1) nu este subordonată condiţiei conform căreia urmărirea penală poate fi iniţiată doar în urma raportării de către victimă a infracţiunii sau a stabilirii informaţiilor de către Stat cu privire la locul unde a fost comisă infracţiunea.
5. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a stabili jurisdicţia asupra infracţiunilor stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie, în cazurile în care un presupus agresor este prezent pe teritoriul lor şi ei nu îl(o) extrădează către o altă Parte, exclusiv pe baza naţionalităţii lui sau a ei.
6. Atunci când mai mult de o Parte revendică jurisdicţia asupra unei presupuse infracţiuni, stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie, Părţile implicate, dacă este cazul, se vor consulta reciproc în vederea determinării celei mai adecvate jurisdicţii pentru urmărirea penală.
7. Fără a prejudicia regulile generale de drept internaţional, prezenta Convenţie nu exclude nicio jurisdicţie penală exercitată de o Parte în conformitate cu legea sa internă.
Articolul 45 – Sancţiuni şi măsuri
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că infracţiunile stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie sunt pasibile de sancţiuni eficiente, proporţionale şi disuasive, luând în considerare gravitatea acestora. Aceste sancţiuni vor include, după caz, sentinţe implicând privarea de libertate, care pot duce la extrădare.
2. Părţile pot adopta alte măsuri în legătură cu agresorii, cum ar fi:
- monitorizarea sau supravegherea persoanelor condamnate;
- retragerea drepturilor părinteşti, dacă interesul copilului, care poate include siguranţa victimei, nu poate fi garantat în niciun alt mod.
Articolul 46 – Circumstanţe agravante
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că următoarele circumstanţe, în măsura în care nu fac parte deja din elementele constitutive ale infracţiunii, pot fi luate în considerare în calitate de circumstanţe agravante, în conformitate cu dispoziţiile relevante ale legislaţiei interne, în determinarea sentinţei în legătură cu infracţiunile stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie;
a) Infracţiunea a fost comisă împotriva unei(ui) fost(e) sau actual(e) soţ(ii) sau partener(e), după cum recunoaşte legislaţia internă, de un membru de familie, de o persoană care convieţuieşte cu victima sau de o persoană care a abuzat de puterea sa;
b) infracţiunea, sau infracţiunile asociate, a(u) fost comisă(e) în mod repetat:
c) infracţiunea a fost comisă împotriva unei persoane făcute vulnerabile de circumstanţe particulare;
d) infracţiunea a fost comisă împotriva sau în prezenţa unui copil:
e) infracţiunea a fost comisă de una sau mai multe persoane, care acţionează împreună;
f) infracţiunea a fost precedată sau însoţită de nivele extreme de violenţă;
g) infracţiunea a fost comisă cu utilizarea sau cu ameninţarea unei arme;
h) infracţiunea a avut drept rezultat vătămarea fizică sau psihologică severă a victimei;
i) agresorul a fost condamnat anterior pentru infracţiuni de natură similară.
Articolul 47 – Sentinţe pronunţate de altă Parte
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a prevedea posibilitatea de luare în considerare a sentinţelor definitive pronunţate de o altă Parte în legătură cu infracţiunile stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie atunci când se determină sentinţa.
Articolul 48 – Interzicerea proceselor sau a stabilirii
sentinţei pe calea rezolvării extrajudiciare,
obligatorii a litigiilor
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a interzice procesele de rezolvare extrajudiciară obligatorie a litigiilor, inclusiv medierea şi concilierea, în legătură cu toate formele de violenţă care intră în domeniul de aplicarea prezentei Convenţii.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că, dacă este dispusă plata unei amenzi, se va ţine seamă de capacitatea agresorului de a-şi asuma obligaţiile financiare faţă de victimă.
Capitolul VI
INVESTIGAŢIE, URMĂRIRE JUDICIARĂ, LEGISLAŢIE
PROCEDURALĂ ŞI MĂSURI DE PROTECŢIE
Articolul 49 – Obligaţii generale
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că investigaţiile şi procedurile judiciare în legătură cu toate formele de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii sunt desfăşurate fără întârzieri nejustificate, luând în considerare drepturile victimei pe parcursul tuturor etapelor procedurilor penale.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare, în conformitate cu principiile fundamentale ale drepturilor omului şi având în vedere înţelegerea dimensiunii de gen a violenţei, pentru a asigura investigarea eficace şi urmărirea judiciară a infracţiunilor stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie.
Articolul 50 – Răspunsul imediat, prevenire şi protecţie
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că instituţiile de drept răspund la toate formele de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii într-o manieră promptă şi corespunzătoare, oferind o protecţie adecvată şi imediată victimelor.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că instituţiile de drept responsabile de aplicare a legii se angajează într-o manieră promptă şi corespunzătoare în prevenirea şi protecţia împotriva tuturor formelor de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii, inclusiv utilizarea de măsuri operaţionale preventive şi colectarea de probe.
Articolul 51 – Evaluarea riscurilor şi managementul riscurilor
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că toate autorităţile relevante realizează o evaluare a riscului de loialitate, a gravităţii situaţiei şi a riscului de violenţă repetată în vederea gestionării riscului şi, dacă este, necesar, pentru a oferi siguranţă şi suport coordonat.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că evaluarea la care se face referire în alineatul 1 ia în considerare, la toate etapele investigării şi aplicării măsurilor de protecţie, faptul că autorii actelor de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii posedă sau au acces la arme de foc.
Articolul 52 – Ordine de restricţie de urgenţă
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că autorităţilor competente le este acordată puterea de a dispune, în situaţii de pericol imediat, ca un autor al violenţei domestice să părăsească domiciliul victimei sau al persoanei supusă riscului pentru o perioadă de timp suficientă şi de a-i interzice agresorului să intre în domiciliu sau să contacteze victima sau persoana supusă riscului. Măsurile adoptate conform prezentului articol vor acorda prioritate siguranţei victimelor sau a persoanelor supuse riscului.
Articolul 53 – Ordinele de restricţie sau de protecţie
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimelor tuturor formelor de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii le sunt, disponibile ordine de restricţie sau de protecţie corespunzătoare.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că ordinele de restricţie sau protecţie la care se face referire în alineatul 1 sunt:
- disponibile pentru protecţia imediată şi fără sarcini financiare sau administrative nejustificate plasate asupra victimei:
- emise pentru o perioadă specificată sau până când sunt modificate sau anulate;
- dacă este necesar, emise pe o bază ex parte, care are efect imediat;
- sunt disponibile indiferent de, sau în plus faţă de, alte proceduri legale;
- permise a fi introduse în procedurile legale ulterioare.
3. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că încălcările ordinelor de restricţie sau protecţie emise conform alineatului 1 vor fi supuse unor sancţiuni penale sau altor sancţiuni legale eficiente, proporţionale şi disuasive.
Articolul 54 – Investigaţii şi dovezi
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că în orice proceduri civile sau penale, dovezile referitoare la istoricul sexual şi la conduita sexuală a victimei vor fi permise doar atunci când sunt relevante şi necesare.
Articolul 55 – Procedurile ex parte şi ex officio
1. Părţile vor asigura faptul că investigaţiile sau urmărirea penală a infracţiunilor stabilite în conformitate cu Articolele 35, 36, 37, 38 şi 39 ale prezentei Convenţii nu vor fi dependente în întregime de o raportare sau plângere depusă de victimă, dacă infracţiunea a fost comisă în întregime sau parţial pe teritoriul său, precum şi că procedurile pot continua chiar dacă victima îşi retrage declaraţia sau plângerea.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura, în conformitate cu condiţiile prevăzute de legislaţia internă, posibilitatea organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale şi consilierilor în violenţa domestică să acorde asistenţă şi/sau suport victimelor, la cererea lor, pe durata investigaţiilor şi a procedurilor judiciare cu privire la infracţiunile stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie.
Articolul 56 – Măsuri de protecţie
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a proteja drepturile şi interesele victimelor, inclusiv nevoile lor speciale ca martori, la toate etapele investigaţiilor şi ale procedurilor judiciare, în special prin:
a) luarea de măsuri în vederea protecţiei lor precum şi a protecţiei familiilor lor şi a martorilor în faţa intimidării, represaliilor şi a victimizării repetate;
b) asigurarea faptului că victimele sunt informate, cel puţin în cazurile în care victimele şi familia ar putea fi în pericol, atunci când agresorul evadează sau este eliberat temporar sau definitiv;
c) informarea lor, în condiţiile prevăzute de legislaţia internă, cu privire la drepturile lor, la serviciile pe care le au la dispoziţie şi la traiectoria dată plângerii lor, la acuzaţii, la progresul general al investigaţiei sau al procedurilor, la rolul lor în acestea, precum şi la rezultatul cazului lor;
d) acordarea posibilităţii victimelor, într-o manieră consecventă cu regulile procedurale ale legislaţiei interne, să fie audiate, să prezinte dovezi, să le fie prezentate, direct sau printr-un intermediar, şi luate în considerare punctele de vedere, nevoile şi preocupările;
e) punerea la dispoziţia victimelor a serviciilor de suport adecvate, astfel încât drepturile şi interesele lor sa fie prezentate cum se cuvine şi luate în considerare;
f) asigurarea faptului că se pot adopta măsuri pentru a proteja intimitatea şi imaginea victimei;
g) asigurarea faptului că se evită, dacă este posibil, contactul dintre victime şi agresori în imobilele instanţelor de judecată şi ale instituţiilor de drept;
h) punerea la dispoziţia victimelor a interpreţilor independenţi şi competenţi, atunci când victimele sunt părţi la proceduri sau atunci când prezintă dovezi;
i dând posibilitatea victimelor să depună mărturie în sala de judecată, conform regulilor prevăzute de legislaţia internă fără a fi prezente sau, cel puţin, fără prezenţa pretinsului agresor, în special prin utilizarea tehnologiilor de comunicaţii adecvate, atunci când sunt disponibile.
2. Unui copil victimă sau unui copil martor al violenţei împotriva femeilor şi al violenţei domestice trebuie să îi fie asigurate, dacă este cazul, măsuri de protecţie speciale, luând în considerare interesul superior a copilului.
Articolul 57 – Asistenţa juridică
Părţile vor stipula dreptul la asistenţă juridică şi la asistenţă juridică gratuită pentru victime, în condiţiile prevăzute de legislaţia lor internă.
Articolul 58 – Termenul de prescripţie
Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că termenul de prescripţie pentru iniţierea oricăror proceduri legale cu privire la infracţiunile stabilite în conformitate cu Articolele 36, 37, 38 şi 39 ale prezentei Convenţii, vor fi continuate pentru o perioadă de timp care este suficientă şi proporţională cu gravitatea infracţiunii în cauză, pentru a permite iniţierea eficientă a procedurilor după ce victima a atins vârsta majoratului.
Capitolul VII
MIGRAŢIE ŞI AZIL
Articolul 59 – Statutul reşedinţei
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimelor, ai căror statut al reşedinţei depinde de acela al soţului(iei) sau al partenerului(ei), aşa cum este recunoscut acesta de legislaţia internă, în caz de destrămare a căsătoriei sau a relaţiei, le este acordat, la cerere, în cazul unor situaţii deosebit de dificile, un permis de şedere autonom, indiferent de durata căsătoriei sau a relaţiei. Condiţiile referitoare la acordarea şi la durata permisului de şedere autonom sunt stabilite de legislaţia internă.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimele pot obţine suspendarea procedurilor de expulzare iniţiale în legătură cu un statut al reşedinţei dependent de acela al soţului(iei) sau al partenerului(ei), aşa cum este recunoscut acesta de legislaţia internă, pentru a le da posibilitatea de a solicita un permis de şedere autonom.
3. Părţile vor emite un permis de şedere ce poate fi reînnoit victimelor uneia din cele două situaţii următoare, sau a ambelor:
a) în cazul în care autoritatea competentă consideră că şederea lor este necesară din cauza situaţiei lor personale;
b) în cazul în care autoritatea competentă consideră că şederea lor este necesară în scopul cooperării lor cu autorităţile competente în procedurile de cercetare sau de urmărire penală.
4. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimele căsătoriei forţate, aduse în altă ţară în scopul căsătoriei, şi care, drept rezultat, şi-au pierdut statutul lor de reşedinţă în ţara unde domiciliază în mod obişnuit, pot redobândi acest statut.
Articolul 60 – Cereri de azil bazate pe gen
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că violenţa împotriva femeilor pe bază de gen poate fi recunoscută drept o formă de persecuţie, în sensul Articolului 1.A (2) al Convenţiei din 1951 cu privire la Statutul Refugiaţilor şi drept o formă de vătămare grava, dând naştere la protecţie complementară/auxiliară.
2. Părţile se vor asigura de faptul că fiecărui temei al Convenţiei îi este dată o interpretare sensibilă la dimensiunea de gen şi de faptul că, acolo unde se stabileşte că persecuţia temută se datorează unuia sau mai multora din aceste motive, solicitanţilor li se va acorda statutul de refugiat conform instrumentelor aplicabile relevante.
3. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a dezvolta proceduri de recepţie şi servicii de suport pentru solicitanţii de azil sensibile la dimensiunea de gen, precum şi directive de gen şi proceduri de azil sensibile la dimensiunea de gen, inclusiv determinarea statutului de refugiat şi solicitarea protecţiei internaţionale.
Articolul 61 – Nereturnarea
1. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a respecta principiul nereturnării, în conformitate cu obligaţiile existente conform legislaţiei internaţionale.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimele violenţei împotriva femeilor, care au nevoie de protecţie, indiferent de statutul lor de reşedinţă, nu vor fi returnate în niciun fel de circumstanţe într-o ţară unde viaţa lor ar fi în pericol sau unde acestea ar putea fi supuse torturii, tratamentului inuman sau degradant sau pedepsirii.
Capitolul VIII
COOPERAREA INTERNAŢIONALĂ
Articolul 62 – Principii generale
1. Părţile vor coopera între ele, în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii şi prin aplicarea instrumentelor regionale şi internaţionale relevante cu privire la cooperarea în probleme civile şi penale, a aranjamentelor convenite în baza legislaţiei uniforme sau reciproce şi a legilor interne, în cea mai largă măsură posibilă, în scopul:
a) prevenirii, combaterii şi a urmăririi în justiţie a tuturor formelor de violenţă care intră în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii;
b) protejării şi acordării de asistenţa victimelor;
c) investigaţiilor sau procedurilor cu privire la infracţiunile stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie;
d) executării sentinţelor penale şi civile relevante, emise de autorităţile judiciare ale Părţilor, inclusiv a ordinelor de protecţie.
2. Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimele unei infracţiuni stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie şi comise pe teritoriul unei Părţi, altul decât acela unde îşi au reşedinţa, pot depune o plângere la autorităţile competente ale Statului lor de reşedinţă.
3. În cazul în care o Parte, care oferă asistenţă judiciară reciprocă în materie penală, de extrădare sau executare a sentinţelor penale sau civile impuse de o altă Parte la prezenta Convenţie, condiţionată de existenţa unui tratat, primeşte o solicitare pentru o astfel de cooperare juridică de la o Parte cu care aceasta nu a încheiat un astfel de tratat, ea poate considera prezenta Convenţie ea fiind baza legală pentru asistenţa judiciară reciprocă în materie penala, de extrădare sau executare a sentinţelor penale sau civile impuse de cealaltă Parte cu privire la infracţiunile stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie.
4. Părţile se vor strădui să integreze, acolo unde este cazul, prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice în programele de asistenţă pentru dezvoltare acordate în beneficiul Statelor terţe, inclusiv prin încheierea de contracte bilaterale şi multilaterale cu State terţe, în vederea facilitării protecţiei victimelor în conformitate cu Articolul 18, alineatul (5).
Articolul 63 – Măsuri referitoare la persoanele în pericol
Atunci când o Parte, pe baza informaţiilor pe care le are la dispoziţie, are motive întemeiate să creadă că o persoană este în pericol imediat de a fi supusă oricăror acte de violenţă, la care s-a făcut referire în Articolele 36, 37, 38 şi 39 ale prezentei Convenţii, pe teritoriul unei alte Părţi, Partea care deţine informaţiile este încurajată să le transmită fără întârziere celeilalte Părţi, în scopul de a se asigura că sunt luate măsuri de protecţie corespunzătoare. Dacă este cazul, aceste informaţii vor include detalii cu privire la măsurile de protecţie existente în beneficiul persoanei în pericol.
Articolul 64 – Informare
1. Partea solicitată informează fără întârziere Partea solicitantă asupra rezultatului final al acţiunii întreprinse în temeiul prezentului capitol. De asemenea, Partea solicitată informează fără întârziere Partea solicitantă cu privire la orice circumstanţe care fac imposibilă desfăşurarea acţiunii solicitate sau care riscă să o întârzie în mod semnificativ.
2. În limitele legislaţiei sale interne, fără solicitare prealabilă, o Parte poate transmite unei alte Părţi informaţiile obţinute în cadrul propriilor sale investigaţii, atunci când consideră că dezvăluirea acestor informaţii ar putea ajuta Partea care primeşte informaţiile în prevenirea infracţiunilor stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie sau în iniţierea sau efectuarea unor investigaţii sau proceduri cu privire la astfel de infracţiuni sau că acestea ar putea duce la o cerere de cooperare din partea acelei Părţi, conform prezentului capitol.
3. Partea care primeşte orice informaţie în conformitate cu alineatul 2 va prezenta aceste informaţii autorităţilor sale competente, pentru ca procedurile să poată fi realizate dacă sunt considerate adecvate, sau ca aceste informaţii să poată fi luate în considerare în proceduri civile şi penale relevante.
Articolul 65 – Protecţia datelor
Datele personale vor fi păstrate şi utilizate în conformitate cu obligaţiile asumate de către Părţi în temeiul Convenţiei pentru Protecţia Persoanelor Fizice cu privire la Prelucrarea Automată a Datelor cu Caracter Personal (ETS nr.108).
Capitolul IX
MECANISMUL DE MONITORIZARE
Articolul 66 – Grupul de experţi în intervenţia contra violenţei
împotriva femeilor şi a violenţei domestice
1. Grupul de experţi în intervenţia contra violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (denumit în continuare „GREVIO”) va monitoriza implementarea prezentei Convenţii de către Părţi.
2. GREVIO va fi compus din minim 10 membri şi maxim 15 membri, luând în considerare un echilibru de gen şi geografie, precum şi o expertiza multidisciplinară. Membrii acestuia vor fi aleşi de către Comitetul Părţilor din rîndul candidaţilor nominalizaţi de către Părţi pentru un mandat de patru ani, reînnoibil o singură dată, dintre cetăţenii Părţilor.
3. Alegerea iniţială a 10 membri va fi organizată în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. Alegerea a 5 membri suplimentari va fi organizată după a 25-a ratificare sau aderare.
4. Alegerea membrilor GREVIO se va baza pe următoarele principii:
a) aceştia vor fi aleşi conform unei proceduri transparente din rândul persoanelor cu un caracter moral ridicat, cunoscute pentru competenţa lor în domeniul drepturilor omului, al egalităţii de gen, al violenţei împotriva femeilor şi violenţei domestice, sau al asistenţei şi protecţiei victimelor, sau care au dat dovadă de experienţă în domeniile acoperite de prezenta Convenţie;
b) oricare doi membri ai GREVIO nu pot fi cetăţeni ai aceluiaşi Stat;
c) ei ar trebui să reprezinte principatele, sisteme juridice;
d) ei ar trebui să reprezinte actorii şi agenţiile relevanţi(te) din domeniul violenţei împotriva femeilor şi al violenţei domestice;
e) ei se vor întruni în calitatea lor individuală şi vor fi independenţi şi imparţiali în exercitarea funcţiilor sale, şi vor fi disponibili pentru a-şi îndeplini atribuţiile într-o manieră eficientă.
5. Procedura de alegere a membrilor GREVIO va fi determinată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, după consultarea şi obţinerea consimţământului Părţilor, în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii.
6. GREVIO va adopta propriile sale reguli de procedură.
7. Membrii GREVIO şi ceilalţi membri ai delegaţiilor, care efectuează vizitele de ţară în conformitate cu Articolul 68, alineatele 9 şi 14, se vor bucura de privilegiile şi imunităţile stabilite în anexa la prezenta Convenţie.
Articolul 67 – Comitetul Părţilor
1. Comitetul Părţilor este alcătuit din reprezentanţii Părţilor la Convenţie.
2. Comitetul Părţilor va fi convocat de către Secretarul General al Consiliului Europei. Prima şedinţă a acestuia va fi organizată în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii în vederea alegerii membrilor GREVIO. Ulterior se va întruni ori de câte ori o treime din Părţi, Preşedintele Comitetului Părţilor sau Secretarul General solicită acest lucru.
3. Comitetul Părţilor va adopta propriile sale reguli de procedură.
Articolul 68 – Procedură
1. Părţile vor depune Ia Secretarul General al Consiliului Europei, în baza unui chestionar elaborat de GREVIO, un raport cu privire la măsurile legislative şi alte măsuri, prin care se implementează dispoziţiile prezentei Convenţii, pentru a fi analizate de către GREVIO.
2. GREVIO va analiza raportul prezentat în conformitate cu alineatul 1 împreună cu reprezentanţii Părţii în cauză.
3. Procedurile de evaluare ulterioară se vor împărţi în runde, a căror durată este determinată de GREVIO. La începutul fiecărei runde, GREVIO va selecta dispoziţiile specifice pe care se va baza procedura de evaluare şi va distribui un chestionar.
4. GREVIO va defini mijloacele corespunzătoare pentru a efectua această procedură de monitorizare. Acesta poate să adopte, în special, un chestionar pentru fiecare rundă de evaluare, care va servi drept bază pentru procedura de evaluare a implementării de către Părţi. Acest chestionar va fi adresat tuturor Părţilor. Părţile vor răspunde la acest chestionar, precum şi la orice alte cereri de informaţii din partea GREVIO.
5. GREVIO poale primi informaţii cu privire la implementarea Convenţiei din partea organizaţiilor neguvernamentale şi a societăţii civile, precum şi din partea instituţiilor naţionale pentru protecţia drepturilor omului.
6. GREVIO va lua în considerare informaţiile existente disponibile din partea altor documente oficiale şi organisme regionale şi internaţionale din domeniile care se încadrează în domeniul de aplicare a prezentei Convenţii.
7. La adoptarea unui chestionar pentru fiecare rundă de evaluare, GREVIO va lua în considerare colectarea datelor şi cercetările existente în cadrul Părţilor, la care se face referire în Articolul 11 al prezentei Convenţii.
8. GREVIO poate primi informaţii cu privire la implementarea Convenţiei de la Comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului, de la Adunarea Parlamentară şi de Ia organismele specializate relevante ale Consiliului Europei, precum şi de la cele stabilite în baza altor documente oficiale internaţionale. Plângerile prezentate acestor organisme şi rezultatul lor vor fi puse la dispoziţia GREVIO.
9. GREVIO poate Organiza în subsidiar, în colaborare cu autorităţile naţionale şi cu asistenţa experţilor naţionali independenţi, vizite de ţară, dacă informaţiile dobândite sunt insuficiente sau în cazurile prevăzute în alineatul 14. În cadrul acestor vizite, GREVIO poate fi asistat de specialişti în domenii specifice.
10. GREVIO va întocmi un proiect de raport conţinând analiza sa cu privire la punerea în aplicare a dispoziţiilor pe care se bazează evaluarea, precum şi sugestiile şi propunerile sale cu privire la modul în care Partea interesată poate face faţă problemelor care au fost identificate. Proiectul de raport va fi transmis pentru comentarii Părţii care este supusă evaluării. Observaţiile sale vor fi luate în considerare de GREVIO în adoptarea raportului său.
11. Pe baza tuturor informaţiilor primite şi a comentariilor din partea Părţilor. GREVIO va adopta raportul său şi concluziile sale cu privire la măsurile luate de către Partea în cauză pentru a implementa dispoziţiile prezentei Convenţii. Acest raport şi concluziile vor fi transmise Părţii în cauză şi Comitetului Părţilor. Raportul şi concluziile GREVIO vor fi făcute publice la data adoptării lor, împreună cu eventuale comentarii ale Părţii în cauză.
12. Fără a aduce atingere procedurii din alineatele 1 până la 8. Comitetul Părţilor poate adopta, pe baza raportului şi a concluziilor GREVIO, recomandările adresate acestei Părţi (a) cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru implementarea concluziilor GREVIO, stabilind o dată pentru prezentarea informaţiilor cu privire la implementarea lor, dacă este necesar, şi (b) vizând promovarea cooperării cu respectiva Parte pentru implementarea adecvată a prezentei Convenţii.
13. Dacă GREVIO primeşte informaţii fiabile, indicând o situaţie în care problemele necesită atenţie imediată pentru a preveni sau limita amploarea sau numărul încălcărilor grave ale Convenţiei, acesta poate solicita, prezentarea urgentă a unui raport special cu privire la măsurile luate pentru a preveni un model grav, masiv sau persistent de violenţă împotriva femeilor.
14. Luând în considerare informaţiile prezentate de către Partea în cauza, precum şi orice alte informaţii fiabile, care îi sunt disponibile, GREVIO poale desemna unul sau mai mulţi membri ai săi pentru a efectua o investigaţie şi pentru a raporta urgent către GREVIO. În cazul în care acest lucru este justificat şi cu acordul Părţii, investigaţia poate să includă o vizită pe teritoriul său.
15. După examinarea constatărilor investigaţiei menţionate în alineatul 14, GREVIO va transmite constatările respective Părţii în cauză şi, după caz, Comitetului Părţilor şi Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, împreună cu orice comentarii şi recomandări.
Articolul 69 – Recomandări generale
GREVIO poate adopta, dacă este cazul, recomandări generale cu privire la implementarea prezentei Convenţii.
Articolul 70 – Implicarea parlamentară în monitorizare
Parlamentele naţionale vor fi invitate să participe la monitorizarea măsurilor luate pentru punerea în aplicare a prezentei Convenţii.
Părţile vor prezenta rapoartele GREVIO parlamentelor naţionale a acestora.
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei va fi invitată să ia în mod regulat cunoştinţă despre implementarea prezentei Convenţii.
Capitolul X
RELAŢIA CU ALTE DOCUMENTE OFICIALE INTERNAŢIONALE
Articolul 71 – Relaţia cu alte documente oficiale internaţionale
Prezenta Convenţie nu va aduce atingere obligaţiilor care decurg din alte documente oficiale internaţionale, la care Părţile la prezenta Convenţie sunt sau vor deveni Părţi şi care conţin dispoziţii cu privire la chestiunile reglementate de prezenta Convenţie.
Părţile la prezenta Convenţie pot încheia acorduri bilaterale sau multilaterale una cu cealaltă cu privire Ia chestiunile tratate în prezenta Convenţie, în scopul de a completa sau de a consolida prevederile acesteia, sau pentru a facilita aplicarea principiilor pe care le întruchipează.
Capitolul XI
AMENDAMENTELE LA CONVENŢIE
Articolul 72 – Amendamente
1. Orice propunere pentru un amendament la prezenta Convenţie, prezentată de o Parte, va fi comunicată Secretarului General al Consiliului Europei şi înaintată de acesta sau de aceasta către Statele membre ale Consiliului Europei, către toţi semnatarii, ţoale Părţile, către Uniunea Europeană, către orice Stat invitat să semneze prezenta Convenţie în conformitate cu dispoziţiile Articolului 75 şi către orice Stat invitat să adere la prezenta Convenţie în conformitate cu dispoziţiile Articolului 76.
2. Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei va examina modificarea propusă şi, după consultarea Părţilor la prezenta Convenţie, care nu sunt membri ai Consiliului Europei, va putea adopta amendamentul cu majoritatea prevăzută în Articolul 20.d al Statutului Consiliului Europei.
3. Textul oricărui amendament adoptat de către Comitetul de Miniştri în conformitate cu alineatul 2 va fi înaintat Părţilor spre acceptare.
4. Orice amendament adoptat în conformitate cu alineatul 2 va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de o lună de la data la care toate Părţile l-au informat pe Secretarul General cu privire la acceptarea lor.
Capitolul XII
CLAUZE FINALE
Articolul 73 – Efectele prezentei Convenţii
Dispoziţiile prezentei Convenţii nu vor aduce atingere dispoziţiilor de drept intern şi nici documentelor oficiale internaţionale obligatorii, care sunt deja în vigoare sau care pot intra în vigoare, în baza cărora sunt sau ar fi acordate drepturi mai favorabile persoanelor în prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice.
Articolul 74 – Soluţionarea litigiilor
1. Părţile la orice litigiu care poate apărea cu privire la aplicarea sau interpretarea dispoziţiilor din prezenta Convenţie vor încerca, în primul rând, să îl rezolve prin intermediul negocierii, concilierii, arbitrajului sau al oricăror alte metode de soluţionare paşnică, acceptate de comun acord între ele.
2. Comitelui de Miniştri al Consiliului Europei poate institui proceduri de soluţionare, care să fie disponibile spre utilizare de către Părţile în litigiu, dacă ele vor conveni astfel.
Articolul 75 – Semnarea şi intrarea în vigoare
1. Prezenta Convenţie va fi deschisă pentru semnarea de către Statele membre ale Consiliului Europei, de către Statele non-membre, care au participat la elaborarea sa, şi de către Uniunea Europeană.
2. Prezenta Convenţie se supune ratificării, acceptării sau aprobării. Documentele oficiale de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.
3. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data la care 10 semnatari, incluzând cel puţin opt State membre ale Consiliului Europei, şi-au exprimat consimţământul de a fi angajate de Convenţie în conformitate cu dispoziţiile alineatului 2.
4. În ceea ce priveşte orice Stat menţionat în alineatul 1 sau Uniunea Europeană, care îşi exprimă ulterior consimţământul de a fi angajată de aceasta, Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii documentului său oficial de ratificare, acceptare sau aprobare.
Articolul 76 – Aderarea la Convenţie
1. După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei poate, după consultarea Părţilor la prezenta Convenţie şi obţinerea acordului lor unanim, invita orice Stat non-membru al Consiliului Europei, care nu a participat la elaborarea Convenţiei, să adere la prezenta Convenţie printr-o hotărâre adoptată cu majoritatea prevăzută în Articolul 20.d al Statutului Consiliului Europei, şi prin votul unanim al reprezentanţilor Părţilor îndreptăţiţi să se întrunească în Comitetul de Miniştri.
2. În ceea ce priveşte fiecare Stat care aderă, Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii documentului oficial de aderare la Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 77 – Aplicare teritorială
1. Orice Star sau Uniunea Europeană poate în momentul semnării sau în momentul depunerii documentului său oficial de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, specifica teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezenta Convenţie.
2. Orice Parte poate extinde aplicarea prezentei Convenţii la orice alt teritoriu specificat în declaraţie, de ale cărui relaţii internaţionale este responsabilă sau în numele căruia este autorizată să ia angajamente, la orice dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei. Cu privire la respectivul teritoriu, Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data primirii respectivei declaraţii de către Secretarul General.
3. Orice declaraţie dată conform celor două alineate precedente poate fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu specificat în respectiva declaraţie, printr-o notificare adresată Secretarului General al Consiliului Europei. Retragerea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data primirii respectivei notificări de către Secretarul General.
Articolul 78 – Rezerve
1. Nu se poate face nicio rezervă în ceea ce priveşte orice dispoziţie a prezentei Convenţii, cu excepţiile prevăzute în alineatele 2 şi 3.
2. Orice Stat sau Uniunea Europeană poate declara, în momentul semnării sau în momentul depunerii documentului său oficial de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, faptul că îşi rezervă dreptul de a nu aplica sau de a aplica doar în cazuri sau condiţii specifice dispoziţiile formulate în:
- Articolul 30, alineatul 2;
- Articolul 44, alineatele 1.e, 3 şi 4:
- Articolul 55, alineatul 1 cu privire la Articolul 35 referitor la infracţiunile minore;
- Articolul 58 cu privire la Articolele 37, 38 şi 39;
- Articolul 59.
3. Orice Stat sau Uniunea Europeană poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii documentului său oficial de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, faptul că îşi rezervă dreptul de a prevedea sancţiuni nepenale, în locul sancţiunilor penale, pentru comportamentele menţionate în Articolele 33 şi 34.
4. Orice Parte este în drept să retragă, integral sau parţial, o rezervă prin intermediul unei declaraţii adresate Secretarului General al Consiliului Europei. Această declaraţie va intra în vigoare începând cu data recepţionării sale de către Secretarul General.
Articolul 79 – Valabilitatea şi revizuirea restricţiilor
1. Restricţiile menţionate în Articolul 78, alineatele 2 şi 3, vor fi valabile pentru o perioadă de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii în ceea ce priveşte Partea în cauză. Cu toate acestea, restricţiile respective pot fi reînnoite pentru perioade cu aceeaşi durată.
2. Cu optsprezece luni înainte de data expirării restricţiei, Secretariatul General al Consiliului Europei va notifica respectiva expirare Părţii în cauză. Nu mai târziu de trei luni înainte de expirare, Partea va notifica Secretarului General faptul că îşi susţine, modifică sau retrage restricţia. În absenţa unei notificări a Părţii în cauză, Secretariatul General va informa respectiva Parte că restricţia sa se consideră prelungită automat pentru o perioadă de şase luni. Neefectuarea de către Partea în cauză a notificării intenţiei sale de a-şi susţine sau modifica restricţia înainte de respectiva perioadă va determina prescrierea restricţiei.
3. În cazul în care o Parte face o restricţie în conformitate cu Articolul 78, alineatele 2 şi 3, aceasta va pune la dispoziţia GREVIO, înainte de reînnoirea acesteia sau la cerere, o explicaţie cu privire la motivele care justifică prelungirea ei.
Articolul 80 – Denunţare
1. Orice Parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta Convenţie prin intermediul unei notificări adresate Secretarului General al Consiliului Europei.
2. Denunţarea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data primirii notificării de către Secretarul General.
Articolul 81 – Notificare
Secretarul General al Consiliului Europei va notifica Statele membre ale Consiliului Europei, Statele non-membre care au participat la elaborarea acesteia, toţi semnatarii, toate Părţile, Uniunea Europeană şi orice Stat invitat să adere la prezenta Convenţie cu privire la:
a) orice semnătură;
b) depunerea oricărui document oficial de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei Convenţii, în conformitate cu Articolul 75 şi 76;
d) orice amendament adoptat în conformitate cu Articolul 72 şi data la care respectivul amendament intră în vigoare;
e) orice restricţie şi retragere a restricţiei, efectuată potrivit Articolului 78;
f) orice denunţare efectuată în conformitate cu dispoziţiile Articolului 80;
g) orice alt(ă) act, notificare sau comunicare referitor(oare) la prezenta Convenţie.
Întru adeverirea căreia subsemnaţii, fiind autorizaţi corespunzător, au semnat prezenta Convenţie.
Adoptată la [Istanbul], astăzi, [11 mai 2011], în limba engleză şi franceză, ambele texte fiind autentice în egală măsură, într-un singur exemplar, care vor fi depuse în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copii legalizate fiecărui Stat membru al Consiliului Europei, statelor non-membre care au participai la elaborarea prezentei Convenţii, Uniunii Europene şi Statelor invitate să adere la prezenta Convenţie.
Anexă
Privilegii şi imunităţi (Articolul 66)
1. Prezenta anexă se va aplica membrilor GREVIO menţionaţi în Articolul 66 al Convenţiei, precum şi altor membri ai delegaţiilor care efectuează vizitele de ţară. În sensul prezentei anexe, termenul „alţi membri ai delegaţiilor care efectuează vizitele de ţară” vor include experţii şi specialiştii naţionali independenţi menţionaţi în Articolul 68, alineatul 9, al Convenţiei, membrii personalului Consiliului Europei şi interpreţii utilizaţi de Consiliul Europei, care însoţesc GREVIO în timpul vizitelor de ţară.
2. Membrii GREVIO şi ceilalţi membri ai delegaţiilor care efectuează vizitele de ţară se vor bucura, în timpul exercitării funcţiilor lor legate de pregătirea şi efectuarea vizitelor de ţară, precum şi al urmăririi acestora şi ai deplasărilor în legătură cu acele funcţii, de următoarele privilegii ţi imunităţi:
a) imunitatea faţă de arestări personale sau detenţie şi faţă de confiscarea bagajelor personale ale acestora şi imunitatea faţă de procesele juridice de orice natură cu privire la cuvintele spuse sau scrise şi la toate acţiunile pe care le întreprind în calitatea lor oficială;
b) scutirea de orice restricţii cu privire la libera lor circulaţie la ieşirea din şi la revenirea în ţara lor de reşedinţă, la intrarea în şi la ieşirea din ţara în care îşi exercită funcţiile şi de înregistrarea străină în ţara pe care o vizitează sau prin care trec în exerciţiul funcţiilor acestora.
3. În cursul călătoriilor efectuate în exercitarea funcţiilor lor, membrilor GREVIO şi celorlalţi membri ai delegaţiilor care efectuează vizitele de ţară li se vor acorda aceleaşi facilităţi în materie de control vamal şi de control al devizelor, precum cele acordate reprezentanţilor guvernelor străine în misiune oficială temporară.
4. Documentele referitoare la evaluarea implementării Convenţiei, efectuată de membri ai GREVIO şi de alţi membri ai delegaţiilor care efectuează vizite de ţară, vor fi inviolabile în măsura în care acestea se referă la activitatea GREVIO. Nu se va aplica nicio oprire sau cenzură corespondenţei oficiale a GREVIO sau comunicaţiilor oficiate ale membrilor GREVIO sau ale celorlalţi membri ai delegaţiilor care efectuează vizitele de ţară.
5. Pentru a asigura pentru membrii GREVIO şi pentru ceilalţi membri ai delegaţiilor care efectuează vizitele de ţară o libertate deplină de exprimare şi o independenţă loială în îndeplinirea atribuţiilor lor, imunitatea faţă de procesele juridice în ceea ce priveşte cuvintele spuse sau scrise şi ţoale acţiunile întreprinse de aceştia în îndeplinirea atribuţiilor lor va continua să fie acordată, fără a ţine seama de faptul că persoanele în cauză nu mai sunt angajate în îndeplinirea respectivelor atribuţii.
6. Privilegiile şi imunităţile se acordă persoanelor menţionate în alineatul 1 din prezenta anexă în vederea asigurării exercitării independente a funcţiilor lor în interesul GREVIO şi nu în beneficiul lor personal. Retragerea intimităţilor persoanelor menţionate în alineatul 1 al prezentei anexe se va efectua de către Secretarul General al Consiliului Europei în orice caz în care, în opinia lui sau a ei imunitatea ar împiedica cursul justiţiei şi în cazul în care se poale renunţa la aceasta fără a aduce atingere intereselor GREVIO.
Council of Europe Treaty Series – No.210
Council of Europe Convention on preventing and combating violence
against women and domestic violence
Istanbul, 11.V.2011
Preamble
The member States of the Council of Europe and the other signatories hereto,
Recalling the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (ETS No.5,1950) and its Protocols, the European Social Charter (ETS No.35,1961, revised in 1996, ETS No.163), the Council of Europe Convention on Action against Trafficking in Human Beings (CETS No.197, 2005) and the Council of Europe Convention on the Protection of Children against Sexual Exploitation and Sexual Abuse (CETS No.201, 2007);
Recalling the following recommendations of the Committee of Ministers to member States of the Council of Europe: Recommendation Rec(2002)5 on the protection of women against violence, Recommendation CM/Rec(2007)17 on gender equality standards and mechanisms, Recommendation CM/Rec(2010)10 on the role of women and men in conflict prevention and resolution and in peace building, and other relevant recommendations;
Taking account of the growing body of case law of the European Court of Human Rights which sets important standards in the field of violence against women;
Having regard to the International Covenant on Civil and Political Rights (1966), the International Covenant on Economic, Social and Cultural Rights (1966), the United Nations Convention on the Elimination of All Forms of Discrimination Against Women („CEDAW”, 1979) and its Optional Protocol (1999) as well as General Recommendation No.19 of the CEDAW Committee on violence against women, the United Nations Convention on the Rights of the Child (1989) and its Optional Protocols (2000) and the United Nations Convention on the Rights of Persons with Disabilities (2006);
Having regard to the Rome Statute of the International Criminal Court (2002);
Recalling the basic principles of international humanitarian law, and especially the Geneva Convention (IV) relative to the Protection of Civilian Persons in Time of War (1949) and the Additional Protocols I and II (1977) thereto;
Condemning all forms of violence against women and domestic violence;
Recognising that the realisation of de jure and de facto equality between women and men is a key element in the prevention of violence against women;
Recognising that violence against women is a manifestation of historically unequal power relations between women and men, which have led to domination over, and discrimination against, women by men and to the prevention of the full advancement of women;
Recognising the structural nature of violence against women as gender-based violence, and that violence against women is one of the crucial social mechanisms by which women are forced into a subordinate position compared with men;
Recognising, with grave concern, that women and girls are often exposed to serious forms of violence such as domestic violence, sexual harassment, rape, forced marriage, crimes committed in the name of so-called „honour” and genital mutilation, which constitute a serious violation of the human rights of women and girls and a major obstacle to the achievement of equality between women and men;
Recognising the ongoing human rights violations during armed conflicts that affect the civilian population, especially women in the form of widespread or systematic rape and sexual violence and the potential for increased gender-based violence both during and after conflicts;
Recognising that women and girls are exposed to a higher risk of gender-based violence than men;
Recognising that domestic violence affects women disproportionately, and that men may also be victims of domestic violence;
Recognising that children are victims of domestic violence, including as witnesses of violence in the family;
Aspiring to create a Europe free from violence against women and domestic violence,
Have agreed as follows:
Chapter I
PURPOSES, DEFINITIONS, EQUALITY AND NON-DISCRIMINATION,
GENERAL OBLIGATIONS
Article 1 – Purposes of the Convention
1. The purposes of this Convention are to:
a) protect women against all forms of violence, and prevent, prosecute and eliminate violence against women and domestic violence;
b) contribute to the elimination of all forms of discrimination against women and promote substantive equality between women and men, including by empowering women;
c) design a comprehensive framework, policies and measures for the protection of and assistance to all victims of violence against women and domestic violence;
d) promote international co-operation with a view to eliminating violence against women and domestic violence;
e) provide support and assistance to organisations and law enforcement agencies to effectively co-operate in order to adopt an integrated approach to eliminating violence against women and domestic violence.
2. In order to ensure effective implementation of its provisions by the Parties, this Convention establishes a specific monitoring mechanism.
Article 2 – Scope of the Convention
1. This Convention shall apply to all forms of violence against women, including domestic violence, which affects women disproportionately.
2. Parties are encouraged to apply this Convention to all victims of domestic violence. Parties shall pay particular attention to women victims of gender-based violence in implementing the provisions of this Convention.
3. This Convention shall apply in times of peace and in situations of armed conflict.
Article 3 – Definitions
For the purpose of this Convention:
a) „violence against women” is understood as a violation of human rights and a form of discrimination against women and shall mean all acts of gender-based violence that result in, or are likely to result in, physical, sexual, psychological or economic harm or suffering to women, including threats of such acts, coercion or arbitrary deprivation of liberty, whether occurring in public or in private life;
b) „domestic violence” shall mean all acts of physical, sexual, psychological or economic violence that occur within the family or domestic unit or between former or current spouses or partners, whether or not the perpetrator shares or has shared the same residence with the victim;
c) „gender” shall mean the socially constructed roles, behaviours, activities and attributes that a given society considers appropriate for women and men;
d) „gender-based violence against women” shall mean violence that is directed against a woman because she is a woman or that affects women disproportionately;
e) „victim” shall mean any natural person who is subject to the conduct specified in points a and b;
f) „women” includes girls under the age of 18.
Article 4 – Fundamental rights, equality and non-discrimination
1. Parties shall take the necessary legislative and other measures to promote and protect the right for everyone, particularly women, to live free from violence in both the public and the private sphere.
2. Parties condemn all forms of discrimination against women and take, without delay, the necessary legislative and other measures to prevent it, in particular by:
- embodying in their national constitutions or other appropriate legislation the principle of equality between women and men and ensuring the practical realisation of this principle;
- prohibiting discrimination against women, including through the use of sanctions, where appropriate;
- abolishing laws and practices which discriminate against women.
3. The implementation of the provisions of this Convention by the Parties, in particular measures to protect the rights of victims, shall be secured without discrimination on any ground such as sex, gender, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth, sexual orientation, gender identity, age, state of health, disability, marital status, migrant or refugee status, or other status.
4. Special measures that are necessary to prevent and protect women from gender-based violence shall not be considered discrimination under the terms of this Convention.
Article 5 – State obligations and due diligence
1. Parties shall refrain from engaging in any act of violence against women and ensure that State authorities, officials, agents, institutions and other actors acting on behalf of the State act in conformity with this obligation.
2. Parties shall take the necessary legislative and other measures to exercise due diligence to prevent, investigate, punish and provide reparation for acts of violence covered by the scope of this Convention that are perpetrated by non-State actors.
Article 6 – Gender-sensitive policies
Parties shall undertake to include a gender perspective in the implementation and evaluation of the impact of the provisions of this Convention and to promote and effectively implement policies of equality between women and men and the empowerment of women.
Chapter II
INTEGRATED POLICIES AND DATA COLLECTION
Article 7 – Comprehensive and co-ordinated policies
1. Parties shall take the necessary legislative and other measures to adopt and implement State-wide effective, comprehensive and co-ordinated policies encompassing all relevant measures to prevent and combat all forms of violence covered by the scope of this Convention and offer a holistic response to violence against women.
2. Parties shall ensure that policies referred to in paragraph 1 place the rights of the victim at the centre of all measures and are implemented by way of effective co-operation among all relevant agencies, institutions and organisations.
3. Measures taken pursuant to this article shall involve, where appropriate, all relevant actors, such as government agencies, the national, regional and local parliaments and authorities, national human rights institutions and civil society organisations.
Article 8 – Financial resources
Parties shall allocate appropriate financial and human resources for the adequate implementation of integrated policies, measures and programmes to prevent and combat all forms of violence covered by the scope of this Convention, including those carried out by nongovernmental organisations and civil society.
Article 9 – Non-governmental organisations and civil society
Parties shall recognise, encourage and support, at all levels, the work of relevant nongovernmental organisations and of civil society active in combating violence against women and establish effective co-operation with these organisations.
Article 10 – Co-ordinating body
1. Parties shall designate or establish one or more official bodies responsible for the coordination, implementation, monitoring and evaluation of policies and measures to prevent and combat all forms of violence covered by this Convention. These bodies shall co-ordinate the collection of data as referred to in Article 11, analyse and disseminate its results.
2. Parties shall ensure that the bodies designated or established pursuant to this article receive information of a general nature on measures taken pursuant to Chapter VIII.
3. Parties shall ensure that the bodies designated or established pursuant to this article shall have the capacity to communicate directly and foster relations with their counterparts in other Parties.
Article 11 – Data collection and research
1. For the purpose of the implementation of this Convention, Parties shall undertake to:
a) collect disaggregated relevant statistical data at regular intervals on cases of all forms of violence covered by the scope of this Convention;
b) support research in the field of all forms of violence covered by the scope of this Convention in order to study its root causes and effects, incidences and conviction rates, as well as the efficacy of measures taken to implement this Convention.
2. Parties shall endeavour to conduct population-based surveys at regular intervals to assess the prevalence of and trends in all forms of violence covered by the scope of this Convention.
3. Parties shall provide the group of experts, as referred to in Article 66 of this Convention, with the information collected pursuant to this article in order to stimulate international co-operation and enable international benchmarking.
4. Parties shall ensure that the information collected pursuant to this article is available to the public.
Chapter III
PREVENTION
Article 12 – General obligations
1. Parties shall take the necessary measures to promote changes in the social and cultural patterns of behaviour of women and men with a view to eradicating prejudices, customs, traditions and all other practices which are based on the idea of the inferiority of women or on stereotyped roles for women and men.
2. Parties shall take the necessary legislative and other measures to prevent all forms of violence covered by the scope of this Convention by any natural or legal person.
3. Any measures taken pursuant to this chapter shall take into account and address the specific needs of persons made vulnerable by particular circumstances and shall place the human rights of all victims at their centre.
4. Parties shall take the necessary measures to encourage all members of society, especially men and boys, to contribute actively to preventing all forms of violence covered by the scope of this Convention.
5. Parties shall ensure that culture, custom, religion, tradition or so-called „honour” shall not be considered as justification for any acts of violence covered by the scope of this Convention.
6. Parties shall take the necessary measures to promote programmes and activities for the empowerment of women.
Article 13 – Awareness-raising
1. Parties shall promote or conduct, on a regular basis and at all levels, awareness-raising campaigns or programmes, including in co-operation with national human rights institutions and equality bodies, civil society and non-governmental organisations, especially women’s organisations, where appropriate, to increase awareness and understanding among the general public of the different manifestations of all forms of violence covered by the scope of this Convention, their consequences on children and the need to prevent such violence.
2. Parties shall ensure the wide dissemination among the general public of information on measures available to prevent acts of violence covered by the scope of this Convention.
Article 14 – Education
1. Parties shall take, where appropriate, the necessary steps to include teaching material on issues such as equality between women and men, non-stereotyped gender roles, mutual respect, non-violent conflict resolution in interpersonal relationships, gender-based violence against women and the right to personal integrity, adapted to the evolving capacity of learners, in formal curricula and at all levels of education.
2. Parties shall take the necessary steps to promote the principles referred to in paragraph 1 in informal educational facilities, as well as in sports, cultural and leisure facilities and the media.
Article 15 – Training of professionals
1. Parties shall provide or strengthen appropriate training for the relevant professionals dealing with victims or perpetrators of all acts of violence covered by the scope of this Convention, on the prevention and detection of such violence, equality between women and men, the needs and rights of victims, as well as on how to prevent secondary victimisation.
2. Parties shall encourage that the training referred to in paragraph 1 includes training on coordinated multi-agency co-operation to allow for a comprehensive and appropriate handling of referrals in cases of violence covered by the scope of this Convention.
Article 16 – Preventive intervention and treatment programmes
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to set up or support programmes aimed at teaching perpetrators of domestic violence to adopt non-violent behaviour in interpersonal relationships with a view to preventing further violence and changing violent behavioural patterns.
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures to set up or support treatment programmes aimed at preventing perpetrators, in particular sex offenders, from re-offending.
3. In taking the measures referred to in paragraphs 1 and 2, Parties shall ensure that the safety of, support for and the human rights of victims are of primary concern and that, where appropriate, these programmes are set up and implemented in close co-ordination with specialist support services for victims.
Article 17 – Participation of the private sector and the media
1. Parties shall encourage the private sector, the information and communication technology sector and the media, with due respect for freedom of expression and their independence, to participate in the elaboration and implementation of policies and to set guidelines and self-regulatory standards to prevent violence against women and to enhance respect for their dignity.
2. Parties shall develop and promote, in co-operation with private sector actors, skills among children, parents and educators on how to deal with the information and communications environment that provides access to degrading content of a sexual or violent nature which might be harmful.
Chapter IV
PROTECTION AND SUPPORT
Article 18 – General obligations
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to protect all victims from any further acts of violence.
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures, in accordance with internal law, to ensure that there are appropriate mechanisms to provide for effective co-operation between all relevant state agencies, including the judiciary, public prosecutors, law enforcement agencies, local and regional authorities as well as non-governmental organisations and other relevant organisations and entities, in protecting and supporting victims and witnesses of all forms of violence covered by the scope of this Convention, including by referring to general and specialist support services as detailed in Articles 20 and 22 of this Convention.
3. Parties shall ensure that measures taken pursuant to this chapter shall:
- be based on a gendered understanding of violence against women and domestic violence and shall focus on the human rights and safety of the victim;
- be based on an integrated approach which takes into account the relationship between victims, perpetrators, children and their wider social environment;
- aim at avoiding secondary victimisation;
- aim at the empowerment and economic independence of women victims of violence;
- allow, where appropriate, for a range of protection and support services to be located on the same premises;
- address the specific needs of vulnerable persons, including child victims, and be made available to them.
4. The provision of services shall not depend on the victim’s willingness to press charges or testify against any perpetrator.
5. Parties shall take the appropriate measures to provide consular and other protection and support to their nationals and other victims entitled to such protection in accordance with their obligations under international law.
Article 19 – Information
Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that victims receive adequate and timely information on available support services and legal measures in a language they understand.
Article 20 – General support services
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that victims have access to services facilitating their recovery from violence. These measures should include, when necessary, services such as legal and psychological counselling, financial assistance, housing, education, training and assistance in finding employment
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that victims have access to health care and social services and that services are adequately resourced and professionals are trained to assist victims and refer them to the appropriate services.
Article 21 – Assistance in individual/collective complaints
Parties shall ensure that victims have information on and access to applicable regional and international individual/collective complaints mechanisms. Parties shall promote the provision of sensitive and knowledgeable assistance to victims in presenting any such complaints.
Article 22 – Specialist support services
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to provide or arrange for, in an adequate geographical distribution, immediate, short and long-term specialist support services to any victim subjected to any of the acts of violence covered by the scope of this Convention.
2. Parties shall provide or arrange for specialist women’s support services to all women victims of violence and their children.
Article 23 – Shelters
Parties shall take the necessary legislative or other measures to provide for the setting-up of appropriate, easily accessible shelters in sufficient numbers to provide safe accommodation for and to reach out pro-actively to victims, especially women and their children.
Article 24 – Telephone helplines
Parties shall take the necessary legislative or other measures to set up state-wide round-the-clock (24/7) telephone helplines free of charge to provide advice to callers, confidentially or with due regard for their anonymity, in relation to all forms of violence covered by the scope of this Convention.
Article 25 – Support for victims of sexual violence
Parties shall take the necessary legislative or other measures to provide for the setting up of appropriate, easily accessible rape crisis or sexual violence referral centres for victims in sufficient numbers to provide for medical and forensic examination, trauma support and counselling for victims.
Article 26 – Protection and support for child witnesses
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that in the provision of protection and support services to victims, due account is taken of the rights and needs of child witnesses of all forms of violence covered by the scope of this Convention.
2. Measures taken pursuant to this article shall include age-appropriate psychosocial counselling for child witnesses of all forms of violence covered by the scope of this Convention and shall give due regard to the best interests of the child.
Article 27 – Reporting
Parties shall take the necessary measures to encourage any person witness to the commission of acts of violence covered by the scope of this Convention or who has reasonable grounds to believe that such an act may be committed, or that further acts of violence are to be expected, to report this to the competent organisations or authorities.
Article 28 – Reporting by professionals
Parties shall take the necessary measures to ensure that the confidentiality rules imposed by internal law on certain professionals do not constitute an obstacle to the possibility, under appropriate conditions, of their reporting to the competent organisations or authorities if they have reasonable grounds to believe that a serious act of violence covered by the scope of this Convention, has been committed and further serious acts of violence are to be expected.
Chapter V
SUBSTANTIVE LAW
Article 29 – Civil lawsuits and remedies
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to provide victims with adequate civil remedies against the perpetrator.
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures to provide victims, in accordance with the general principles of international law, with adequate civil remedies against State authorities that have failed in their duty to take the necessary preventive or protective measures within the scope of their powers.
Article 30 – Compensation
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that victims have the right to claim compensation from perpetrators for any of the offences established in accordance with this Convention.
2. Adequate State compensation shall be awarded to those who have sustained serious bodily injury or impairment of health, to the extent that the damage is not covered by other sources such as the perpetrator, insurance or State-funded health and social provisions. This does not preclude Parties from claiming regress for compensation awarded from the perpetrator, as long as due regard is paid to the victim's safety.
3. Measures taken pursuant to paragraph 2 shall ensure the granting of compensation within a reasonable time.
Article 31 – Custody, visitation rights and safety
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that, in the determination of custody and visitation rights of children, incidents of violence covered by the scope of this Convention are taken into account.
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the exercise of any visitation or custody rights does not jeopardise the rights and safety of the victim or children.
Article 32 – Civil consequences of forced marriages
Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that marriages concluded under force may be voidable, annulled or dissolved without undue financial or administrative burden placed on the victim.
Article 33 – Psychological violence
Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the intentional conduct of seriously impairing a person’s psychological integrity through coercion or threats is criminalised.
Article 34 – Stalking
Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the intentional conduct of repeatedly engaging in threatening conduct directed at another person, causing her or him to fear for her or his safety, is criminalised.
Article 35 – Physical violence
Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the intentional conduct of committing acts of physical violence against another person is criminalised.
Article 36 – Sexual violence, including rape
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the following intentional conducts are criminalised:
a) engaging in non-consensual vaginal, anal or oral penetration of a sexual nature of the body of another person with any bodily part or object;
b) engaging in other non-consensual acts of a sexual nature with a person;
c) causing another person to engage in non-consensual acts of a sexual nature with a third person.
2. Consent must be given voluntarily as the result of the person’s free will assessed in the context of the surrounding circumstances.
3. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the provisions of paragraph 1 also apply to acts committed against former or current spouses or partners as recognised by internal law.
Article 37 – Forced marriage
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the intentional conduct of forcing an adult or a child to enter into a marriage is criminalised.
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the intentional conduct of luring an adult or a child to the territory of a Party or State other than the one she or he resides in with the purpose of forcing this adult or child to enter into a marriage is criminalised.
Article 38 – Female genital mutilation
Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the following intentional conducts are criminalised:
a) excising, infibulating or performing any other mutilation to the whole or any part of a woman’s labia majora, labia minora or clitoris;
b) coercing or procuring a woman to undergo any of the acts listed in point a;
c) inciting, coercing or procuring a girl to undergo any of the acts listed in point a.
Article 39 – Forced abortion and forced sterilisation
Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the following intentional conducts are criminalised:
a) performing an abortion on a woman without her prior and informed consent;
b) performing surgery which has the purpose or effect of terminating a woman’s capacity to naturally reproduce without her prior and informed consent or understanding of the procedure.
Article 40 – Sexual harassment
Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that any form of unwanted verbal, non-verbal or physical conduct of a sexual nature with the purpose or effect of violating the dignity of a person, in particular when creating an intimidating, hostile, degrading, humiliating or offensive environment, is subject to criminal or other legal sanction.
Article 41 – Aiding or abetting and attempt
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to establish as an offence, when committed intentionally, aiding or abetting the commission of the offences established in accordance with Articles 33, 34, 35, 36, 37, 38.a and 39 of this Convention.
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures to establish as offences, when committed intentionally, attempts to commit the offences established in accordance with Articles 35, 36, 37, 38.a and 39 of this Convention.
Article 42 – Unacceptable justifications for crimes, including crimes
committed in the name of so-called „honour”
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that, in criminal proceedings initiated following the commission of any of the acts of violence covered by the scope of this Convention, culture, custom, religion, tradition or so-called „honour” shall not be regarded as justification for such acts. This covers, in particular, claims that the victim has transgressed cultural, religious, social or traditional norms or customs of appropriate behaviour.
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that incitement by any person of a child to commit any of the acts referred to in paragraph 1 shall not diminish the criminal liability of that person for the acts committed.
Article 43 – Application of criminal offences
The offences established in accordance with this Convention shall apply irrespective of the nature of the relationship between victim and perpetrator.
Article 44 – Jurisdiction
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to establish jurisdiction over any offence established in accordance with this Convention, when the offence is committed:
a) in their territory; or
b) on board a ship flying their flag; or
c) on board an aircraft registered under their laws; or
d) by one of their nationals; or
e) by a person who has her or his habitual residence in their territory.
2. Parties shall endeavour to take the necessary legislative or other measures to establish jurisdiction over any offence established in accordance with this Convention where the offence is committed against one of their nationals or a person who has her or his habitual residence in their territory.
3. For the prosecution of the offences established in accordance with Articles 36, 37, 38 and 39 of this Convention, Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that their jurisdiction is not subordinated to the condition that the acts are criminalised in the territory where they were committed.
4. For the prosecution of the offences established in accordance with Articles 36, 37, 38 and 39 of this Convention, Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that their jurisdiction as regards points d and e of paragraph 1 is not subordinated to the condition that the prosecution can only be initiated following the reporting by the victim of the offence or the laying of information by the State of the place where the offence was committed.
5. Parties shall take the necessary legislative or other measures to establish jurisdiction over the offences established in accordance with this Convention, in cases where an alleged perpetrator is present on their territory and they do not extradite her or him to another Party, solely on the basis of her or his nationality.
6. When more than one Party claims jurisdiction over an alleged offence established in accordance with this Convention, the Parties involved shall, where appropriate, consult each other with a view to determining the most appropriate jurisdiction for prosecution.
7. Without prejudice to the general rules of international law, this Convention does not exclude any criminal jurisdiction exercised by a Party in accordance with its internal law.
Article 45 – Sanctions and measures
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the offences established in accordance with this Convention are punishable by effective, proportionate and dissuasive sanctions, taking into account their seriousness. These sanctions shall include, where appropriate, sentences involving the deprivation of liberty which can give rise to extradition.
2. Parties may adopt other measures in relation to perpetrators, such as:
- monitoring or supervision of convicted persons;
- withdrawal of parental rights, if the best interests of the child, which may include the safety of the victim, cannot be guaranteed in any other way.
Article 46 – Aggravating circumstances
Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the following circumstances, insofar as they do not already form part of the constituent elements of the offence, may, in conformity with the relevant provisions of internal law, be taken into consideration as aggravating circumstances in the determination of the sentence in relation to the offences established in accordance with this Convention:
a) the offence was committed against a former or current spouse or partner as recognised by internal law, by a member of the family, a person cohabiting with the victim or a person having abused her or his authority;
b) the offence, or related offences, were committed repeatedly;
c) the offence was committed against a person made vulnerable by particular circumstances;
d) the offence was committed against or in the presence of a child;
e) the offence was committed by two or more people acting together;
f) the offence was preceded or accompanied by extreme levels of violence;
g) the offence was committed with the use or threat of a weapon;
h) the offence resulted in severe physical or psychological harm for the victim;
i) the perpetrator had previously been convicted of offences of a similar nature.
Article 47 – Sentences passed by another Party
Parties shall take the necessary legislative or other measures to provide for the possibility of taking into account final sentences passed by another Party in relation to the offences established in accordance with this Convention when determining the sentence.
Article 48 – Prohibition of mandatory alternative dispute
resolution processes or sentencing
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to prohibit mandatory alternative dispute resolution processes, including mediation and conciliation, in relation to all forms of violence covered by the scope of this Convention.
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that if the payment of a fine is ordered, due account shall be taken of the ability of the perpetrator to assume his or her financial obligations towards the victim.
Chapter VI
INVESTIGATION, PROSECUTION, PROCEDURAL
LAW AND PROTECTIVE MEASURES
Article 49 – General obligations
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that investigations and judicial proceedings in relation to all forms of violence covered by the scope of this Convention are carried out without undue delay while taking into consideration the rights of the victim during all stages of the criminal proceedings.
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures, in conformity with the fundamental principles of human rights and having regard to the gendered understanding of violence, to ensure the effective investigation and prosecution of offences established in accordance with this Convention.
Article 50 – Immediate response, prevention and protection
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the responsible law enforcement agencies respond to all forms of violence covered by the scope of this Convention promptly and appropriately by offering adequate and immediate protection to victims.
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the responsible law enforcement agencies engage promptly and appropriately in the prevention and protection against all forms of violence covered by the scope of this Convention, including the employment of preventive operational measures and the collection of evidence.
Article 51 – Risk assessment and risk management
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that an assessment of the lethality risk, the seriousness of the situation and the risk of repeated violence is carried out by all relevant authorities in order to manage the risk and if necessary to provide coordinated safety and support.
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the assessment referred to in paragraph 1 duly takes into account, at all stages of the investigation and application of protective measures, the fact that perpetrators of acts of violence covered by the scope of this Convention possess or have access to firearms.
Article 52 – Emergency barring orders
Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the competent authorities are granted the power to order, in situations of immediate danger, a perpetrator of domestic violence to vacate the residence of the victim or person at risk for a sufficient period of time and to prohibit the perpetrator from entering the residence of or contacting the victim or person at risk. Measures taken pursuant to this article shall give priority to the safety of victims or persons at risk.
Article 53 – Restraining or protection orders
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that appropriate restraining or protection orders are available to victims of all forms of violence covered by the scope of this Convention.
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that the restraining or protection orders referred to in paragraph 1 are:
- available for immediate protection and without undue financial or administrative burdens placed on the victim;
- issued for a specified period or until modified or discharged;
- where necessary, issued on an ex parte basis which has immediate effect;
- available irrespective of, or in addition to, other legal proceedings;
- allowed to be introduced in subsequent legal proceedings.
3. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that breaches of restraining or protection orders issued pursuant to paragraph 1 shall be subject to effective, proportionate and dissuasive criminal or other legal sanctions.
Article 54 – Investigations and evidence
Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that, in any civil or criminal proceedings, evidence relating to the sexual history and conduct of the victim shall be permitted only when it is relevant and necessary.
Article 55 – Ex parte and ex officio proceedings
1. Parties shall ensure that investigations into or prosecution of offences established in accordance with Articles 35, 36, 37, 38 and 39 of this Convention shall not be wholly dependant upon a report or complaint filed by a victim if the offence was committed in whole or in part on its territory, and that the proceedings may continue even if the victim withdraws her or his statement or complaint.
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure, in accordance with the conditions provided for by their internal law, the possibility for governmental and nongovernmental organisations and domestic violence counsellors to assist and/or support victims, at their request, during investigations and judicial proceedings concerning the offences established in accordance with this Convention.
Article 56 – Measures of protection
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to protect the rights and interests of victims, including their special needs as witnesses, at all stages of investigations and judicial proceedings, in particular by:
a) providing for their protection, as well as that of their families and witnesses, from intimidation, retaliation and repeat victimisation;
b) ensuring that victims are informed, at least in cases where the victims and the family might be in danger, when the perpetrator escapes or is released temporarily or definitively;
c) informing them, under the conditions provided for by internal law, of their rights and the services at their disposal and the foilow-up given to their complaint, the charges, the general progress of the investigation or proceedings, and their role therein, as well as the outcome of their case;
d) enabling victims, in a manner consistent with the procedural rules of internal law, to be heard, to supply evidence and have their views, needs and concerns presented, directly or through an intermediary, and considered;
e) providing victims with appropriate support services so that their rights and interests are duly presented and taken into account;
f) ensuring that measures may be adopted to protect the privacy and the image of the victim;
g) ensuring that contact between victims and perpetrators within court and law enforcement agency premises is avoided where possible;
h) providing victims with independent and competent interpreters when victims are parties to proceedings or when they are supplying evidence;
i) enabling victims to testify, according to the rules provided by their internal law, in the courtroom without being present or at least without the presence of the alleged perpetrator, notably through the use of appropriate communication technologies, where available.
2. A child victim and child witness of violence against women and domestic violence shall be afforded, where appropriate, special protection measures taking into account the best interests of the child.
Article 57 – Legal aid
Parties shall provide for the right to legal assistance and to free legal aid for victims under the conditions provided by their internal law.
Article 58 – Statute of limitation
Parties shall take the necessary legislative and other measures to ensure that the statute of limitation for initiating any legal proceedings with regard to the offences established in accordance with Articles 36, 37, 38 and 39 of this Convention, shall continue for a period of time that is sufficient and commensurate with the gravity of the offence in question, to allow for the efficient initiation of proceedings after the victim has reached the age of majority.
Chapter VII
MIGRATION AND ASYLUM
Article 59 – Residence status
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that victims whose residence status depends on that of the spouse or partner as recognised by internal law, in the event of the dissolution of the marriage or the relationship, are granted in the event of particularly difficult circumstances, upon application, an autonomous residence permit irrespective of the duration of the marriage or the relationship. The conditions relating to the granting and duration of the autonomous residence permit are established by internal law.
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that victims may obtain the suspension of expulsion proceedings initiated in relation to a residence status dependent on that of the spouse or partner as recognised by internal law to enable them to apply for an autonomous residence permit.
3. Parties shall issue a renewable residence permit to victims in one of the two following situations, or in both:
a where the competent authority considers that their stay is necessary owing to their personal situation;
b where the competent authority considers that their stay is necessary for the purpose of their co-operation with the competent authorities in investigation or criminal proceedings.
4. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that victims of forced marriage brought into another country for the purpose of the marriage and who, as a result, have lost their residence status in the country where they habitually reside, may regain this status.
Article 60 – Gender-based asylum claims
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that gender-based violence against women may be recognised as a form of persecution within the meaning of Article 1, A (2), of the 1951 Convention relating to the Status of Refugees and as a form of serious harm giving rise to complementary/subsidiary protection.
2. Parties shall ensure that a gender-sensitive interpretation is given to each of the Convention grounds and that where it is established that the persecution feared is for one or more of these grounds, applicants shall be granted refugee status according to the applicable relevant instruments.
3. Parties shall take the necessary legislative or other measures to develop gender-sensitive reception procedures and support services for asylum-seekers as well as gender guidelines and gender-sensitive asylum procedures, including refugee status determination and application for international protection.
Article 61 – Non-refoulement
1. Parties shall take the necessary legislative or other measures to respect the principle of nonrefoulement in accordance with existing obligations under international law.
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that victims of violence against women who are in need of protection, regardless of their status or residence, shall not be returned under any circumstances to any country where their life would be at risk or where they might be subjected to torture or inhuman or degrading treatment or punishment.
Chapter VIII
INTERNATIONAL CO-OPERATION
Article 62 – General principles
1. Parties shall co-operate with each other, in accordance with the provisions of this Convention, and through the application of relevant international and regional instruments on co-operation in civil and criminal matters, arrangements agreed on the basis of uniform or reciprocal legislation and internal laws, to the widest extent possible, for the purpose of:
a) preventing, combating and prosecuting all forms of violence covered by the scope of this Convention;
b) protecting and providing assistance to victims;
c) investigations or proceedings concerning the offences established in accordance with this Convention;
d) enforcing relevant civil and criminal judgments issued by the judicial authorities of Parties, including protection orders.
2. Parties shall take the necessary legislative or other measures to ensure that victims of an offence established in accordance with this Convention and committed in the territory of a Party other than the one where they reside may make a complaint before the competent authorities of their State of residence.
3. If a Party that makes mutual legal assistance in criminal matters, extradition or enforcement of civil or criminal judgments imposed by another Party to this Convention conditional on the existence of a treaty receives a request for such legal co-operation from a Party with which it has not concluded such a treaty, it may consider this Convention to be the legal basis for mutual legal assistance in criminal matters, extradition or enforcement of civil or criminal judgments imposed by the other Party in respect of the offences established in accordance with this Convention.
4. Parties shall endeavour to integrate, where appropriate, the prevention and the fight against violence against women and domestic violence in assistance programmes for development provided for the benefit of third States, including by entering into bilateral and multilateral agreements with third States with a view to facilitating the protection of victims in accordance with Article 18, paragraph 5.
Article 63 – Measures relating to persons at risk
When a Party, on the basis of the information at its disposal, has reasonable grounds to believe that a person is at immediate risk of being subjected to any of the acts of violence referred to in Articles 36, 37, 38 and 39 of this Convention on the territory of another Party, the Party that has the information is encouraged to transmit it without delay to the latter for the purpose of ensuring that appropriate protection measures are taken. Where applicable, this information shall include details on existing protection provisions for the benefit of the person at risk.
Article 64 – Information
1. The requested Party shall promptly inform the requesting Party of the final result of the action taken under this chapter. The requested Party shall also promptly inform the requesting Party of any circumstances which render impossible the carrying out of the action sought or are likely to delay it significantly.
2. A Party may, within the limits of its internal law, without prior request, forward to another Party information obtained within the framework of its own investigations when it considers that the disclosure of such information might assist the receiving Party in preventing criminal offences established in accordance with this Convention or in initiating or carrying out investigations or proceedings concerning such criminal offences or that it might lead to a request for cooperation by that Party under this chapter.
3. A Party receiving any information in accordance with paragraph 2 shall submit such information to its competent authorities in order that proceedings may be taken if they are considered appropriate, or that this information may be taken into account in relevant civil and criminal proceedings.
Article 65 – Data Protection
Personal data shall be stored and used pursuant to the obligations undertaken by the Parties under the Convention for the Protection of Individuals with regard to Automatic Processing of Personal Data (ETS No.108).
Chapter IX
MONITORING MECHANISM
Article 66 – Group of experts on action against violence
against women and domestic violence
1. The Group of experts on action against violence against women and domestic violence (hereinafter referred to as „GREVIO”) shall monitor the implementation of this Convention by the Parties.
2. GREVIO shall be composed of a minimum of 10 members and a maximum of 15 members, taking into account a gender and geographical balance, as well as multidisciplinary expertise. Its members shall be elected by the Committee of the Parties from among candidates nominated by the Parties for a term of office of four years, renewable once, and chosen from among nationals of the Parties.
3. The initial election of 10 members shall be held within a period of one year following the entry into force of this Convention. The election of five additional members shall be held following the 25th ratification or accession.
4. The election of the members of GREVIO shall be based on the following principles:
a) they shall be chosen according to a transparent procedure from among persons of high moral character, known for their recognised competence in the fields of human rights, gender equality, violence against women and domestic violence, or assistance to and protection of victims, or having demonstrated professional experience in the areas covered by this Convention;
b) no two members of GREVIO may be nationals of the same State;
c) they should represent the main legal systems;
d) they should represent relevant actors and agencies in the field of violence against women and domestic violence;
e) they shall sit in their individual capacity and shall be independent and impartial in the exercise of their functions, and shall be available to carry out their duties in an effective manner.
5. The election procedure of the members of GREVIO shall be determined by the Committee of Ministers of the Council of Europe, after consulting with and obtaining the unanimous consent of the Parties, within a period of six months following the entry into force of this Convention.
6. GREVIO shall adopt its own rules of procedure.
7. Members of GREVIO, and other members of delegations carrying out the country visits as set forth in Article 68, paragraphs 9 and 14, shall enjoy the privileges and immunities established in the appendix to this Convention.
Article 67 – Committee of the Parties
1. The Committee of the Parties shall be composed of the representatives of the Parties to the Convention.
2. The Committee of the Parties shall be convened by the Secretary General of the Council of Europe. Its first meeting shaft be held within a period of one year following the entry into force of this Convention in order to elect the members of GREVIO. It shall subsequently meet whenever one third of the Parties, the President of the Committee of the Parties or the Secretary General so requests.
3. The Committee of the Parties shall adopt its own rules of procedure.
Article 68 – Procedure
1. Parties shall submit to the Secretary General of the Council of Europe, based on a questionnaire prepared by GREVIO, a report on legislative and other measures giving effect to the provisions of this Convention, for consideration by GREVIO.
2. GREVIO shall consider the report submitted in accordance with paragraph 1 with the representatives of the Party concerned.
3. Subsequent evaluation procedures shall be divided into rounds, the length of which is determined by GREVIO. At the beginning of each round GREVIO shall select the specific provisions on which the evaluation procedure shall be based and send out a questionnaire.
4. GREVIO shall define the appropriate means to carry out this monitoring procedure. It may in particular adopt a questionnaire for each evaluation round, which shall serve as a basis for the evaluation procedure of the implementation by the Parties. This questionnaire shall be addressed to all Parties. Parties shall respond to this questionnaire, as well as to any other request of information from GREVIO.
5. GREVIO may receive information on the implementation of the Convention from nongovernmental organisations and civil society, as well as from national institutions for the protection of human rights.
6. GREVIO shall take due consideration of the existing information available from other regional and international instruments and bodies in areas falling within the scope of this Convention.
7. When adopting a questionnaire for each evaluation round, GREVIO shall take due consideration of the existing data collection and research in the Parties as referred to in Article 11 of this Convention.
8. GREVIO may receive information on the implementation of the Convention from the Council of Europe Commissioner for Human Rights, the Parliamentary Assembly and relevant specialised bodies of the Council of Europe, as well as those established under other international instruments. Complaints presented to these bodies and their outcome will be made available to GREVIO.
9. GREVIO may subsidiarily organise, in co-operation with the national authorities and with the assistance of independent national experts, country visits, if the information gained is insufficient or in cases provided for in paragraph 14. During these visits, GREVIO may be assisted by specialists in specific fields.
10. GREVIO shall prepare a draft report containing its analysis concerning the implementation of the provisions on which the evaluation is based, as well as its suggestions and proposals concerning the way in which the Party concerned may deal with the problems which have been identified. The draft report shall be transmitted for comments to the Party which undergoes the evaluation. Its comments shall be taken into account by GREVIO when adopting its report.
11. On the basis of all the information received and the comments by the Parties, GREVIO shall adopt its report and conclusions concerning the measures taken by the Party concerned to implement the provisions of this Convention. This report and the conclusions shall be sent to the Party concerned and to the Committee of the Parties. The report and conclusions of GREVIO shall be made public as from their adoption, together with eventual comments by the Party concerned.
12. Without prejudice to the procedure of paragraphs 1 to 8, the Committee of the Parties may adopt, on the basis of the report and conclusions of GREVIO, recommendations addressed to this Party (a) concerning the measures to be taken to implement the conclusions of GREVIO, if necessary setting a date for submitting information on their implementation, and (b) aiming at promoting co-operation with that Party for the proper implementation of this Convention.
13. If GREVIO receives reliable information indicating a situation where problems require immediate attention to prevent or limit the scale or number of serious violations of the Convention, it may request the urgent submission of a special report concerning measures taken to prevent a serious, massive or persistent pattern of violence against women.
14. Taking into account the information submitted by the Party concerned, as well as any other reliable information available to it, GREVIO may designate one or more of its members to conduct an inquiry and to report urgently to GREVIO. Where warranted and with the consent of the Party, the inquiry may include a visit to its territory.
15. After examining the findings of the inquiry referred to in paragraph 14, GREVIO shall transmit these findings to the Party concerned and, where appropriate, to the Committee of the Parties and the Committee of Ministers of the Council of Europe together with any comments and recommendations.
Article 69 – General recommendations
GREVIO may adopt, where appropriate, general recommendations on the implementation of this Convention.
Article 70 – Parliamentary involvement in monitoring
1. National parliaments shall be invited to participate in the monitoring of the measures taken for the implementation of this Convention.
2. Parties shall submit the reports of GREVIO to their national parliaments.
3. The Parliamentary Assembly of the Council of Europe shall be invited to regularly take stock of the implementation of this Convention.
Chapter X
RELATIONSHIP WITH OTHER INTERNATIONAL INSTRUMENTS
Article 71 – Relationship with other international instruments
1. This Convention shall not affect obligations arising from other international instruments to which Parties to this Convention are Parties or shall become Parties and which contain provisions on matters governed by this Convention.
2. The Parties to this Convention may conclude bilateral or multilateral agreements with one another on the matters dealt with in this Convention, for purposes of supplementing or strengthening its provisions or facilitating the application of the principles embodied in it.
Chapter XI
AMENDMENTS TO THE CONVENTION
Article 72 – Amendments
1. Any proposal for an amendment to this Convention presented by a Party shall be communicated to the Secretary General of the Council of Europe and forwarded by her or him to the member States of the Council of Europe, any signatory, any Party, the European Union, any State invited to sign this Convention in accordance with the provisions of Article 75, and any State invited to accede to this Convention in accordance with the provisions of Article 76.
2. The Committee of Ministers of the Council of Europe shad consider the proposed amendment and, after having consulted the Parties to this Convention that are not members of the Council of Europe, may adopt the amendment by the majority provided for in Article 20.d of the Statute of the Council of Europe.
3. The text of any amendment adopted by the Committee of Ministers in accordance with paragraph 2 shall be forwarded to the Parties for acceptance.
4. Any amendment adopted in accordance with paragraph 2 shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of one month after the date on which all Parties have informed the Secretary General of their acceptance.
Chapter XII
FINAL CLAUSES
Article 73 – Effects of this Convention
The provisions of this Convention shall not prejudice the provisions of internal law and binding international instruments which are already in force or may come into force, under which more favourable rights are or would be accorded to persons in preventing and combating violence against women and domestic violence.
Article 74 – Dispute settlement
1. The Parties to any dispute which may arise concerning the application or interpretation of the provisions of this Convention shall first seek to resolve it by means of negotiation, conciliation, arbitration or by any other methods of peaceful settlement accepted by mutual agreement between them.
2. The Committee of Ministers of the Council of Europe may establish procedures of settlement to be available for use by the Parties in dispute if they should so agree.
Article 75 – Signature and entry into force
1. This Convention shall be open for signature by the member States of the Council of Europe, the non-member States which have participated in its elaboration and the European Union.
2. This Convention is subject to ratification, acceptance or approval. Instruments of ratification, acceptance or approval shall be deposited with the Secretary General of the Council of Europe.
3. This Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date on which 10 signatories, including at least eight member States of the Council of Europe, have expressed their consent to be bound by the Convention in accordance with the provisions of paragraph 2.
4. In respect of any State referred to in paragraph 1 or the European Union, which subsequently expresses its consent to be bound by it, the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of the deposit of its instrument of ratification, acceptance or approval.
Article 76 – Accession to the Convention
1. After the entry into force of this Convention, the Committee of Ministers of the Council of Europe may, after consultation of the Parties to this Convention and obtaining their unanimous consent, invite any non-member State of the Council of Europe, which has not participated in the elaboration of the Convention, to accede to this Convention by a decision taken by the majority provided for in Article 20.d of the Statute of the Council of Europe, and by unanimous vote of the representatives of the Parties entitled to sit on the Committee of Ministers.
2. In respect of any acceding State, the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of deposit of the instrument of accession with the Secretary General of the Council of Europe.
Article 77 – Territorial application
1. Any State or the European Union may, at the time of signature or when depositing its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, specify the territory or territories to which this Convention shall apply.
2. Any Party may, at any later date, by a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe, extend the application of this Convention to any other territory specified in the declaration and for whose international relations it is responsible or on whose behalf it is authorised to give undertakings. In respect of such territory, the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of receipt of such declaration by the Secretary General.
3. Any declaration made under the two preceding paragraphs may, in respect of any territory specified in such declaration, be withdrawn by a notification addressed to the Secretary General of the Council of Europe. The withdrawal shall become effective on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of receipt of such notification by the Secretary General.
Article 78 – Reservations
1. No reservation may be made in respect of any provision of this Convention, with the exceptions provided for in paragraphs 2 and 3.
2. Any State or the European Union may, at the time of signature or when depositing its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, by a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe, declare that it reserves the right not to apply or to apply only in specific cases or conditions the provisions laid down in:
- Article 30, paragraph 2;
- Article 44, paragraphs 1.e, 3 and 4;
- Article 55, paragraph 1 in respect of Article 35 regarding minor offences;
- Article 58 in respect of Articles 37, 38 and 39;
- Article 59.
3. Any State or the European Union may, at the time of signature or when depositing its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, by a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe, declare that it reserves the right to provide for non-criminal sanctions, instead of criminal sanctions, for the behaviours referred to in Articles 33 and 34.
4. Any Party may wholly or partly withdraw a reservation by means of a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe. This declaration shall become effective as from its date of receipt by the Secretary General.
Article 79 – Validity and review of reservations
1. Reservations referred to in Article 78, paragraphs 2 and 3, shall be valid for a period of five years from the day of the entry into force of this Convention in respect of the Party concerned. However, such reservations may be renewed for periods of the same duration.
2. Eighteen months before the date of expiry of the reservation, the Secretariat General of the Council of Europe shall give notice of that expiry to the Party concerned. No later than three months before the expiry, the Party shall notify the Secretary General that it is upholding, amending or withdrawing its reservation. In the absence of a notification by the Party concerned, the Secretariat General shall inform that Party that its reservation is considered to have been extended automatically for a period of six months. Failure by the Party concerned to notify its intention to uphold or modify its reservation before the expiry of that period shall cause the reservation to lapse.
3. If a Party makes a reservation in conformity with Article 78, paragraphs 2 and 3, it shall provide, before its renewal or upon request, an explanation to GREVIO, on the grounds justifying its continuance.
Article 80 – Denunciation
1. Any Party may, at any time, denounce this Convention by means of a notification addressed to the Secretary General of the Council of Europe.
2. Such denunciation shall become effective on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of receipt of the notification by the Secretary General.
Article 81 – Notification
1. The Secretary General of the Council of Europe shall notify the member States of the Council of Europe, the non-member States which have participated in its elaboration, any signatory, any Party, the European Union, and any State invited to accede to this Convention of:
a) any signature;
b) the deposit of any instrument of ratification, acceptance, approval or accession;
c) any date of entry into force of this Convention in accordance with Articles 75 and 76;
d) any amendment adopted in accordance with Article 72 and the date on which such an amendment enters into force;
e) any reservation and withdrawal of reservation made in pursuance of Article 78;
f) any denunciation made in pursuance of the provisions of Article 80;
g) any other act, notification or communication relating to this Convention.
In witness whereof the undersigned, being duly authorised thereto, have signed this Convention.
Done at Istanbul, this 11th day of May 2011, in English and in French, both texts being equally authentic, in a single copy which shall be deposited in the archives of the Council of Europe. The Secretary General of the Council of Europe shall transmit certified copies to each member State of the Council of Europe, to the non-member States which have participated in the elaboration of this Convention, to the European Union and to any State invited to accede to this Convention.
2. Cette denonciation prendra effet le premier jour du mois suivant l’expiration d’une période de trois mois après la date de réception de la notification par le Secrétaire Général.
Article 81 – Notification
Le Secrétaire Général du Conseii de l’Europe notifiera aux Etats membres du Conseil de l’Europe, aux Etats non membres du Conseil de l’Europe ayant participé à l'élaboration de la présente Convention, à tout signataire, à toute Partie, à l’Union européenne, et à tout Etat invité à adhérer à la présente Convention:
a) toute signature;
b) le dépôt de tout instrument de ratification, d’acceptation, d’approbation ou d’adhésion;
c) toute date d’entrée en vigueur de la présente Convention, conformément aux articles 75 et 76;
d) tout amendement adopté conformement à I’article 72, ainsi que la date d’entree en vigueur dudit amendement;
e) toute réserve et tout retrait de réserve faits en application de I’article 78;
f) toute dénonciation faite en vertu des dispositions de I’article 80;
g) tout autre acte, notification ou communication ayant trait à la présents Convention.
En foi de quoi, les soussignés, dûment autorisés à cet effet, ont signe la présente Convention.
Fait à Istanbul, le 11 mai 2011, en français et en anglais, les deux textes faisant également foi, en un seul exemplaire qui sera déposé dans les archives du Conseil de l’Europe. Le Secrétaire Général du Conseil de l’Europe en communiquera copie certifiée conforme à chacun des Etats membres du Conseil de l’Europe, aux Etats non membres ayant participé à l’élaboration de la présente Convention, à l’Union européenne et à tout Etat invité à adhérer à la présente Convention.
Série des Traités du Conseil de I’Europe – n°210
Convention du Conseil de I’Europe sur la prevention et la lutte
contre la violence à l’égard des femmes et la
violence domestique
Istanbul, 11.V.2011
Préambule
Les Etats membres du Conseil de I’Europe et les autres signataires de la présente Convention,
Rappelant la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (STE n°5, 1950) et ses Protocoles, la Charte sociale européenne (STE n°35, 1961, révisée en 1996, STE n°163), la Convention du Conseil de I’Europe sur la lutte contre la traite des êtres humains (STCE n°197, 2005) et la Convention du Conseil de I’Europe sur la protection des enfants contre I’exploitation et les abus sexuels (STCE n°201, 2007);
Rappelant les recommandations sulvantes du Comité des Ministres aux Etats membres du Conseil de I’Europe: la Recommendation Rec(2002)5 sur la protection des femmes contre la violence, la Recommandation CM/Rec(2007)17 sur les normes et mécanismes d’égalité entre les femmes et les hommes, la Recommandation CM/Rec(2010)10 sur le rôle des femmes et des hommes dans la prévention et la résolution des conflits et la consolidation de la paix, et les autres recommandations pertinentes;
Tenant compte du volume croissant de la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme qui établit des normes importantes en matière de violence à l’égard des femmes;
Ayant à l’esprit le Pacte international relatif aux droits civils et politiques (1966), le Pacte international relatif aux droits économiques, sociaux et culturels (1966), la Convention des Nations Unies sur I’élimination de toutes les formes de discrimination à l’égard des femmes („CEDEF”, 1979) et son Protocole facultatif (1999) ainsi que la Recommandation générale n°19 du Comité de la CEDEF sur la violence à I’égard des femmes, la Convention des Nations Unies relative aux droits de I’enfant (1989) et ses Protocoles facultatifs (2000) et la Convention des Nations Unies relative aux droits des personnes handicapées (2006);
Ayant à l’esprit le Statut de Rome de la Cour pénale internationale (2002);
Rappelant les principes de base du droit humanitaire international, et en particulier la Convention (IV) de Gèneve relative à la protection des personnes civiles en temps de guerre (1949) et ses Protocoles additionnels I et II (1977);
Condamnant toutes les formes de violence à I’égard des femmes et de violence domestique;
Reconnaissant que la realisation de jure et de facto de I’égalité entre les femmes et les hommes est un élément clé dans la prévention de la violence à I’égard des femmes;
Reconnaissant que la violence à I’égard des femmes est une manifestation des rapports de force historiquement inégaux entre les femmes et les hommes ayant conduit à la domination et à la discrimination des femmes par Ies hommes, privant ainsi les femmes de leur pleine émancipation;
Reconnaissant que la nature structurelle de la violence à I’égard des femmes est fondâe sur le genre, et que la violence à I’égard des femmes est un des mécanismes sociaux cruciaux par lesquels les femmes sont maintenues dans une position de subordination par rapport aux hommes;
Reconnaissant avec une profonde préoccupation que les femmes et Ies filles sont souvent exposées à des formes graves de violence telles que la violence domestique, le harcélement sexuel, le viol, le mariage forcé, les crimes commis au nom du prétendu „honneur” et les mutilations génitales, lesquelles constituent une violation grave des droits humains des femmes et des filles et un obstacle majeur à la réalisation de l’égalite entre les femmes et les hommes;
Reconnaissant les violations constantes des droits de I’homme en situation de conflits armés affectant la population civile, et en particulier les femmes, sous la forme de viols et de violences sexuelles généralisés ou systématiques et la potentialité d’une augmentation de la violence fondée sur le genre aussi bien pendant qu’aprés les conflits;
Reconnaissant que les femmes et les filles sont exposées à un risque plus eleve de violence fondée sur le genre que ne le sont les hommes;
Reconnaissant que la violence domestique affecte les femmes de manière disproportionnée et que les hommes peuvent également être victimes de violence domestique;
Reconnaissant que les enfants sont des victimes de la violence domestique, у compris en tant que témoins de violence au sein de la familie;
Aspirant à créer une Europe libre de violence à I’égard des femmes et de violence domestique,
Sont convenus de ce qui suit:
Chapitre I
BUTS, DÉFINITIONS, ÉGALITÉ ET NON-DISCRIMINATION,
OBLIGATIONS GÉNÉRALES
Article 1 – Buts de la Convention
1. La présente Convention a pour buts:
a) de protéger les femmes contre toutes les formes de violence, et de prévenir, poursuivre et éliminer la violence à I’égard des femmes et la violence domestique;
b) de contribuer à éliminer toutes les formes de discrimination à I’egard des femmes et de promouvoir l’égalité réelle entre les femmes et les hommes, у compris par I’autonomisation des femmes;
c) de concevoir un cadre global, des politiques et des mesures de protection et d’assistance pour toutes les victimes de violence à I’egard des femmes et de violence domestique;
d) de promouvoir la coopération internationale en vue d’éliminer la violence à I'égard des femmes et la violence domestique;
e) de soutenir et d'assister les organisations et services répressifs pour соорérer de maniere effective afin d’adopter une approche intégrée visant à éliminer la violence à l’égard des femmes et la violence domestique.
2. Afin d'assurer une mise en oeuvre effective de ses dispositions par les Parties, la présente Convention établit un mecanisme de suivi spécifique.
Article 2 – Champ d'application de la Convention
1. La présente Convention s'appllque à toutes les formes de violence à l’égard des femmes, у compris la violence domestique, qui affecte les femmes de maniére disproportionnée.
2. Les Parties sont encouragées à appliquer la présente Convention à toutes les victimes de violence domestique. Les Parties portent une attention particuliére aux femmes victimes de violence fondée sur le genre dans la mise en oeuvre des dispositions de la présente Convention.
3. La présente Convention s’applique en temps de paix et en situation de conflit аrmé.
Article 3 – Definitions
Aux fins de la présente Convention:
a) le terme „violence à l’égard des femmes” doit être compris comme une violation des droits de I’homme et une forme de discrimination à l'égard des femmes, et désigne tous les actes de violence fondés sur le genre qui entraînent, ou sont susceptibles d'entraîner pour les femmes, des dommages ou souffrances de nature physique, sexuelle, psychologique ou économique, у compris la menace de se livrer à de tels actes, la contrainte ou la privation arbitrage de liberté, que ce soit dans la vie publique ou privée;
b) le terme „violence domestique” désigne tous les actes de violence physique, sexuelle, psychologique ou économique qui surviennent au sein de la familie ou du foyer ou entre des anciens ou actuels conjoints ou partenaires, indépendamment du fait que l’auteur de l’infraction partagé ou a partagé le mémе domicile que la victime;
c) le terme „genre” désigne les roles, les comportements, les activités et les attributions socialement construite, qu’une société donnée considére comme appropries pour les femmes et les hommes;
d) le terme „violence à I’égard des femmes fondée sur le genre” désigne toute violence faite à l’egard d’une femme parce qu’elle est une femme ou affectant les femmes de maniére disproportionnée;
e) le terme „victime” désigne toute personne physique qui est soumise aux comportements spécifiés aux points a et b;
f) le terme „femme” inclut les filles de moins de 18 ans.
Article 4 – Droits fondamentaux, egalité et non-discrimination
1. Les Parties prennent les mesures législatives et autres nécessaires pour promouvoir et protéger le droit de chacun, en particulier des femmes, de vivre à I'abri de la violence aussi bien dans la sphére publique que dans la sphére privée.
2. Les Parties condamnent toutes les formes de discrimination à I’égard des femmes et prennent, saris retard, les mesures legislatives et autres nécessaires pour la prévenir, en particulier:
- en inscrivant dans leurs constitutions nationales ou toute autre disposition législative appropriée, le principe de l’égalité entre les femmes et les hommes, et en assurant I’application effective dudit principe;
- en interdisant la discrimination à I’egard des femmes, y compris le cas échéant par le recours à des sanctions;
- en abrogeant toutes les lois et pratiques qui discriminent les femmes.
3. La mise en ceuvre des dispositions de la présente Convention par les Parties, en particulier les mesures visant à protegér les droits des victimes, doit étre assurée sans discrimination aucune, fondée notamment sur le sexe, le genre, la race, la couleur, la langue, la religion, les opinions politiques ou toute autre opinion, l’origine nationale ou sociale, l’appartenance à une minorité nationale, la fortune, la naissance, l’orientation sexuelle, l’identité de genre, l’âge, l’état de santé, le handicap, le statut marital, le statut de migrant ou de réfugié, ou toute autre situation.
4. Les mesures spécifiques qui sont nécessaires pour prévenir et protéger les femmes contre la violence fondée sur le genre ne sont pas considérées comme discriminatoires en vertu de la présente Convention.
Article 5 – Obligations de I’Etat et diligence voulue
1. Les Parties s’abstiennent de commettre tout acte de violence à I’égard des femmes et s’assurent que les autorités, les fonctionnaires, les agents et les institutions étatiques, ainsi que les autres acteurs qui agissent au nom de I’Etat se comportent conformément à cette obligation
2. Les Parties prennent les mesures législatives et autres nécessaires pour agir avec la diligence voulue afin de prévenir, enquéter sur, punir, et accorder une réparation pour les actes de violence couverts par le champ d'application de la présents Convention commis par des acteurs non étatiques.
Article 6 – Politiques sensibles au genre
Les Parties s'engagent à inclure une perspective de genre dans la mise en oeuvre et l’évaluation de I’impact des dispositions de la presente Convention et à promouvoir et mettre en oeuvre de maniére effective des politiques d'égalite entre les femmes et les hommes, et d'autonomisation des femmes.
Chapitre II
POLITIQUES INTÉGRÉES ET COILECTE DES DONNÉES
Article 7 – Politiques globales et coordonnées
1. Les Parties prennent les mesures législatives et autres nécessaires pour adopter et mettre en oeuvre des politiques nationales effectives, globales et coordonnées, incluant toutes les mesures pertinentes pour prévenir et combattre toutes les formes de violence couvertes par le champ d’application de la présents Convention, et offrir une réponse globale à la violence à I’égard des femmes.
2. Les Parties veillent à ce que les politiques mentionnées au paragraphs 1 placent les droits de la victime au centre de toutes les mesures et soient mises en oeuvre par le blais d’une coopération effective entre toutes les agences, institutions et organisations pertinentes.
3. Les mesures prises conformément au présent article doivent impliquer, le cas échéant, tous les acteurs pertinents tels que Ies agences gouvernementales, Ies parlements et Ies autorités nationales, régionales et locales, les institutions nationales des droits de l’homme et les organisations de la société civile.
Article 8 – Ressources financiéres
Les Parties allouent des ressources financiéres et humaines appropriées pour la mise en oeuvre adéquate des politiques intégrées, mesures et programmes visant à prévenir et combattre toutes les formes de violence couvertes par le champ d'application de la présente Convention, у compris ceux réalisés par les organisations non gouvernementales et Ia société civile.
Article 9 – Organisations non gouvernementales et société civile
Les Parties reconnaissent, encouragent et soutiennent, à tous les niveaux, le travail des organisations non gouvernementales pertinentes et de la société civile qui sont actives dans la lutte contre la violence à I’égard des femmes et établissent une coopération effective avec ces organisations.
Article 10 – Organe de coordination
1. Les Parties désignent ou établissent un ou plusieurs organes officials responsables pour la coordination, la mise en oeuvre, le suivi et l’évaluation des politiques et des mesures prises afin de prévenir et combattre toutes les formes de violence couvertes par la présente Convention. Ces organes coordonnent la collecte des données mentionnées à I’article 11, analysent et en diffusent les résultats.
2. Les Parties veillent à ce que les organes désignés ou établis conformément au present article reçoivent des informations de nature générale portant sur les mesures prises conformément au chapitre VIII.
3. Les Parties veillent à ce que les organes désignés ou établis conformément au présent article aient la capacité de communiquer directement et d’encourager des relations avec leurs homologues dans les autres Parties.
Article 11 – Collecte des données et recherche
1. Aux fins de la mise en oeuvre de la présente Convention, les Parties s’engagent:
a) à coilecter les données statistiques désagrégées pertinentes, à intervalle régulier, sur les affaires relatives à toutes les formes de violence couvertes par le champ d’application de la présente Convention;
b) à soutenir la recherche dans les domaines relatifs à toutes les formes de violence couvertes par le champ d'application de la presente Convention, afin d'étudier leurs causes profondes et leurs effets, leur fréquence et les taux de condemnation, ainsi que I’efficacité des mesures prises pour mettre en ceuvre la présente Convention.
2. Les Parties s'efforcent d’effectuer des enquêtes basées sur la population, à intervalle régulier, afin d’évaluer I'étendue et les tendances de toutes les formes de violence couvertes par le champ d’application de la présente Convention.
3. Les Parties fournissent les informations collectées conformément au présent article au groupe d’experts, mentionné à I’article 66 de la présente Convention, afin de stimuler la cooperation internationale et de permettre une comparaison Internationale.
4. Les Parties veillent à ce que les informations collectées conformément au présent article soient mises à la disposition du public.
Chapitre III
PRÉVENTION
Article 12 – Obligations générales
1. Les Parties prennent les mesures nécessaires pour promouvoir les changements dans les modes de comportement socioculturels des femmes et des hommes en vue d’éradiquer les préjugés, les coutumes, les traditions et toute autre pratique fondés sur l'idée de I’infériorité des femmes ou sur un rôle stéréotypé des femmes et des hommes.
2. Les Parties prennent les mesures législatives et autres nécessaires afin de prévenir toutes les formes de violence couvertes par le champ d’application de la présente Convention par toute personne physique ou morale.
3. Toutes les mesures prises conformément au présent chapitre tiennent compte et traitent des besoins spécifiques des personnes rendues vulnérables du fait de circonstances particulières, et placent les droits de I’homme de toutes les victimes en leur centre.
4. Les Parties prennent les mesures nécessaires afin d’encourager tous les membres de la société, en particuller les hommes et les garçons, à contribuer activement à la prévention de toutes les formes de violence couvertes par le champ d'application de la présente Convention.
5. Les Parties veillent à ce que la culture, la coutume, la religion, la tradition ou le prétendu „honneur” ne soient pas considérés comme justifiant des actes de violence couverts par le champ d’application de la présente Convention.
6. Les Parties prennent les mesures nécessaires pour promouvoir des programmes et des activités visant I'autonomisation des femmes.
Article 13 – Sensibilisation
1. Les Parties promeuvent ou conduisent, régulièrement et à tous les niveaux, des campagnes ou des programmes de sensibilisation у compris en coopération avec les institutions nationales des droits de I’homme et les organes competents en matiére d'égalité, la société civile et les organisations non gouvernementales, notamment les organisations de femmes, le cas échéant, pour accroître la prise de conscience et la compréhension par le grand public des différentes manifestations de toutes les formes de violence couvertes par le champ d’application de la présente Convention et leurs conséquences sur les enfants, et de la nécessité de les prévenir.
2. Les Parties assurent une large diffusion parmi le grand public d'informations sur les mesures disponibles pour prévenir les actes de violence couverts par le champ d’appiication de la présente Convention.
Article 14 – Education
1. Les Parties entreprennent, le cas échéant, les actions nécessaires pour inclure dans les programmes d’étude officials et à tous les niveaux d’enseignement du matériel d'enseignement sur des sujets tels que I’égalité entre les femmes et les hommes, les rôles non stéréotypés des genres, le respect mutuel, la résolution non violente des conflits dans les relations interpersonnelles, la violence à I’égard des femmes fondée sur le genre, et le droit à I’integrite personnelle, adapté au stade de développement des apprenants.
2. Les Parties entreprennent les actions nécessaires pour promouvoir les principes mentionnés au paragraphe 1 dans les structures éducatives informelles ainsi que dans les structures sportives, culturelles et de loisirs, et les médias.
Article 15 – Formation des professionnels
1. Les Parties dispensent ou renforcent la formation adéquate des professionnels pertinents ayant affaire aux victimes ou aux auteurs de tous les actes de violence couverts par le champ d'application de la présente Convention, sur la prévention et la détection de cette violence, l'égalité entre les femmes et les hommes, les besoins et les droits des victimes, ainsi que sur la manière de prevenit la victimisation secondaire,
2. Les Parties encouragent l’inclusion dans la formation mentionnée au paragraphe 1, d’une formation sur la coopération coordonnée interinstitutionnelle afin de permettre une gestion globale et adéquate des orientations dans les affaires de violence couverte par le champ d’application de la présente Convention.
Article 16 – Programmes préventifs d’intervention et de traitement
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour établir ou soutenir des programmes visant à apprendre aux auteurs de violence domestique à adopter un comportement non violent dans les relations interpersonnelles en vue de prévenit de nouvelles violences et de changer les schémas comportementaux violents.
2. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour établir ou soutenir des programmes de traitement destinés à prévenir la récidive des auteurs d’infractions, en particulier des auteurs d'infractions à caractére sexuel.
3. En prenant les mesures mentionnées aux paragraphes 1 et 2, les Parties veillent à ce que la sécurité, le soutien et les droits de l’homme des victimes soient une priorité et que, le cas échéant, ces programmes soient établis et mis en ceuvre en étroite coordination avec les services spécialisés dans le soutien aux victimes.
Article 17 – Participation du secteur privé et des médias
1. Les Parties encouragent le secteur privé, le secteur des technologies de I’information et de la communication et les médias, dans le respect de la liberté d'expression et de leur indépendance, à participer à l’éaboration et à la mise en oeuvre des politiques, ainsi qu'à mettre en place des lignes directrices et des normes d'autorégulation pour prévenir la violence à I'égard des femmes et renforcer le respect de leur dignité.
2. Les Parties développent et promeuvent, en coopération avec les acteurs du secteur privé, les capacités des enfants, parents et éducateurs à faire face à un environnement des technologies de I’information et de la communication qui donne accés à des contenus dégradants à caractére sexuel ou violent qui peuvent ètre nuisibles.
Chapitre IV
PROTECTION ET SOUTIEN
Article 18 – Obligations générales
1. Les Parties prennent les mesures iégislatives ou autres nécessaires pour protéger toutes les victimes contre tout nouvel acte de violence.
2. Les Parties prennent Ies mesures législatives ou autres nécessaires, conformément à leur droit interne, pour veiller à ce qu’il existe des mécanismes adéquats pour mettre en ceuvre une coopération effective entre toutes Ies agences étatiques pertinentes, у compris Ies autorités judiciaires, Ies procureurs, les services répressifs, Ies autorités locales et régionales, ainsi que les organisations non gouvernementales et Ies autres organisations ou entités pertinentes pour la protection et le soutien des victimes et des témoins de toutes les formes de violence couvertes par le champ d’application de la présente Convention, у compris en se référant aux services de soutien généraux et spécialisés visés aux articles 20 et 22 de la présente Convention.
3. Les Parties veillent à ce que les mesures prises conformément à ce chapitre:
- soient fondées sur une compréhension fondée sur le genre de la violence à l’égard des femmes et de la violence domestique, et se concentrent sur les droits de I’homme et la sécurité de la victime;
- soient fondées sur une approche intégrée qui prenne en considération la relation entre les victimes, les auteurs des infractions, les enfants et leur environnement social plus large;
- visent à éviter la victimisation secondaire;
- visent l’autonomisation et l’indépendance économique des femmes victimes de violence;
- permettent, le cas échéant, la mise en place d’un ensemble de services de protection et de soutien dans les mêmes locaux;
- répondent aux besoins spécifiques des personnes vulnérables, у compris les enfants victimes, et leur soient accessibles.
4. La fourniture de services ne doit pas dépendre de la volonté des victimes d’engager des poursuites ou de témoigner contre tout auteur d'infraction.
5. Les Parties prennent les mesures adéquates pour garantir une protection consulaire ou autre, et un soutien à leurs ressortissants et aux autres victimes ayant droit à cette protection conformément à leurs obligations découlant du droit international.
Article 19 – Information
Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que les victimes reçoivent une information adéquate et en temps opportun sur les services de soutien et les mesures légales disponibles, dans une langue qu’elles comprennent.
Article 20 – Services de soutien généraux
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que les victimes aient accés à des services facilitant leur rétablissement. Ces mesures devraient inclure, si nécessaire, des services tels que le conseil juridique et psychologique, I’assistance financiére, les services de logement, l’éducation, la formation et l’assistance en matière de recherche d’emploi.
2. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que les victimes aient accès à des services de santé et des services sociaux, que les services disposent des ressources adéquates et que les professionnels soient formés afin de fournir une assistance aux victimes et de les orienter vers les services adéquats.
Article 21 – Soutien en matière de plaintes individuelles/collectives
Les Parties veillent à ce que les victimes béneficient d’informations sur les mécanismes régionaux et internationaux de plaintes individuelles/collectives applicables et de l’accès à ces mécanismes. Les Parties promeuvent la mise à disposition d’un soutien sensible et avisé aux victimes dans la présentation de leurs plaintes.
Article 22 – Services de soutien spécialisés
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour fournir ou аménager, selon une répartition géographique adéquate, des services de soutien spécialisés immédiats, à court et à long terme, à toute victime ayant fait I’objet de tout acte de violence couvert par le champ d'application de la présente Convention.
2. Les Parties fournissent ou aménagent des services de soutien spécialisés pour toutes les femmes victimes de violence et leurs enfants.
Article 23 – Refuges
Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour permettre la mise en place de refuges appropriés, facilement accessibles et en nombre suffisant, afin d’offrir des logements sûrs pour les victimes, en particulier les femmes et leurs enfants, et pour les aider de manière proactive.
Article 24 – Permanences téléphoniques
Les Parties prennent les mesures legislatives ou autres nécessaires pour mettre en place à I'échelle nationale des permanences téléphoniques gratuites, accessibles vingt-quatre heures sur vingt-quatre, sept jours sur sept, pour fournir aux personnes qui appellent, de manière confidentielie ou dans le respect de leur anonymat, des conseils concernant toutes les formes de violence couvertes par le champ d'application de la présente Convention.
Article 25 – Soutien aux victimes de violence sexuelle
Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour permettre la mise en place de centres d'aide d’urgence pour les victimes de viols et de violences sexuelles, appropriés, facilement accessibles et en nombre suffisant, afin de leur dispenser un examen médical et médico-légal, un soutien Iié au traumatisme et des conseils.
Article 26 – Protection et soutien des enfants témoins
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que, dans I'offre des services de protection et de soutien aux victimes, les droits et les besoins des enfants temoins de toutes les formes de violence couvertes par le champ d’application de la présente Convention soient dûment pris en compte.
2. Les mesures prises conformérnent au présent article incluent les conseils psychosociaux adaptés a l’âgе des enfants témoins de toutes les formes de violence couvertes par le champ d’application de la présente Convention et tiennent dûment compte de I’intérêt supérieur de i'enfant.
Article 27 – Signalement
Les Parties prennent Ies mesures nécessaires pour encourager toute personne témoin de la commission de tout acte de violence couvert par le champ d’application de la présente Convention, ou qui a de sérieuses raisons de croire qu’un tel acte pourrait être commis ou que des nouveaux actes de violence sont à craindre, à les signaler aux organisations ou autorités compétentes.
Article 28 – Signalement par Ies professionnels
Les Parties prennent Ies mesures nécessaires pour que Ies règles de confidentialité imposées par leur droit interne à certains professionnels ne constituent pas un obstacle à la possibility, dans les conditions appropriées, d’adresser un signalement aux organisations ou autorites compétentes s’ils ont de sérieuses raisons de croire qu’un acte grave de violence couvert par le champ d’application de la présente Convention a été commis et que de nouveaux actes graves de violence sont à craindre.
Chapitre V
DROIT MATÉRIEL
Article 29 – Procès civil et voies de droit
1. Les Parties prennent Ies mesures législatives ou autres nécessaires pour fournir aux victimes des recours civils adéquate à l’encontre de l’auteur de l’infraction.
2. Conformément aux principes généraux du droit international, les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour fournir aux victimes des réparations civiles adéquates à l’encontre des autorités étatiques ayant manqué à leur devoir de prendre des mesures de prévention ou de protection nécessaires dans la limite de leurs pouvoirs.
Article 30 – Indemnisation
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que les victimes aient le droit de demander une indemnisation de la part des auteurs de toute infraction établie conformément à la présente Convention.
2. Une indemnisation adéquate par Etat devrait être octroyée à ceux qui ont subi des atteintes graves à l’integrite corporelle ou à la santé, dans la mesure ou le préjudice n’est pas couvert par d’autres sources, notamment par l’auteur de l’infraction, par les assurances ou par les services sociaux et médicaux finances par I’Etat. Cela n’empéche pas les Parties de demander à l’auteur de l’infraction le remboursement de I’indemnisation octroyée, à condition que la sécurité de la victime soit dûment prise en compte.
3. Les mesures prises conformément au paragraphs 2 doivent garantir I’octroi de I’indemnisation dans un délai raisonnable.
Article 31 – Garde, droit de visite et sécurité
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que, lors de la détermination des droits de garde et de visite concernant les enfants, les incidents de violence couverts par le champ d’application de la présente Convention soient pris en compte.
2. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que I’exercice de tout droit de visite ou de garde ne compromette pas les droits et la sécurité de la victime ou des enfants.
Article 32 – Conséquences civiles des manages forcés
Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que les manages contractés en ayant recours à la force puissent être annulables, annulés ou dissous sans faire peser sur la victime une charge financiére ou administrative excessive.
Article 33 – Violence psychologique
Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour ériger en infraction pénale le fait, lorsqu’il est commis intentionnellement, de porter gravement atteinte à I’intégrité psychologique d’une personne par la contrainte ou les menaces.
Article 34 – Harcèiement
Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour ériger en infraction pénale le fait, lorsqu’il est commis intentionnellement, d’adopter, à plusieurs reprises, un comportement menaçant dirigé envers une autre personne, conduisant celle-ci à craindre pour sa sécurité.
Article 35 – Violence physique
Les Parties prennent les mesures législatives ou autres necessaires pour ériger en infraction pénale le fait, lorsqu’il est commis intentionnellement, de commettre des actes de violence physique à I’égard d’une autre personne.
Article 36 – Violence sexuelle, у compris le viol
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour ériger en infraction pénale, lorsqu’ils sont commis intentionnellement:
a) la pénétration vaginale, anale ou orale non consentie, à caractére sexuel, du corps d’autrui avec toute partie du corps ou avec un objet;
b) les autres actes à caractére sexuel non consentis sur autrui;
c) le fait de contraindre autrui à se livrer à des actes à caractere sexuel non consentis avec un tiers.
2. Le consentement doit etre donné volontairement comme résultat de la volonté libre de la personne considérée dans le contexte des circonstances environnantes.
3. Les Parties prennent Ies mesures législatives ou autres nécessaires pour que les dispositions du paragraphe 1 s’appliquent également à des actes commis contre Ies anciens ou actuels conjoints ou partenaires, conformément à leur droit interne.
Article 37 – Manages forcés
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour ériger en infraction pénale le fait, lorsqu’il est commis intentionnellement, de forcer un adulte ou un enfant à contracter un manage.
2. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour ériger en infraction pénale le fait, lorsqu’il est commis intentionnellement, de tromper un adulte ou un enfant afin de I’emmener sur le territoire d’une Partie ou d’un Etat autre que celui où il réside avec I’intention de le forcer à contracter un mariage.
Article 38 – Mutilations génitales féminines
Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour ériger en infractions pénales, lorsqu’ils sont commis intentionnellement:
a) I’excision, l’infibulation ou toute autre mutilation de la totalité ou partie des labia majora, labia minora ou clitoris d’une femme;
b) le fait de contraindre une femme à subir tout acte énuméré au point a ou de lui fournir les moyens à cette fin;
c) le fait d’inciter ou de contraindre une filte à subir tout acte énuméré au point a ou de lui fournir les moyens à cette fin.
Article 39 – Avortement et stérilisation forcés
Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour ériger en infractions pénales, lorsqu’ils sont commis intentionnellement:
a) le fait de pratiquer un avortement chez une femme sans son accord рréalable et éclairé;
b) le fait de pratiquer une intervention chirurgicale qui a pour objet ou pour effet de mettre fin à la capacté d’une femme de se reproduire naturellement sans son accord рréalable et éclaire ou sans sa compréhension de la procédure.
Article 40 – Harcèlement sexuel
Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que toute forme de comportement non désiré, verbal, non-verbal ou physique, à caractére sexuel, ayant pour objet ou pour effet de violer la dignité d’une personne, en particulier lorsque ce comportement сréе un environnement intimidant, hostile, dégradant, humiliant ou offensant, soit soumise à des sanctions pénales ou autres sanctions légales.
Article 41 – Aide ou complicité et tentative
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour ériger en infractions рénales, lorsqu’eiles sont commises intentionnellement, l’aide ou la complicé dans la commission des infractions établies conformément aux articles 33, 34, 35, 36, 37, 38.a et 39 de la présente Convention.
2. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour ériger en infractions рénales, lorsqu’elles sont commises intentionnellement, les tentatives de commission des infractions établies conformément aux articles 35, 36, 37, 38.a et 39 de la présente Convention.
Article 42 – Justification inacceptable des infractions pénales, у
compris les crimes commis au nom du prétendu „honneur”
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour s’assurer que, dans les procédures pénales diligentées à la suite de la commission de I’un des actes de violence couverts par le champ d’application de la présente Convention, la culture, la coutume, la religion, la tradition ou le prétendu „honneur” ne soient pas considérés comme justifiant de tels actes. Cela couvre, en particulier, les altegations selon lesquelles la victime aurait transgressé des normes ou coutumes culturelles, religieuses, sociales ou traditionnelles rélatives à un comportement appropré.
2. Les Parties prennent Ies mesures législatives ou autres nécessaires pour que l’incitation faite par toute personne à un enfant de commettre tout acte mentionné au paragraphe 1 ne diminue pas la responsabilité pénale de cette personne pour Ies actes commis.
Article 43 – Application des infractions pénales
Les infractions établies conformément à la présente Convention s’appliquent indépendamment de la nature de la relation entre Ia victime et l’auteur de l’infraction.
Article 44 – Compétence
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour établir leur compétence à I’égard de toute infraction établie conformèment à la présente Convention, lorsque l’infraction est commise:
a) sur leur territoire; ou
b) à bord d’un navire battant leur pavilion; ou
c) à bord d’un aéronef immatriculé selon leurs lois internes; ou
d) par un de leurs ressortissants; ou
e) par une personne ayant sa résidence habituelle sur leur territoire.
2. Les Parties s’efforcent de prendre les mesures législatives ou autres nécessaires pour établir leur compétence à I’égard de toute infraction établie conformément à la présente Convention, lorsque l’infraction est commise contre l’un de leurs ressortissants ou contre une personne ayant sa résidence habituelle sur leur territoire.
3. Pour la poursuite des infractions etablies conformément aux articles 36, 37, 38 et 39 de la présente Convention, les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que l’établissement de leur compétence ne soit pas subordonné à la condition que Ies faits soient également incriminés sur le territoire ou ils ont été commis.
4. Pour la poursuite des infractions établies conformément aux articles 36, 37, 38 et 39 de la presente Convention, les Parties prennent Ies mesures législatives ou autres nécessaires pour que l’établissement de leur compétence au titre des points d et e du paragraphe 1 ne soit pas subordonné à la condition que la poursuite soit precédée d’une plainte de la victime ou d’une dénonciation de l’Etat du lieu оù l’infraction a été commise.
5. Les Parties prennent Ies mesures législatives ou autres nécessaires pour établir leur compétence à l’égard de toute infraction établie conformément à la présente Convention, dans Ies cas оù l’auteur présumé est présent sur leur territoire et ne peut étre extradé vers une autre Partie uniquement en raison de sa nationalité.
6. Lorsque plusieurs Parties revendiquent leur compétence à l’égard d’une infraction présumée établie conformément à la présente Convention, les Parties concernées se concertent, le cas échéant, afin de déterminer la mieux à méme d’exercer les poursuites.
7. Sans préjudice des regies générales de droit international, la présente Convention n’exclut aucune compétence pénale exercée par une Partie conformément à son droit interne.
Article 45 – Sanctions et mesures
1. Les Parties prennent Ies mesures législatives ou autres nécessaires pour que les infractions établies conformément à la présente Convention soient passibles de sanctions effectives, proportionnées et dissuasives, au regard de leur gravité. Celles-ci incident, le cas echéant, des peines privatives de liberté pouvant donner lieu à l’extradition.
2. Les Parties peuvent adopter d’autres mesures à l’égard des auteurs d’infractions, telles que:
- le suivi ou la surveillance de la personne condamnée;
- la déchéance des droits parentaux si I’intérét supérieur de I’enfant, qui peut inclure la sécurité de la victime, ne peut être garanti d’aucune autre façon.
Article 46 – Circonstances aggravantes
Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires afin que les circonstances suivantes, pour autant qu’elles ne relévent pas déjà des éléments constitutifs de I’infraction, puissent, conformément aux dispositions pertinentes de leur droit interne, être prises en compte en tant que circonstances aggravantes lors de la détermination des peines relatives aux infractions établies conformément à la presente Convention:
a) i’infraction a été commise à I’encontre d’un ancien ou actuel conjoint ou partenaire, conformément au droit interne, par un membre de la familie, une personne cohabitant avec la victime, ou une personne ayant abusé de son autorite;
b) I’infraction, ou les infractions apparentées, ont été commises de maniere répétée;
c) I’infraction a été commise à I’encontre d’une personne rendue vulnérable du fait de circonstances particulières;
d) I’infraction a été commise à I’encontre ou en présence d’un enfant;
e) I’infraction a été commise par deux ou plusieurs personnes agissant ensemble;
f) I’infraction a été précedeée ou ассоmpagnée d’une violence d’une extrême gravité;
g) I’infraction a été commise avec I’utilisation ou la menace d’une arme;
h) I’infraction a entraîné de graves dommages physiques ou psychologiques pour la victime;
i) l’auteur a été condamné antérieurement pour des faits de nature similaire.
Article 47 – Condemnations dans une autre Partie
Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour prévoir la possibilité de prendre en compte, dans le cadre de l’appréciation de la peine, les condamnations définitives prononcées dans une autre Partie pour les infractions établies conformément à la présente Convention.
Article 48 – Interdiction des modes alternatifs de resolution des
conflits ou des condamnations obligatoires
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour interdire les modes alternatifs de résolution des conflits obligatoires, у compris la mediation et la conciliation, en ce qui concerne toutes les formes de violence couvertes par le champ d'application de la présente Convention.
2. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que, si le paiement d’une amende est ordonné, la capacité de I'auteur de I’infraction à faire face aux obligations financieres qu’il a envers la victime soit dument prise en compte.
Chapitre VI
ENQUÊTES, POURSUITES, DROIT PROCÉDURAL ET
MESURES DE PROTECTION
Article 49 – Obligations générales
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que les enquêtes et les procedures judiciaires relatives à toutes les formes de violence couvertes par le champ d’application de la présente Convention soient traitées sans retard injustifié tout en prenant en considération les droits de la victime à toutes les étapes des procédures pénales.
2. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires, conformément aux principes fondamentaux des droits de I’homme et en prenant en considération la compréhension de la violence fondée sur le genre, pour garantir une enquéte et une poursuite effectives des infractions établies conformément à la présente Convention.
Article 50 – Réponse immediate, prévention et protection
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que les services répressifs responsables répondent rapidement et de maniére appropriée à toutes les formes de violence couvertes par le champ d'application de la présente Convention en offrant une protection adequate et immédiate aux victimes.
2. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que les services répressifs responsables engagent rapidement et de maniére appropriée la prévention et la protection contre toutes les formes de violence couvertes par le champ d'application de la présente Convention, у compris I'emploi de mesures opérationnelles prvventives et la collecte des preuves.
Article 51 – Appréciation et gestion des risques
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour qu’une appréciation du risque de létalité, de la gravité de la situation et du risque de réiteration de la violence soit faite par toutes les autorités pertinentes afin de gérer le risque et garantir, si nécessaire, une security et un soutien coordonnés
2. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que I'appréciation mentionnée au paragraphs 1 prenne dument en compte, à tous les stades de I’enquéte et de I'application des mesures de protection, le fait que I’auteur d’actes de violence couverts par le champ d’application de la présente Convention possède ou ait accès à des armes à feu.
Article 52 – Ordonnances d’urgence d’interdiction
Les Parties prennent les mesures législatives ou autres necessaires pour que les autorités compétentes se voient reconnaître le pouvoir d’ordonner, dans des situations de danger immédiat, à I’auteur de violence domestique de quitter la résidence de la victime ou de la personne en danger pour une période de temps suffisante et d’interdire à I’auteur d’entrer dans le domicile de la victime ou de la personne en danger ou de la contacter. Les mesures prises conformément au present article doivent donner la priorité à la securité des victimes ou des personnes en danger.
Article 53 – Ordonnances d’injonction ou de protection
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que des ordonnances d’injonction ou de protection appropriées soient disponibles pour les victimes de toutes les formes de violence couvertes par le champ d’application de la présente Convention.
2. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que les ordonnances d’injonction ou de protection mentionnées au paragraphe 1 soient:
- disponibles pour une protection immédiate et sans charge financiére ou administrative excessive pesant sur la victime;
- émises pour une période specifies, ou jusqu’à modification ou révocation;
- le cas échéant, émises ex parte avec effet immédiat;
- disponibles indépendamment ou cumulativement à d’autres procédures judiciaires;
- autorisées à etre introduites dans les procédures judiciaires subséquentes.
3. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que la violation des ordonnances d’injonction ou de protection émises conformément au paragraphe 1 fasse I’objet de sanctions pénales, ou d’autres sanctions légales, effectives, proportionnées et dissuasives.
Article 54 – Enquêtes et preuves
Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que, dans toute procédure civile ou pénale, les preuves relatives aux antécédents sexuels et à la conduite de la victime ne soient recevables que lorsque cela est pertinent et nécessaire.
Article 55 – Procédures ex parte et ex officio
1. Les Parties veillent à ce que les enquétes ou les poursuites d’Infractions établies conformément aux articles 35, 36, 37, 38 et 39 de la présente Convention ne dépendent pas entiérement d’une dénonciation ou d’une plainte de la victime lorsque l’infraction a été commise, en partie ou en totalité, sur leur territoire, et à ce que la procédure puisse se poursuivre même si la victime se rétracte ou retire sa plainte.
2. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres necessaires pour garantir, conformément aux conditions prévues par leur droit interne, la possibilité pour les organisations gouvernementales et non gouvernementales et les conseillers spécialisés dans la violence domestique, d’assister et/ou de soutenir les victimes, sur demande de leur part, au cours des enquêtes et des procédures judiciaires relatives aux infractions établies conformement à la présente Convention.
Article 56 – Mesures de protection
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour protéger les droits et les intéréts des victimes, у compris leurs besoins spécifiques en tant que témoins, à tous les stades des enquetes et des procédures judiciaires, en particulier:
a) en veillant à ce qu’elles soient, ainsi que leurs families et les témoins à charge, à l’abri des risques d'intimidation, de représailles et de nouvelle victimisation;
b) en veillant à ce que les victimes soient informées, au moins dans les cas оù les victimes et la familie pourraient être en danger, lorsque l’auteur de l’infraction s'évade ou est libéré temporairement ou définitivement;
c) en les tenant informées, selon les conditions prévues par leur droit interne, de leurs droits et des services à leur disposition, et des suites données à leur plainte, des chefs d’accusation retenus, du déroulement general de I’enquête ou de la procédure, et de leur rôle au sein de celle-ci ainsi que de la decision rendue;
d) en donnant aux victimes, conformément aux regies de procedure de leur droit interne, la possibility d’etre entendues, de fournir des éléments de preuve et de présenter leurs vues, besoins et préoccupations, directement ou par ie recours à un intermédiaire, et que ceux-ci soient examinés;
e) en fournissant aux victimes une assistance appropriée pour que leurs droits et intérêts soient dûment présentés et pris en compte;
f) en veillant à ce que des mesures pour proteger la vie privée et l’image de la victime puissent être prises;
g) en veillant, lorsque cela est possible, à ce que les contacts entre les victimes et les auteurs d’infractions à l’intérieur des tribunaux et des locaux des services répressifs soient évités;
h) en fournissant aux victimes des interprétes independents et compétents, lorsque les victimes sont parties aux procédures ou lorsqu’elles fournissent des éléments de preuve;
i) en permettant aux victimes de témoigner en salle d’audience, conformément aux règies prévues par leur droit interne, sans étre présentes, ou du moins sans que I’auteur presume de I’infraction ne soit présent, notamment par le recours aux technologies de communication appropriées, si elles sont disponibles.
2. Un enfant victime et témoin de violence à I’égard des femmes et de violence domestique doit, le cas échéant, se voir accorder des mesures de protection spécifiques prenant en compte I’intérêt supérieur de I’enfant.
Article 57 – Aide juridique
Les Parties veillent à ce que les victimes aient droit à une assistance juridique et à une aide juridique gratuite selon les conditions prévues par leur droit interne.
Article 58 – Prescription
Les Parties prennent les mesures législatives et autres nécessaires pour que le délai de prescription pour engager toute poursuite du chef des infractions établies conformément aux articles 36, 37, 38 et 39 de la présente Convention, continue de courir pour une durée suffisante et proportionnelle à la gravité de I’infraction en question, afin de permettre la mise en ceuvre efficace des poursuites, aprés que la victime a atteint l'âge de la majorité.
Chapitre VII
MIGRATION ET ASILE
Article 59 – Statut de résident
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour garantir que les victimes, dont le statut de resident dépend de celui de leur conjoint ou de leur partenaire, conformément à leur droit interne, se voient accorder, sur demande, dans l’éventualité de la dissolution du manage ou de la relation, en cas de situations particulièrement difficiles, un permis de résidence autonome, indépendamment de la durée du mariage ou de la relation. Les conditions relatives à l’octroi et à la durée du permis de résidence autonome sont établies conformément au droit interne.
2. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que les victimes puissent obtenir la suspension des procédures d'expulsion initiées du fait que leur statut de résident dépend de celui de leur conjoint ou de leur partenaire, conformément à leur droit interne, pour leur permettre de demander un permis de résidence autonome.
3. Les Parties délivrent un permis de résidence renouvelable aux victimes, dans I’une ou les deux situations suivantes:
a) lorsque l’autorité compétente considére que leur séjour est nécessaire au regard de leur situation personnelle;
b) lorsque l’autorité compétente considére que leur séjour est nécessaire aux fins de leur coopération avec les autorités compétentes dans le cadre d’une enquête ou de procedures pénales.
4. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que les victimes de manages forcés amenées dans un autre pays aux fins de ce manage, et qui perdent en conséquence leur statut de résident dans le pays оù elles résident habituellement, puissent récupérer ce statut.
Article 60 – Demandes d’asile fondées sur le genre
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que la violence à l’égard des femmes fondée sur le genre puisse être reconnue comme une forme de persécution au sens de I’article 1, A (2), de la Convention relative au statut des réfugiés de 1951 et comme une forme de préjudice grave donnant lieu à une protection complémentaire/subsidiaire.
2. Les Parties veillent à ce qu’une interprétation sensible au genre soit appliquée à chacun des motifs de la Convention et à ce que les demandeurs d’asile se voient octroyer le statut de réfugié dans les cas оù II a été établi que la crainte de persécution est fondée sur I’un ou plusieurs de ces motifs, conformément aux instruments pertinents applicables.
3. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres necessaires pour développer des procédures d'accueil sensibles au genre et des services de soutien pour les demandeurs d’asile, ainsi que des fignes directrices fondées sur le genre et des procédures d’asile sensibles au genre, у compris pour l’octroi du statut de réfugie et pour la demande de protection Internationale.
Article 61 – Non-refoulement
1. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour respecter le principe de non-refoulement, conformement aux obligations existantes découlant du droit international.
2. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres necessaires pour que les victimes de violence à l’égard des femmes nécessitant une protection, indépendamment de leur statut ou lieu de résidence, ne puissent en aucune circonstance être refoulées vers un pays où leur vie serait en péril ou dans lequel elles pourraient être victimes de torture ou de peines ou traitements inhumains ou dégradants.
Chapitre VIII
COOPÉRATION INTERNATIONALE
Article 62 – Principes généreux
1. Les Parties coopérent, conformément aux dispositions de la présente Convention, et en application des instruments internationaux et régionaux pertinents, relatifs à la coopération en mattére civile et pénale, des arrangements reposant sur des législations uniformes ou réciproques et de leur droit interne, dans la mesure la plus large possible, aux fins:
a) de prévenir, combattre, et poursuivre toutes les formes de violence couvertes par le champ d’application de la présente Convention;
b) de protéger et assister les victimes;
c) de mener des enquétes ou des procédures concernant les infractions établies conformément à la présente Convention;
d) d’appliquer les jugements civils et pénaux pertinents rendus par les autorites judiciaires des Parties, у compris les ordonnances de protection.
2. Les Parties prennent les mesures législatives ou autres nécessaires pour que les victimes d'une infraction établle conformément à la présente Convention et commise sur le territoire d’une Partie autre que celui sur lequel elles résident puissent porter plainte auprés des autorites compétentes de leur Etat de résidence.
3. Si une Partie qui subordonne I’entraide judiciaire en matiére pénale, I’extradition ou l’exécution de jugements civils ou pénaux prononcés par une autre Partie à la présente Convention à l’existence d’un traité reçoit une demande concernant cette coopération en matiére judiciaire d’une Partie avec laquelle elle n’a pas condu pareil traité, elle peut considérer la présente Convention comme la base légale de I’entraide judiciaire en matiére pénale, de I’extradition ou de l’exécution de jugements civils ou рénaux prononcés par une autre Partie à la présente Convention à l’égard des infractions établies conformément à la présente Convention.
4. Les Parties s’efforcent d’intégrer, le cas échéant, la prévention et la lutte contre la violence à I’égard des femmes et la violence domestique dans les programmes d’assistance au développement conduits au profit d’Etats tiers, у compris la conclusion d’accords bilatéraux et multilatéraux avec des Etats tiers dans le but de faciliter la protection des victimes, conformément à l’article 18, paragraphe 5.
Article 63 – Mesures relatives aux personnes en danger
Lorsqu’une Pârtie a, sur la base d’informations à sa disposition, de sérieuses raisons de penser qu’une personne risque d’être soumise de maniére immédiate à l’un des actes de violence visés par les articles 36, 37, 38 et 39 de la présente Convention sur le territoire d’une autre Partie, la Partie disposant de I'information est encouragee à ia transmettre sans delai à I’autre Partie dans le but d’assurer que les mesures de protection appropriées soient prises. Cette information doit contenir, le cas échéant, des indications sur des dispositions de protection existantes établies au bénéfice de la personne en danger.
Article 64 – Information
1. La Partie requise doit rapidement informer la Partie requérante du résultat final de l’action exercée confomément au present chapitre. La Partie requise doit également informer rapidement la Partie requérante de toutes les circonstances qui rendent impossible l’exécution de l’action envisagée ou qui sont susceptibles de la retarder de maniére significative.
2. Une Partie peut, dans la limite des régles de son droit interne, sans demande préalable, transférer à une autre Partie les informations obtenues dans le cadre de ses propres investigations lorsqu’elle considére que la divulgation de telles informations pourrait aider la Partie qui Ies regoit à prévenir les infractions penales établies conformément à la présente Convention, ou à entamer ou poursuivre les investigations ou Ies procédures relatives à de telles infractions pénales, ou qu’elle pourrait aboutir à une demande de coopération formulée par cette Partie conformément au présent chapitre.
3. La Partie qui regoit toute information conformément au paragraphe 2 doit la communiquer à ses autorités compétentes de maniere à ce que des procédures puissent etre engagees si elles sont considérées comme étant appropriées, ou que cette information puisse étre prise en compte dans Ies procédures civiles et pénales pertinentes.
Article 65 – Protection des données
Les données personnelles sont conservées et utilisées conformément aux obligations contractées par les Parties à la Convention pour la protection des personnes à l’égard du traitement automatisé des données à caractére personnel (STE n°108).
Chapitre IX
MÉCANISME DE SUIVI
Article 66 – Groupe d’experts sur la lutte contre la violence
à I’égard des femmes et la violence domestique
1. Le Groupe d’experts sur la lutte contre la violence à l’égard des femmes et la violence domestique (ci-aprvs dénommé „GREVIO”) est chargé de veiller à la mise en oeuvre de la présente Convention par les Parties.
2. Le GREVIO est composé de 10 membres au minimum et de 15 membres au maximum, en tenant compte d’une participation équilibrée entre les femmes et les hommes, et d’une participation géographiquement équilibrée, ainsi que d’une expertise multidisciplinaire. Ses membres sont élus par le Comité des Parties parmi des candidate désignés par les Parties, pour un mandat de quatre ans, renouvelable une fois, et choisis parmi des ressortissants des Parties.
3. L’élection initiale de 10 membres est organisée dans un délai d’un an suivant la date d’entrée en vigueur de la présente Convention. L’élection de cinq membres additionnels est organisée aprés la vingt-cinquiéme ratification ou adhésion.
4. L’élection des membres du GREVIO se fonde sur les principes suivants:
a) ils sont choisis selon une procédure transparente parmi des personnalités de haute moralité connues pour leur compétence en matiére de droits de l’homme, d’égalité entre les femmes et les hommes, de violence à l’égard des femmes et de violence domestique ou d’assistance et protection des victimes, ou ayant une expérience professionnelle reconnue dans les domaines couverts par la présente Convention;
b) le GREVIO ne peut comprendre plus d’un ressortissant du méme Etat;
c) ils devraient représenter les principaux systemes juridiques;
d) ils devraient représenter les acteurs et instances pertinents dans le domaine de la violence à l’égard des femmes et la violence domestique;
e) ils siégent à titre individuel, sont indépendants et impartiaux dans l’exercice de leurs mandats et se rendent disponibles pour remplir leurs fonctions de maniére effective.
La procédure d’élection des membres du GREVIO est fixée par le Comite des Ministres du Conseil de I’Europe, aprés consultation et assentiment unanime des Parties, dans un délai de six mois à compter de I’entrée en vigueur de la présente Convention.
Le GREVIO adopte son propre réglement intérieur.
Les membres du GREVIO et les autres membres des délégations chargées d’effectuer les visites dans les pays, tel qu’établi dans l’article 68, paragraphes 9 et 14, bénéficient des priviléges et immunités prévus par l’annexe à la présente Convention.
Article 67 – Comité des Parties
Le Comité des Parties est composé des représentants des Parties à la Convention.
Le Comité des Parties est convoqué par le Secrétaire Général du Conseil de I’Europe. Sa premiére réunion doit se tenir dans un délai d’un an suivant I’entrée en vigueur de la présente Convention afin d’élire les membres du GREVIO. Il se réunira par la suite à la demande d’un tiers des Parties, du Président du Comité des Parties ou du Secrétaire Général.
Le Comité des Parties adopte son propre réglement intérieur.
Article 68 – Procédure
1. Les Parties présented au Secrétaire General du Conseil de I’Europe, sur la base d’un questionnaire préparé par le GREVIO, un rapport sur les mesures d'ordre législatif et autres donnant effet aux dispositions de la présente Convention, pour examen par le GREVIO.
2. Le GREVIO examine le rapport soumis conformément au paragraphe 1 avec les représentants de la Partie concernée.
3. La procédure d’évaluation ultérieure est divisée en cycles dont la durée est determinée par le GREVIO. Au début de chaque cycle, le GREVIO sélectionne les dispositions particuliéres sur lesquelles va porter la procédure d’évaluation et envoie un questionnaire.
4. Le GREVIO détermine les moyens appropriés pour procéder à cette I’évaluation. II peut, en particulier, adopter un questionnaire pour chacun des cycles qui sert de base à révaluation de la mise en oeuvre par les Parties. Ce questionnaire est adressé à toutes les Parties. Les Parties repondent à ce questionnaire ainsi qu’à toute autre demande d’information du GREVIO.
5. Le GREVIO peut recevoir des informations concernant la mise en oeuvre de la Convention des organisations non gouvernementales et de la société civile, ainsi que des institutions nationales de protection des droits de l’homme.
6. Le GREVIO prend dûment en considération les informations existantes disponibles dans d’autres instruments et organisations régionaux et internationaux dans les domaines entrant dans le champ d'application de la presente Convention.
7. Lorsqu’il adopte le questionnaire pour chaque cycle d’évaluation, le GREVIO prend dûment en considération la collecte des données et les recherches existantes dans les Parties, telles que mentionnees à I’article 11 de la présente Convention.
8. Le GREVIO peut recevoir des informations relatives à la mise en ceuvre de la Convention de la part du Commissaire aux droits de l’homme du Conseil de I’Europe, de I’Assemblée parlementaire et d’autres organes spécialisés pertinents du Conseil de I’Europe ainsi que ceux établis par d’autres instruments internationaux. Les plaintes présentées devant ces organes et les suites qui leur sont données seront mises à la disposition du GREVIO.
9. Le GREVIO peut organiser, de maniere subsidiaire, en coopération avec Ies autorités nationales et avec l’assistance d'experts nationaux indépendants, des visites dans les pays concernés, si les informations reçues sont insuffisantes ou dans Ies cas prévus au paragraphe 14. Lors de ces visites, le GREVIO peut se faire assister par des spécialistes dans des domaines spécifiques.
10. Le GREVIO établit un projet de rapport contenant ses analyses concernant la mise en oeuvre des dispositions sur lesquelles porte la procédure d’évaluation, ainsi que ses suggestions et propositions relatives à la maniére dont la Partie сoncernée peut traiter Ies problemes identifiés. Le projet de rapport est transmis pour commentaire à la Partie faisant l'objet de l'évaluation. Ses commentaires sont pris en compte par le GREVIO lorsqu’il adopte son rapport.
11. Sur la base de toutes les informations reçues et des commentaires des Parties, le GREVIO adopte son rapport et ses conclusions concernant Ies mesures prises par la Partie сoncernée pour mettre en oeuvre les dispositions de la présente Convention. Ce rapport et les conclusions sont envoyés à la Partie concernée et au Comité des Parties. Le rapport et les conclusions du GREVIO sont rendus publics dés leur adoption, avec les commentaires éventuels de la Partie сoncernée.
12. Sans préjudice de la procédure prévue aux paragraphes 1 à 8, le Comité des Parties peut adopter, sur la base du rapport et des conclusions du GREVIO, des recommandations adressées à cette Partie (a) concernant les mesures à prendre pour mettre en oeuvre les conclusions du GREVIO, si nécessaire en fixant une date pour la soumission d’informations sur leur mise en oeuvre, et (b) ayant pour objectif de promouvoir la coopération avec cette Partie afin de mettre en ceuvre la présente Convention de maniére satisfaisante.
13. Si le GREVIO repoit des informations fiables indiquant une situation dans laquelle des problémes nécessitent une attention immédiate afin de prévenir ou de limiter I’ampleur ou le nombre de violations graves de la Convention, il peut demander la soumission urgente d'un rapport spécial relatif aux mesures prises pour prévenir un type de violence grave, répandu ou récurrent à l'égard des femmes.
14. Le GREVIO peut, en tenant compte des informations soumises par la Partie сoncernée ainsi que de toute autre information fiable disponible, désigner un ou plusieurs de ses membres pour conduire une enquête et présenter de maniére urgente un rapport au GREVIO. Lorsque cela est nécessaire et avec l’accord de la Partie, l'enquéte peut comprendre une visite sur son territoire.
15. Aprés avoir examine les conclusions relatives à l’enquéte mentionnée au paragraphe 14, le GREVIO transmet ces conclusions à la Partie сoncernée et, le cas échéant, au Comité des Parties et au Comité des Ministres du Conseil de I’Europe avec tout autre commentaire et recommandation.
Article 69 – Recommandations générales
Le GREVIO peut adopter, le cas échéant, des recommandations générales sur la mise en oeuvre de la présente Convention.
Article 70 – Participation des parlements au suivi
1. Les parlements nationaux sont invités à participer au suivi des mesures prises pour la mise en ceuvre de la présente Convention.
2. Les Parties soumettent les rapports du GREVIO à leurs parlements nationaux.
3. L’Assemblée parlementaire du Conseil de l’Europe est invitée à faire le bilan, de maniére réguliere, de la mise en ceuvre de la présente Convention.
Chapitre X
RELATIONS AVEC D’AUTRES INSTRUMENTS INTERNATIONAUX
Article 71 – Relations avec d’autres instruments internationaux
1. La présente Convention ne porte pas atteinte aux obligations découlant d’autres instruments internationaux auxquels les Parties à la présente Convention sont Parties ou le deviendront, et qui contiennent des dispositions relatives aux matiéres régies par la présente Convention.
2. Les Parties à la présente Convention peuvent conclure entre elles des accords bilatéraux ou multilatéraux relatifs aux questions réglées par la présente Convention, aux fins de compléter ou de renforcer les dispositions de celle-ci ou pour faciliter l’application des principes qu’elle consacre.
Chapitre XI
AMENDEMENTS À LA CONVENTION
Article 72 – Amendements
1. Tout amendement à la présente Convention proposé par une Partie devra étre communiqué au Secrétaire Général du Conseil de l’Europe et étre transmis par ce dernier aux Etats membres du Conseil de l’Europe, à tout signataire, à toute Pârtie, à l’Union européenne, à tout Etat ayant été invité à signer la présente Convention conformément aux dispositions de I’article 75 et à tout Etat invité à adhérer à la présente Convention conformément aux dispositions de I’article 76.
2. Le Comité des Ministres du Conseil de l’Europe examine l’amendement proposé et, aprés consultation des Parties à la Convention qui ne sont pas membres du Conseil de l’Europe, peut adopter l’amendement à la majorité prévue à I’article 20.d du Statut du Conseil de l’Europe.
3. Le texte de tout amendement adopté par le Comité des Ministres conformément au paragraphe 2 sera communiqué aux Parties, en vue de son acceptation.
4. Tout amendement adopté conformément au paragraphe 2 entrera en vigueur le premier jour du mois suivant l'expiration d’une période d’un mois aprés la date à laquelle toutes les Parties auront informé le Secrétaire Général de leur acceptation.
Chapitre XII
CLAUSES FINALES
Article 73 – Effets de la Convention
Les dispositions de la présente Convention ne portent pas atteinte aux dispositions du droit interne et d’autres instruments internationaux contraignants déjà en vigueur ou pouvant entrer en vigueur, et en application desquels des droits plus favorables sont ou seraient reconnus aux personnes en matiére de prévention et de lutte contre la violence à l’égard des femmes et la violence domestique.
Article 74 – Règlement de différends
1. Les Parties à tout litige qui surgit au sujet de l’application ou de l’interprétation des dispositions de la présente Convention devront en rechercher la solution, avant tout par voie de négociation, de conciliation, d’arbitrage, ou par tout autre mode de réglement pacifique accepté d’un commun accord par elles.
2. Le Comité des Ministres du Conseii de I’Europe pourra établir des procédures de réglement qui pourraient étre utilisées par les Parties à un litige, si elles у consentent.
Article 75 – Signature et entrée en vigueur
1. La présente Convention est ouverte à la signature des Etats membres du Conseil de I’Europe, des Etats non membres ayant participé à son élaboration ainsi que de I’Union européenne.
2. La présente Convention est soumise à ratification, acceptation ou approbation. Les instruments de ratification, d'acceptation ou d’approbation sont déposés prés le Secrétaire Général du Conseil de I’Europe.
3. La présente Convention entrera en vigueur le premier jour du mois suivant I’expiration d’une période de trois mois aprés la date à laquelle 10 signataires, dont au moins huit Etats membres du Conseil de l'Europe, auront exprimé leur consentement à étre liés par la Convention, conformément aux dispositions du paragraphe 2.
4. Si un Etat visé au paragraphe 1 ou I’Union européenne exprime ultérieurement son consentement à étre lié par la Convention, cette derniére entrera en vigueur, à son égard, le premier jour du mois suivant I’expiration d’une periode de trois mois aprés la date du dépôt de l’instrument de ratification, d’acceptation ou d’approbation.
Article 76 – Adhésion à la Convention
1. Aprés I'entrée en vigueur de la présente Convention, le Comité des Ministres du Conseii de I’Europe pourra, aprés consultation des Parties à la présente Convention et en avoir obtenu l’assentiment unanime, inviter tout Etat non membre du Conseil de I’Europe n’ayant pas participé à l'élaboration de la Convention à adhérer à la présente Convention par une décision prise à la majorité prévue à l’article 20.d du Statut du Conseil de I’Europe, et à l’unanimité des voix des représentants des Etats contractants ayant le droit de siéger au Comité des Ministres.
2. Pour tout Etat adhérent, la Convention entrera en vigueur le premier jour du mois suivant I’expiration d’une periode de trois mois aprés la date du dépôt de l’instrument d'adhésion prés le Secrétaire Général du Conseil de I’Europe.
Article 77 – Application territoriale
1. Tout Etat ou l’Union européenne peut, au moment de la signature ou au moment du dépôt de son instrument de ratification, d’acceptation, d’approbation ou d’adhésion, désigner le ou Ies territoires auxquels s'appliquera la présente Convention.
2. Toute Partie peut, à tout autre moment par la suite, par une déclaration adressée au Secrétaire Général du Conseil de I’Europe, étendre l’application de la présente Convention à tout autre territoire désigné dans cette déclaration dont elle assure les relations Internationales ou au nom duquel elle est autorisée à prendre des engagements. La Convention entrera en vigueur à l’égard de ce territoire le premier jour du mois suivant I’expiration d’une période de trois mois aprés la date de réception de la déclaration par le Secrétaire Général.
3. Toute déclaration faite en vertu des deux paragraphes précédents pourra, à l’egard de tout territoire désigné dans cette déclaration, étre retirée par notification adressée au Secrétaire Général du Conseil de I’Europe. Ce retrait prendra effet le premier jour du mois suivant I’expiration d’une période de trois mois aprés la date de réception de la notification par le Secrétaire Général.
Article 78 – Réserves
1. Aucune réserve n’est admise à l’égard des dispositions de la présente Convention, à l’exception de celles prévues aux paragraphes 2 et 3.
2. Tout Etat ou l’Union européenne peut, au moment de la signature ou au moment du dépôt de son instrument de ratification, d'acceptation, d'approbation ou d’adhésion, dans une declaration adressée au Secretaire General du Conseil de l’Europe, préciser qu'il se réserve le droit de ne pas appliquer, ou de n’appliquer que dans des cas ou conditions spécifiques, les dispositions établies à:
- I’article 30, paragraphe 2;
- I’article 44, paragraphes 1.e, 3 et 4;
- I’article 55, paragraphe 1 en ce qui concerne I’article 35 à l’égard des infractions mineures;
- I’article 58 en ce qui concerne les articles 37, 38 et 39;
- I’article 59.
3. Tout Etat ou l’Union européenne peut, au moment de la signature ou au moment du dépôt de son instrument de ratification, d’acceptation, d’approbation ou d’adhésion, dans une declaration adressée au Secrétaire Général du Conseil de l’Europe, préciser qu'il se réserve le droit de prévoir des sanctions non pénales, au lieu de sanctions pénales, pour les comportements mentionnés aux articles 33 et 34.
4. Toute Partie peut retirer en tout ou en partie une réserve au moyen d’une declaration adressée au Secrétaire Général du Conseil de l’Europe. Cette déclaration prendra effet à la date de sa réception par le Secrétaire Général.
Article 79 – Validité et examen des réserves
1. Les réserves prévues à I’article 78, paragraphes 2 et 3, sontvalables cinq ans à compter du premier jour de I’entree en vigueur de la Convention pour la Partie concernée. Toutefois, ces réserves peuvent être renouvelées pour des périodes de la même durée.
2. Dix-huit mois avant l’expiration de la réserve, le Secrétaire Général du Conseil de l’Europe informe la Partie сoncernée de cette expiration. Trois mois avant la date d’expiration, la Partie notifie au Secrétaire Général son intention de maintenir, de modifier ou de retirer la réserve. Dans le cas contraire, le Secrétaire Général informe cette Partie que sa réserve est automatiquement prolongée pour une période de six mois. Si la Partie сoncernée ne notifie pas sa décision de maintenir ou modifier ses réserves avant l'expiration de cette période, la ou les réserves tombent.
3. Lorsqu’une Partie formule une réserve conformément à I’article 78, paragraphes 2 et 3, elle fournit, avant son renouvellement ou sur demande, des explications au GREVIO quant aux motifs justifiant son maintien.
Article 80 – Dénonciation
1. Toute Pârtie peut, à tout moment, dénoncer la présente Convention en adressant une notification au Secrétaire Général du Conseil de l’Europe.
