O R D I N

privind aprobarea Regulamentului cu privire la schimbul automat

de informaţii privind conturile financiare

 

nr. 102  din  06.11.2023

 

Monitorul Oficial nr.433-436/1103 din 17.11.2023

 

* * *

UE

Prezentul Ordin transpune parţial Directiva 2011/16/UE a Consiliului Uniunii Europene din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr.64/1 din 11.03.2011, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Directiva (UE) 2021/514 a Consiliului Uniunii Europene din 22 martie 2021 de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr.104/1 din 25.03.2021.

În temeiul art.12 alin.(3) din Legea nr.69/2023 privind implementarea prevederilor Acordului multilateral al autorităţilor competente pentru schimbul automat de informaţii privind conturile financiare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr.126, art.199),

ORDON:

1. Se aprobă Regulamentul cu privire la schimbul automat de informaţii privind conturile financiare (se anexează).

2. Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

 

 

Aprobat

prin Ordinul ministrului finanţelor

nr.102 din 6 noiembrie 2023

 

REGULAMENT

cu privire la schimbul automat de informaţii

privind conturile financiare

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul cu privire la schimbul automat de informaţii privind conturile financiare (în continuare – Regulament) stabileşte modul de punere în aplicare de către instituţiile financiare raportoare a prevederilor Legii nr.69/2023 privind implementarea prevederilor Acordului multilateral al autorităţilor competente pentru schimbul automat de informaţii privind conturile financiare (în continuare – Legea nr.69/2023), în conformitate cu Standardul comun de raportare al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) (în continuare – SCR).

2. Prezentul Regulament stabileşte:

1) instituţiile financiare raportoare;

2) subiecţii care fac obiectul raportării;

3) conturile raportabile;

4) categoriile de informaţii privind identificarea subiecţilor raportabili;

5) normele de precauţie aplicabile de către aceste instituţii în vederea identificării conturilor raportabile, precum şi procedura de raportare a acestor informaţii.

3. În sensul prezentului Regulament, suplimentar celor stabilite în Legea nr.69/2023, se definesc următoarele noţiuni:

1) activ financiar – titlu de valoare (de exemplu, acţiuni în capitalul unei societăţi comerciale; participaţii în capitalurile proprii sau dreptul la beneficii în cadrul unui parteneriat deţinut de mulţi asociaţi sau cotat la bursă sau în cadrul unui trust; bilete la ordin, obligaţiuni, obligaţiuni negarantate sau alte titluri de datorie); drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap (de exemplu, swap pe rata dobânzii, swap valutar, swap de bază, rată de dobândă cu plafon maxim, rata de dobândă cu prag minim, swap pe mărfuri, swap pe acţiuni, swap pe indici bursieri şi acorduri similare); un contract de asigurare sau un contract de anuitate sau orice dobândă (inclusiv un contract de tip futures, forward sau o options) în legătură cu un titlu de valoare; drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap, un contract de asigurare sau un contract de anuitate. Termenul „activ financiar” nu include drepturile directe asupra unor bunuri imobile, care să nu fie titluri de datorie.

În sensul prezentului subpunct, prin participaţie în capitalurile proprii se subînţelege, în cazul unui parteneriat care este o instituţie financiară, o participaţie fie la capitalul, fie la profitul parteneriatului. În cazul unei fiducii care este o instituţie financiară, o participaţie în capitalurile proprii este considerată a fi deţinută de către orice persoană asimilată unui constituitor sau unui beneficiar al întregii fiducii sau a unei părţi a acesteia sau a oricărei alte persoane fizice care exercită un control efectiv definitiv asupra fiduciei. O persoană care face obiectul raportării va fi considerată beneficiar al unei fiducii dacă respectiva persoană care face obiectul raportării are dreptul de a primi, direct sau indirect, de exemplu, prin intermediul unui mandatar, o distribuţie obligatorie sau poate primi, direct sau indirect, o distribuţie discreţionară din fiducie;

2) număr de identificare fiscală – combinaţie unică de litere sau de numere, atribuite de o jurisdicţie unei persoane fizice sau unei persoane juridice şi folosite pentru a identifica persoana fizică sau juridică în scopul aplicării legilor fiscale ale respectivei jurisdicţii ori echivalentul său funcţional dacă nu există un număr de identificare fiscală;

3) entitate guvernamentală – Guvernul unei jurisdicţii, subdiviziune politică a unei jurisdicţii (care include un stat, o provincie, un raion sau o localitate) sau orice organism sau agenţie deţinut(ă) integral de o jurisdicţie ori de una sau mai multe dintre subdiviziunile sale politice, fiecare reprezentând o entitate guvernamentală. Această categorie este alcătuită din părţi integrante, entităţi controlate şi subdiviziuni politice ale jurisdicţiei:

a) o „parte integrantă” a jurisdicţiei înseamnă orice persoană, organizaţie, agenţie, birou, fond, organism public sau alt organism, oricare ar fi denumirea sa, care constituie o autoritate publică a jurisdicţiei. Veniturile nete ale autorităţii publice trebuie să fie creditate contului propriu al acesteia sau altor conturi ale jurisdicţiei şi nicio parte a acestora nu trebuie să revină în beneficiul vreunei persoane fizice sau persoane juridice de drept privat. O parte integrantă nu include nici o persoană fizică care este un membru al Guvernului, funcţionar sau administrator care acţionează cu titlu privat sau personal;

b) o „entitate controlată” înseamnă o entitate care este, formal, separată de jurisdicţie sau care constituie, în alt mod, o entitate juridică separată, cu condiţia ca:

- entitatea să fie deţinută şi controlată, în totalitate, de una sau mai multe entităţi guvernamentale, direct sau prin intermediul uneia sau al mai multor entităţi controlate;

- veniturile nete ale entităţii să fie creditate contului propriu al acesteia sau altor conturi ale uneia sau ale mai multor entităţi guvernamentale şi nici o parte a acestora să nu revină în beneficiul vreunei persoane fizice sau persoane juridice de drept privat;

- activele entităţii să revină uneia sau mai multor entităţi guvernamentale în momentul dizolvării acesteia;

c) în sensul prezentului subpunct, venitul nu revine în beneficiul persoanelor fizice sau persoanelor juridice de drept privat în cazul în care respectivele persoane sunt beneficiarii-ţintă ai unui program guvernamental, iar activităţile din cadrul programului sunt desfăşurate pentru publicul larg în interes general sau se referă la administrarea unei părţi a Guvernului. Cu toate acestea, sub rezerva dispoziţiilor anterioare, se consideră că venitul revine în beneficiul persoanelor fizice sau persoanelor juridice de drept privat în cazul în care este obţinut din folosirea unei entităţi guvernamentale pentru a desfăşura o activitate comercială, cum ar fi o activitate bancară comercială, care furnizează servicii financiare persoanelor fizice sau persoanelor juridice de drept privat;

4) organizaţie internaţională – orice organizaţie internaţională, agenţie sau organism deţinut în totalitate de aceasta. Această categorie include orice organizaţie interguvernamentală (inclusiv o organizaţie supranaţională) care este alcătuită în primul rând din guverne, care are în vigoare un acord privind sediul sau un acord în mod fundamental similar cu jurisdicţia unde este situată şi al cărei venit nu revine în beneficiul unor persoane fizice sau persoane juridice de drept privat;

5) bancă centrală – instituţie care, în virtutea legii sau a unei decizii publice, este autoritatea principală, alta decât guvernul jurisdicţiei, care emite instrumente destinate a fi utilizate ca monedă. Această instituţie poate fi un organism separat de guvernul jurisdicţiei şi poate fi sau nu deţinută total sau parţial de acesta din urmă. În conformitate cu Legea nr.548/1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei, banca centrală a Republicii Moldova este Banca Naţională a Moldovei;

6) fond de pensii cu participare largă – fond instituit pentru a furniza beneficii cu titlu de pensie sau indemnizaţii de invaliditate sau de deces sau orice combinaţie a acestora către beneficiari care sunt actuali sau foşti angajaţi sau persoanele desemnate de către respectivii angajaţi ai unuia sau ai mai multor angajatori în schimbul unor servicii prestate, cu condiţia ca fondul:

a) să nu aibă un singur beneficiar cu dreptul la mai mult de 5% din activele fondului;

b) să fie autorizat şi să raporteze informaţii autorităţilor fiscale;

c) să îndeplinească cel puţin una dintre următoarele cerinţe:

- fondul este, în general, scutit de la plata impozitului pe veniturile din investiţii sau impozitarea acestor venituri este amânată sau impozitată cu o cotă redusă, datorită statutului său de fond de pensii sau regim de pensii;

- fondul primeşte cel puţin 50% din contribuţiile sale totale, altele decât transferurile de active de la alte fonduri de pensii prevăzute la prezentul subpunct şi subpunctele 7) şi 8) sau din conturile de pensii prevăzute la pct.33 sbp.1), din partea angajatorilor care le finanţează;

- plăţile sau retragerile din fond sunt permise numai în cazul producerii unor evenimente determinate legate de pensionare, invaliditate sau deces, cu excepţia plăţilor periodice către alte fonduri de pensii prevăzute la subpunctele 6-8 din prezentul articol şi a conturilor de pensii prevăzute la pct.33 sbp.1) lit.a) sau, în cazul efectuării de plăţi sau de retrageri înainte de evenimentele determinate, se aplică sancţiuni;

- contribuţiile angajaţilor, altele decât anumite contribuţii autorizate la fond, sunt limitate în funcţie de venitul câştigat de angajat sau nu pot depăşi, anual, echivalentul în lei a 50000 USD, aplicând normele prevăzute la Capitolul VIII privind conversia valutară;

7) fond de pensii cu participare restrânsă – fond instituit pentru a furniza beneficii cu titlu de pensii sau indemnizaţii de invaliditate sau de deces către beneficiari care sunt actuali sau foşti angajaţi sau persoanele desemnate de către respectivii angajaţi ai unuia sau ai mai multor angajatori în schimbul unor servicii prestate, cu următoarele condiţii:

a) fondul să aibă mai puţin de 50 de participanţi;

b) fondul să fie finanţat de unul sau mai mulţi angajatori care nu sunt entităţi de investiţii sau ENF pasive;

c) contribuţiile angajatului şi ale angajatorului la fond, altele decât transferurile de active din conturile de pensii prevăzute la pct.33 sbp.1) lit.a), să fie limitate în funcţie de venitul câştigat şi, respectiv, de remunerarea angajaţilor;

d) participanţii care nu sunt rezidenţi ai Republicii Moldova să nu aibă dreptul la mai mult de 20% din activele fondului;

e) fondul să facă obiectul normelor legale în vigoare şi să raporteze informaţii autorităţilor fiscale;

8) fond de pensii al unei entităţi guvernamentale, al unei organizaţii internaţionale sau al unei bănci centrale – fond instituit de o entitate guvernamentală, o organizaţie internaţională sau o bancă centrală pentru a furniza beneficii cu titlu de pensii sau indemnizaţii de invaliditate sau de deces către beneficiari sau participanţi care sunt actuali sau foşti angajaţi sau persoanele desemnate de către respectivii angajaţi sau care nu sunt actuali sau foşti angajaţi, dacă respectivele beneficii sunt acordate unor astfel de beneficiari sau participanţi în schimbul unor servicii personale prestate pentru entitatea guvernamentală, organizaţia internaţională sau banca centrală respectivă;

9) emitent de carduri de credit calificat – instituţie financiară care îndeplineşte următoarele cerinţe:

a) instituţia financiară are acest statut doar pentru că este un emitent de carduri de credit care atrage depozite numai atunci când un client face o plată care depăşeşte soldul datorat cu privire la card şi plăţile în exces nu sunt restituite imediat clientului;

b) de la data intrării în vigoare a prezentului Regulament sau anterior acestei date, instituţia financiară pune în aplicare politici şi proceduri fie pentru a împiedica un client de la a face o plată excedentară care depăşeşte echivalentul în lei a 50000 USD, fie pentru a asigura faptul că orice plată excedentară efectuată de un client peste cuantumul respectiv este restituită clientului în termen de 60 de zile, aplicând, în fiecare caz, normele prevăzute la Capitolul VIII privind conversia valutară. În acest sens, o plată excedentară a unui client nu se referă la solduri creditoare aferente unor debite contestate, ci include soldurile creditoare rezultate din restituiri de mărfuri.

10) organism de plasament colectiv exceptat – entitate de investiţii care este reglementată ca organism de plasament colectiv, cu condiţia ca toate drepturile asupra organismului de plasament colectiv să fie deţinute de către sau prin intermediul unor persoane fizice sau entităţi care nu sunt persoane care fac obiectul raportării, cu excepţia unei ENF pasive cu persoane care exercită controlul care sunt persoane care fac obiectul raportării. Simplul fapt că organismul de plasament colectiv a emis unităţi (titluri) pe suport de hârtie (în formă materializată) nu împiedică o entitate de investiţii care este reglementată ca organism de plasament colectiv să se încadreze drept organism de plasament colectiv exceptat, în următoarele condiţii:

a) organismul de plasament colectiv să nu fi emis şi să nu emită niciun fel de unităţi (titluri) pe suport de hârtie (în formă materializată) ulterior datei de 31 decembrie 2023;

b) organismul de plasament colectiv să retragă toate unităţile (titlurile) respective în caz de răscumpărare;

c) organismul de plasament colectiv să îndeplinească normele de precauţie prevăzute în capitolele IV-VIII şi să raporteze orice informaţii solicitate care trebuie raportate cu privire la orice astfel de unităţi (titluri) atunci când respectivele unităţi (titluri) sunt prezentate pentru răscumpărare sau alte forme de plată;

d) organismul de plasament colectiv să fi instituit politici şi proceduri pentru a se asigura că astfel de unităţi (titluri) sunt răscumpărate sau imobilizate cât mai curând posibil şi, în orice caz, anterior datei de 1 ianuarie 2025;

11) titular de cont – persoana înregistrată sau identificată drept titularul unui cont financiar de către instituţia financiară care menţine contul. O persoană, alta decât o instituţie financiară, care deţine un cont financiar în beneficiul sau în numele altei persoane, în calitate de agent, custode, mandatar, semnatar, consilier de investiţii sau intermediar, nu este considerată drept deţinătoare a contului în sensul prezentului Regulament, ci cealaltă persoană este considerată drept titulară a contului. În acest sens, instituţia financiară raportoare poate să se bazeze pe informaţiile din posesia sa, inclusiv informaţiile colectate în conformitate cu prevederile articolelor 5, 7 şi 8 din Legea nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, pe baza cărora poate să stabilească în mod rezonabil dacă o persoană acţionează în beneficiul sau în numele unei alte persoane. În cazul unui contract de asigurare cu valoare în numerar sau al unui contract de anuitate, titularul de cont este orice persoană care are dreptul să acceseze valoarea în numerar sau să modifice beneficiarul contractului. În cazul în care nicio persoană nu poate să aibă acces la valoarea în numerar sau să modifice beneficiarul, titularul de cont este orice persoană desemnată în calitate de proprietar în contract şi orice persoană cu un drept la plată în conformitate cu termenii contractuali. La scadenţa unui contract de asigurare cu valoare în numerar sau a unui contract de anuitate, fiecare persoană care are dreptul să primească o plată în conformitate cu contractul este considerată ca fiind un titular de cont;

12) termenul de autocertificare din Legea nr.69/2023 are înţelesul de declaraţie pe propria răspundere din prezentul Regulament.

4. Prevederile prezentului Regulament se completează cu liniile directoare privind schimbul automat de informaţii privind conturile financiare elaborate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).

5. La îndeplinirea obligaţiilor stabilite de Legea nr.69/2023, instituţiile financiare şi alţi subiecţi vizaţi vor aplica şi se vor conduce de prevederile prezentului Regulament.

6. Nerespectarea prevederilor prezentului Regulament atrage aplicarea sancţiunilor prevăzute de Legea nr.69/2023.

 

Capitolul II

INSTITUŢIILE FINANCIARE RAPORTOARE

 

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

7. Instituţia financiară raportoare reprezintă instituţia financiară din Republica Moldova, cu excepţia următoarelor entităţi:

1) entitate guvernamentală, o organizaţie internaţională sau o bancă centrală, în afară de situaţiile care se referă la o plată care derivă dintr-o obligaţie care incumbă în legătură cu o activitate financiară comercială de tipul celor desfăşurate de o companie de asigurări specificată, de o instituţie de custodie sau de o instituţie depozitară;

2) un fond de pensii cu participare largă; un fond de pensii cu participare restrânsă; un fond de pensii al unei entităţi guvernamentale, al unei organizaţii internaţionale sau al unei bănci centrale; sau un emitent de carduri de credit calificat;

3) orice altă entitate care prezintă un risc scăzut de a fi utilizată pentru evaziune fiscală, care are caracteristici similare în mod substanţial cu oricare dintre entităţile prevăzute la subpunctele 1) şi 2), cu condiţia ca statutul respectivei entităţi drept instituţie financiară nonraportoare să nu aducă atingere prevederilor Legii nr.69/2023 privind efectuarea schimbului automat de informaţii privind conturile financiare;

4) un organism de plasament colectiv exceptat;

5) o fiducie, în măsura în care fiduciarul este o instituţie financiară raportoare şi raportează toate informaţiile prevăzute de art.3 din Legea nr.69/2023 cu privire la toate conturile fiduciei care fac obiectul raportării.

8. Instituţia financiară din Republica Moldova, în sensul prezentului Regulament, reprezintă:

1) orice instituţie financiară care este rezidentă în Republica Moldova, excluzând sucursalele respectivei instituţii financiare care se află în afara Republicii Moldova;

2) orice sucursală a unei instituţii financiare care nu este rezidentă în Republica Moldova, dacă sucursala respectivă se află în Republica Moldova.

9. Instituţia financiară, în sensul prezentului Regulament, înseamnă o instituţie de custodie, o instituţie depozitară, o entitate de investiţii sau o companie de asigurări specificată.

 

Secţiunea 2

Instituţia de custodie

10. Instituţia de custodie reprezintă orice entitate care deţine, ca parte substanţială a activităţii sale, active financiare în contul unor terţi.

11. O entitate deţine, ca parte substanţială a activităţii sale, active financiare în contul unor terţi, dacă venitul brut al entităţii atribuibil deţinerii de active financiare şi serviciilor financiare conexe este egal sau mai mare de 20% din venitul brut al entităţii pentru următoarele perioade:

1) ultimele trei perioade fiscale;

2) în cazul in care nu este întrunită condiţia de la sbp.1), perioada de când entitatea există.

12. Venitul brut atribuibil deţinerii de active financiare şi servicii financiare conexe se referă la:

1) onorarii şi orice alte tipuri de plăţi aferent administrării custodiei;

2) veniturile câştigate din tranzacţiile cu activele financiare deţinute în custodie;

3) onorarii pentru furnizarea consultaţiilor financiare în legătură cu activele financiare deţinute sau susceptibil să fie deţinute în custodie.

 

Secţiunea 3

Instituţia depozitară

13. Instituţia depozitară reprezintă orice entitate care acceptă depozite în cursul normal al unei activităţi bancare sau alte activităţi similare.

14. O entitate este considerată a fi implicată în „activităţi bancare sau alte activităţi similare” dacă, în cadrul obişnuit al activităţii sale cu clienţii, entitatea atrage depozite sau alte investiţii similare de fonduri şi se angajează în mod regulat în una sau mai multe dintre următoarele activităţi:

1) acordă credite;

2) cumpără, vinde, reduce sau negociază instrumente de plată şi instrumente ale pieţei monetare;

3) emite acreditive documentare şi negociază trate utilizate în temeiul acestora;

4) oferă fiducii şi servicii fiduciare;

5) finanţează tranzacţii cu instrumente care au la bază cursul de schimb valutar;

6) încheie sau tranzacţionează contracte de leasing financiar sau active transmise în leasing.

15. O instituţie nu este considerată a fi implicată într-o activitate bancară sau în alte activităţi similare dacă instituţia acceptă depozite de la persoane, doar ca garanţii aferente unei vânzări sau închirieri de bunuri imobile sau conform unei alte convenţii financiare similare încheiate între instituţie şi persoana care deţine depozitul la această entitate.

 

Secţiunea 4

Entitatea de investiţii

16. Entitatea de investiţii reprezintă orice entitate care se încadrează în una din următoarele categorii:

1) entitate care desfăşoară, ca activitate principală, una sau mai multe dintre activităţi cu instrumente financiare prevăzute în Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital;

2) entitate care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

a) venitul brut provine în principal din activităţi de investire, reinvestire sau tranzacţionare cu active financiare;

b) entitatea este administrată de către o entitate care este o instituţie depozitară, o instituţie de custodie, o companie de asigurări specificată sau o entitate de investiţii descrisă la pct.16 sbp.1). Entitatea este administrată de o entitate care este o instituţie depozitară, o instituţie de custodie, o companie de asigurări specificată sau o entitate de investiţii descrisă la pct.16 sbp.1), dacă aceasta execută direct, fie prin intermediul altei entităţi, oricare din activităţile cu instrumente financiare prevăzute în Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital.

17. O entitate este considerată că desfăşoară ca activitate principală una sau mai multe dintre activităţile cu instrumente financiare prevăzute în Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital sau venitul brut al unei entităţi este atribuibil în principal activităţilor de investire, reinvestire sau tranzacţionare cu active financiare în sensul pct.16 sbp.2), dacă venitul brut al entităţii atribuibil activităţilor relevante este egal sau mai mare de 50% din venitul brut al entităţii pentru următoarele perioade:

1) ultimele trei perioade fiscale;

2) în cazul în care nu este întrunită condiţia de la sbp.1), perioada de când entitatea există.

18. Termenul de entitate de investiţii trebuie interpretat într-o manieră consecventă cu cea utilizată în definiţia termenului „instituţie financiară” din recomandările Grupului de acţiune financiară pentru controlul spălării banilor (GAFI).

 

Secţiunea 5

Companie de asigurări specificată

19. Companie de asigurări specificată reprezintă orice entitate care este o companie de asigurări sau holding de asigurare, care emite sau este obligată să efectueze plăţi cu privire la un contract de asigurare cu valoare în numerar sau la un contract de anuitate.

20. Se consideră o companie de asigurări entitatea reglementată şi licenţiată conform Legii nr.92/2022 privind activitatea de asigurare sau de reasigurare şi care întruneşte una din următoarele condiţii:

1) venitul brut care rezultă din activitatea de asigurare şi reasigurare pentru perioada fiscală precedentă depăşeşte 50% din venitul total brut din perioada fiscală curentă;

2) valoare totală a activelor aferente activităţii de asigurare şi reasigurare pentru perioada fiscală precedentă depăşeşte 50% din totalul activelor în orice moment pe durata perioadei fiscale curente.

 

Capitolul III

CONTURILE RAPORTABILE

 

Secţiunea 1

Dispoziţii generale

21. Cont raportabil reprezintă un cont financiar care este administrat de o instituţie financiară raportoare din Republica Moldova şi este deţinut de una sau mai multe persoane raportabile sau de o ENF pasivă controlată de către una sau mai multe persoane raportabile, cu condiţia ca aceasta să fi fost identificată ca atare în temeiul normelor de precauţie.

22. Persoana raportabilă reprezintă o persoană care este rezidentă într-o jurisdicţie care face obiectul raportării, dar care nu este:

1) o societate comercială ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate în mod regulat pe una sau mai multe pieţe ale titlurilor de valoare reglementate;

2) orice societate comercială care este o entitate afiliată unei societăţi comerciale prevăzute la sbp.1);

3) o entitate guvernamentală;

4) o organizaţie internaţională;

5) o bancă centrală;

6) o instituţie financiară.

23. Persoană dintr-o jurisdicţie care face obiectul raportării reprezintă o persoană fizică sau o entitate care are rezidenţa într-o jurisdicţie care face obiectul raportării, în temeiul legislaţiei fiscale a respectivei jurisdicţii, sau patrimoniul succesoral al unei persoane decedate care era rezidentă a jurisdicţiei respective. În acest sens, o entitate precum o societate civilă, o societate comercială sau o construcţie juridică similară care nu are rezidenţă fiscală este considerată ca fiind rezidentă în jurisdicţia în care se află sediul conducerii efective. O persoană juridică sau o construcţie juridică este considerată a fi similară cu o societate civilă sau cu o societate comercială în cazul în care aceasta nu este tratată ca o persoană impozabilă într-o jurisdicţie care face obiectul raportării în temeiul legislaţiei fiscale a acestei jurisdicţii. Cu toate acestea, în scopul de a evita raportarea dublă (ţinând cont de sfera amplă a termenului „persoane care exercită controlul” în cazul fiduciilor), o fiducie care este o ENF pasivă nu poate fi considerată o construcţie juridică similară.

24. Rezidenţa persoanei fizice sau a entităţii se stabileşte conform normelor de precauţie prevăzute în capitolele IV-VIII.

25. Noţiunea „entitate” semnifică o persoană juridică sau o construcţie juridică, inclusiv o fiducie, o asociere în participaţie sau o altă asociere fără personalitate juridică.

26. O entitate este o „entitate afiliată” unei alte entităţi dacă oricare dintre entităţi controlează cealaltă entitate sau ambele entităţi sunt sub control comun. Controlul include deţinerea directă sau indirectă a mai mult de 50% din drepturile de vot sau din valoarea entităţii.

27. În sensul prezentului Regulament, termenul „persoane care exercită controlul” are semnificaţia termenului „beneficiar efectiv”, aşa cum este definit de Legea nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.

28. Termenul „ENF” reprezintă orice entitate care nu este o instituţie financiară.

29. Termenul „ENF pasivă” reprezintă entitatea care întruneşte una din următoarele condiţii:

1) ENF care nu este o ENF activă;

2) o entitate de investiţii, care nu este o instituţie financiară dintr-o jurisdicţie participantă.

30. Termenul „ENF activă” reprezintă orice entitate care întruneşte oricare dintre următoarele criterii:

1) mai puţin de 50% din venitul brut pentru perioada fiscală precedentă este venit pasiv şi mai puţin de 50% din activele deţinute în cursul perioadei fiscale precedente sunt active care produc sau sunt deţinute pentru a produce venit pasiv;

2) acţiunile ENF sunt tranzacţionate în mod regulat pe o piaţă a titlurilor de valoare reglementată sau ENF este o entitate afiliată unei entităţi ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate în mod regulat pe o piaţă a titlurilor de valoare reglementată;

3) ENF este o entitate guvernamentală, o organizaţie internaţională, o bancă centrală sau o entitate deţinută, în totalitate, de una sau mai multe dintre aceste entităţi;

4) toate activităţile ENF constau, în esenţă, în deţinerea (în totalitate sau parţial) acţiunilor subscrise emise de una sau mai multe filiale ale căror tranzacţii sau activităţi sunt diferite de activităţile unei instituţii financiare sau în finanţarea şi prestarea de servicii respectivelor filiale. Cu toate acestea, o entitate nu are statutul de entitate activă dacă funcţionează (sau se prezintă) drept un fond de investiţii, cum ar fi un fond de investiţii în societăţi necotate, un fond cu capital de risc, un fond de achiziţie prin îndatorarea societăţii comerciale sau orice alt organism de plasament al cărui scop este de a achiziţiona sau de a finanţa companii şi de a deţine capital în cadrul respectivelor companii, reprezentând active de capital în scopul unor investiţii;

5) ENF nu desfăşoară încă activităţi comerciale şi nu a mai desfăşurat niciodată, dar investeşte capital în active cu intenţia de a desfăşura o activitate comercială, alta decât cea a unei instituţii financiare, cu condiţia ca ENF să nu se califice pentru această excepţie ulterior datei la care se împlinesc 24 de luni de la data iniţială a constituirii ENF;

6) ENF nu a fost o instituţie financiară în ultimii 5 ani şi este în proces de lichidare a activelor sale sau de restructurare, cu intenţia de a continua sau de a relua operaţiunile în alte activităţi decât cele ale unei instituţii financiare;

7) activităţile ENF constau în principal în finanţare şi operaţiuni de acoperire a riscurilor cu sau pentru entităţi afiliate care nu sunt instituţii financiare, iar ENF nu prestează servicii de finanţare sau de acoperire a riscurilor niciunei alte entităţi care nu este o entitate asimilată, cu condiţia ca grupul din care fac parte respectivele entităţi afiliate să desfăşoare în principal o activitate diferită de activităţile unei instituţii financiare; sau

8) ENF îndeplineşte toate condiţiile următoare:

a) este constituită şi îşi desfăşoară activitatea în Republica Moldova sau în altă jurisdicţie de rezidenţă exclusiv în scopuri religioase, caritabile, ştiinţifice, artistice, culturale, sportive sau educaţionale; sau este constituită şi îşi desfăşoară activitatea în Republica Moldova sau în altă jurisdicţie de rezidenţă şi este o organizaţie profesională, o asociaţie de afaceri, o cameră de comerţ, o organizaţie a muncii, o organizaţie din sectorul agriculturii sau al horticulturii, o asociaţie civică sau o organizaţie care funcţionează exclusiv pentru promovarea bunăstării sociale;

b) este scutită de impozitul pe venit în Republica Moldova sau în altă jurisdicţie de rezidenţă;

c) nu are acţionari sau membri care au drepturi de proprietate sau beneficii legate de activele sau veniturile sale;

d) legislaţia naţională aplicabilă ENF sau a altei jurisdicţii de rezidenţă a ENF ori documentele de constituire a ENF nu permit ca vreun venit ori vreun activ al ENF să fie distribuit sau utilizat în beneficiul unei persoane fizice sau persoane juridice de drept privat sau al unei entităţi noncaritabile în alt mod decât în scopul desfăşurării de activităţi caritabile ale ENF sau drept plată a unor compensaţii rezonabile pentru servicii prestate ori drept plată reprezentând valoarea justă de piaţă a proprietăţii pe care ENF a cumpărat-o;

e) legislaţia naţională aplicabilă ENF sau a altei jurisdicţii de rezidenţă a ENF ori documentele de constituire a ENF impun ca, în momentul lichidării sau dizolvării ENF, toate activele sale să fie distribuite către o entitate guvernamentală sau altă organizaţie nonprofit ori să revină Guvernului Republicii Moldova sau al altei jurisdicţii de rezidenţă a ENF sau oricărei subdiviziuni politice a acestora.

31. Venitul pasiv include, în general, partea din venitul brut care constă în:

1) dividende;

2) dobânzi şi alte venituri echivalente din punct de vedere economic dobânzilor;

3) chirii şi redevenţe, altele decât chiriile şi redevenţele derivate în urma desfăşurării active a unei afaceri gestionate, cel puţin parţial, de angajaţii unei ENF;

4) anuităţi;

5) câştigurile din vânzarea sau tranzacţionarea de active financiare care generează venitul pasiv prevăzut mai sus;

6) câştigurile din tranzacţii (inclusiv contracte futures, contracte forward, contracte options şi tranzacţii similare) de orice active financiare;

7) câştigurile din diferenţele de curs valutar;

8) venit net din operaţiuni swap;

9) sumele primite în baza contractelor de asigurare cu valoare în numerar.

Fără a aduce atingere celor de mai sus, venitul pasiv nu include, în cazul unei ENF care acţionează în mod regulat ca intermediar în piaţa activelor financiare, niciun venit din orice tranzacţie desfăşurată în cursul obişnuit al afacerii unui astfel de intermediar.

 

Secţiunea 2

Conturi financiare

32. Contul financiar reprezintă un cont administrat de o instituţie financiară şi include:

1) conturi de depozit;

2) conturi de custodie;

3) în cazul unei entităţi de investiţii, orice drepturi aferente capitalului sau datoriei aparţinând instituţiei financiare. Fără a aduce atingere dispoziţiilor anterioare, termenul „cont financiar” nu include niciun drept aferent capitalului sau datoriei unei entităţi care este o entitate de investiţii doar din motivul că aceasta:

a) prestează un serviciu de consiliere în investiţii şi acţionează în numele unui client; sau

b) administrează portofolii ale unui client şi acţionează în numele acestuia în scopul realizării de investiţii, de gestionare sau de administrare a activelor financiare depuse în numele clientului la o instituţie financiară, alta decât respectiva entitate;

4) în cazul unei instituţii financiare care nu este prevăzută la sbp.3), orice drept aferent capitalului sau datoriei instituţiei financiare, în cazul în care categoria de drepturi a fost stabilită cu scopul de a evita raportarea;

5) orice contract de asigurare cu valoare în numerar şi orice contract de anuitate emis sau administrat de către o instituţie financiară, altul decât o anuitate viageră imediată, nelegată de investiţii, netransferabilă, care îi este emisă unei persoane fizice şi corespunde unei pensii sau unei indemnizaţii de invaliditate furnizate în cadrul unui cont care este un cont exclus.

33. Contul financiar nu include niciun cont care este un cont exclus. Din categoria conturilor excluse fac parte:

1) un cont de pensii care corespunde cumulativ următoarelor cerinţe:

a) contul este reglementat drept cont de pensie cu caracter personal sau face parte dintr-un plan de pensii reglementat pentru furnizarea de beneficii cu titlu de pensii sau de indemnizaţii, inclusiv indemnizaţii de invaliditate sau de deces;

b) contul beneficiază de un tratament fiscal favorabil, respectiv contribuţiile în cont care ar face în mod normal obiectul impozitării sunt deductibile sau excluse din venitul brut al titularului de cont sau impozitate la o cotă redusă ori impozitarea venitului din investiţii generat de contul respectiv este amânată sau venitul din investiţii este impozitat la o cotă redusă;

c) este obligatorie raportarea informaţiilor cu privire la cont către autorităţile fiscale;

d) retragerile sunt condiţionate de atingerea unei vârste de pensionare determinate, de invaliditate sau deces sau se aplică sancţiuni în cazul retragerilor efectuate înainte de astfel de evenimente determinate;

e) contribuţiile anuale sunt limitate la echivalentul în lei a 50000 USD sau mai puţin, fie există o limită maximă de contribuţie pe durata vieţii, egală cu echivalentul în lei a 1000000 USD sau inferioară, aplicându-se, în fiecare caz, normele prevăzute la Capitolul VIII privind agregarea conturilor şi conversia valutară. Un cont financiar care îndeplineşte în alt mod cerinţa prezentei litere nu încetează să îndeplinească această cerinţă numai din cauza faptului că respectivul cont financiar poate primi active sau fonduri virate din unul sau mai multe conturi financiare care îndeplinesc cerinţele prezentului subpunct sau ale sbp.2) sau din unul sau mai multe fonduri de pensii menţionate la pct.7 sbp.2);

2) un cont reglementat în alte scopuri decât pentru pensii, care beneficiază de un tratament fiscal favorabil, dacă îndeplineşte cumulativ următoarele cerinţe:

a) contul este reglementat drept organism de plasament în alte scopuri decât pentru pensie şi este tranzacţionat în mod regulat pe o piaţă a titlurilor de valoare reglementată sau contul este reglementat drept instrument pentru economii în alte scopuri decât pentru pensie;

b) contul beneficiază de un tratament fiscal favorabil, respectiv contribuţiile în cont care ar face în mod normal obiectul impozitării sunt deductibile sau excluse din venitul brut al titularului de cont sau impozitate la o cotă redusă ori impozitarea venitului din investiţii generat de contul respectiv este amânată sau venitul din investiţii este impozitat la o cotă redusă;

c) retragerile sunt condiţionate de îndeplinirea unor criterii specifice legate de scopul contului de investiţii sau de economii (de exemplu, acordarea de beneficii medicale sau pentru educaţie) sau se aplică sancţiuni în cazul unor retrageri efectuate înainte ca aceste criterii să fie îndeplinite;

d) contribuţiile anuale sunt limitate la echivalentul în lei a 50000 USD sau mai puţin, aplicându-se normele prevăzute la Capitolul VIII privind agregarea conturilor şi conversia valutară.

Un cont financiar care îndeplineşte în alt mod această cerinţă nu încetează să îndeplinească această cerinţă numai din cauza faptului că respectivul cont financiar poate primi active sau fonduri virate din unul sau mai multe conturi financiare care îndeplinesc cerinţele prezentului subpunct sau ale sbp.1) sau din unul sau mai multe fonduri de pensii menţionate la pct.7 sbp.2);

3) un contract de asigurare de viaţă pe o anumită perioadă de timp cu condiţia ca acest contract să îndeplinească cumulativ următoarele cerinţe:

a) primele sunt periodice, nu se diminuează în timp, se plătesc cel puţin o dată pe an pe parcursul perioadei în care contractul este în vigoare sau până în momentul în care persoana asigurată împlineşte vârsta de 90 de ani, oricare dintre aceste perioade este mai scurtă;

b) nicio persoană nu poate avea acces la valoarea contractului prin retragere, împrumut sau altfel, fără rezoluţiunea contractului;

c) suma, alta decât o indemnizaţie de deces, care trebuie plătită în cazul anulării sau al rezoluţiunii contractului, nu poate depăşi totalul primelor plătite pentru contract, redusă cu suma reprezentând taxe aferente mortalităţii, morbidităţii şi cheltuielilor, fie că au fost sau nu aplicate efectiv pentru perioada sau perioadele în care contractul este în vigoare şi orice sume plătite înainte de anularea sau rezoluţiunea contractului;

d) contractul nu este deţinut de un cesionar cu titlu oneros.

4) un cont de patrimoniu succesoral dacă documentaţia pentru respectivul cont include o copie a testamentului sau a certificatului de deces al persoanei decedate. În acest sens, instituţia financiară raportoare trebuie să trateze contul ca având acelaşi statut pe care l-a avut anterior decesului titularului de cont până la data la care obţine o astfel de copie;

5) un cont escrow cu condiţia că acesta este instituit în legătură cu oricare dintre următoarele elemente:

a) un act judecătoresc;

b) o vânzare, un schimb, închirierea unei proprietăţi imobiliare sau personale, cu condiţia ca acest cont să îndeplinească următoarele cerinţe:

- contul este finanţat exclusiv cu o plată în avans, o sumă reprezentând o plată anticipată care constituie un acont, o sumă corespunzătoare pentru a asigura o obligaţie direct legată de tranzacţie sau o plată similară, ori este finanţat cu un activ financiar care este depus în cont în legătură cu vânzarea, cedarea sau închirierea proprietăţii;

- contul este instituit şi utilizat exclusiv pentru a garanta obligaţia cumpărătorului de a plăti preţul de achiziţie a proprietăţii, obligaţia vânzătorului de a plăti orice datorie neprevăzută ori a locatorului sau a locatarului de a plăti orice despăgubiri legate de proprietatea închiriată, după cum s-a convenit în contractul de închiriere;

- activele contului, inclusiv veniturile câştigate din aceste active, vor fi plătite sau altfel distribuite în beneficiul vânzătorului, cumpărătorului, locatorului sau locatarului, inclusiv în scopul îndeplinirii unei obligaţii a persoanei respective, atunci când bunul este vândut, cedat sau predat sau când contractul de închiriere este rezolvit;

- contul nu este un cont în marjă sau un cont similar instituit în legătură cu vânzarea sau tranzacţionarea unui activ financiar;

- contul nu este asociat unui cont prevăzut la sbp.6);

c) obligaţia unei instituţii financiare care achită ratele unui împrumut garantat cu bunuri imobiliare de a rezerva o parte din plată exclusiv în scopul facilitării plăţii impozitelor sau a asigurării referitoare la respectivul bun imobiliar la un moment ulterior;

d) obligaţia unei instituţii financiare de a facilita plata impozitelor la un moment ulterior;

6) un cont de depozit datorat plăţilor în exces dacă îndeplineşte următoarele cerinţe:

a) contul există numai din motivul că un client face o plată care depăşeşte soldul debitor cu privire la un card de credit sau la altă facilitate de credit reînnoibilă şi plata excedentară nu este restituită imediat clientului;

b) de la data intrării în vigoare a prezentului Regulament sau anterior acestei date, instituţia financiară pune în aplicare politici şi proceduri, fie pentru a împiedica un client de la a face o plată excedentară care depăşeşte echivalentul în lei a 50.000 USD, fie pentru a asigura faptul că orice plată excedentară efectuată de un client şi care depăşeşte cuantumul respectiv este restituită clientului în termen de 60 de zile, aplicând, în fiecare caz, normele prevăzute la Capitolul VIII privind conversia valutară. În acest sens, o plată excedentară a unui client nu se referă la solduri creditoare aferente unor debite contestate, dar include soldurile creditoare rezultate din restituiri de mărfuri;

7) un cont exclus cu risc scăzut de a fi utilizat pentru evaziune fiscală, dacă are caracteristici în mod substanţial similare cu oricare dintre conturile prevăzute la subpunctele enumerate în prezentul punct, cu condiţia ca statutul respectivului cont drept cont exclus să nu aducă atingere aplicării prevederilor Legii nr.69/2023 privind efectuarea schimbului automat de informaţii privind conturile financiare.

34. Cont de depozit reprezintă orice cont comercial, cum ar fi: cont curent, cont de economii, cont de depozit la termen sau un cont a cărui existenţă este documentată printr-un certificat de depozit, de economii, de investiţii, un certificat de îndatorare sau un alt instrument similar păstrat de o instituţie financiară în cadrul obişnuit al activităţii bancare sau al unei activităţi similare. Un cont de depozit include, de asemenea, o sumă deţinută de o companie de asigurări în temeiul unui contract de investiţii cu garanţie sau al unui acord similar care are drept scop plata sau creditarea de dobânzi către titular.

35. Cont de custodie reprezintă un cont care conţine unul sau mai multe active financiare în beneficiul unui terţ, cu excepţia unui contract de asigurare sau contract de anuitate.

36. Contract de anuitate reprezintă un contract în conformitate cu care emitentul este de acord să efectueze plăţi pentru o anumită perioadă de timp, determinată, în totalitate sau parţial, în funcţie de speranţa de viaţă a uneia sau mai multor persoane fizice. Termenul include, de asemenea, un contract care este considerat a fi un contract de anuitate în conformitate cu prevederile legale din Republica Moldova sau din altă jurisdicţie în care contractul a fost emis şi în conformitate cu care emitentul este de acord să facă plăţile pentru o perioadă de mai mulţi ani.

37. Contract de asigurare cu valoare în numerar reprezintă un contract de asigurare care are o valoare în numerar, cu excepţia contractului de reasigurare încheiat între două societăţi de asigurare.

38. Prin valoare în numerar se înţelege valoarea cea mai mare dintre:

1) suma pe care deţinătorul poliţei de asigurare este îndreptăţit să o primească în cazul răscumpărării sau rezoluţiunii contractului, calculată fără a scădea eventualele taxe de răscumpărare sau împrumuturi din poliţă;

2) suma pe care deţinătorul poliţei de asigurare o poate împrumuta în temeiul contractului sau în legătură cu acesta.

39. Fără a aduce atingere prevederilor pct.38, valoarea în numerar nu include o sumă de plătit în temeiul unui contract de asigurare:

1) doar din motivul decesului unei persoane fizice asigurate în temeiul unui contract de asigurare de viaţă;

2) drept indemnizaţie pentru o daună corporală, o boală sau o altă plată reparatorie pentru o pierdere economică ce survine în momentul producerii evenimentului asigurat;

3) drept rambursare a unei prime plătite anterior, cu excepţia costului taxelor de asigurare, fie că acestea sunt sau nu efectiv aplicate, în conformitate cu un contract de asigurare (altul decât un contract de asigurare de viaţă cu componentă de investiţii sau un contract de anuitate), ca urmare a anulării sau a rezoluţiunii contractului, a diminuării expunerii la risc pe parcursul perioadei în care contractul este efectiv în vigoare ori rezultând din corectarea unei erori de înscriere sau a unei erori similare cu privire la prima stipulată în contract;

4) drept dividend în beneficiul deţinătorului poliţei de asigurare (în afară de dividendele transferate la rezoluţiunea contractului) cu condiţia ca respectivele dividende să fie legate de un contract de asigurare în conformitate cu care singurele indemnizaţii de plătit sunt cele prevăzute la sbp.2);

5) drept restituire a unei prime în avans sau a unui depozit de primă pentru un contract de asigurare a cărui primă trebuie plătită cel puţin o dată pe an, dacă suma care reprezintă prima anticipată sau depozitul de primă nu depăşeşte suma primei anuale de plată pentru anul următor în temeiul contractului.

 

Secţiunea 3

Normele generale de precauţie

40. Un cont este considerat a fi un cont raportabil începând de la data la care este identificat ca atare în conformitate cu normele de precauţie.

41. Din momentul în care un cont este considerat un cont raportabil, acesta îşi menţine această funcţie până la data la care încetează a mai fi un cont raportabil, chiar dacă soldul sau valoarea contului este egală cu zero sau este negativă sau nu există nicio sumă plătită sau creditată în contul respectiv sau în legătură cu respectivul cont.

42. Atunci când un cont este identificat ca fiind un cont raportabil, în funcţie de situaţia acestuia la sfârşitul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare, informaţiile în legătură cu acest cont trebuie raportate ca şi când ar fi fost un cont raportabil pe tot parcursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare în care a fost identificat ca atare.

43. Când un cont raportabil este închis, informaţiile raportate cu privire la acel cont trebuie să acopere perioada în care acesta a fost activ. Dacă contul a fost închis pe parcursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare, se va raporta informaţia despre închiderea contului, fără obligaţia de raportare a soldului sau a valorii contului respectiv.

44. Informaţiile cu privire la un cont raportabil trebuie să fie raportate anual, în anul calendaristic următor anului la care se referă informaţiile.

45. Soldul sau valoarea unui cont se stabileşte ca fiind cel/cea valabil/valabilă în ultima zi a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare.

46. În cazul în care pragul soldului sau valorii contului urmează să se stabilească în ultima zi a unui an calendaristic, soldul sau valoarea în cauză trebuie stabilit/stabilită în ultima zi a perioadei de raportare care se încheie cu sau în anul calendaristic respectiv.

47. În situaţia în care perioada de raportare se încheie cu anul calendaristic respectiv, atunci soldul sau valoarea contului trebuie să fie stabilit/stabilită la data de 31 decembrie a anului calendaristic.

48. În situaţia în care perioada de raportare se încheie în cursul anului calendaristic, atunci soldul sau valoarea în cauză trebuie să fie stabilit/stabilită în ultima zi a perioadei de raportare, dar în cursul anului calendaristic respectiv.

49. Instituţiile financiare raportoare pot să contracteze prestatori de servicii, în scopul îndeplinirii obligaţiilor de raportare şi de precauţie. Responsabilitatea pentru respectivele obligaţii revine în continuare instituţiilor financiare raportoare şi prestatorilor de servicii antrenaţi, inclusiv pentru obligaţiile lor cu privire la respectarea legislaţiei în domeniul prelucrării datelor cu caracter personal.

50. Instituţiile financiare raportoare pot aplica următoarele proceduri în ceea ce priveşte conformarea cu normele generale de precauţie:

1) pentru conturile preexistente pot fi aplicate normele de precauţie cu privire la conturile noi. Normele de precauţie cu privire la conturilor preexistente vor fi aplicate în continuare;

2) pentru conturile cu valoarea mică pot fi aplicate normele de precauţie cu privire la conturile cu valoare mare.

51. Termenul „cont preexistent” înseamnă:

1) cont financiar administrat de către o instituţie financiară raportoare până la data intrării în vigoare a prezentului Regulament;

2) orice cont financiar al unui titular de cont, indiferent de data la care a fost deschis respectivul cont financiar, în cazul în care:

a) titularul de cont deţine, de asemenea, la instituţia financiară raportoare sau la o entitate afiliată acesteia din Republica Moldova un cont financiar care este un cont preexistent în conformitate cu sbp.1);

b) instituţia financiară raportoare şi, după caz, entitatea afiliată acesteia din Republica Moldova tratează atât conturile financiare menţionate anterior, precum şi orice alte conturi financiare ale titularului de cont care sunt considerate drept conturi preexistente în temeiul sbp.2) drept un singur cont financiar în scopul respectării măsurilor aplicabile declaraţiei pe propria răspundere şi documentelor justificative, prevăzute la Capitolul VIII, şi în scopul stabilirii soldului sau a valorii oricăruia dintre conturile financiare, atunci când aplică oricare dintre pragurile referitoare la cont;

c) în ceea ce priveşte un cont financiar care face obiectul măsurilor de precauţie privind clienţii prevăzute de articolele 5, 7 şi 8 din Legea nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălări banilor şi finanţării terorismului, instituţia financiară raportoare este autorizată să respecte respectivele măsuri referitoare la contul financiar bazându-se pe aceste măsuri efectuate pentru contul preexistent prevăzut la sbp.1);

d) deschiderea contului financiar nu implică obligaţia de a furniza informaţii despre un client nou, suplimentare sau modificate de către titularul de cont, în afara celor necesare în scopul aplicării normelor de precauţie prevăzute de prezentul Regulament.

52. Termenul „cont nou” înseamnă un cont financiar administrat de o instituţie financiară raportoare, deschis după data intrării în vigoare a prezentului Regulament, cu excepţia cazului în care acesta este considerat drept un cont preexistent în temeiul pct.51 sbp.2).

 

Capitolul IV

NORME DE PRECAUŢIE CU PRIVIRE LA CONTURILE

PREEXISTENTE ALE PERSOANEI FIZICE

 

Secţiunea 1

Normele generale

53. Prezentul capitol conţine norme de precauţie necesare pentru identificarea conturilor raportabile dintre conturile preexistente ale persoanei fizice.

54. Termenul de „contul preexistent al persoanei fizice” înseamnă un cont preexistent deţinut de una sau mai multe persoane fizice.

55. Termenul de „cont cu valoare mică” înseamnă un cont preexistent al persoanei fizice cu un sold sau o valoare agregată a contului care nu depăşeşte la data intrării în vigoare a prezentului Regulament sau la data de 31 decembrie a fiecărui an ulterior, echivalentul în lei a 1000000 USD.

56. Termenul de „cont cu valoare mare” înseamnă un cont preexistent al persoanei fizice cu un sold sau o valoare agregată a contului care depăşeşte la data intrării în vigoare a prezentului Regulament sau la data de 31 decembrie a fiecărui an ulterior, echivalentul în lei a 1000000 USD.

 

Secţiunea 2

Norme de precauţie cu privire la conturile cu valoare mică

57. În cazul conturilor cu valoare mică, în vederea stabilirii dacă titularul contului persoană fizică este o persoană raportabilă, instituţia financiară raportoare poate aplica următoarele proceduri:

1) testul adresei de domiciliu/reşedinţă privind titularii conturilor ale persoanelor fizice;

2) căutarea în evidenţa electronică a instituţiei financiare raportoare.

58. La aplicarea testului adresei de domiciliu/reşedinţă, pentru a stabili dacă respectivul titular de cont al persoanei fizice este o persoană raportabilă, instituţia financiară raportoare poate considera că titularul de cont al persoanei fizice are rezidenţa fiscală în jurisdicţia în care este situată adresa de domiciliu/reşedinţă, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:

1) instituţia financiară raportoare deţine în evidenţele sale adresa de domiciliu/reşedinţă pentru titularul de cont al persoanei fizice;

2) această adresă de domiciliu/reşedinţă este actuală;

3) această adresă de domiciliu/reşedinţă se bazează pe documente justificative.

59. Adresa de domiciliu/reşedinţă este considerată a fi actuală în cazul în care este adresa de domiciliu/reşedinţă cea mai recentă care a fost înregistrată de către instituţia financiară raportoare cu privire la titularul de cont al persoanei fizice.

60. În cazul în care instituţia financiară raportoare alege să aplice testul adresei de domiciliu/reşedinţă, aceasta trebuie să aplice testul cu privire la fiecare cont cu valoare mică. În cazul în care instituţia financiară raportoare alege să nu aplice testul adresei de domiciliu/reşedinţă sau una sau mai multe cerinţe ale testului nu sunt îndeplinite, atunci trebuie să efectueze căutarea în evidenţa electronică cu privire la respectivul cont cu valoare mică.

61. Pot fi considerate documente justificative, dar nu exclusiv, actul de identitate, certificatul de rezidenţă fiscală, paşaportul, permisul de conducere auto sau orice alt document emis de către o autoritate publică.

62. Potrivit procedurii testului de domiciliu/reşedinţă, o instituţie financiară raportoare trebuie să aibă politici şi proceduri în vigoare pentru a verifica adresa de domiciliu/reşedinţă pe baza documentelor justificative.

63. Dacă instituţia financiară raportoare a aplicat procedura adresei de domiciliu/reşedinţă şi a intervenit o modificare a circumstanţelor, care determină instituţia financiară raportoare să cunoască faptul că documentele justificative nu sunt veridice, instituţia financiară are obligaţia, până în ultima zi a anului calendaristic sau în 90 de zile de la anunţarea sau descoperirea unei astfel de modificări a circumstanţelor, să obţină o declaraţie pe propria răspundere din partea titularului contului preexistent şi un document justificativ nou pentru a stabili rezidenţa fiscală a titularului contului preexistent.

64. Declaraţia titularului contului preexistent, dată sub sancţiunea falsului în declaraţii, este valabilă doar dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

1) instituţia financiară raportoare a obţinut această declaraţie în temeiul pct.63;

2) conţine adresa de rezidenţă a titularului contului preexistent;

3) este datată şi semnată de titularul contului preexistent.

65. Dacă instituţia financiară raportoare nu poate identifica adresa de domiciliu/reşedinţă titularului contului, instituţia financiară raportoare trebuie să aplice procedura de căutare în evidenţa electronică.

66. În baza procedurii de căutare în evidenţa electronică, instituţia financiară raportoare trebuie să examineze informaţiile disponibile pentru căutarea electronică în baza de date a instituţiei, cu privire la următoarele indicii:

1) identificarea titularului de cont al persoanei fizice preexistent drept rezident al unei jurisdicţii care face obiectul raportării;

2) adresa de corespondenţă sau de domiciliu/reşedinţă actuală, inclusiv o căsuţă poştală, dintr-o jurisdicţie care face obiectul raportării;

3) unul sau mai multe numere de telefon dintr-o jurisdicţie care face obiectul raportării şi niciun număr de telefon din Republica Moldova;

4) instrucţiunile permanente, altele decât cele privind un cont de depozit, de a transfera fonduri într-un cont administrat într-o jurisdicţie care face obiectul raportării;

5) o împuternicire sau o altă formă de delegare a dreptului de semnătură valabilă, acordată unei persoane cu adresa într-o jurisdicţie care face obiectul raportării;

6) o adresă cu menţiunea „corespondenţă reţinută” sau „reclamată de persoană alta decât titularul contului” într-o jurisdicţie care face obiectul raportării, în cazul în care instituţia financiară raportoare nu are la dosar nicio altă adresă pentru titularul de cont.

67. În cazul în care nu se descoperă în urma căutării în evidenţa electronică niciunul dintre indiciile enumerate la pct.66, nu se impune nicio măsură suplimentară până în momentul în care intervine o modificare a circumstanţelor care să ducă fie la asocierea unuia sau mai multor indici cu contul preexistent al persoanei fizice, fie la transformarea contului într-un cont cu valoare mare.

68. În cazul în care oricare dintre indiciile enumerate la pct.66 subpunctele 1)-5) este descoperit în urma căutării în evidenţa electronică sau în cazul în care intervine o modificare a circumstanţelor care să ducă la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul persoanei fizice preexistent, instituţia financiară raportoare trebuie să considere titularul de cont drept rezident fiscal în fiecare jurisdicţie care face obiectul raportării pentru care este identificat un indiciu, cu excepţia cazului în care aceasta alege să aplice procedura prevăzută de pct.70 şi cu privire la respectivul cont se aplică una dintre excepţiile prevăzute la respectivul punct.

69. În cazul în care o adresă cu menţiunea „corespondenţă reţinută” sau „reclamată de persoană alta decât titularul contului” este descoperită în urma căutării electronice şi nicio altă adresă şi nici unul dintre celelalte indicii enumerate la pct.66 subpunctele 1)-5) nu este identificată/identificat cu privire la titularul de cont, instituţia financiară raportoare trebuie, în ordinea cea mai adecvată a circumstanţelor, să efectueze căutarea în evidenţa pe suport de hârtie sau să întreprindă acţiuni pentru a obţine din partea titularului de cont o declaraţie pe propria răspundere sau documente justificative pentru a stabili rezidenţa fiscală (rezidenţele fiscale) a/ale respectivului titular de cont. În cazul în care în urma căutării în dosar nu se constată niciun indiciu, iar acţiunile pentru a obţine declaraţia pe propria răspundere sau documente justificative nu dau rezultate, instituţia financiară raportoare trebuie să raporteze contul Serviciului Fiscal de Stat drept cont nedocumentat.

70. Sub rezerva identificării unor indicii în temeiul pct.66, instituţia financiară raportoare nu este obligată să considere un titular de cont drept rezident al unei jurisdicţii care face obiectul raportării în cazul în care:

1) informaţiile referitoare la titularul contului preexistent al persoanei fizice conţin o adresă de corespondenţă sau de rezidenţă actuală în jurisdicţia respectivă care face obiectul raportării, unul sau mai multe numere de telefon în jurisdicţia respectivă care face obiectul raportării şi niciun număr de telefon în Republica Moldova sau instrucţiuni permanente cu privire la conturi financiare, altele decât conturile de depozit, de a transfera fonduri într-un cont administrat într-o jurisdicţie care face obiectul raportării, iar instituţia financiară raportoare obţine sau a examinat anterior şi păstrează evidenţa următoarelor informaţii:

a) o declaraţie pe propria răspundere din partea titularului contului preexistent al persoanei fizice privind jurisdicţia/jurisdicţiile de rezidenţă, care nu include/includ jurisdicţia/jurisdicţiile care face/fac obiectul raportării; şi

b) documente justificative care stabilesc statutul titularului contului preexistent al persoanei fizice ca nefiind obiectul raportării;

2) informaţiile referitoare la titularul contului preexistent al persoanei fizice conţin o împuternicire sau o altă formă de delegare a dreptului de semnătură valabilă, acordată unei persoane cu adresa în jurisdicţia respectivă care face obiectul raportării, iar instituţia financiară raportoare obţine sau a examinat anterior şi păstrează evidenţa următoarelor informaţii:

a) o declaraţie pe propria răspundere din partea titularului contului preexistent al persoanei fizice privind jurisdicţia/jurisdicţiile de rezidenţă, care nu include/includ jurisdicţia/jurisdicţiile care face/fac obiectul raportării; sau

b) documente justificative care stabilesc statutul titularului contului preexistent al persoanei fizice ca nefiind obiectul raportării.

 

Secţiunea 3

Norme de precauţie cu privire la conturile cu valoare mare

71. În cazul conturilor cu valoare mare, în vederea stabilirii dacă titularul contului al persoanei fizice este o persoană raportabilă, instituţia financiară raportoare poate aplica următoarele proceduri:

1) căutarea în evidenţa electronică a instituţiei financiare raportoare;

2) căutarea în acte pe suport de hârtie păstrate de instituţia financiară raportoare;

3) consultarea responsabilului pentru relaţii cu clienţii în scopul obţinerii de informaţii concrete.

72. Căutarea în evidenţa electronică trebuie să fie efectuată pentru toate conturile cu valoare mare. Instituţia financiară raportoare trebuie să examineze informaţiile disponibile pentru căutare electronică în baza de date a instituţiei, cu privire la oricare dintre indiciile descrise la pct.66.

73. În cazul în care evidenţa electronică a instituţiei financiare raportoare nu cuprinde toate informaţiile prevăzute la pct.66, atunci aceasta este obligată să efectueze căutarea în actele pe suport de hârtie doar cu privire la informaţiile prevăzute la pct.66, care nu sunt disponibile în format electronic.

74. În măsura în care informaţiile prevăzute la pct.66 nu sunt cuprinse în actele pe suport de hârtie, instituţia financiară raportoare trebuie să examineze următoarele documente asociate contului şi obţinute de aceasta în cursul ultimilor 5 ani, pentru oricare dintre indiciile prevăzute la pct.66:

1) cele mai recente documente justificative colectate cu privire la contul respectiv;

2) cel mai recent contract sau cea mai recentă documentaţie cu privire la deschiderea contului;

3) cea mai recentă documentaţie obţinută de instituţia financiară raportoare în conformitate cu măsurile de precauţie privind clienţii prevăzute de articolele 5, 7 şi 8 din Legea nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului sau în alte scopuri de reglementare;

4) orice formulare de împuternicire sau de delegare a dreptului de semnătură valabile; şi

5) orice instrucţiuni permanente în vigoare, altele decât cele referitoare la un cont de depozit, de a transfera fonduri.

75. O instituţie financiară raportoare nu este obligată să efectueze căutarea în actele pe suport de hârtie, prevăzută la punctele 73 şi 74, în măsura în care informaţiile disponibile pentru căutare electronică în baza de date a acesteia includ:

1) statutul titularului de cont în ceea ce priveşte rezidenţa;

2) adresa de rezidenţă şi adresa de corespondenţă ale titularului de cont, aflate la dosarul instituţiei financiare raportoare;

3) numărul (numerele) de telefon al/ale titularului de cont, aflat(e) la dosarul instituţiei financiare raportoare, dacă este cazul;

4) în cazul conturilor financiare, altele decât conturile de depozit, dacă există instrucţiuni permanente pentru a transfera fonduri din respectivul cont într-un alt cont (inclusiv un cont aflat la o altă sucursală a instituţiei financiare raportoare sau la o altă instituţie financiară);

5) dacă există o menţiune „corespondenţă reţinută” sau „reclamată de persoană alta decât titularul contului” pentru titularul de cont; şi

6) dacă există orice împuternicire sau altă formă de delegare a dreptului de semnătură pentru contul respectiv.

76. În afară de căutarea în evidenţa electronică şi în actele pe suport de hârtie, instituţia financiară raportoare trebuie să considere drept cont raportabil orice cont cu valoare mare încredinţat unui responsabil pentru relaţii cu clienţii, inclusiv orice conturi financiare agregate respectivului cont cu valoare mare, în cazul în care responsabilul pentru relaţii cu clienţii are în posesie documente concrete conform cărora titularul contului este o persoană raportabilă.

77. În vederea îndeplinirii obligaţiei prevăzute la pct.76, instituţia financiară raportoare desemnează o persoană/persoane responsabilă/responsabile pentru relaţii cu clienţii doar în scopurile prevăzute la acest punct, în legătură cu contul care are un sold sau o valoare agregată de mai mult de 1000000 USD, având în vedere normele prevăzute la Capitolul VIII privind agregarea conturilor şi conversia valutară.

78. Dacă, în urma examinării aprofundate a conturilor cu valoare mare, nu este descoperit niciunul dintre indiciile enumerate la pct.66, iar contul nu este identificat ca fiind deţinut de o persoană raportabilă conform pct.76, atunci nu sunt necesare acţiuni suplimentare până în momentul în care intervine o modificare a circumstanţelor care să ducă la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul respectiv.

79. În cazul în care, în urma examinării aprofundate a conturilor cu valoare mare, este descoperit oricare dintre indiciile enumerate la pct.66 sau în cazul în care intervine ulterior o modificare a circumstanţelor, care duce la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul, instituţia financiară raportoare trebuie să considere contul drept raportabil în fiecare jurisdicţie care face obiectul raportării pentru care este identificat un indiciu, cu excepţia cazului în care aceasta alege să aplice pct.70 şi cu privire la respectivul cont se aplică una dintre excepţiile prevăzute la respectivul punct. Indiciul identificat cu ocazia procedurii de examinare (de exemplu: căutarea în actele pe suport de hârtie sau consultarea responsabilului pentru relaţii cu clienţii) nu poate fi folosit pentru a clarifica un indiciu identificat cu ocazia altei proceduri de examinare (de exemplu: căutarea în evidenţa electronică).

80. În cazul în care, în urma examinării aprofundate a conturilor cu valoare mare, este descoperită o adresă cu menţiunea „corespondenţă reţinută” sau „reclamată de persoană alta decât titularul contului” şi pentru titularul de cont nu este identificată nicio altă adresă şi niciunul dintre celelalte indicii enumerate la pct.66, instituţia financiară raportoare trebuie să obţină din partea titularului de cont respectiv o declaraţie pe propria răspundere sau documente justificative pentru a stabili rezidenţa fiscală/rezidenţele fiscale a/ale respectivului titular de cont. În cazul în care o instituţie financiară raportoare nu poate obţine declaraţia pe propria răspundere sau documentele justificative respective, aceasta trebuie să raporteze contul Serviciului Fiscal de Stat drept cont nedocumentat.

81. În cazul în care un cont preexistent al persoanei fizice nu este un cont cu valoare mare la data intrării în vigoare a prezentului Regulament, dar devine un cont cu valoare mare începând cu ultima zi a anului calendaristic următor, instituţia financiară raportoare trebuie să finalizeze procedurile de examinare aprofundată cu privire la respectivul cont în anul calendaristic următor anului în care contul devine un cont cu valoare mare. Dacă, pe baza acestei examinări, respectivul cont este identificat drept cont raportabil, instituţia financiară raportoare are obligaţia de a raporta anual informaţiile necesare cu privire la respectivul cont pentru anul în care acesta este identificat drept cont care face obiectul raportării şi pentru anii următori, cu excepţia cazului în care titularul de cont încetează să mai fie o persoană raportabilă.

82. Odată ce o instituţie financiară raportoare aplică procedurile de examinare aprofundată pentru un cont cu valoare mare, instituţia financiară raportoare nu este obligată să aplice din nou respectivele proceduri, în afară de consultarea responsabilului pentru relaţii cu clienţii prevăzută la pct.76, cu privire la acelaşi cont cu valoare mare în orice an ulterior, cu excepţia cazului în care contul este nedocumentat, caz în care instituţia financiară raportoare ar trebui să aplice din nou, anual, respectivele proceduri, până în momentul în care respectivul cont încetează să mai fie nedocumentat.

83. În cazul în care intervine o modificare a circumstanţelor privind un cont cu valoare mare, care duce la asocierea cu contul respectiv a unuia sau a mai multor indicii prevăzute la pct.66, instituţia financiară raportoare trebuie să considere contul drept cont raportabil în legătură cu fiecare jurisdicţie care face obiectul raportării pentru care este identificat un indiciu, cu excepţia cazului în care aceasta alege să aplice pct.70 şi cu privire la respectivul cont se aplică una dintre excepţiile prevăzute la punctul menţionat.

84. Instituţia financiară raportoare trebuie să pună în aplicare proceduri prin care să se asigure că un responsabil pentru relaţii cu clienţii identifică orice modificare a circumstanţelor referitoare la un cont. De exemplu, în cazul în care responsabilului pentru relaţii cu clienţii i se comunică faptul că titularul de cont are o nouă adresă de corespondenţă într-o jurisdicţie care face obiectul raportării, instituţia financiară raportoare are obligaţia de a considera noua adresă drept o modificare a circumstanţelor şi, în cazul în care aceasta alege să aplice pct.70, este obligată să obţină documentele adecvate din partea titularului de cont.

85. Examinarea conturilor preexistente ale persoanei fizice cu valoare mare şi a conturilor preexistente ale persoanei fizice cu valoare mică trebuie finalizată până la 31 decembrie 2023.

86. Orice cont preexistent al persoanei fizice, care a fost identificat drept cont raportabil în temeiul prezentului capitol, trebuie considerat drept cont raportabil în toţi anii următori, cu excepţia cazului în care titularul de cont încetează să mai fie o persoană raportabilă.

 

Capitolul V

NORME DE PRECAUŢIE PRIVIND CONTURILE

NOI ALE PERSOANEI FIZICE

87. Termenul de „cont nou al persoanei fizice“ înseamnă un cont nou deţinut de una sau mai multe persoane fizice.

88. În ceea ce priveşte conturile noi ale persoanei fizice, în momentul deschiderii contului, instituţia financiară raportoare trebuie să obţină o declaraţie pe propria răspundere a titularului contului, dată sub sancţiunea falsului în declaraţii, care poate face parte din documentaţia de deschidere a contului şi care îi permite instituţiei financiare raportoare să stabilească rezidenţa fiscală/rezidenţele fiscale a/ale titularului de cont.

89. Odată ce instituţia financiară raportoare a obţinut declaraţia pe propria răspundere care îi permite să stabilească rezidenţa fiscală/rezidenţele fiscale a/ale titularului contului, instituţia financiară raportoare trebuie să confirme caracterul rezonabil al unei astfel de declaraţii, pe baza unor informaţii obţinute la deschiderea contului, inclusiv orice documente colectate în conformitate cu prevederile articolelor 5, 7 şi 8 din Legea nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, aceasta reprezentând „testul de rezonabilitate”.

90. Caracterul rezonabil al declaraţiei pe propria răspundere este confirmat dacă pe parcursul procedurilor de deschidere a contului şi cu ocazia examinării informaţiilor obţinute la momentul deschiderii contului, inclusiv conform prevederilor articolelor 5, 7 şi 8 din Legea nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, instituţia financiară raportoare nu cunoaşte sau nu are motive să cunoască că declaraţia pe propria răspundere este incorectă sau nu este de încredere.

91. În cazul unei declaraţii care nu trece testul de rezonabilitate, instituţia financiară raportoare va face demersuri ca pe parcursul procedurilor de deschidere a contului să obţină o declaraţie pe propria răspundere valabilă sau o explicaţie rezonabilă şi documentele aferente, dacă este cazul, care să confirme caracterul rezonabil al declaraţiei pe propria răspundere, situaţie în care trebuie să păstreze o copie sau o consemnare a unei astfel de explicaţii şi a documentelor aferente.

92. În situaţia în care o declaraţie pe propria răspundere nu trece testul de rezonabilitate şi instituţia financiară raportoare nu obţine o altă declaraţie pe propria răspundere conform pct.91, aceasta va raporta contul raportabil atât pentru jurisdicţia în care titularul contului a declarat că este rezident în declaraţia iniţială, cât şi pentru jurisdicţia în care titularul contului ar putea fi rezident.

93. În cazul în care prin declaraţia pe propria răspundere se stabileşte că titularul contului nou al persoanei fizice este rezident fiscal într-o jurisdicţie care face obiectul raportării, instituţia financiară raportoare trebuie să considere contul drept cont care face obiectul raportării. Declaraţia pe propria răspundere trebuie să permită stabilirea rezidenţei fiscale/rezidenţelor fiscale a/ale titularului contului nou al persoanei fizice.

94. Cu privire la conturile noi ale persoanei fizice, declaraţia pe propria răspundere a titularului contului este declaraţia care furnizează statutul acestuia şi orice altă informaţie care poate să fie solicitată în mod rezonabil de către instituţia financiară raportoare pentru a-şi îndeplini obligaţiile de raportare şi de precauţie.

95. Declaraţia pe propria răspundere îşi pierde valabilitatea la data la care instituţia financiară raportoare care deţine declaraţia cunoaşte sau are motive să cunoască că circumstanţele s-au schimbat. Instituţia financiară raportoare poate lua decizia să considere că o persoană are acelaşi statut ca şi acel pe care l-a avut înainte de modificarea circumstanţelor până la unul din următoarele momente care survine mai devreme: la expirarea a 90 de zile de la data la care declaraţia pe propria răspundere îşi pierde valabilitatea ca urmare a modificării circumstanţelor, data la care valabilitatea declaraţiei este confirmată sau data la care se obţine o nouă declaraţie.

96. Instituţia financiară raportoare poate să se bazeze pe declaraţia pe propria răspundere a titularului contului nou al persoanei fizice fără să fie obligată să examineze posibilele modificări de circumstanţe, care pot afecta valabilitatea declaraţiei, în afară de situaţia în care se află în posesia unor documente care o pot face să cunoască sau să aibă motive să cunoască faptul că aceste circumstanţe s-au schimbat.

97. Dacă instituţia financiară raportoare nu poate să obţină o confirmare a valabilităţii declaraţiei iniţiale sau o declaraţie valabilă în termenul de 90 de zile de la data la care declaraţia pe propria răspundere îşi pierde valabilitatea ca urmare a modificării circumstanţelor, instituţia financiară raportoare trebuie să considere titularul contului ca fiind rezident al jurisdicţiei în care titularul contului a declarat că este rezident în declaraţia iniţială şi în jurisdicţia în care titularul contului ar putea fi rezident ca urmare a modificării de circumstanţe.

98. Instituţiile financiare raportoare pot să utilizeze prestatori de servicii în scopul îndeplinirii obligaţiilor de raportare şi precauţie. Instituţia financiară raportoare poate să folosească documentele obţinute de prestatorii de servicii pentru a-şi îndeplini obligaţiile de raportare şi precauţie, iar obligaţiile de raportare şi precauţie rămân în sarcina instituţiei financiare raportoare.

99. Instituţia financiară raportoare care obţine un cont de la un predecesor sau cedent în cazul unei fuziuni sau preluări de conturi cu titlu oneros, trebuie să se bazeze pe documentele valabile, inclusiv pe o declaraţie pe propria răspundere valabilă, sau pe copii de pe aceste documente valabile obţinute de predecesor sau cesionar.

100. Instituţia financiară raportoare care obţine un cont printr-o fuziune sau preluare de conturi cu titlu oneros de la o altă instituţie financiară raportoare care a finalizat toate procedurile de raportare cu privire la conturile cesionate, trebuie să se bazeze pe documentaţia de stabilire a statutului titularului contului nou al persoanei fizice, colectată de predecesor sau cesionar, până la momentul în care cunoaşte sau are motive să cunoască faptul că declaraţia pe propria răspundere iniţială este incorectă sau a intervenit o modificare a circumstanţelor.

 

Capitolul VI

NORME DE PRECAUŢIE CU PRIVIRE LA CONTURILE

PREEXISTENTE ALE ENTITĂŢII

101. Termenul de „cont preexistent al entităţii” înseamnă un cont preexistent deţinut de una sau mai multe entităţi care sunt persoane raportabile sau de ENF pasive care sunt controlate de una sau mai multe persoane raportabile.

102. Cu excepţia cazului în care instituţia financiară raportoare decide altfel, fie cu privire la toate conturile preexistente ale entităţii, fie separat, cu privire la orice grup clar identificat de astfel de conturi, un cont preexistent al entităţii cu un sold agregat sau o valoare agregată a contului care nu depăşeşte, la data intrării în vigoare a prezentului Regulament, echivalentul în lei a 250000 USD, nu face obiectul obligaţiei de examinare, identificare sau raportare drept un cont raportabil, până în momentul în care soldul agregat sau valoarea agregată a contului depăşeşte cuantumul respectiv în ultima zi din orice an calendaristic ulterior.

103. Astfel, conturile preexistente ale entităţii care fac obiectul examinării sunt:

1) un cont preexistent al entităţii cu un sold sau o valoare agregată a contului care depăşeşte echivalentul în lei a 250000 USD la data intrării în vigoare a prezentului Regulament; şi

2) un cont preexistent al entităţii care nu depăşeşte echivalentul în lei a 250000 USD la data intrării în vigoare a prezentului Regulament, dar cu un sold sau o valoare agregată a contului care depăşeşte acest cuantum în ultima zi din orice an calendaristic ulterior.

104. Pentru conturile preexistente ale entităţii instituţia financiară raportoare trebuie să aplice procedurile de examinare stabilite la pct.105 pentru a stabili:

1) dacă contul este deţinut de una sau mai multe entităţi care sunt persoane raportabile;

2) dacă contul este deţinut de una sau mai multe entităţi care sunt ENF pasive, controlate de una sau mai multe persoane raportabile.

105. Procedura de examinare dacă un cont preexistent al entităţii este deţinut de una sau mai multe entităţi care sunt persoane raportabile în sensul pct.104 sbp.1), constă în analiza:

1) informaţiilor păstrate în scopuri de reglementare sau de relaţii cu clienţii, inclusiv informaţii colectate în conformitate cu prevederile articolelor 5, 7 şi 8 din Legea nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, pentru a stabili dacă informaţiile indică faptul că titularul de cont este rezident într-o jurisdicţie care face obiectul raportării. În acest scop, informaţiile care indică faptul că titularul de cont este rezident într-o jurisdicţie care face obiectul raportării includ: un loc de înregistrare sau de constituire într-o jurisdicţie care face obiectul raportării; o adresă într-o jurisdicţie care face obiectul raportării; sau o adresă a unuia sau mai multor administratori fiduciari, după caz, într-o jurisdicţie care face obiectul raportării, în măsura în care această informaţie este disponibilă;

2) dacă informaţiile indică faptul că titularul de cont este rezident într-o jurisdicţie care face obiectul raportării, instituţia financiară raportoare trebuie să considere contul drept cont raportabil, cu excepţia cazului în care aceasta obţine o declaraţie pe propria răspundere din partea titularului de cont sau stabileşte, în mod rezonabil, pe baza informaţiilor aflate în posesia sa sau care sunt disponibile public, că titularul de cont nu este o persoană raportabilă în legătură cu jurisdicţia respectivă.

106. Procedura de examinare pentru a stabili dacă contul este deţinut de una sau mai multe entităţi care sunt ENF pasive, controlate de una sau mai multe persoane raportabile, trebuie să fie aplicate procedurile de examinare prevăzute la punctele 107-109, pentru a stabili:

1) dacă titularul contului este o ENF pasivă;

2) persoanele care exercită controlul asupra titularului contului;

3) dacă oricare dintre aceste persoane care exercită controlul asupra unei ENF pasive este o persoană raportabilă.

107. Pentru a stabili dacă titularul contului este o ENF pasivă, instituţia financiară raportoare trebuie să obţină o declaraţie pe propria răspundere din partea titularului contului pentru a stabili statutul acestuia, cu excepţia cazului în care există informaţii aflate în posesia acesteia sau sunt disponibile public, pe baza cărora poate stabili că titularul contului nu este o ENF pasivă.

108. În scopul stabilirii persoanelor care controlează o ENF pasivă, o instituţie financiară raportoare se bazează şi pe informaţiile colectate şi păstrate în conformitate cu prevederile articolelor 5, 7 şi 8 din Legea nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.

109. În scopul stabilirii dacă o persoană care exercită controlul asupra unei ENF pasive este o persoană raportabilă, o instituţie financiară raportoare se poate baza pe:

1) informaţiile colectate şi păstrate în conformitate cu prevederile articolelor 5, 7 şi 8 din Legea nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, în cazul unui cont preexistent al entităţii deţinut de una sau mai multe ENF pasive cu un sold sau o valoare agregată care nu depăşeşte echivalentul în lei a 1000000 USD;

2) o declaraţie pe propria răspundere din partea titularului de cont sau a persoanei care exercită controlul, care poate fi furnizată în aceeaşi declaraţie a titularului contului preexistent al entităţii privind statutul său, referitoare la jurisdicţia (jurisdicţiile) în care persoana care exercită controlul are rezidenţa fiscală.

110. Procedurile suplimentare aplicabile conturilor preexistente ele entităţii sunt următoarele:

1) examinarea conturilor preexistente ale entităţii cu un sold sau o valoare agregată a acestora, care depăşeşte la data intrării în vigoare a prezentului Regulament echivalentul în lei a 250000 USD, trebuie finalizată până la data de 31 decembrie 2023;

2) examinarea conturilor preexistente ale entităţii cu un sold sau o valoare agregată a acestora, care nu depăşeşte la data intrării în vigoare a prezentului Regulament echivalentul în lei a 250000 USD, dar depăşeşte cuantumul respectiv la data de 31 decembrie a unui an ulterior, trebuie finalizată în anul calendaristic următor anului în care soldul sau valoarea agregată a contului depăşeşte acest cuantum;

3) în cazul în care intervine o modificare a circumstanţelor cu privire la un cont preexistent al entităţii, în urma căreia instituţia financiară raportoare află sau are motive să afle că declaraţia pe propria răspundere a titularului de cont sau alte documente asociate cu un cont sunt incorecte sau nu sunt de încredere, instituţia financiară raportoare trebuie să stabilească din nou statutul contului, până la ultima zi a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare corespunzătoare sau cel târziu în 90 de zile după observarea sau descoperirea modificării circumstanţelor.

 

Capitolul VII

NORMELE DE PRECAUŢIE PRIVIND CONTURILE

NOI ALE ENTITĂŢII

111. Instituţia financiară raportoare, în scopul identificării conturilor raportabile dintre conturile noi ale entităţii, trebuie să aplice procedurile de examinare, care impun instituţiilor financiare raportoare să stabilească dacă contul nou al entităţii este deţinut de una sau mai multe persoane raportabile sau de ENF pasive care sunt controlate de una sau mai multe persoane raportabile.

112. Pentru a stabili dacă contul nou al entităţii este deţinut de una sau mai multe persoane raportabile, la momentul deschiderii contului, instituţia financiară raportoare trebuie:

1) să obţină o declaraţie pe propria răspundere, care poate face parte din documentaţia de deschidere a contului, care îi permite instituţiei financiare raportoare să stabilească rezidenţa fiscală (rezidenţele fiscale) a/ale titularului de cont şi să confirme caracterul rezonabil al respectivei declaraţii pe baza informaţiilor obţinute de instituţia financiară raportoare în legătură cu deschiderea contului, inclusiv eventualele documente colectate în conformitate cu prevederile articolelor 5, 7 şi 8 din Legea nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului. În cazul în care entitatea certifică faptul că nu are rezidenţă fiscală, instituţia financiară raportoare se poate baza pe adresa sediului principal al entităţii pentru a stabili rezidenţa titularului de cont. Adresa sediului principal al entităţii este, în general, locul în care se află sediul conducerii efective. Adresa unei instituţii financiare la care entitatea administrează un cont, o căsuţă poştală sau o adresă utilizate exclusiv pentru corespondenţă, nu este adresa sediului principal al entităţii, cu excepţia cazului în care respectiva adresă este singura adresă utilizată de către entitate şi figurează ca adresă de înregistrare a entităţii în documentele de constituire. Totodată, o adresă furnizată purtând menţiunea „corespondenţă reţinută” nu este adresa sediului principal al entităţii;

2) să considere contul drept cont raportabil dacă declaraţia pe propria răspundere indică faptul că titularul de cont este rezident într-o jurisdicţie raportoare, cu excepţia cazului în care instituţia financiară raportoare stabileşte în mod rezonabil, pe baza informaţiilor aflate în posesia sa sau care sunt disponibile public, că titularul contului nu este o persoană raportabilă în legătură cu respectiva jurisdicţie raportoare.

113. Declaraţia pe propria răspundere trebuie să permită stabilirea rezidenţei fiscale/rezidenţelor fiscale a/ale titularului de cont.

114. Cerinţele pentru valabilitatea declaraţiilor pe propria răspundere obţinute în legătură cu conturile noi ale persoanei fizice sunt aplicabile şi pentru declaraţiile pe propria răspundere obţinute în legătură cu conturile noi ale entităţii.

115. Pentru a stabili dacă contul nou al entităţii este deţinut de una sau mai multe ENF pasive care sunt controlate de una sau mai multe persoane raportabile, instituţia financiară raportoare va aplica procedurile de examinare stabilite la punctele 106-109.

 

Capitolul VIII

NORME SUPLIMENTARE DE PRECAUŢIE

116. Prezentul capitol conţine norme suplimentare de precauţie, utilizate în procesul de punere în aplicare a normelor de precauţie menţionate anterior, care se referă la:

1) recurgerea la obţinerea unei declaraţii pe propria răspundere a titularului de cont şi documente justificative;

2) procedurile alternative pentru conturile financiare deţinute de beneficiari persoane fizice ai unui contract de asigurare cu valoare în numerar sau ai unui contract de anuitate şi pentru contractele de asigurare cu valoare în numerar de grup sau pentru contractele de anuitate de grup;

3) agregarea soldurilor conturilor şi conversia valutară.

117. O instituţie financiară raportoare nu se poate baza pe o declaraţie pe propria răspundere a titularului de cont sau pe documente justificative în cazul în care declaraţia sau documentele justificative sunt incorecte sau contrazic declaraţia persoanei cu privire la statutul acesteia.

118. Instituţia financiară raportoare poate considera că o declaraţie pe propria răspundere furnizată de o persoană este incorectă în sensul pct.116 sbp.1), dacă în baza documentelor pe care le deţine are motive să considere că:

1) declaraţia este incompletă cu privire la oricare dintre elementele declaraţiei, relevante pentru afirmaţiile făcute de persoană;

2) declaraţia conţine orice informaţii contradictorii cu afirmaţiile persoanei; sau

3) instituţia financiară raportoare deţine informaţii aferente altui cont care diferă de afirmaţiile persoanei.

119. Instituţia financiară raportoare poate să nu se bazeze pe documentele justificative furnizate de o persoană dacă acestea nu stabilesc în mod rezonabil identitatea persoanei care prezintă documentele justificative. Instituţia financiară raportoare poate să nu se bazeze pe documentele justificative dacă:

1) acestea conţin informaţii care se contrazic cu afirmaţiile persoanei cu privire la statutul acesteia;

2) instituţia financiară raportoare are informaţii provenite de la alt cont care sunt în contradicţie cu statutul persoanei; sau

3) documentele justificative nu conţin informaţiile necesare pentru a stabili statutul unei persoane.

120. În sensul pct.116 sbp.2), o instituţie financiară raportoare poate presupune că un beneficiar persoană fizică (altul decât deţinătorul) al unui contract de asigurare cu valoare în numerar sau al unui contract de anuitate, care beneficiază de o indemnizaţie de deces, nu este o persoană care face obiectul raportării şi poate considera un astfel de cont financiar ca nefiind un cont care face obiectul raportării, cu excepţia cazului în care instituţia financiară raportoare ştie sau are motive să ştie că beneficiarul este o persoană care face obiectul raportării.

121. Agregarea conturilor financiare este un proces de însumare a soldurilor sau a valorilor conturilor financiare ale unei persoane fizice sau ale unei entităţi, deţinute de o instituţie financiară raportoare sau de o entitate afiliată. Agregarea conturilor se realizează astfel:

1) instituţia financiară raportoare are obligaţia de a agrega sau de a lua în considerare toate conturile financiare administrate de către aceasta sau de o entitate afiliată, dar numai în măsura în care sistemele informatice ale instituţiei financiare raportoare arată o legătură între conturile financiare prin referire la un element de date, cum ar fi numărul de client sau numărul de identificare fiscală, şi permite agregarea soldurilor sau a valorii conturilor;

2) fiecărui titular al unui cont financiar deţinut în comun i se atribuie soldul sau valoarea integrală a contului financiar deţinut în comun în scopul aplicării cerinţelor privind agregarea.

122. În scopul stabilirii soldului sau a valorii agregate a conturilor financiare deţinute de o persoană fizică, pentru a stabili dacă un cont financiar este un cont cu valoare mare, o instituţie financiară raportoare are, de asemenea, obligaţia, în cazul oricăror conturi financiare cu privire la care responsabilul pentru relaţii cu clienţii ştie sau are motive să ştie că sunt în mod direct sau indirect deţinute, controlate sau instituite de către aceeaşi persoană fizică, de a agrega toate conturile respective.

123. Instituţiile financiare raportoare trebuie să folosească sumele echivalente în lei moldoveneşti pentru sumele exprimate în dolari SUA (USD), în vederea stabilirii pragurilor de raportare din prezentul Regulament. Instituţiile financiare raportoare care funcţionează în mai multe state pot să aplice sumele cu titlu de prag exprimate în dolari SUA (USD), alături de sumele echivalente în alte valute străine.

124. În scopul aplicării pct.123, instituţiile financiare raportoare trebuie să calculeze soldul sau valoarea contului prin aplicarea cursului oficial al leului moldovenesc stabilit de Banca Naţională a Moldovei, valabil la data intrării în vigoare a prezentului Regulament sau în ultima zi a anului calendaristic relevant ulterior sau al altei perioade de raportare adecvată ulterioară pentru care contul respectiv este raportat.

 

Capitolul IX

NORME DE RAPORTARE

125. Informaţiile care fac obiectul raportării conform prezentului Regulament sunt prevăzute la art.3 din Legea nr.69/2023.

126. Instituţiile financiare raportoare transmit Serviciului Fiscal de Stat informaţiile care fac obiectul raportării anual până la data de 31 mai a anului calendaristic următor anului la care se referă informaţiile.

127. Informaţiile care fac obiectul raportării se prezintă obligatoriu în format electronic, prin intermediul Sistemului Informaţional al Serviciului Fiscal de Stat.

128. Instituţiile financiare raportoare au obligaţia de a transmite informaţiile care fac obiectul raportării în forma şi modul stabilite de Serviciul Fiscal de Stat.

129. Informaţiile trebuie raportate în valuta în care este exprimat contul, iar informaţiile raportate trebuie să identifice valuta în care este exprimată fiecare sumă. În cazul unui cont exprimat în mai multe valute, instituţia financiară raportoare poate alege să raporteze informaţiile într-o valută în care este exprimat contul şi este obligată să identifice valuta în care este raportat contul.