D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.219g/2019 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 259

alin.(3) din Codul de procedură penală

(prelungirea termenului urmăririi penale)

 

nr. 24  din  02.03.2020

 

Monitorul Oficial nr.115-117/56 din 15.05.2020

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 13 decembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 2 martie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 259 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Alexandru Bot, în dosarul nr.1a-261/19, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către un complet de judecată de la Curtea de Apel Bălţi format din judecătorii doamnele Ala Rotaru, Ruslana Burdeniuc şi domnul Dumitru Puşca, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 8 februarie 2019, Judecătoria Drochia, sediul Râşcani, a pronunţat o sentinţă prin care a fost încetat procesul penal de învinuire a dlor Alexei Chele şi Marcel Prepeliţa de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 248 alin.(5) literele b şi d) [contrabanda] din Codul penal, din motiv că faptele acestora întrunesc elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de articolul 287 alin.(10) [încălcarea regulilor vamale] din Codul contravenţional. De asemenea, instanţa a încetat şi procesul contravenţional de învinuire pentru comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 287 alin.(10) din Codul contravenţional, din motivul expirării termenului de prescripţie pentru tragere la răspundere contravenţională. Totodată, instanţa a dispus confiscarea sumei de 201716 de lei, contravaloarea a 14348 de pachete de ţigări de diferite mărci, cu timbru de acciz al Republicii Moldova, pe care persoanele menţionate le-au trecut peste frontiera vamală a Republicii Moldova prin tăinuire de la controlul vamal.

4. Apărătorul dlor Alexei Chele şi Marcel Prepeliţa, dl avocat Alexandru Bot, a contestat cu apel sentinţa primei instanţe. În cererea de apel, avocatul a invocat, între altele, că procesul penal intentat în privinţa dlor Alexei Chele şi Marcel Prepeliţa trebuie încetat din motivul nulităţii mai multor acte procesuale întocmite cu încălcarea termenului fixat de către procuror pentru urmărirea penală.

5. Pe 4 decembrie 2019, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Alexandru Bot a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 259 alin.(3) din Codul de procedură penală.

6. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Curtea de Apel Bălţi a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 255

Ordonanţele organului de urmărire penală

„(1) În desfăşurarea procesului penal, organul de urmărire penală, prin ordonanţă, dispune asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale în condiţiile prezentului cod. Fiecare dintre acţiunile sau măsurile procesuale dispuse de către organul de urmărire penală se motivează, obligatoriu, în mod separat.

(2) Ordonanţa trebuie să fie motivată şi să cuprindă: data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea persoanei care o întocmeşte, cauza la care se referă, obiectul acţiunii sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia şi semnătura celui care a întocmit-o. Ordonanţa nesemnată de persoana care a întocmit-o nu are putere juridică şi se consideră nulă. Dacă organul de urmărire penală consideră că este cazul să fie luate anumite măsuri, face propuneri motivate în ordonanţă.”

Articolul 259

Termenele urmăririi penale

„(1) Urmărirea penală se efectuează în termen rezonabil.

(2) Termenul de urmărire penală într-o cauză concretă se stabileşte de către procuror prin ordonanţă, ţinându-se cont de criteriile de apreciere a termenului rezonabil prevăzute la art.20 alin.(2).

(3) Termenul de urmărire penală fixat de procuror este obligatoriu pentru ofiţerul de urmărire penală şi poate fi prelungit la solicitarea acestuia.

(4) În cazul în care este necesar a prelungi termenul de urmărire penală, ofiţerul de urmărire penală întocmeşte un demers motivat în acest sens şi îl prezintă procurorului înainte de expirarea termenului fixat de acesta.”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că articolul 259 alin.(3) din Codul de procedură penală nu conţine dispoziţii care ar stabili sancţiunile pentru încălcarea termenului de efectuare a urmăririi penale. Autorul sesizării menţionează că în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate procurorul nu ar fi semnat o ordonanţă de prelungire a termenului de desfăşurare a urmăririi penale. Destinatarul legii poate doar să presupună că încălcarea termenului stabilit pentru efectuarea urmăririi penale ar avea ca efect nulitatea actelor procedurale sau reducerea pedepsei conform articolului 385 alin.(4) din Codul de procedură penală.

10. În opinia sa, prevederile criticate contravin articolelor 1 alin.(3), 21 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Curtea reţine că o altă condiţie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, §82). Norma contestată trebuie să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată (a se vedea DCC nr.18 din 13 februarie 2020, §16, şi jurisprudenţa citată acolo).

15. Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate contestă dispoziţiile articolului 259 alin.(3) din Codul de procedură penală. Acest articol prevede că termenul de urmărire penală fixat de procuror este obligatoriu pentru ofiţerul de urmărire penală şi poate fi prelungit la solicitarea acestuia.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează legalitatea şi temeinicia unei sentinţe de încetare a procesului penal, din motiv că fapta ar întruni elementele constitutive ale unei contravenţii (a se vedea supra §3 şi §4). Curtea admite că instanţa de apel va verifica modul în care au fost aplicate dispoziţiile contestate. Aşadar, prevederile contestate sunt incidente litigiului.

17. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă din faţa instanţelor de drept comun (a se vedea DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, §27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerinţă în vreun drept fundamental.

19. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 21 [prezumţia nevinovăţiei] şi 23 alin.(2) [calitatea legii] din Constituţie.

20. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 21 din Constituţie, Curtea reţine că acest articol garantează principiul prezumţiei de nevinovăţie, potrivit căruia orice persoană acuzată de comiterea unui delict este prezumată nevinovată până atunci când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale. În acelaşi sens, potrivit articolului 6 §2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până atunci când vinovăţia sa va fi legal stabilită. Astfel, Curtea subliniază că orice persoană este considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare (DCC nr.4 din 20 ianuarie 2020, §22). Faptul că termenul de urmărire penală fixat de procuror este obligatoriu pentru ofiţerul de urmărire penală şi că acest termen poate fi prelungit la solicitarea acestuia nu ridică o problemă din perspectiva articolului 21 din Constituţie. Prin urmare, dispoziţiile contestate nu aduc vreo ingerinţă principiului prezumţiei de nevinovăţie.

21. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie, Curtea reiterează că aceste articole nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturi substanţiale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă valorile şi standardele pe care le garantează articolele menţionate mai sus: preeminenţa dreptului, calitatea legii (DCC nr.7 din 24 ianuarie 2020, §17; DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, §28).

22. Curtea constată că, de fapt, problema ridicată în sesizare vizează stabilirea efectelor în cazul nesemnării unei ordonanţe de prelungire a termenului pentru desfăşurarea urmăririi penale. De asemenea, autorul sesizării pune problema determinării sancţiunii pentru actele şi acţiunile procesuale întreprinse de către ofiţerul de urmărire penală/procuror după expirarea termenului fixat pentru urmărirea penală.

23. În acest sens, potrivit articolului 255 alin.(1) teza I din Codul de procedură penală, în desfăşurarea procesului penal, organul de urmărire penală, prin ordonanţă, dispune asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale. Curtea observă că articolul 255 alin.(2) din Codul de procedură penală prevede expres că ordonanţa nesemnată de persoana care a întocmit-o nu are putere juridică şi se consideră nulă. Totodată, articolul 251 din acelaşi Cod reglementează nulitatea actelor procedurale.

24. Aşadar, aspectele ridicate în sesizare ţin de interpretarea şi aplicarea legii şi exced competenţei Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, §29, şi jurisprudenţa citată acolo). Această competenţă le revine instanţelor de judecată. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, §50).

25. Curtea nu atestă, în prezenta cauză, vreo problemă de constituţionalitate.

26. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 259 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Alexandru Bot, în dosarul nr.1a-261/19, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.