D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.206g/2019 privind

 excepţia de neconstituţionalitate a articolului 282

din Codul de procedură penală

(durata maximă de menţinere

a statutului de învinuit

al persoanei)

 

nr. 4  din  20.01.2020

 

Monitorul Oficial nr.63-68/41 din 28.02.2020

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 20 noiembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 20 ianuarie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 282 din Codul de procedură penală, cu privire la omisiunea de a reglementa durata maximă de menţinere a statutului de învinuit al persoanei, ridicată de către dl avocat Vasile Pruteanu în dosarul nr.10-1362/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dl judecător Constantin Damaschin din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

 

A. CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

3. Pe 24 noiembrie 2008, a fost pornită cauza penală nr.2008990277 potrivit articolului 248 alin.(5) lit.d) [contrabandă] din Codul penal.

4. Pe 2 februarie 2009, dl Vladislav Căruceru, procuror în cadrul Procuraturii Generale, i-a înaintat dlui Oleg Clipa învinuirea de comitere a infracţiunii prevăzute de articolul 248 alin.(5) lit.d) din Codul penal.

5. Pe 29 februarie 2016, dl Vitalie Codreanu, procuror în cadrul Procuraturii Generale, a emis o ordonanţă privind suspendarea urmăririi penale potrivit articolului 287¹ alin.(1) pct.2) din Codul de procedură penală, până la identificarea tuturor persoanelor care ar putea fi puse sub învinuire pentru faptele cercetate.

6. Pe 18 iulie 2019, dl avocat Vasile Pruteanu, care îl reprezintă pe dl Oleg Clipa, a înaintat o cerere către Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, prin care a solicitat reluarea urmăririi penale şi scoaterea dlui Oleg Clipa de sub urmărire penală.

7. Dl Ion Brînză, procuror în cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, a comunicat răspunsul nr.16-317/08-5772 din 24 iulie 2019, prin care a informat că la această etapă a procesului penal lipsesc motive pentru reluarea urmăririi penale şi adoptarea deciziilor solicitate.

8. Dl avocat Vasile Pruteanu a contestat acest răspuns în conformitate cu articolul 313 [plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii] din Codul de procedură penală, în faţa unui judecător de instrucţie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana. Totodată, dl avocat Vasile Pruteanu a solicitat obligarea procurorului de a lichida încălcările identificate ale drepturilor şi libertăţilor omului prin reluarea urmăririi penale şi prin scoaterea dlui Oleg Clipa de sub urmărire penală.

9. Pe 10 octombrie 2019, dl avocat Vasile Pruteanu, care îl reprezintă pe dl Oleg Clipa, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 282 din Codul de procedură penală, cu privire la omisiunea de a reglementa durata maximă de menţinere a persoanei în calitate de învinuit.

10. Prin încheierea din 5 noiembrie 2019, dl judecător Constantin Damaschin din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]”.

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

„[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative”.

12. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 20

Desfăşurarea procesului penal în termen rezonabil

„(1) Urmărirea penală şi judecarea cauzelor penale se face în termene rezonabile.

(2) Criteriile de apreciere a termenului rezonabil de soluţionare a cauzei penale sunt:

1) complexitatea cazului;

2) comportamentul participanţilor la proces;

3) conduita organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată;

3¹) importanţa procesului pentru cel interesat;

4) vârsta de până la 18 ani a victimei.

(3) Urmărirea penală şi judecarea cauzelor penale în care sunt persoane aflate în arest, precum şi minori, se fac de urgenţa şi în mod preferenţial.

(4) Respectarea termenului rezonabil la urmărirea penală se asigură de către procuror, iar la judecarea cazului – de către instanţa respectivă.

(5) În situaţia în care, la efectuarea urmăririi penale sau la judecarea unei cauze concrete, există pericolul încălcării termenului rezonabil, participanţii la proces pot adresa judecătorului de instrucţie sau, după caz, instanţei care judecă în fond cauza o cerere privind accelerarea urmăririi penale sau a procedurii de judecare a cauzei. Examinarea cererii se face în absenţa părţilor, în termen de 5 zile lucrătoare, de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către un alt judecător sau de un alt complet de judecată decât cel care examinează cauza.

(6) Judecătorul de instrucţie sau instanţa decide asupra cererii din alin.(5) printr-o încheiere motivată, prin care fie că obligă organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa care judecă în fond cauza să întreprindă un act procesual, stabilind, după caz, un anumit termen pentru accelerarea procedurii, fie că respinge cererea. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.”

Articolul 282

Înaintarea acuzării

„Înaintarea acuzării învinuitului se va face de către procuror în prezenţa avocatului în decurs de 48 de ore din momentul emiterii ordonanţei de punere sub învinuire, dar nu mai târziu de ziua în care învinuitul s-a prezentat sau a fost adus în mod silit.

(2) Procurorul, după stabilirea identităţii învinuitului, îi aduce la cunoştinţă ordonanţa de punere sub învinuire şi îi explică conţinutul ei. Aceste acţiuni se atestă cu semnăturile procurorului, învinuitului, avocatului şi ale altor persoane care participă la această acţiune procesuală, aplicate pe ordonanţa de punere sub învinuire, indicându-se data şi ora punerii sub învinuire.

(3) După înaintarea acuzării, procurorul îi va explica învinuitului drepturile şi obligaţiile acestuia prevăzute în art.66. Învinuitului i se înmânează copia de pe ordonanţa de punere sub învinuire şi informaţia în scris privind drepturile şi obligaţiile lui. Acţiunile nominalizate, de asemenea, se consemnează în ordonanţa de punere sub învinuire în modul prevăzut în alin.(2).

(4) Învinuitul este audiat în aceeaşi zi în condiţiile prevăzute în art.104.”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul ei susţine că lipsa unui termen de menţinere a statutului de învinuit al persoanei constituie o omisiune legislativă contrară Constituţiei, iar această omisiune generează încălcarea dreptului constituţional al persoanei de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle.

14. Potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 16, 21, 23, 27, 28 şi 54 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl avocat Vasile Pruteanu, în dosarul nr.10-1362/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 282 din Codul de procedură penală, cu privire la omisiunea de a reglementa durata maximă de menţinere a statutului de învinuit al persoanei.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unei contestaţii împotriva unui refuz al procurorului de a relua urmărirea penală şi de a-l scoate pe învinuit de sub urmărire penală. Contestaţia în discuţie a fost formulată, între altele, în baza articolului 313 [plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţi] din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea admite că instanţa de judecată va aplica sau va ţine cont de prevederile criticate în analiza sa cu privire la legalitatea răspunsului procurorului.

20. Curtea a mai reţinut că prevederile aplicabile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

21. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 16, 27 şi 28 din Constituţie, Curtea constată că autorul nu a argumentat incidenţa acestora în prezenta cauză.

22. Curtea reţine că articolul 21 din Constituţie garantează principiul prezumţiei de nevinovăţie, potrivit căruia orice persoană acuzată de comiterea unui delict este prezumată nevinovată până atunci când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale. Astfel, Curtea subliniază că orice persoană este considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare.

23. În conformitate cu articolul 6 §2 din Convenţia Europeană, orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până atunci când vinovăţia sa va fi legal stabilită.

24. Cu privire la invocarea principiului constituţional al prezumţiei nevinovăţiei, garantat de articolul 21 din Constituţie, Curtea efectuează doar analize abstracte cu privire la legile contestate şi constată că acesta este inaplicabil în prezenta cauză.

25. Curtea consideră că trebuie să examineze sesizarea în discuţie şi din perspectiva respectării garanţiilor dreptului la un proces echitabil, inclusiv a dreptului la examinarea şi la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, consfinţit de articolul 20 din Constituţie.

26. Pentru a elucida problemele ridicate în sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va examina prevederile contestate din perspectiva articolului 20, coroborat cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie.

27. Curtea constată că modalitatea înaintării acuzării este prevăzută de lege (articolul 282 din Codul de procedură penală), fără a fi stabilit un termen fix de menţinere a persoanei în calitate de învinuit, astfel, fiind în prezenţa unei omisiuni legislative.

28. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă constituie obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă prin aceasta este afectat un drept constituţional fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.19 din 3 iulie 2018, §59).

29. Curtea reţine că Constituţia nu prevede termenul de menţinere a statutului de învinuit al persoanei. Mai mult, Constituţia nu-i impune legislatorului obligaţia de a institui un termen de menţinere a statutului de învinuit al persoanei.

30. Totuşi, Curtea constată că articolul 20 din Constituţie garantează, inter alia, ca urmărirea penală şi judecarea cauzei să fie desfăşurate într-un termen rezonabil. Principiul termenului rezonabil al procesului penal reprezintă un element al aplicării dreptului la un proces echitabil. Conform acestui principiu, organele de urmărire penală şi instanţele de judecată au obligaţia de a asigura soluţionarea cauzelor penale într-un termen rezonabil (a se vedea HCC nr.3 din 23 februarie 2016, §78).

31. În acest sens, Curtea reţine că termenul de menţinere a statutului de învinuit al persoanei trebuie dedus din termenul rezonabil garantat de articolul 6 §1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de articolul 20 din Constituţie. În materie penală, acest drept urmăreşte ca persoana să nu fie subiectul unei acuzaţii pentru o perioadă îndelungată de timp.

32. În acest context, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a stabilit că durata rezonabilă a unei proceduri trebuie apreciată în funcţie de circumstanţele cauzei şi cu ajutorul următoarelor criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente, precum şi miza litigiului pentru cel interesat (e.g. a se vedea Nakhmanovich v. Rusia, 2 martie 2006, §95; Holomiov v. Moldova, 7 noiembrie 2006, §137; Hajibeyli v. Azerbaidjan, 10 iulie 2008, §50; Cravcenco v. Moldova, 15 ianuarie 2008, §44; Matei şi Tutunaru v. Moldova, 27 octombrie 2009, §55; Panzari v. Moldova, 29 septembrie 2009, §31; Chiarello v. Germania, 20 iunie 2019, §45).

33. De asemenea, în vederea evaluării termenului rezonabil de desfăşurare a procesului penal, articolul 20 alin.(2) din Codul de procedură penală prevede următoarele criterii: 1) complexitatea cazului; 2) comportamentul participanţilor la proces; 3) conduita organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată; 3¹) importanţa procesului pentru cel interesat; 4) vârsta de până la 18 ani a victimei.

34. Aşadar, Curtea menţionează că termenul de menţinere a persoanei în calitate de învinuit trebuie să fie unul rezonabil. Acest termen nu poate fi stabilit in abstracto, ci în fiecare caz particular prin aplicarea criteriilor menţionate la §32 şi §33 din prezenta decizie.

35. Sub acest aspect, Curtea notează că respectarea termenului rezonabil la etapa urmăririi penale este asigurată de către procuror; la judecarea contestaţiilor măsurilor întreprinse de procuror – de către judecătorul de instrucţie; iar la judecarea cazului – de către instanţa de judecată.

36. În prezenta cauză, Curtea observă că pentru evitarea cazurilor de încălcare a termenului rezonabil în situaţia pornirii urmăririi penale în privinţa mai multor făptuitori, dintre care doar unii sunt identificaţi, legislaţia procesual-penală prevede disjungerea cauzei penale în privinţa persoanei identificate, conform articolului 279¹ alin.(2) din Codul de procedură penală. Procurorului îi revine sarcina de a aplica articolul menţionat.

37. Curtea Europeană a reţinut că aflarea persoanei într-o stare de incertitudine cu privire la viitorul său pentru o perioadă îndelungată de timp, ţinând cont de faptul că risca o condamnare penală, este contrară articolului 6 din Convenţie. Curtea Europeană a subliniat că acuzatul are dreptul la examinarea cazului său cu o diligenţă specială şi că, în materie penală, articolul 6 din Convenţie este conceput pentru evitarea incertitudinii în care se află o persoană acuzată (Kalpachka v. Bulgaria, 2 noiembrie 2006, §65; Borzhonov v. Rusia, 22 ianuarie 2009, §39; Grigoryan v. Armenia, 10 iulie 2012, §129; Borobar şi alţii v. România, 29 ianuarie 2013, §80).

38. Curtea reţine că, în cazul în care există pericolul încălcării termenului rezonabil, persoana, inclusiv învinuitul, dispune de remedii procesuale pentru apărarea dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. Conform articolului 66 alin.(2) pct.35) din Codul de procedură penală [drepturile şi obligaţiile învinuitului, inculpatului], învinuitul are dreptul de a sesiza procurorul ierarhic superior sau, după caz, instanţa de judecată despre încălcarea termenului rezonabil. Astfel, dacă o persoana consideră că este menţinută în calitate de învinuit o perioadă îndelungată de timp, atunci aceasta ar putea solicita accelerarea urmăririi penale conform articolului 20 alin.(5) şi (6) din Codul de procedură penală [desfăşurarea procesului penal în termen rezonabil]. Prin urmare, învinuitul dispune de un instrument procesual de apărare a dreptului la respectarea celerităţii procesului prin utilizarea recursului acceleratoriu. Mai mult, faptul că este suspendată cauza penală nu poate servi drept temei de respingere a plângerii înaintate în baza articolului 20 din Codul de procedură penală.

39. Totodată, Curtea menţionează că la nivel naţional a fost instituit un mecanism pentru redresarea încălcărilor termenului rezonabil, i.e. Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Astfel, potrivit articolului 1 alin.(1) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, scopul acestei legi îl reprezintă crearea unui remediu intern efectiv de apărare a dreptului la judecarea într-un termen rezonabil a cauzei şi a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. În baza acestei legi, persoana are dreptul de a solicita repararea prejudiciului material şi moral provocat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil.

40. Mai mult, Curtea constată că încălcarea termenului rezonabil pentru examinarea cazului constituie o circumstanţă atenuantă la individualizarea pedepsei [a se vedea articolul 76 alin.(1) lit.l) din Codul penal]. Această circumstanţă atenuantă poate fi aplicată indiferent de faptul dacă persoana s-a adresat sau nu pe parcursul procesului cu o cerere privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil în procedura prevăzută de Legea nr.87 din 21 aprilie 2011.

41. De altfel, şi Curtea Europeană a recunoscut, în cazurile referitoare la durata procedurilor, că despăgubirea pecuniară sau reducerea pedepsei poate constitui o redresare pentru procedurile excesiv de lungi (Scordino v. Italia, [MC], 29 martie 2006, §181; Chiarello v. Germania, 20 iunie 2019, §55).

42. În consecinţă, Curtea conchide că legislaţia prevede remedii pentru cazurile în care persoana este menţinută în calitate de învinuit o perioadă îndelungată şi asigură suficiente garanţii pentru apărarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale.

43. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 282 din Codul de procedură penală, cu privire la omisiunea de a reglementa durata maximă de menţinere a statutului de învinuit al persoanei, ridicată de către dl avocat Vasile Pruteanu, în dosarul nr.10-1362/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.