D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.165g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

a textului „indicat la alin.(1)” conţinut în articolul

326 alin.(1¹) din Codul penal

(traficul de influenţă)

 

nr. 117  din  14.11.2019

 

Monitorul Oficial nr.7-13/4 din 17.01.2020

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 16 septembrie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 14 noiembrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „indicat la alin.(1)” conţinut în articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal, ridicată de către dl Vadim Ciobanu, parte în dosarul nr.1ra-1270/19, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe 16 septembrie 2019, de către Curtea Supremă de Justiţie, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

 

A. CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

3. Potrivit unei ordonanţe din 14 decembrie 2017, dl Vadim Ciobanu a fost pus sub învinuire, fiind acuzat de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal.

4. Prima instanţă şi instanţa de apel au reţinut aceeaşi calificare efectuată de procuror.

5. Pe 3 septembrie 2019, dl Vadim Ciobanu în cadrul examinării admisibilităţii recursului în faţa Curţii Supreme de Justiţie a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului „indicat la alin.(1)” conţinut în articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal. Acest articol reglementează caracterul penal al faptei de trafic de influenţă.

6. Prin încheierea din 11 septembrie 2019, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

„Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

8. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 326

Traficul de influenţă

„(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvârşite,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(1¹) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1), pentru aceasta sau pentru o altă persoană, când respectiva persoană are sau susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, în scopul indicat la alin.(1),

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţional sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[…]”.

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a susţinut că dispoziţiile articolului 326 alin.(1¹) din Codul penal denotă lipsa clarităţii, accesibilităţii şi previzibilităţii, din care cauză aceste dispoziţii pot fi aplicate în mod arbitrar şi nu asigură o protecţie eficientă împotriva eventualelor abuzuri din partea organelor represive ale statului. Autorul sesizării a menţionat că legislatorul nu defineşte în mod expres scopul infracţiunii prevăzute la articolul 326 alin.(1¹), iar lipsa menţionării exprese a scopului acestei infracţiuni permite o interpretare extensivă din partea procurorului şi a instanţelor de judecată. Instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut aceeaşi calificare înaintată de procuror, menţionând că scopul acestei infracţiuni reprezintă una din modalităţile de comitere a infracţiunii prevăzute la articolul 326 alin.(1) din Codul penal, şi anume primirea de bani şi privilegii.

10. Totodată, autorul sesizării solicită Curţii să declare neconstituţional textul „indicat la alin.(l)” în măsura în care scopul infracţiunii prevăzute la articolul 326 alin.(1¹) Cod penal este altul decât determinarea unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine sau funcţionar internaţional să îndeplinească, să nu îndeplinească, să întârzie îndeplinirea sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea acţiuni vor fi sau nu săvârşite.

11. În opinia autorului excepţiei, prevederile contestate contravin articolului 1 alin.(3), care garantează că Republica Moldova este un stat de drept şi democratic, articolului 22, care garantează principiul legalităţii incriminării şi al legalităţii pedepsei, şi articolului 23 din Constituţie, care instituie exigenţele calităţii legii.

 

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl Vadim Ciobanu, parte în dosarul nr.1ra-1270/19, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie. Sesizarea este formulată de un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „indicat la alin.(1)” conţinut în articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate nu respectă exigenţele previzibilităţii şi clarităţii şi permit o interpretare extensivă din partea procurorului şi a instanţelor de judecată.

16. În jurisprudenţa sa, în care a pus în discuţie problema clarităţii şi a previzibilităţii legii, Curtea a subliniat că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile. Această cerinţă este îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, chiar din textul normei juridice relevante, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor jurişti profesionişti, care sunt acţiunile şi omisiunile ce-i pot angaja răspunderea penală şi care este pedeapsa aplicabilă, în cazul unor încălcări ale normei (a se vedea DCC nr.104 din 7 octombrie 2019, §18; HCC nr.24 din 17 octombrie 2019, §112-113).

17. Cu titlu preliminar, Curtea menţionează că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Deşi certitudinea este dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, §50, Berardi şi Mularoni v. San Marino, 10 ianuarie 2019, §42).

18. Curtea observă că autorul invocă o pretinsă aplicare incorectă a normei contestate de către instanţele de judecată. Curtea menţionează că interpretarea normelor de drept penal de către instanţele de judecată trebuie să fie conformă cu esenţa infracţiunii şi să fie în mod rezonabil previzibilă.

19. Cu referire la afirmaţiile autorului sesizării potrivit cărora dispoziţiile articolului 326 alin.(1) din Codul penal nu conţin cuvântul „scop”, Curtea observă că alineatul (1) descrie, de fapt, scopul infracţiunii prin textul „pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale”. Astfel, făptuitorul acţionează în realizarea unui scop special, şi anume determinarea funcţionarului să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale. În lipsa unui asemenea scop, faptele comise nu ar constitui o infracţiune. Existenţa scopului special condiţionează manifestarea de către făptuitor doar a intenţiei directe de a comite infracţiunea de trafic de influenţă sau de cumpărare de influenţă.

20. În norma invocată, scopul este clar formulat. Recurgerea la tehnica legiferării prin trimiterea la alte norme din Codul penal (articolul 326 alin.(1)) este folosită pentru a evita supraaglomerarea textuală. Ţinând cont de coerenţa şi consecvenţa incriminării bilaterale de la alin.(1) şi alin.(1¹) din articolul 326 din Codul penal, legislatorul a folosit o construcţie sintactică care să evite formulările repetitive în exprimarea scopului cumpărării de influenţă.

21. Curtea menţionează că încadrarea juridică a faptelor ţine de organele de drept care aplică legea, iar o eventuală aplicare defectuoasă a dispoziţiilor legale nu poate servi drept motiv de neconstituţionalitate. Problema de aplicare a legii excede competenţei Curţii, această atribuţie revenindu-le în exclusivitate instanţelor judecătoreşti, învestite prin lege cu controlul judecătoresc (articolul 114 din Constituţie). De asemenea, Curtea menţionează că, potrivit articolului 115 alin.(1) din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii, iar în conformitate cu articolul 1 alin.(2) din Legea nr.789 din 26 martie 1996, Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească supremă care asigură aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti. În acest sens, Curtea Europeană a recunoscut, în cauza Baydar v. Olanda, 24 aprilie 2018, §47, faptul că asigurarea aplicării uniforme şi a interpretării corecte a legilor de către instanţele supreme ale unui stat reprezintă un scop legitim compatibil cu Convenţia (a se vedea DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, §26).

22. Curtea reţine că textul contestat de la articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal este redactat cu o precizie suficientă, fiind conform cu dispoziţiile articolelor 22 şi 23 din Constituţie, din perspectiva prezentată de autorul sesizării. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a textului „indicat la alin.(1)” conţinut în articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal, ridicată de către dl Vadim Ciobanu, parte în dosarul nr.1ra-1270/19, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.