D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.107g/2018 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 204 alin.(1)

din Codul de procedură penală

(aplicarea sechestrului în cauze penale)

 

nr. 91  din  27.07.2018

 

Monitorul Oficial nr.430-439/176 din 23.11.2018

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 24 iulie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 iulie 2018, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 204 alin.(1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl avocat Alexandru Prisac, în dosarul nr.10-388/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 24 iulie 2018 de către dl judecător Victor Raţoi din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 4 aprilie 2017, Procurorul General a dispus prin ordonanţă începerea urmăririi penale în baza articolului 190 alin.(5) [Escrocheria în proporţii deosebit de mari] din Codul penal.

4. Pe 1 martie 2018, în baza demersului unui procuror din cadrul Procuraturii Anticorupţie, judecătorul de instrucţie de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a autorizat punerea sub sechestru a bunurilor şi mijloacelor băneşti care aparţin „Dumster Group” S.R.L.

5. Pe 2 aprilie 2018, dl Oleg Daniliţchii, administrator al „IRIDA” S.R.L., a depus o plângere la Procuratura Anticorupţie prin care a menţionat că bunurile care au fost sechestrate prin încheierea din 1 martie 2018, emisă de către judecătorul de instrucţie al Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, aparţin deja „IRIDA” S.R.L. Aceasta din urmă le-a dobândit de la „Dumster Group” S.R.L. în baza licitaţiei din 31 ianuarie 2018. Astfel, dl Oleg Daniliţchii i-a solicitat Procuraturii Anticorupţie să i se explice motivele aplicării sechestrului în privinţa bunurilor care aparţin „IRIDA” S.R.L. Prin ordonanţa din 17 aprilie 2018, un procuror din cadrul Procuraturii Anticorupţie a respins plângerea respectivă ca nefondată, făcând referire la articolul 204 alin.(1) din Codul de procedură penală, care prevede că „pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune pot fi puse sub sechestru bunurile bănuitului, învinuitului, inculpatului sau ale părţii civilmente responsabile în suma valorii probabile a pagubei”. Totodată, în respingerea plângerii s-a făcut referire şi la articolul 205 alin.(1) din Codul de procedură penală, în redacţia anterioară Legii nr.60 din 7 aprilie 2016, care prevedea că „punerea sub sechestru a bunurilor poate fi aplicată de către organul de urmărire penală sau instanţă numai în cazurile în care probele acumulate permit de a presupune întemeiat că bănuitul, învinuitul, inculpatul sau alte persoane la care se află bunurile urmărite le pot tăinui, deteriora sau cheltui”. Ordonanţa sa a fost contestată în faţa procurorului ierarhic superior. Prin ordonanţa din 7 mai 2018, procurorul-şef al Procuraturii Anticorupţie a respins plângerea depusă ca nefondată, făcând referire la aceleaşi norme din Cod.

6. Pe 10 iulie 2018, dl Oleg Daniliţchii, administrator al „IRIDA” S.R.L., a depus o plângere la judecătorul de instrucţie de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, prin care a solicitat anularea ordonanţelor din 17 aprilie 2018 şi din 7 mai 2018, precum şi anularea sechestrului aplicat asupra bunurilor care aparţin „IRIDA” S.R.L. În motivarea plângerii, dl Oleg Daniliţchii a menţionat că, deşi bunurile „IRIDA” S.R.L. au fost sechestrate prin încheierea judecătorului de instrucţie din 1 martie 2018, acestei societăţi nu i-a fost recunoscută calitatea de bănuit, învinuit sau inculpat, aşa cum prevede articolul 204 alin.(1) din Codul de procedură penală.

7. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Alexandru Prisac a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 204 alin.(1) din Codul de procedură penală.

8. Prin încheierea din 16 iulie 2018, instanţa de judecată a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării ei.

 

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 204

Bunurile care pot fi puse sub sechestru

„(1) Pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune pot fi puse sub sechestru bunurile bănuitului, învinuitului, inculpatului sau ale părţii civilmente responsabile în suma valorii probabile a pagubei.

(2) Pentru a garanta executarea pedepsei amenzii pot fi puse sub sechestru numai bunurile învinuitului sau ale inculpatului, în funcţie de suma maximă a amenzii care poate fi stabilită pentru infracţiunea comisă.

(3) Pentru a asigura o eventuală confiscare specială sau confiscare extinsă a bunurilor pot fi puse sub sechestru bunurile prevăzute la art.106 alin.(2) şi art.106¹ din Codul penal.

(4) În cazul în care bunurile ce urmau a fi supuse confiscării speciale sau confiscării extinse nu mai există, nu pot fi găsite, nu pot fi recuperate ori dacă acestea aparţin sau au fost transferate oneros unei persoane care nu ştia şi nici nu trebuia să ştie despre scopul utilizării sau originea bunurilor, se iau măsuri asiguratorii pentru confiscarea contravalorii acestora.

(5) Dacă bunurile pasibile de a fi puse sub sechestru constituie o cotă-parte dintr-o proprietate comună, poate fi pusă sub sechestru numai cota-parte din proprietatea comună pasibilă de confiscare specială sau extinsă.

(6) Nu pot fi puse sub sechestru produsele alimentare necesare proprietarului, posesorului de bunuri, cât şi membrilor familiilor acestora, combustibilul, literatura de specialitate şi utilajul profesional, vesela şi atributele de bucătărie folosite permanent, ce nu sunt de mare preţ, precum şi alte obiecte de primă necesitate, chiar dacă ulterior acestea pot fi supuse confiscării.”

11. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 106

Confiscarea specială

„(1) Confiscarea specială constă în trecerea, forţată şi gratuită, în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin.(2). În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă contravaloarea acestora.

(2) Sunt supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv valorile valutare):

a) utilizate sau destinate pentru săvârşirea unei infracţiuni;

b) rezultate din infracţiuni, precum şi orice venituri din valorificarea acestor bunuri;

c) date pentru a determina săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a-l răsplăti pe infractor;

[Lit. d) abrogată prin Legea nr.60 din 7 aprilie 2016, în vigoare din 6 mai 2016]

e) deţinute contrar dispoziţiilor legale;

f) convertite sau transformate, parţial sau integral, din bunurile rezultate din infracţiuni şi din veniturile de la aceste bunuri;

g) care constituie obiectul infracţiunilor de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului.

(2¹) Dacă bunurile rezultate din infracţiuni şi veniturile de la aceste bunuri au fost comasate cu bunurile dobândite legal, se confiscă acea partea din bunuri sau contravaloarea acestora care corespunde valorii bunurilor rezultate din infracţiuni şi a veniturilor de la aceste bunuri.

(3) Dacă bunurile menţionate la alin.(2) lit.a) şi b) aparţin sau au fost transferate oneros unei persoane care nu ştia şi nici nu trebuia să ştie despre scopul utilizării sau originea bunurilor, se confiscă contravaloarea acestora. Dacă bunurile respective au fost transferate cu titlu gratuit unei persoane care nu ştia şi nici nu trebuia să ştie despre scopul utilizării sau originea acestora, bunurile se confiscă.

(4) Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorului nu i se stabileşte o pedeapsă penală.

(5) Confiscarea specială nu se aplică în cazul infracţiunilor săvârşite prin intermediul unui organ de presă sau al oricărui alt mijloc de informare în masă.”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că, deşi articolul 204 alin.(1) din Codul de procedură penală prevede că pot fi puse sub sechestru bunurile bănuitului, ale învinuitului, ale inculpatului sau ale părţii responsabile civilmente, aceste prevederi devin neclare dacă sunt citite împreună cu dispoziţiile referitoare la confiscarea specială de la articolul 106 alin.(1) lit.b) din Codul penal, deoarece permit punerea sub sechestru a bunurilor persoanelor care nu au nicio calitate procesuală într-o cauză penală.

13. În acest sens, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că norma contestată contravine articolului 23 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl avocat Alexandru Prisac, în dosarul nr.10-388/18, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 204 alin.(1) din Codul de procedură penală.

18. De asemenea, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că norma contestată contravine articolului 23 din Constituţie.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că punerea sub sechestru a bunurilor este o măsură procesuală de constrângere, care constă în inventarierea bunurilor şi în interdicţia pentru proprietar sau posesor de a dispune de acestea, iar în caz de necesitate, de a le folosi. După punerea sub sechestru a conturilor şi a depozitelor bancare, sunt încetate orice operaţiuni în privinţa acestora [articolul 203 alin.(1) din Codul de procedură penală].

20. Curtea reţine că măsura procesuală de punere sub sechestru, prevăzută de articolul 204 din Codul de procedură penală, poate fi aplicată în trei situaţii distincte, reglementate separat la alineatele (1), (2) şi (3) din norma procesual-penală menţionată.

21. În prima situaţie, alineatul (1) prevede ca motiv de aplicare a sechestrului repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune şi, în mod firesc, formularea unei acţiuni civile. În acest caz, subiecţii a căror bunuri pot fi puse sub sechestru sunt bănuitul, învinuitul, inculpatul sau partea civilmente responsabilă. Valoarea bunurilor puse sub sechestru se stabileşte în baza valorii „probabile” a pagubei cauzate prin infracţiune. Suma acestei pagube reiese din acţiunea civilă înaintată. Aceasta trebuie să fie una rezonabilă, estimată cu aproximaţie de către judecătorul de instrucţie la admiterea demersului. Prin urmare, sechestrul pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune nu poate fi aplicat faţă de alte persoane decât cele menţionate la articolul 204 alin. (1) din Cod.

22. A doua situaţie, prevăzută de alineatul (2), ţine de aplicarea sechestrului în cazul posibilităţii aplicării unei amenzi ca sancţiune de drept penal. În acest caz, este necesar să se constate în primul rând dacă sancţiunea normei de incriminare prevede amenda. Cu referire la subiecţii ale căror bunuri pot fi puse sub sechestru, în cazul alineatului (2), aceştia sunt doar învinuitul şi inculpatul. La stabilirea valorii bunurilor puse sub sechestru trebuie să se aibă în vedere limita maximă a amenzii prevăzute de norma de incriminare.

23. A treia situaţie este prevăzută de alineatul (3) şi se referă la cazurile în care persoana este acuzată de comiterea unor infracţiuni pentru care norma de incriminare prevede aplicarea măsurii de siguranţă confiscarea specială sau confiscarea extinsă. În această situaţie, sechestrul nu se raportează la un subiect procesual, ci la natura bunurilor prevăzute în articolele 106 şi 106¹ din Codul penal, care sunt: utilizate sau destinate pentru săvârşirea unei infracţiuni; rezultate din infracţiuni, precum şi orice venituri din valorificarea acestor bunuri; date pentru a determina săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a-l răsplăti pe infractor; deţinute contrar dispoziţiilor legale; convertite sau transformate, parţial sau integral, din bunurile rezultate din infracţiuni şi din veniturile de la aceste bunuri; care constituie obiectul infracţiunilor de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, sau, în anumite condiţii, şi alte bunuri [articolul 106 din Cod penal].

24. Curtea menţionează că problema aplicării sechestrului pentru a asigura o eventuală confiscare specială fără a i se acorda persoanei vreun statut procesual a fost examinată în cauza Telbis şi Viziteu v. România, 26 iunie 2018, în care bunurile ambilor reclamanţi (soţi) au fost sechestrate de către procurori atunci când efectuau percheziţii la domiciliul acestora, deşi cauza penală a fost pornită doar în privinţa primului reclamant (a se vedea §6 şi 7 din hotărâre). Astfel, a doua reclamantă a invocat faptul că bunurile sale nu puteau fi sechestrate, deoarece, potrivit legislaţiei naţionale, ea nu avea calitatea de suspect sau de inculpat (a se vedea §10 din hotărâre). În acest sens, Curtea Europeană a reţinut că, în principiu, persoanelor cărora le-a fost confiscată proprietatea ar trebui să li se acorde în mod oficial statutul de parte la procedurile de dispunere a confiscării. Cu toate acestea, chiar dacă reclamantul nu a participat niciodată la procedura în care a fost dispusă măsura, Curtea a considerat că autorităţile trebuie să le ofere persoanelor posibilitatea rezonabilă şi suficientă de a-şi proteja interesele în mod adecvat (a se vedea §52 din hotărâre).

25. În acest context, Curtea Europeană a menţionat că trebuie analizat caracterul echitabil al procedurii în ansamblu (a se vedea §51 din hotărâre), iar factorii care trebuie avuţi în vedere trebuie să confirme dacă confiscarea proprietăţii a fost consecinţa unei măsuri luate de către autorităţile de anchetă, i.e. sechestrul activelor persoanei; dacă persoana poate iniţia o procedură de control judiciar pentru a obţine ridicarea sechestrului, în cadrul căreia să poată contesta motivele care au stat la baza acestuia şi să prezinte probe potrivit cărora bunurile respective au fost dobândite în mod legal; dacă persoana putea să prevadă, în mod rezonabil, că sechestrul putea conduce la confiscarea proprietăţii într-o etapă ulterioară a procedurii (a se vedea Telbis şi Viziteu, citată mai sus, §52).

26. Curtea reţine că echitabilitatea procesului este o valoare comună pentru Constituţia Republicii Moldova şi pentru Convenţia Europeană. Prin urmare, atunci când legea naţională prevede posibilitatea punerii sub sechestru a bunurilor unor terţi care nu au nicio calitate procesuală pentru a asigura o eventuală confiscare specială, este important ca autorităţile să-i ofere persoanei în discuţie posibilitatea rezonabilă şi suficientă de a-şi proteja interesele în mod adecvat şi eficient, în cadrul aceluiaşi proces.

27. Totuşi, situaţia este diferită în cazul prevăzut de norma contestată, deoarece aici sechestrul nu este aplicat pentru a asigura o eventuală confiscare specială, ci pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune. Din acest considerent, sechestrul aplicat în condiţiile articolului 204 alin.(1) din Codul de procedură penală depinde în mod obligatoriu de recunoaşterea calităţii de bănuit, învinuit, inculpat sau de parte civilmente responsabilă. Aplicarea sechestrului pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune în privinţa altor persoane decât cele menţionate expres de norma contestată, prin referirea la norme procesual-penale din legea modificată (a se vedea §5 din prezenta decizie), nu constituie o aplicare adecvată a legii.

28. În acest context, Curtea reaminteşte că ea poate să intervină atunci când este sesizată cu privire la existenţa unei practici unitare sau neunitare de interpretare şi aplicare a legii de natură a încălca exigenţele Constituţiei, iar interpretările izolate, vădit eronate, nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, ci al controlului judecătoresc. De asemenea, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că, potrivit atribuţiilor care i-au fost conferite prin articolul 135 din Constituţie, ea exercită controlul constituţionalităţii legilor. Prin urmare, Curtea nu are competenţa de a elimina, pe calea controlului de constituţionalitate, o interpretare izolată şi vădit eronată a conţinutului normativ al textului, legislaţia în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, iar Curtea şi-ar aroga competenţe specifice acestora, transformându-se din instanţă constituţională în una de control judiciar (DCC nr.75 din 27 iulie 2017, §23-24).

29. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 204 alin.(1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl avocat Alexandru Prisac, în dosarul nr.10-388/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.