D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.30g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din Codul de procedură penală şi din Legea cu privire

la Procuratură (independenţa procesuală a procurorilor)

 

nr. 30  din  29.03.2018

 

Monitorul Oficial nr.195-209/100 din 15.06.2018

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

Dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

Dlui Aurel BĂIEŞU,

Dlui Igor DOLEA,

Dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 19 martie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 29 martie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate:

- a articolului 52 alineatul (2) punctul 2) din Codul de procedură penală nr.122 din 14 martie 2003 [în redacţia Legii nr.66 din 5 aprilie 2012, în vigoare până la 1 august 2016];

- a articolelor 53¹ alineatul (2) litera d) şi 299² alineatul (1) punctul 2) din Codul de procedură penală nr.122 din 14 martie 2003;

- a articolului 3 alineatul (6) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ridicată de către dna avocat Angela Procopciuc, în dosarul nr.1a-277/2016, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 19 martie 2018 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bălţi (dnii judecători Ala Rotaru, Ruslana Burdeniuc şi Dumitru Puşca), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin ordonanţa din 10 februarie 2014, procurorul din cadrul Procuraturii Bălţi a dispus neînceperea urmăririi penale şi clasarea procesului penal, pentru că acţiunile dlor I.Eremciuc, E.Scurtu şi M.Scurtu nu prezintă elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de articolele 164 [Răpirea unei persoane], 166 [Privaţiunea ilegală de libertate], 187 [Jaful], 188 [Tâlhăria] din Codul penal.

4. Pe 4 martie 2014, în baza plângerii dlui O.Andriţchi din 19 februarie 2014, procurorul Procuraturii Bălţi a anulat, în exerciţiul atribuţiilor de control ierarhic, ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale şi de clasare a procesului penal din 10 februarie 2014 şi a dispus, totodată, începerea urmăririi penale in rem în legătură cu comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 164 alin.(2) lit.e) [Răpirea unei persoane] din Codul penal.

5. Prin ordonanţa din 30 mai 2014, emisă de către un procuror de la Procuratura Bălţi, dl I.Eremciuc a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 164 alin.(2) lit.e) [Răpirea unei persoane] şi 187 alin.(2) lit.b), e) şi f) [Jaful] din Codul penal. Pe 6 noiembrie 2014, procurorul a trimis cauza penală către Judecătoria Bălţi, pentru examinare.

6. Prin sentinţa din 10 noiembrie 2015, Judecătoria Bălţi a încetat procesul penal în privinţa dlui I.Eremciuc, constatând existenţa altor circumstanţe care exclud sau condiţionează pornirea urmăririi penale şi tragerea la răspundere penală [art.391 alin.(1) pct.6) din Codul de procedură penală].

7. Nefiind de acord cu această soluţie, dna avocat Angela Procopciuc a contestat cu apel sentinţa Judecătoriei Bălţi din 10 noiembrie 2015, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea reluării cercetării judecătoreşti şi a achitării dlui I.Eremciuc.

8. În cadrul şedinţei de judecată dna avocat Angela Procopciuc a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolelor 52 alin.(2) pct.2) [în redacţia Legii nr.66 din 5 aprilie 2012, în vigoare până la 1 august 2016], 53¹ alin.(2) lit.d) şi 299² alin.(1) pct.2) din Codul de procedură penală şi a articolului 3 alin.(6) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

9. Prin încheierea din 9 februarie 2018, Curtea de Apel Bălţi a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

„Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

„(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.”

Articolul 124

Procuratura

„(1) Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, ce contribuie la înfăptuirea justiţiei, apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, societăţii şi statului prin intermediul procedurilor penale şi al altor proceduri prevăzute de lege.

(2) Atribuţiile Procuraturii sunt exercitate de procurori.

(3) Competenţele, modul de organizare şi funcţionare a Procuraturii se stabilesc prin lege.”

Articolul 125¹

Consiliul Superior al Procurorilor

„(1) Consiliul Superior al Procurorilor este garantul independenţei şi imparţialităţii procurorilor.

[…]”

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122 din 14 martie 2003 sunt următoarele:

Articolul 52

Atribuţiile procurorului în cadrul urmăririi penale

[în redacţia Legii nr.66 din 5 aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012]

„[…]

(2) Procurorul ierarhic superior, pe lângă atribuţiile prevăzute la alin.(1), în cadrul urmăririi penale exercită următoarele atribuţii cu titlu de control ierarhic:

[…]

2) anulează total ori parţial, modifică sau completează, în condiţiile prezentului cod, actele procurorilor ierarhic inferiori;

[…]”

Articolul 53¹

Procurorul ierarhic superior [în redacţia actuală]

„[…]

(2) Procurorul ierarhic superior, pe lângă atribuţiile prevăzute la art.52 alin.(1), în cadrul urmăririi penale realizează următoarele atribuţii pentru exercitarea controlului ierarhic:

[…]

d) anulează, total ori parţial, modifică sau completează, prin ordonanţă motivată, în condiţiile prezentului cod, actele procurorilor ierarhic inferiori şi ale ofiţerilor de urmărire penală;

[…]”

Articolul 299²

Examinarea plângerii

„(1) Plângerea se examinează de către procurorul ierarhic superior în termenul şi în condiţiile prevăzute la art.299, care se aplică în mod corespunzător. În cazurile în care plângerea este admisă, procurorul ierarhic superior este în drept:

1) să schimbe temeiul de drept al actului procesual contestat;

2) să anuleze sau să modifice actul procesual contestat ori unele elemente de fapt în baza cărora s-a dispus actul contestat.

(2) În cazurile în care examinarea plângerii înaintate sau a cerinţelor ridicate este de competenţa judecătorului de instrucţie, procurorul sau, după caz, procurorul ierarhic superior, în termen de 5 zile, trimite plângerea împreună cu materialele respective de urmărire penală la judecătorul de instrucţie.”

12. Prevederile relevante ale Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură sunt următoarele:

Articolul 3

Principiile de organizare şi de activitate ale Procuraturii şi procurorului

„[…]

(4) Procurorul îşi desfăşoară activitatea în baza principiilor legalităţii, imparţialităţii, rezonabilităţii, integrităţii şi independenţei procesuale, care îi oferă posibilitatea de a lua în mod independent şi unipersonal decizii în cauzele pe care le gestionează.

(5) Independenţa procesuală a procurorului este asigurată prin garanţii care exclud orice influenţă politică, financiară, administrativă sau de altă natură asupra procurorului legată de exercitarea atribuţiilor sale.

(6) În condiţiile prevederilor art.13 din prezenta lege şi ale Codului de procedură penală, activitatea procurorului poate fi supusă controlului din partea procurorului ierarhic superior şi a instanţei judecătoreşti.

[…]”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile contestate sunt contrare garanţiilor cu privire la independenţa procesuală a procurorilor, pentru că îi permit procurorului ierarhic superior să anuleze actele procurorilor ierarhic inferiori. În acest sens, având în vedere că Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti [art.124 alin.(1) din Constituţie], autorul excepţiei susţine că legalitatea deciziilor adoptate de procurori poate fi verificată doar de către instanţele de judecată. De asemenea, autorul excepţiei menţionează că din conţinutul articolelor 299-299¹ din Codul de procedură penală rezultă că ordonanţele emise de către procurorul ierarhic superior nu pot fi contestate în instanţa de judecată.

14. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate încalcă dispoziţiile articolelor 114, 116 alin.(1), 124, 1251 alin.(1) din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122 din 14 martie 2003 şi a Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dna avocat Angela Procopciuc în dosarul nr.1a-277/2016, aflat pe rolul Curţii de Apel Bălţi, este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolelor 52 alin.(2) pct.2) [în redacţia Legii nr.66 din 5 aprilie 2012, în vigoare până la 1 august 2016], 531 alin.(2) lit.d) şi 299² alin.(1) pct.2) din Codul de procedură penală şi ale articolului 3 alin.(6) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

19. De asemenea, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile contestate sunt contrare prevederilor articolelor 114, 116 alin.(1), 124, 125¹ alin.(1) din Constituţie.

20. Cu privire la aplicabilitatea articolului 114 din Constituţie, care stabileşte că „[justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti”, Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor contestate, controlul actelor procurorilor ierarhic inferiori are loc în cadrul urmăririi penale [art.52 alin.(2) (în redacţia Legii nr.66 din 5 aprilie 2012) şi art.53¹ alin.(2) din Codul de procedură penală]. Astfel, Curtea reţine că prin controlul ierarhic exercitat de către procurorul ierarhic superior se realizează doar un examen intern al actelor procurorilor ierarhic inferiori sub aspectul legalităţii acestora, care nu reprezintă per se un act de înfăptuire a justiţiei în sensul articolului 114 din Constituţie şi nici nu produce o imixtiune în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a înfăptui justiţia. Mai mult, prevederile contestate nu înlătură competenţa instanţelor judecătoreşti de a exercita un control de legalitate în privinţa rezultatelor controlului ierarhic, articolul 299¹ alin.(4) din Codul de procedură penală stabilind în acest sens că ordonanţa prin care procurorul ierarhic superior a soluţionat plângerea poate fi contestată în faţa judecătorului de instrucţie. Prin urmare, dispoziţiile articolului 114 din Constituţie nu sunt incidente la soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

21. De asemenea, Curtea observă că nici dispoziţiile articolului 116 alin.(1) din Constituţie nu îşi găsesc aplicabilitatea pentru soluţionarea prezentei excepţii, pentru că independenţa judecătorilor la care se referă norma constituţională nu poate fi aplicată, mutatis mutandis, în cazul procurorilor. De altfel, Curtea a menţionat, în jurisprudenţa sa, că numirea Procurorului General de către Parlament, subordonarea procurorilor faţă de Procurorul General şi numirea lor de către acesta (conform articolului 125 alin.(2) din Constituţie), fără concursul Consiliului Superior al Magistraturii, constituie factori care nu permit încadrarea acestei funcţii în rândul magistraţilor. Procurorii nu devin automat magistraţi doar pentru că la procedura lor de numire participă Consiliul Superior al Procurorilor (Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.27 din 20 decembrie 2011, §93).

22. Cu referire la aplicabilitatea articolului 125¹ alin.(1) din Constituţie, care stabileşte că Consiliul Superior al Procurorilor este garantul independenţei şi al imparţialităţii procurorilor, Curtea observă că autorul sesizării nu a motivat incidenţa normei constituţionale în cazul dispoziţiilor contestate. Simpla trimitere la un text din Constituţie fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate nu echivalează cu un argument.

23. Cu referire la aplicabilitatea articolului 124 din Constituţie, „Procuratura”, Curtea constată că textul „Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti […]” de la alineatul (1), la care face referire autorul excepţiei, reglementează independenţa „externă” a Procuraturii. Elementul principal al independenţei externe a Procuraturii constă în faptul că este inadmisibil ca executivul să-i dea instrucţiuni Procurorului General sau altor procurori în cauze individuale. Însă, din examinarea argumentelor prezentate de către autorul excepţiei, Curtea observă că, de fapt, acesta susţine neconstituţionalitatea prevederilor contestate prin prisma afectării independenţei procesuale a procurorilor, care echivalează cu independenţa „internă” a procurorilor.

24. Sub acest aspect, Curtea constată că textul articolului 124 din Constituţie nu conţine prevederi exprese cu privire la independenţa procesuală a procurorului sau cu privire la posibilitatea exercitării controlului ierarhic de către procurorii ierarhic superiori. Norma constituţională indică, în această privinţă, că „competenţele, modul de organizare şi funcţionare a Procuraturii se stabilesc prin lege”. Astfel, Curtea observă că art.3 alin.(4), intitulat „Principiile de organizare şi de activitate ale Procuraturii şi procurorului”, din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură conţine prevederi exprese referitoare la independenţa procesuală a procurorului. Acest articol stabileşte faptul că procurorul îşi desfăşoară activitatea în baza principiilor legalităţii, imparţialităţii, rezonabilităţii, integrităţii şi independenţei procesuale, care îi oferă posibilitatea de a lua în mod independent şi unipersonal decizii în cauzele pe care le gestionează.

25. Aşadar, în lipsa unor prevederi de rang constituţional care ar garanta în mod expres independenţa procesuală a procurorilor, Curtea nu poate exercita un control de constituţionalitate a prevederilor criticate. Raţionamente similare există şi în Avizul Comisiei de la Veneţia cu privire la cele patru legi constituţionale de modificare a Constituţiei Georgiei (adoptat la cea de-a 78-a sesiune plenară, 13-14 martie 2009, CDL-AD(2009)017rev, §§28-29).

26. Cu privire la imposibilitatea contestării ordonanţelor emise de către procurorul ierarhic superior în instanţa de judecată, Curtea reţine că în sprijinul acestor afirmaţii autorul excepţiei nu a invocat vreo normă constituţională. Pe de altă parte, Curtea observă că articolul 299¹ alin.(4) din Codul de procedură penală prevede în mod expres faptul că ordonanţa prin care procurorul ierarhic superior a soluţionat plângerea poate fi contestată la judecătorul de instrucţie.

27. Prin urmare, având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea reţine că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului de constituţionalitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a articolului 52 alineatul (2) punctul 2) din Codul de procedură penală nr.122 din 14 martie 2003 [în redacţia Legii nr.66 din 5 aprilie 2012, în vigoare până la 1 august 2016];

- a articolelor 53¹ alineatul (2) litera d) şi 299² alineatul (1) punctul 2) din Codul de procedură penală nr.122 din 14 martie 2003;

- a articolului 3 alineatul (6) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură,

ridicată de către dna avocat Angela Procopciuc, în dosarul nr.1a-277/2016, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.