D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.161g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 73 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova

(recunoaşterea în calitate de parte civilmente responsabilă)

 

nr. 115  din  15.12.2017

 

Monitorul Oficial nr.95-104/45 din 23.03.2018

 

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 5 decembrie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 15 decembrie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „conform acţiunii civile înaintate în procesul penal, poate fi supusă răspunderii materiale pentru prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului” din alineatul (1) şi a alineatului (2) din articolul 73 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Dumitru Cucu, în dosarul nr.1–19/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 5 decembrie 2017 de către judecătorul Ana Cucerescu din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 12 februarie 2016, organul de urmărire penală al Centrului pentru combaterea crimelor informatice al Inspectoratului Naţional de Investigaţii al Inspectoratului General al Poliţiei a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru însuşirea prin înşelăciune şi abuz de încredere a mijloacelor băneşti în proporţii deosebit de mari, infracţiune prevăzută de art.190 alin.(5) din Codul penal.

4. La 11 iulie 2016, lui R.Basaev i s-a înaintat învinuirea pentru comiterea infracţiunii prevăzute la art.190 alin.(5) din Codul penal, iar L.Buzuleac şi E.Basaev au fost învinuiţi de comiterea infracţiunii prevăzute la articolele 42 alin.(5) şi 190 alin.(5) din Codul penal.

5. În baza acţiunii civile înaintate în cadrul cauzei penale, prin Ordonanţa conducătorului organului de urmărire penală din 22 iulie 2016, L.Gancear a fost recunoscută în calitate de parte civilmente responsabilă pentru prejudiciul cauzat de L.Buzuleac.

6. În cadrul examinării în fond a cauzei penale de învinuire a lui R.Basaev, L.Buzuleac şi E.Basaev, la 21 noiembrie 2017, avocatul părţii civilmente responsabile, Dumitru Cucu, a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate la §1 din prezenta decizie.

7. Prin încheierea din 24 noiembrie 2017, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

 

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat.”

Articolul 127

Proprietatea

„(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.”

 

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248–251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 73

Partea civilmente responsabilă

„(1) Parte civilmente responsabilă este recunoscută persoana fizică sau juridică care, în baza legii sau conform acţiunii civile înaintate în procesul penal, poate fi supusă răspunderii materiale pentru prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului.

(2) Recunoaşterea ca parte civilmente responsabilă se face prin hotărâre a organului de urmărire penală sau a instanţei.

(3) În cazul în care se constată că, după recunoaşterea părţii civilmente responsabile, persoana respectivă nu poartă răspundere materială pentru prejudiciul material cauzat de către învinuit, inculpat sau că din alte motive lipsesc temeiuri pentru ca persoana să fie în calitate de parte civilmente responsabilă, organul de urmărire penală sau instanţa, prin hotărâre motivată, încetează participarea persoanei la proces în calitate de parte civilmente responsabil.”

Articolul 220

Aplicarea legislaţiei la examinarea acţiunii civile

„[…]

(3) Hotărârea privind acţiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil şi ale altor domenii de drept.

[…]”

Articolul 221

Înaintarea acţiunii civile în procesul penal

„[…]

(2) Acţiunea civilă se înaintează faţă de bănuit, învinuit, inculpat, faţă de o persoană necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere sau faţă de persoana care poate fi responsabilă de acţiunile învinuitului, inculpatului.

[…]”

 

10. Prevederile relevante ale Codului civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 6 iunie 2002 (M.O., 2002, nr.82–86, art.661) sunt următoarele:

Articolul 1398

Temeiul şi condiţiile generale ale răspunderii delictuale

„[…]

(3) O altă persoană decât autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege.

[…]”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile contestate permit organului de urmărire penală să recunoască în mod arbitrar orice persoană în calitate de parte civilmente responsabilă, chiar şi în lipsa unei legături a acesteia cu cauza penală. Or, în speţă a fost recunoscută în calitate de parte civilmente responsabilă părintele învinuitului care a atins vârsta majoratului.

12. În acest context, autorul excepţiei menţionează că prerogativa oferită organului de urmărire penală de art.73 alin (1) şi alin.(2) din Codul de procedură penală contravine principiilor constituţionale privind protecţia proprietăţii.

 

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Dumitru Cucu, în dosarul nr.1–19/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „conform acţiunii civile înaintate în procesul penal, poate fi supusă răspunderii materiale pentru prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului” din alineatul (1), precum şi alineatul (2) din articolul 73 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova.

18. Curtea observă că autorul excepţiei, invocând încălcarea principiilor constituţionale privind protecţia proprietăţii, nu a indicat exact care ar fi normele constituţionale pretins încălcate şi nici nu a motivat raportul de contrarietate dintre dispoziţiile contestate şi principiile constituţionale.

19. Aşadar, Curtea reţine că, dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condiţiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.

20. Mai mult, Curtea constată că aspectele invocate în sesizare vizează o problemă de interpretare şi aplicare corectă a legii, nu de constituţionalitate a ei. Or, Curtea observă că art.221 alin.(2) din Codul de procedură penală enumeră subiecţii faţă de care poate fi înaintată acţiunea civilă – bănuit, învinuit, inculpat, faţă de o persoană necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere sau faţă de persoana care poate fi responsabilă de acţiunile învinuitului, inculpatului, iar potrivit art.220 alin.(3) din acelaşi cod, hotărârea privind acţiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil şi ale altor domenii de drept.

21. În acest context, Curtea menţionează că, potrivit art.1398 alin.(3) din Codul civil, o altă persoană decât autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege.

22. Pe cale de consecinţă, Curtea conchide că exercitarea controlului asupra aplicării corecte a normelor de drept civil la înaintarea acţiunii civile în procesul penal intră în competenţa instanţelor de judecată, fiind activităţi specifice şi inerente înfăptuirii justiţiei, şi nu realizării controlului de constituţionalitate, ce vizează verificarea conformităţii legii cu Constituţia.

23. Ţinând cont de cele menţionate mai sus, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi admisă pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „conform acţiunii civile înaintate în procesul penal, poate fi supusă răspunderii materiale pentru prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului” din alineatul (1) şi a alineatului (2) din articolul 73 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Dumitru Cucu, în dosarul nr.1–19/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.