D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.67g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 407 alin.(1) din Codul de procedură penală

(retragerea apelului)

 

nr. 56  din  27.06.2017

 

Monitorul Oficial nr.411-420/112 din 24.11.2017

 

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 20 mai 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 iunie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „până la începerea cercetării judecătoreşti la instanţa de apel” din articolul 407 alineatul (1) al Codului de procedură penală, ridicată de avocatul Dumitru Buliga, în dosarul nr.1a-1022/16, aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 20 mai 2017 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Xenofon Ulianovschi, Ion Secrieru şi Svetlana Balmuş), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Procuratura raionului Hînceşti a trimis în judecată cauza de învinuire în privinţa lui D.U., M.P., E.C., I.I., I.N., A.M. şi M.R. Potrivit rechizitoriului, li se incriminează comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 287 alin.(2) lit.b) şi alin.(3) (Huliganism), 188 alin.(2) lit.f) (Tâlhărie) şi 152 alin.(2) lit.e) (Vătămare intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii) din Codul penal.

4. La 20 aprilie 2016, Judecătoria Hînceşti a pronunţat Sentinţa nr.1-181/13, prin care a hotărât achitarea inculpaţilor pe anumite capete de acuzare, precum şi încetarea procesului penal pe alt capăt de acuzare.

5. La 4 mai 2016, Procuratura raionului Hînceşti a contestat cu apel sentinţa primei instanţe, solicitând tragerea inculpaţilor la răspundere penală în conformitate cu rechizitoriul întocmit.

6. La 10 iunie 2016, părţile vătămate I.B. şi R.B. de asemenea au contestat cu apel sentinţa primei instanţe, din aceleaşi considerente prezentate de procuror.

7. La 25 octombrie 2016, în faza cercetării judecătoreşti, partea vătămată I.B., în temeiul art.407 alin.(1) din Codul de procedură penală, a solicitat retragerea apelului. Instanţa de apel a decis să se pronunţe asupra cererii de retragere a apelului odată cu pronunţarea deciziei.

8. La 28 noiembrie 2016, în aceeaşi fază a cercetării judecătoreşti, partea vătămată R.B. de asemenea a solicitat retragerea apelului. De această dată însă instanţa de apel s-a pronunţat asupra demersului şi a dispus admiterea acestuia.

9. În cadrul şedinţei, procurorul a menţionat că de fapt retragerea apelului este posibilă doar în faza preliminară a procesului, în conformitate cu art.407 alin.(1) din Codul de procedură penală.

10. În cadrul procedurii de apel, avocatul inculpatului D.U., Dumitru Buliga, a înaintat un demers cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului „până la începerea cercetării judecătoreşti la instanţa de apel” din articolul 407 alineatul (1) al Codului de procedură penală.

11. Prin încheierea din 28 aprilie 2017, instanţa de apel a admis demersul şi a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării la adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

 

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

„[…]

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

„Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”

13. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 407

Retragerea apelului

„(1) Până la începerea cercetării judecătoreşti la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută de apelant.

(2) Apelul declarat de procuror poate fi retras de către acesta, cu indicarea obligatorie a motivelor retragerii.

(3) În cazul retragerii apelului, instanţa de apel încetează procedura de apel.”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că textul „până la începerea cercetării judecătoreşti la instanţa de apel” din art.407 alin.(1) CPP încalcă dreptul apelantului de a-şi retrage apelul în fazele procesuale ulterioare. Or, apelantul se poate convinge că apelul său este nefondat, iar hotărârea atacată este legală şi după începerea cercetării judecătoreşti.

15. Autorul menţionează că articolele 20 şi 26 alin.(2) coroborate cu art.119 din Constituţie presupun o libertate a părţii în alegerea poziţiei sale în proces, iar limitarea dreptului de retragere a apelului în fazele ulterioare, în lipsa unei justificări rezonabile, contravine art.54 din Constituţie.

16. De asemenea, autorul menţionează că nu există o practică unitară în aplicarea normelor contestate.

 

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

20. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „până la începerea cercetării judecătoreşti la instanţa de apel” din articolul 407 alin.(1) din Codul de procedură penală.

21. Potrivit articolului sus-menţionat, până la începerea cercetării judecătoreşti la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat.

22. Analizând circumstanţele litigiului şi conţinutul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, deşi părţile vătămate au fost cele care au solicitat retragerea apelurilor, prevederile contestate fiind direct aplicabile situaţiei lor, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către avocatul inculpatului, care nu a declarat apel împotriva sentinţei primei instanţe.

23. În acest sens, Curtea reiterează că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o excepţie de procedură, ce are drept scop împiedicarea unei judecăţi întemeiate pe o normă neconstituţională.

24. Astfel, Curtea menţionează că în cazul constatării neconstituţionalităţii unei norme prin intermediul excepţiei aceasta nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată.

25. Prin urmare, de invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar, acest instrument riscă să devină unul simulat, de drept abstract, pierzându-se în aceste condiţii caracterul concret al excepţiei.

26. Drept consecinţă, Curtea reţine că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „până la începerea cercetării judecătoreşti la instanţa de apel” din alineatul (1) al articolului 407 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Dumitru Buliga, în dosarul nr.1a-1022/16, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.