H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi

din articolele 424 alin.(2), 431 alin.(1) pct.1¹) din Codul de

procedură penală şi articolul 362¹din Codul penal

(sesizările nr.145g/149g/2016)

nr. 4 din 07.02.2017

Monitorul Oficial nr.216-228/74 din 30.06.2017

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizările depuse la 7 decembrie 2016

şi 14 decembrie 2016

şi înregistrate la aceleaşi date,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarelor,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află:

a) excepţia de neconstituţionalitate:

- a articolului 424 alin.(2) din Codul de procedură penală, în măsura în care se interpretează că instanţa de recurs este în drept să înlăture efectele nulităţii hotărârii judecătoreşti, să caseze hotărârea, cu agravarea situaţiei condamnatului, în baza temeiurilor „neinvocate de procuror” dar „invocate de partea apărării”;

- a articolului 431 alin.(1) pct.1¹) din Codul de procedură penală, în partea ce ţine de omisiunea de a reglementa obligaţia instanţei de recurs de a comunica părţii adverse referinţa asupra recursului;

- a articolului 362¹ din Codul penal,

ridicată de către avocatul Vasile Nicoară în dosarul nr.1a-1637/16, pendinte la Curtea de Apel Chişinău;

b) excepţia de neconstituţionalitate:

- a sintagmei „a intrării, şederii, tranzitării ilegale a teritoriului statului sau a ieşirii de pe acest teritoriu a persoanei care nu este nici cetăţean, nici rezident al acestui stat” din articolul 362¹ alin.(1) din Codul penal, ridicată de către avocatul Iurie Spînu în dosarul nr.1a-1701/16, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizările au fost depuse la Curtea Constituţională la 7 decembrie 2016 şi respectiv 14 decembrie 2016 de către completele de judecată (Ion Pleşca, Oxana Robu, Stelian Teleucă) şi (Iurie Melinteanu, Ludmila Ouş, Nichifor Corochii) din cadrul Curţii de Apel Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

3. Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate au pretins că dispoziţiile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 20, 22, 23, 27 alin.(2) şi 54 din Constituţie.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 19 decembrie 2016 excepţiile de neconstituţionalitate nr.145g/2016 şi 149g/2016 au fost declarate admisibile, fără a prejudeca fondul cauzei.

5. Totodată, având în vedere identitatea de obiect în partea ce ţine de excepţia de neconstituţionalitate a articolului 362¹ din Codul penal, în temeiul articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea a decis conexarea sesizărilor într-un singur dosar.

6. În procesul examinării sesizărilor Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Procuraturii Generale.

7. În şedinţa plenară publică a Curţii, sesizarea nr.149g/2016 a fost susţinută de avocatul Vasile Nicoară, autor al sesizării. Avocatul Iurie Spînu, autorul sesizării nr.145g/2016, nu a fost prezent la şedinţa Curţii.

8. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, viceministru al Justiţiei.

CIRCUMSTANŢELE LITIGIILOR PRINCIPALE

1. Circumstanţele cauzei penale nr.1a-1701/16

9. La 9 august 2016, prin sentinţa Judecătoriei Centru, mun.Chişinău, G.B. a fost recunoscut vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.362¹ alin.(3) lit.a) din Codul penal, pentru faptul organizării intrării şi şederii ilegale pe teritoriul Federaţiei Ruse a cetăţenilor Republicii Moldova.

10. La 24 august 2016, sentinţa primei instanţe a fost atacată cu apel la Curtea de Apel Chişinău.

11. La 2 noiembrie 2016, în cadrul examinării cauzei în instanţa de apel, avocatul Iurie Spînu a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „a intrării, şederii, tranzitării ilegale a teritoriului statului sau a ieşirii de pe acest teritoriu a persoanei care nu este nici cetăţean, nici rezident al acestui stat” din alin.(1) al articolului 362¹ din Codul penal.

12. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

2. Circumstanţele cauzei penale nr.1a-1637/16

13. La 4 noiembrie 2015, prin sentinţa Judecătoriei Centru, mun.Chişinău, a fost încetat procesul penal intentat în privinţa lui T.D. şi alţi inculpaţi pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art.362¹ alin.(3) lit.b) şi c) din Codul penal, şi anume pentru organizarea migraţiei ilegale a cetăţenilor Republicii Moldova pe teritoriul ţărilor membre ale spaţiului Schenghen, dintre care intrarea şi şederea ilegală pe teritoriul Italiei.

14. Împotriva sentinţei primei instanţe, procurorul şi T.D. au declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015 a fost admis demersul procurorului, respins apelul avocatului, casată sentinţa primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre.

15. Nefiind de acord cu decizia Curţii de Apel Chişinău, partea apărării a depus recurs la Curtea Supremă de Justiţie, solicitând casarea acesteia şi achitarea condamnatului.

16. De asemenea, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, a depus recurs şi procurorul.

17. Instanţa de recurs a expediat părţii apărării copia recursului depus de procuror şi a solicitat prezentarea referinţei asupra recursului.

18. La 19 iulie 2016, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie au fost admise recursurile ordinare declarate de partea apărării şi procuror, fiind dispusă casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi rejudecarea cauzei de aceeaşi instanţă de apel, în alt complet de judecată, având ca temei prevederile art.427 alin.(1) pct.6) din Codul de procedură penală, şi anume că „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia”.

19. La 24 noiembrie 2016, în cadrul examinării cauzei în instanţa de apel, avocatul Vasile Nicoară a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 431 alin.(1) pct.1¹) din Codul de procedură penală, în partea ce ţine de omisiunea de a reglementa obligaţia instanţei de recurs de a comunica părţii adverse referinţa asupra recursului; a articolului 424 alin.(2) din Codul de procedură penală, în măsura în care se interpretează că instanţa de recurs este în drept să înlăture efectele nulităţii hotărârii judecătoreşti, să caseze hotărârea, cu agravarea situaţiei condamnatului în baza temeiurilor „neinvocate de procuror”, dar „invocate de partea apărării”; a articolului 362¹ din Codul penal.

20. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

21. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

„Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

22. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 424

Efectul devolutiv al recursului şi limitele lui

„(1) Instanţa de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declaraţia de recurs şi numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

(2) Instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427, fiind în drept să judece şi în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situaţia condamnaţilor.”

Articolul 425

Neagravarea situaţiei în propriul recurs

„Instanţa de recurs, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai gravă pentru persoana în favoarea căreia a fost declarat recurs.”

Articolul 429

Depunerea recursului

„(1) Recursul se depune de persoanele menţionate în art.421 şi trebuie să fie motivat.

(2) Cererea de recurs se depune la instanţa de recurs cu atâtea copii câţi participanţi la proces sunt.”

Articolul 431

Actele procedurale preparatorii ale instanţei de recurs

„(1) După primirea cererii, instanţa de recurs îndeplineşte următoarele acte procedurale preparatorii:

[…]

1¹) solicită dosarul de la instanţa respectivă şi expediază celorlalte părţi copia de pe recurs, solicitându-le să depună, în termen de până la 30 de zile, o referinţă privind opinia lor asupra recursului declarat;

[…]”

Articolul 434

Judecarea recursului

„Judecând recursul declarat împotriva deciziei instanţei de apel, Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei ţinând seama, după caz, de opinia părţilor expusă în referinţă ori în şedinţă, dacă au participat la ea, şi se pronunţă asupra tuturor motivelor invocate în recurs.”

23. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova nr.985 din 18 aprilie 2002 (republicat în M.O., 2009, nr.72-74, art.195) sunt următoarele:

Articolul 12

Locul săvârşirii faptei

„(1) Locul săvârşirii faptei se consideră locul unde a fost săvârşită acţiunea (inacţiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor.

(2) Locul săvârşirii infracţiunii transnaţionale se consideră atare dacă:

a) infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul Republicii Moldova şi pe teritoriul a încă, cel puţin, unui alt stat;

b) infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul Republicii Moldova, dar o parte substanţială a organizării şi controlului acesteia a avut loc într-un alt stat, şi invers;

c) infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul Republicii Moldova, cu implicarea unui grup criminal organizat sau a unei organizaţii (asociaţii) criminale care desfăşoară activitate infracţională în mai mult de un stat, şi invers;

d) infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul Republicii Moldova, dar are consecinţe grave într-un alt stat, şi invers.”

Articolul 120

Teritoriul

„Prin teritoriul Republicii Moldova şi teritoriul ţării se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontierele Republicii Moldova, cu subsolul şi spaţiul ei aerian.”

Articolul 362¹

Organizarea migraţiei ilegale

„(1) Organizarea, în scopul obţinerii, direct sau indirect, a unui folos financiar sau material, a intrării, şederii, tranzitării ilegale a teritoriului statului sau a ieşirii de pe acest teritoriu a persoanei care nu este nici cetăţean, nici rezident al acestui stat

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 850 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.

[…]

(4) Victima migraţiei ilegale este absolvită de răspundere penală pentru faptul intrării, şederii, tranzitării ilegale a teritoriului statului sau al ieşirii de pe acest teritoriu, precum şi pentru faptele de deţinere şi folosire a documentelor oficiale false în scopul organizării migraţiei sale ilegale.”

A. ÎN DREPT

24. Din conţinutul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea vizează în esenţă: (1) limitele examinării recursului, (2) comunicarea referinţei privind opinia părţilor asupra recursului declarat şi (3) calitatea normelor penale care incriminează organizarea migraţiei ilegale în partea ce ţine de noţiunea de „teritoriu”.

25. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate se referă la elemente şi principii cu valoare constituţională precum dreptul la un proces echitabil, calitatea legii penale şi principiul legalităţii incriminării.

B. ADMISIBILITATEA

26. În conformitate cu decizia sa din 19 decembrie 2016, Curtea a verificat întrunirea următoarelor condiţii de admisibilitate:

(1) Obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie

27. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală şi a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

(2) Excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau de către instanţa de judecată din oficiu

28. Fiind ridicate de avocatul Iurie Spînu în dosarul nr.1a-1701/16 şi de către avocatul Vasile Nicoară în dosarul nr.1a-1637/16, aflate pe rolul Curţii de Apel Chişinău, sesizările sunt formulate de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul art.135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

(3) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei

29. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

30. Curtea observă că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie unele prevederi ale articolelor 431 şi 424 din Codul de procedură penală şi articolul 362¹ din Codul penal.

- Cu referire la prevederile contestate din Codul de procedură penală

31. În susţinerea alegaţiilor sale, autorul excepţiei afirmă că dispoziţiile art.424 alin.(2) din Codul de procedură penală contravin articolelor 4, 20 şi 54 din Constituţie în măsura în care se interpretează că instanţa de recurs, judecând cauza, este în drept să caseze hotărârea cu agravarea situaţiei condamnatului, în baza „temeiurilor neinvocate” de către procuror, dar în baza „temeiurilor invocate” de către partea apărării.

32. Curtea constată că argumentele autorului se rezumă, în esenţă, la existenţa unei practici neunitare şi confuze sub aspectul aplicării instituţiei efectului devolutiv şi a principiului non reformatio in pejus în căile de atac, apelul şi recursul.

33. Curtea menţionează că în cazul exercitării căii de atac sub forma apelului, potrivit art.409 din Codul de procedură penală, efectul devolutiv se manifestă prin posibilitatea examinării tuturor chestiunilor de fapt şi de drept ale cauzei, instanţa fiind limitată la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. Condiţia esenţială în acest caz este neagravarea situaţiei apelantului.

34. Curtea notează că spre deosebire de apel, efectul devolutiv al recursului este limitat la temeiurile de drept, fapt determinat de natura acestei căi de atac. Totodată, potrivit art.424 alin.(2) din Codul de procedură penală, instanţa de recurs nu este limitată doar la examinarea temeiurilor invocate de recurent, fiind în drept să judece şi în baza temeiurilor neinvocate, însă fără a agrava situaţia condamnaţilor.

35. De asemenea, potrivit art.425 din Codul de procedură penală, instanţa de recurs soluţionând cauza nu poate crea o situaţie mai gravă pentru persoana în favoarea căreia a fost declarat recurs.

36. Prin prisma normelor enunţate, Curtea menţionează că în ambele căi de atac instanţa nu este în drept să agraveze situaţia unor titulari ai dreptului de atac.

37. În acelaşi timp, Curtea reţine că prevederile procesual-penale contestate reglementează procedura de examinare a cauzelor penale în recurs. Curtea constată că la depunerea recursului nu a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Aceasta fiind ridicată la examinarea cauzei de către instanţa de apel, normele contestate sunt inaplicabile litigiului aflat pe rolul Curţii de Apel.

38. Aceleaşi raţionamente sunt valabile şi pentru articolul 431 alin.(1) din Codul de procedură penală în partea ce ţine de comunicarea referinţei asupra recursului declarat.

39. Totodată, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate în această parte vizează, în esenţă, o abordare in abstracto a problemelor de aplicare a legii, inoperabilă în cadrul rezolvării excepţiilor de neconstituţionalitate. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în această parte.

- Cu referire la prevederile contestate din Codul penal

40. Curtea acceptă argumentele autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate, potrivit cărora prevederile articolului 362¹ din Codul penal urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzelor aflate pe rolul instanţei de judecată, deoarece sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte şi sunt determinante pentru soluţionarea cauzelor.

(4) Nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate

41. Curtea reţine că prevederile art.362¹din Codul penal nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

42. Prin urmare, Curtea apreciază că sesizările nu pot fi respinse ca inadmisibile în această parte şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

43. Urmând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea va aborda problema de constituţionalitate a prevederilor contestate, raportate la circumstanţele concrete ale litigiilor principale, prin prisma normelor constituţionale invocate de autorii excepţiilor, luând în considerare atât principiile consacrate în Constituţie şi în dreptul intern, cât şi cele statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare – Curtea Europeană).

44. Curtea observă că autorii excepţiilor de neconstituţionalitate au susţinut că prevederile articolului 364¹ din Codul penal contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 20, 22, 23, 27 alin.(2) şi 54 din Constituţie.

45. Cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 4 şi 7 din Constituţie, Curtea a menţionat constant în jurisprudenţa sa că aceste articole comportă un caracter generic şi constituie imperative de ordin general-obligatoriu, care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate.

46. În acelaşi timp, Curtea reţine că autorii excepţiilor nu au motivat incidenţa articolelor 20, 27 şi 54 din Constituţie asupra prevederilor contestate. Curtea subliniază că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condiţiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, să expună normele legale şi argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate.

47. În sensul celor menţionate, pentru a elucida aspectele abordate, Curtea va opera cu prevederile articolelor 1 alineatul (3), 22 şi 23 din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

I. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 1 ALIN.(3) COMBINAT CU ARTICOLELE 22 ŞI 23 DIN CONSTITUŢIE

48. Autorii excepţiilor susţin că prevederile articolului 362¹ din Codul penal contravin dispoziţiilor constituţionale prevăzute de articolul 1 alin.(3) din Constituţie, care prevăd că:

„[…]

49. De asemenea, autorul sesizării 149g/2016 consideră că dispoziţiile articolului contestat încalcă articolul 22 din Constituţie, care prevede că:

50. La fel, autorii excepţiilor susţin că dispoziţiile articolului contestat contravin articolului 23 din Constituţie, potrivit căruia:

„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

1. Argumentele autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate

51. Autorii excepţiilor susţin că dispoziţiile art.362¹ din Codul penal nu corespund criteriilor de calitate a legii, deoarece prin sintagma „teritoriul statului” nu poate fi stabilit în mod expres, teritoriul cărui stat este protejat de norma penală. Potrivit acestora, sintagma „teritoriul statului” obţine claritate doar prin raportare la art.120 alin.(2) din Codul penal, care prevede că prin teritoriul Republicii Moldova şi teritoriul ţării se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontierele Republicii Moldova, cu subsolul şi spaţiul ei aerian.

52. Prin urmare, din conţinutul textului de lege destinatarul normei nu poate deduce care sunt acţiunile prejudiciabile care pot să angajeze răspunderea penală, fapt care permite aplicarea arbitrară a legii.

2. Argumentele autorităţilor

53. În opinia sa scrisă, Parlamentul menţionează că, potrivit Protocolului adiţional împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare şi Convenţiei împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, organizarea migraţiei ilegale face parte din infracţiunile transnaţionale.

54. Guvernul, în opinia sa, a menţionat că organizarea migraţiei ilegale, reglementată de norma contestată, cuprinde două situaţii: organizarea migraţiei ilegale pe teritoriul unui stat străin a cetăţenilor Republicii Moldova şi organizarea migraţiei ilegale pe teritoriul Republicii Moldova a cetăţenilor străini sau nerezidenţilor.

55. Astfel, făcând referire la Protocolul adiţional împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare, Guvernul consideră că norma contestată are drept scop principal prevenirea şi combaterea fenomenului migraţiei ilegale în ansamblu, iar în secundar, protecţia securităţii statului. Prin urmare, Guvernul consideră că norma contestată corespunde exigenţelor art.23 din Constituţie.

56. În opinia prezentată de Procuratura Generală se menţionează că argumentele autorilor excepţiilor privind neconstituţionalitatea normei criticate se întemeiază pe o interpretare eronată a legii într-un sens restrâns, pe când în cazul dat urmează a fi aplicată o interpretate lato sensu, în coroborare cu actele juridice naţionale şi internaţionale, făcând referire la Protocolul adiţional împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare.

57. Astfel, având în vedere dispoziţiile Protocolului, Procuratura Generală menţionează că norma contestată a fost adoptată pentru crearea mecanismului de combatere a migraţiei ilegale şi nu se referă doar la acţiunile de organizare a intrării, ieşirii, şederii sau tranzitării ilegale a teritoriului Republicii Moldova de către cetăţenii străini sau apatrizi, dar protejează şi drepturile cetăţenilor Republicii Moldova în situaţiile în care le este organizată intrarea, ieşirea, şederea sau tranzitarea ilegală a teritoriului altui stat.

3. Aprecierea Curţii

3.1. Principii generale

58. Curtea reţine că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului şi ale statului de drept îl constituie principiul legalităţii, garantat de art.1 alin.(3) din Constituţie.

59. Preeminenţa dreptului se asigură prin întreg sistemul de drept, inclusiv prin normele penale, acestea caracterizându-se prin anumite trăsături proprii, distinctive în raport cu alte categorii de norme, ce se diferenţiază între ele prin caracterul şi structura lor, prin sfera de incidenţă.

60. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că preeminenţa dreptului în materie penală exprimă, printre altele, asigurarea legalităţii infracţiunilor şi pedepselor; inadmisibilitatea aplicării extensive a legii penale, în detrimentul persoanei, în special, prin analogie.

61. Articolul 22 din Constituţie stabileşte că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos.

62. Totodată, Curtea menţionează că incriminarea faptelor în legile penale, stabilirea pedepsei pentru ele, precum şi alte reglementări, se întemeiază pe raţiuni de politică penală. Astfel, legea penală constituie un ansamblu de reguli juridice, formulate într-o manieră clară, concisă şi precisă, conform garanţiilor calităţii legii prevăzute de art.23 din Constituţie.

63. Or, calitatea legii penale constituie o condiţie vitală pentru menţinerea securităţii raporturilor juridice şi ordonarea eficientă a relaţiilor sociale.

64. Curtea reţine că garanţiile instituite în Constituţie impun ca doar legiuitorul să reglementeze conduita incriminată, astfel încât fapta, ca semn al laturii obiective, să fie cert definită, dar nu identificată prin interpretarea extensivă de către cei care aplică legea penală. O astfel de modalitate de aplicare poate genera interpretări abuzive. Cerinţa interpretării stricte a normei penale, ca şi interdicţia analogiei în aplicarea legii penale urmăresc protecţia persoanei împotriva arbitrarului.

65. Totodată, Curtea reţine că legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de largă, având în vedere că acesta se află într-o poziţie care îi permite să aprecieze, în funcţie de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale.

66. Totuşi, Curtea reţine că, deşi, în principiu, legiuitorul se bucură de o competenţă exclusivă în reglementarea măsurilor ce ţin de politica penală a statului, această competenţă nu este absolută, ci este circumscrisă anumitor rigori stabilite de Constituţie.

3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

67. Curtea reţine că art.362¹ din Codul penal sancţionează fapta de organizare a migraţiei ilegale. Prin alineatul (1) al acestui articol legiuitorul a incriminat fapta de organizare a migraţiei ilegale ca fiind: „Organizarea, în scopul obţinerii, direct sau indirect, a unui folos financiar sau material, a intrării, şederii, tranzitării ilegale a teritoriului statului sau a ieşirii de pe acest teritoriu a persoanei care nu este nici cetăţean, nici rezident al acestui stat”.

68. Curtea constată că prin Legea nr.16-XV din 17 februarie 2005 Republica Moldova a ratificat Protocolul împotriva traficului ilegal de migranţi pe cale terestră, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate.

69. Curtea menţionează că prin ratificarea Protocolului împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare Republica Moldova s-a angajat să incrimineze organizarea migraţiei ilegale.

70. Curtea reţine că organizarea migraţiei ilegale este o infracţiune transnaţională, iar migraţia presupune şi trecerea teritoriilor altor state, decât doar a Republicii Moldova. Prin instituirea sintagmei „teritoriul statului” voinţa legiuitorului a fost de a circumscrie faptele de organizare a migraţiei ilegale nu doar la teritoriul Republicii Moldova, ci a preluat elementul transnaţional datorită complexităţii fenomenului infracţional.

71. În acest sens, Curtea reţine că noţiunea de „teritoriu”, definită de prevederile art.120 din Codul penal, care se raportează la teritoriul Republicii Moldova, nu poate constitui un reper pentru identificarea locului săvârşirii infracţiunii – organizarea migraţiei ilegale – or infracţiunea în cauză este de natură transnaţională.

72. În acelaşi timp, Curtea menţionează că, examinând interpretarea dată de către jurisdicţiile naţionale unei prevederi ce emană din dreptul internaţional public, Curtea Europeană, în cauza Jorgic v. Germania, a reţinut că norma penală naţională trebuie interpretată şi aplicată în lumina prevederilor din care îşi are sorgintea (hotărâre din 12 iulie 2007, §110).

73. De asemenea, Curtea constată că legiuitorul a stabilit la art.12 din Codul penal anumite criterii pentru determinarea locului săvârşirii infracţiunii transnaţionale. Astfel, în conformitate cu prevederile art.12 alin.(2) din Cod penal, locul săvârşirii infracţiunii transnaţionale se consideră atare dacă:

„a) infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul Republicii Moldova şi pe teritoriul a încă, cel puţin, unui alt stat;

b) infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul Republicii Moldova, dar o parte substanţială a organizării şi controlului acesteia a avut loc într-un alt stat, şi invers;

d) infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul Republicii Moldova, dar are consecinţe grave într-un alt stat, şi invers.”

74. Pornind de la necesitatea luptei contra migraţiei ilegale ca fenomen transnaţional, dar şi de la dreptul legiuitorului de a incrimina fapte în legislaţia penală, Curtea notează că sintagma „teritoriul statului” din art.362¹ alin.(1) din Cod penal, potrivit ratio legis, nu poate fi interpretată mai restrictiv decât a fost voinţa legiuitorului, care nu s-a limitat la elementul teritorial-naţional al infracţiunii, ci a preluat elementul transnaţional datorită complexităţii fenomenului infracţional.

75. Prin urmare, în partea ce ţine de alegaţiile autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate privitoare la claritatea normei contestate în sensul identificării locului săvârşirii infracţiunii, Curtea menţionează că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a statuat că cerinţa clarităţii legii penale este satisfăcută atunci când individul poate cunoaşte, din formularea prevederii pertinente şi, în caz de necesitate, din interpretarea dată acesteia de către tribunal, care acte şi omisiuni vor angaja răspunderea sa penală (a se vedea cauza Del Río Prada v. Spania, hotărâre din 10 iulie 2012, § 46).

76. Mai mult, Curtea menţionează că norma contestată vine să protejeze siguranţa victimelor organizării migraţiei ilegale, fapt pentru care legiuitorul a reglementat instituţia absolvirii de răspundere penală a acesteia. Astfel, potrivit alin.(4) din art.362¹ din Codul penal:

„(4) Victima migraţiei ilegale este absolvită de răspundere penală pentru faptul intrării, şederii, tranzitării ilegale a teritoriului statului sau al ieşirii de pe acest teritoriu, precum şi pentru faptele de deţinere şi folosire a documentelor oficiale false în scopul organizării migraţiei sale ilegale.”

77. Curtea reţine că, pornind de la natura transnaţională a normei contestate, este de competenţa instanţelor de judecată să aplice norma la circumstanţele fiecărei cauze în parte, luând în considerare şi principiile aplicării legii penale în spaţiu şi regulile aplicabile locului săvârşirii infracţiunii transnaţionale.

78. Astfel, ţinând cont de cele menţionate mai sus, Curtea reţine că dispoziţiile articolului 362¹ din Codul penal nu contravin principiilor preeminenţei dreptului, legalităţii incriminării şi calităţii legii, garantate de articolele 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se respinge excepţia de neconstituţionalitate ridicată de avocatul Iurie Spînu în dosarul nr.1a-1701/16, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, şi excepţia de neconstituţionalitate ridicată de avocatul Vasile Nicoară în dosarul nr.1a-1637/16, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Se recunoaşte constituţional articolul 362¹ din Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002.

3. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate în partea referitoare la controlul constituţionalităţii articolului 424 alineatul (2) şi articolului 431 alineatul (1) punctul 1¹) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE	Alexandru TĂNASE
Nr.4. Chişinău, 7 februarie 2017.