D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.153g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din Legea privind actele normative ale Guvernului şi ale altor

autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, Legea contenciosului

administrativ, Legea cu privire la asociaţiile obşteşti şi Codul de

procedură civilă al Republicii Moldova

 

nr. 98  din  19.12.2016

 

Monitorul Oficial nr.85-91/36 din 24.03.2017

 

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Victor POPA, preşedinte de şedinţă,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 19 decembrie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 decembrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a:

- art.78 alin.(2) din Legea nr.317-XV din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale;

- art.13 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000;

- art.2 alin (2) şi art.7 alin.(3) şi (5) din Legea nr.837-XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociaţiile obşteşti;

- art.53 alin.(1) şi (5) şi art.73 alin.(1) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003,

excepţie ridicată de Andrei Panaghiu în dosarul nr.3-1402/16, pendinte la Judecătoria Centru, mun.Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 19 decembrie 2016 de către judecătorul Ion Ţurcanu din cadrul Judecătoriei Centru, mun.Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 10 iunie 2015, Asociaţia obştească „Congresul Public din Republica Moldova”, reprezentată de Andrei Panaghiu, a depus la Judecătoria Centru, mun.Chişinău, o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău şi a intervenientului accesoriu SRL „Gonvaro-Con”, prin care a solicitat anularea Deciziei Consiliului municipal Chişinău nr.11/20 din 18 decembrie 2014 privind aprobarea planului urbanistic de detaliu privind valorificarea cartierului cuprins în perimetrul str.Cornului – Drumul Taberei – râul Durleşti, precum şi anularea certificatului de urbanism pentru proiectare şi a autorizaţiei de construcţie eliberate SRL „Gonvaro-Con”.

4. În şedinţa de judecată din 3 octombrie 2016, Andrei Panaghiu a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a art.78 alin.(2) din Legea privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, art.13 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ, art.2 alin.(2) şi art.7 alin.(3) şi (5) din Legea cu privire la asociaţiile obşteşti, precum şi interpretarea art.39 alin.(1), art.52 alin.(1) şi art.53 din Constituţie.

5. Ulterior, la 1 decembrie şi 7 decembrie 2016, prin intermediul cancelariei judecătoriei, el a depus cereri suplimentare, prin care a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a art.53 alin.(1) şi (5) şi art.73 alin.(1) din Codul de procedură civilă, precum şi interpretarea art.26 din Constituţie.

6. Prin încheierea din 8 decembrie 2016, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

 

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.130-134, art.415) sunt următoarele:

Articolul 53

Procedura de soluţionare a cererii de recuzare

„(1) Propunerea de recuzare se examinează de instanţa sesizată cu acţiunea. Instanţa audiază persoana a cărei recuzare se solicită, dacă aceasta doreşte să dea explicaţii, şi ascultă opinia participanţilor la proces. Nu se admite interogarea ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare, nici efectuarea unor acte de procedură.

[…]

(5) Instanţa decide asupra recuzării în camera de deliberare printr-o încheiere motivată, care nu se supune nici unei căi de atac decât o dată cu fondul hotărârii sau al deciziei.”

Articolul 73

Pornirea proceselor în apărarea drepturilor, libertăţilor

şi intereselor legitime ale unor alte persoane

„(1) În cazurile prevăzute de lege, autorităţile publice, organizaţiile, persoanele fizice pot adresa în judecată acţiune (cerere) în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unor alte persoane, la cererea acestora, sau în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unui număr nelimitat de persoane fizice. Acţiunea în apărarea intereselor unei persoane incapabile poate fi intentată independent de existenţa cererii unei persoane interesate sau a reprezentantului ei legal.

[…]”

 

9. Prevederile relevante ale Legii nr.317-XV din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale (M.O., 2003, nr.208-210, art.783) sunt următoarele:

Articolul 78

Actele normative ale autorităţilor

administraţiei publice locale

„[…]

(2) În cazul în care actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale nu sunt conforme legislaţiei în vigoare, Guvernul sau un alt organ abilitat le supune procedurii de contestare, în condiţiile legii.”

 

10. Prevederile relevante ale Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000 (republicată în M.O., 2006, ediţie specială) sunt următoarele:

Articolul 13

Excepţia de ilegalitate

„(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ, emis de o autoritate publică, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces într-o pricină de drept comun, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

[…]”

 

11. Prevederile relevante ale Legii nr.837-XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociaţiile obşteşti (republicată în M.O., 2007, nr.153-156) sunt următoarele:

Articolul 2

Scopurile constituirii şi activităţii asociaţiilor obşteşti

„[…]

(2) Asociaţiile obşteşti se împart în asociaţii ce urmăresc beneficiul public şi asociaţii ce urmăresc beneficiul mutual.

[…]”

Articolul 7

Apărarea dreptului de asociere al persoanelor.

Protecţia juridică a asociaţiilor obşteşti

„[…]

(3) Statul garantează asociaţiilor obşteşti apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime.

[…]

(5) Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale asociaţiilor obşteşti, precum şi a intereselor de importanţă publică, se realizează pe cale judiciară, dacă legislaţia nu prevede altfel.

[…]”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că este posibil ca instanţa de judecată la soluţionarea pricinii să aplice eronat prevederile art.78 alin.(2) din Legea privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, art.13 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ, art.2 alin.(2) şi art.7 alin.(3) şi (5) din Legea cu privire la asociaţiile obşteşti, deoarece acestea nu sunt clare şi pot fi interpretate în mod diferit.

13. De asemenea, autorul consideră că prevederile art.53 alin.(1) şi (5) din Codul de procedură civilă, limitând posibilitatea de a contesta încheierea judecătorului care a soluţionat cererea de recuzare, îi lezează dreptul la un judecător imparţial şi dreptul la un recurs efectiv.

14. Autorul excepţiei pretinde că normele legale criticate contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 15, 16 , 18 şi 20 din Constituţie.

15. Totodată, autorul excepţiei solicită şi interpretarea normelor constituţionale cuprinse la art.26 privind dreptul la apărare, art.39 alin.(1) privind dreptul la administrare, art.52 alin.(1) privind dreptul de petiţionare şi art.53 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

 

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, Legii nr.837-XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociaţiile obşteşti şi Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către Andrei Panaghiu în dosarul nr.3-1402/16, pendinte la Judecătoria Centru, mun.Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. În speţă, Curtea observă că autorul excepţiei solicită controlul constituţionalităţii dispoziţiilor art.78 alin.(2) din Legea privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, art.13 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ, art.2 alin.(2) şi art.7 alin.(3) şi (5) din Legea cu privire la asociaţiile obşteşti, art.53 alin.(1) şi (5) şi art.73 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

20. Curtea reţine că autorul excepţiei, deşi a invocat pretinsa încălcare a art.1 alin.(3), 4, 7, 15, 16, 18 şi 20 din Constituţie, în esenţă, susţine că normele contestate afectează accesul liber la justiţie.

21. Potrivit articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată şi să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.

22. Astfel, Curtea menţionează că excepţia de neconstituţionalitate exige o anumită structură care cuprinde trei elemente, inerente şi intrinseci, şi anume: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii (prevederea legală), textul de referinţă pretins încălcat (prevederea constituţională) şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate între cele două texte, adică motivarea neconstituţionalităţii textului criticat.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu îşi motivează criticile de neconstituţionalitate în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate în sprijinul obiecţiei formulate. Or, excepţia de neconstituţionalitate, fiind prezentată într-o manieră eliptică, nu indică în ce mod prevederile legale criticate contravin normelor constituţionale, autorul limitându-se la o simplă enumerare a acestora, ceea ce nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstituţionalitate.

24. Mai mult decât atât, Curtea observă că aceasta vizează o problemă de aplicare a legii, şi nu de constituţionalitate a ei. Acest fapt rezultă din sesizare, autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicitând controlul constituţionalităţii art.78 alin.(2) din Legea privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, art.13 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ, art.2 alin.(2) şi art.7 alin.(3) şi (5) din Legea cu privire la asociaţiile obşteşti şi art.73 alin.(1) din Codul de procedură civilă doar pentru că instanţa de judecată, eventual, ar putea interpreta şi aplica greşit prevederile legale menţionate.

25. Prin urmare, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate excede domeniului său legal de competenţă şi nu poate reprezenta o problemă de constituţionalitate pe care Curtea Constituţională să o poată tranşa prin raportare la normele şi principiile fundamentale, or, a admite o atare situaţie ar însemna să se substituie instanţei de judecată.

26. Referitor la critica formulată de autorul excepţiei privind imposibilitatea de a contesta încheierea prin care se soluţionează recuzarea contrar dispoziţiilor constituţionale, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât, deşi încheierea de recuzare a judecătorului nu poate fi supusă separat nici unei căi de atac, totuşi, dispoziţiile art.53. alin.(5) din Codul de procedură civilă prevăd că aceasta poate fi atacată odată cu fondul cauzei.

27. În acelaşi timp, Curtea menţionează că procedura de soluţionare a unei cereri de recuzare nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicţional, fiind vorba de o chestiune de administrare a actului de justiţie. Procedura asupra cercetării şi judecării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al cauzei civile la care se referă. Această procedură nu are caracter jurisdicţional civil în sens material, ci caracter administrativ-judiciar.

28. De asemenea, Curtea relevă că soluţia consacrată de articolul 53 alin.(5) este justificată de caracterul special al procedurii instituite de Codul de procedură civilă, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi un climat de ordine indispensabil exercitării în condiţii optime a accesului liber la justiţie.

29. De altfel, Curtea menţionează că nici o prevedere a Legii Supreme, invocate de către autorul excepţiei, nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acest sens, articolul 119 din Constituţie stabileşte că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac „în condiţiile legii”.

30. În ceea ce priveşte interpretarea articolelor 26, 39 alin.(1), 52 alin.(1) şi 53 din Constituţie, Curtea relevă că, potrivit Hotărârii nr.2 din 9 februarie 2016, excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o acţiune procesuală de apărare, prin care Curtea Constituţională este sesizată asupra neconcordanţei cu prevederile Constituţiei a unor dispoziţii legale aplicabile în cauze deduse instanţei de judecată. Astfel, Curtea raportează norma legală incidentă într-o cauză particulară la Legea Fundamentală, ţinând cont de practica de aplicare a acestei norme. Interpretarea normelor constituţionale invocate constituie o abordare in abstracto, fiind inadmisibilă în cadrul rezolvării excepţiilor de neconstituţionalitate.

31. În contextul celor menţionate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(1) şi (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a:

- articolului 78 alineatul (2) din Legea nr.317-XV din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale;

- articolului 13 alineatul (1) din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000;

- articolului 2 alineatul (2) şi articolului 7 alineatele (3) şi (5) din Legea nr.837-XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociaţiile obşteşti;

- articolului 53 alineatele (1) şi (5) şi articolului 73 alineatul (1) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003, excepţie ridicată de Andrei Panaghiu în dosarul nr.3-1402/16, pendinte la Judecătoria Centru, mun.Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.