D E C I Z I E
pentru sistarea procesului privind excepţia de neconstituţionalitate a unor
prevederi cuprinse în articolul 64 alin.(2) pct.5) din Codul de procedură
penală, în redacţia Legii nr.66 din 5 aprilie 2012 pentru modificarea
şi completarea Codului de procedură penală
(Sesizarea nr.3g/2013)
nr. 8 din 25.07.2013
Monitorul Oficial nr.206-211/31 din 20.09.2013
* * *
În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Alexandru TĂNASE, Preşedinte,
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dl Igor DOLEA,
Dl Petru RAILEAN, judecători,
cu participarea dnei Corina Popa, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 25 februarie 2013, înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând sesizarea menţionată în şedinţă închisă,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Pronunţă următoarea decizie:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, depusă la Curtea Constituţională în data de 25 februarie 2013, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi cuprinse în articolul 64 alin.(2) pct.5) din Codul de procedură penală, în redacţia Legii nr.66 din 5 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală.
2. Prevederile contestate vizează dreptul procurorului de a amâna pe o perioadă de până la 6 luni aducerea la cunoştinţă a actului procedural privind recunoaşterea în calitate de bănuit, în cazul autorizării de către judecătorul de instrucţie a măsurilor speciale de investigaţie.
3. Autorul sesizării consideră că prevederile legale contestate vin în contradicţie cu dispoziţiile articolelor 20, 21, 26 şi 28 din Constituţie, precum şi cu dispoziţiile articolelor 6 şi 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 12 aprilie 2013 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.
5. În procesul examinării sesizării Curtea Constituţională a dispus de opiniile comunicate de Preşedintele Republicii Moldova, Guvern, Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne, Universitatea de Stat din Moldova şi A.O. “Juriştii pentru drepturile omului”.
ÎN FAPT
6. La 5 aprilie 2012 Parlamentul a adoptat Legea nr.66 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală.
7. Potrivit Art.I pct.26 din Legea menţionată, articolul 64 alin.(2) pct.5) din Codul de procedură penală a fost completat în final cu textul “În cazul în care judecătorul de instrucţie a autorizat măsuri speciale de investigaţii, procurorul poate amâna până la 6 luni, prin ordonanţă motivată, aducerea la cunoştinţă a actului procedural de recunoaştere în calitate de bănuit.”.
8. Astfel, articolul 64 din Codul de procedură penală, intitulat “Drepturile şi obligaţiile bănuitului”, prevedea la alin.(2) pct.5), în redacţia Legii nr.66/2012 următoarele:
(2) Bănuitul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul:
[…]
5) din momentul când i s-a adus la cunoştinţă actul procedural de recunoaştere în calitate de bănuit, să aibă asistenţa unui apărător ales de el, iar dacă nu are mijloace de a plăti apărătorul, să fie asistat în mod gratuit de către un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, precum şi, în cazurile admise de lege, să renunţe la apărător şi să se apere el însuşi. În cazul în care judecătorul de instrucţie a autorizat măsuri speciale de investigaţii, procurorul poate amâna până la 6 luni, prin ordonanţă motivată, aducerea la cunoştinţă a actului procedural de recunoaştere în calitate de bănuit.
9. Prin încheierea Judecătoriei sect.Buiucani, mun.Chişinău din 16 decembrie 2012 a fost respins demersul procurorului din Procuratura Anticorupţie, prin care s-a solicitat examinarea informaţiei despre efectuarea acţiunilor de urmărire penală, şi anume, a interceptărilor şi înregistrării comunicărilor care au avut loc între avocatul M.B. şi investigatorul sub acoperire.
10. Procurorul a declarat recurs împotriva încheierii Judecătoriei sect.Buiucani, mun.Chişinău privind respingerea demersului ca neîntemeiat.
11. Examinând materialele cauzei, Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău a constatat că ultima propoziţie din articolul 64 alin.(2) pct.5) din Codul de procedură penală, potrivit căreia “În cazul în care judecătorul de instrucţie a autorizat măsuri speciale de investigaţii, procurorul poate amâna până la 6 luni, prin ordonanţă motivată, aducerea la cunoştinţă a actului procedural de recunoaştere în calitate de bănuit.” contravine prevederilor Constituţiei şi a dispus, prin încheierea din 24 decembrie 2012, în temeiul articolului 7 alin.(3) din Codul de procedură penală, înaintarea unui demers către Curtea Supremă de Justiţie de a sesiza Curtea Constituţională pentru controlul constituţionalităţii acestei prevederi.
12. Plenul Curţii Supreme de Justiţie, prin Hotărârea nr.2 din 21 ianuarie 2013, a adoptat sesizarea pentru exercitarea controlului constituţionalităţii normelor în cauză, prezentând sesizarea spre soluţionare Curţii Constituţionale.
LEGISLAŢIA PERTINENTĂ
13. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1, art.1) sunt următoarele:
Articolul 4
Drepturile şi libertăţile omului
“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”
Articolul 20
Accesul liber la justiţie
“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”
Articolul 21
Prezumţia nevinovăţiei
“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”
Articolul 26
Dreptul la apărare
“(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.
(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”
Articolul 28
Viaţa intimă, familială şi privată
“Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată.”
14. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală nr.122-XV din 14 martie 2003 (M.O., 2003, nr.104-110, art.447) sunt următoarele:
Articolul 63
Bănuitul
“(1) Bănuitul este persoana fizică faţă de care există anumite probe că a săvârşit o infracţiune până la punerea ei sub învinuire. Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale, după caz:
1) procesul-verbal de reţinere;
2) ordonanţa sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate;
3) ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit.
(2) Organul de urmărire penală nu este în drept să menţină în calitate de bănuit:
[...]
3) persoana în privinţa căreia a fost dată o ordonanţă de recunoaştere în această calitate – mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General şi al adjuncţilor săi – mai mult de 6 luni.
(3) La momentul expirării, după caz, a unui termen indicat în alin.(2), organul de urmărire penală este obligat să elibereze bănuitul reţinut ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura preventivă aplicată în privinţa lui, dispunând scoaterea lui de sub urmărire sau punerea lui sub învinuire. În caz de prelungire a termenului de menţinere în calitate de bănuit mai mult de 3 luni, ofiţerul de urmărire penală este obligat să informeze imediat bănuitul despre aceasta.
[...]
(5) Calitatea de bănuit încetează din momentul eliberării reţinutului, revocării măsurii preventive aplicate în privinţa lui ori, după caz, anulării ordonanţei de recunoaştere în calitate de bănuit şi scoaterii lui de sub urmărire, sau din momentul emiterii de către organul de urmărire penală a ordonanţei de punere sub învinuire.”
[...]”
Articolul 64
Drepturile şi obligaţiile bănuitului
“(1) Bănuitul are dreptul la apărare. Organul de urmărire penală îi asigură bănuitului posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare prin toate mijloacele şi metodele care nu sunt interzise de lege.
(2) Bănuitul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul:
1) să ştie de ce este bănuit şi, în legătură cu aceasta, imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărârea despre aplicarea măsurii preventive sau recunoaşterea în calitate de bănuit, să fie informat în prezenţa apărătorului, în limba pe care o înţelege, despre conţinutul bănuielii şi despre încadrarea juridică a faptelor infracţionale de săvârşirea cărora este suspectat;
2) imediat după reţinere sau după recunoaşterea în calitate de bănuit, să primească de la persoana care l-a reţinut informaţie în scris despre drepturile de care dispune prin prezentul articol, inclusiv dreptul de a tăcea şi de a nu mărturisi împotriva sa, precum şi să primească de la organul de urmărire penală explicaţii asupra tuturor drepturilor sale;
3) imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărârea de aplicare a măsurii preventive ori de recunoaştere în calitate de bănuit, să primească de la organul de urmărire penală copia de pe hotărârea respectivă sau copia de pe procesul-verbal privitor la reţinerea sa;
[...]
5) din momentul când i s-a adus la cunoştinţă actul procedural de recunoaştere în calitate de bănuit, să aibă asistenţa unui apărător ales de el, iar dacă nu are mijloace de a plăti apărătorul, să fie asistat în mod gratuit de către un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, precum şi, în cazurile admise de lege, să renunţe la apărător şi să se apere el însuşi.
[...]
(3) Exercitarea de către bănuit a drepturilor de care dispune sau renunţarea lui la aceste drepturi nu poate fi interpretată în detrimentul lui şi nu poate avea consecinţe nefavorabile pentru el. Bănuitul nu poartă răspundere pentru declaraţiile sale, cu excepţia cazurilor în care el face un denunţ intenţionat fals că infracţiunea a fost săvârşită de o persoană care, de fapt, nu a avut atribuţie la săvârşirea ei.
[...]”
Articolul 1321
Dispoziţiile generale privind activitatea specială de investigaţii
“(1) Activitatea specială de investigaţii reprezintă totalitatea de acţiuni de urmărire penală cu caracter public şi/sau secret efectuate de către ofiţerii de investigaţii în cadrul urmăririi penale numai în condiţiile şi în modul prevăzute de prezentul cod.
(2) Măsurile speciale de investigaţii se dispun şi se efectuează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
1) pe altă cale este imposibilă realizarea scopului procesului penal şi/sau poate fi prejudiciată considerabil activitatea de administrare a probelor;
2) există o bănuială rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, cu excepţiile stabilite de lege;
3) acţiunea este necesară şi proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.”
Articolul 1322
Măsurile speciale de investigaţii
“(1) În vederea descoperirii şi cercetării infracţiunilor se efectuează următoarele măsuri speciale de investigaţii:
1) cu autorizarea judecătorului de instrucţie:
[...]
(3) Măsurile speciale de investigaţii se efectuează de către ofiţerii de investigaţii ai subdiviziunilor specializate ale autorităţilor indicate în Legea privind activitatea specială de investigaţii.”
Articolul 1324
Procedura de dispunere a măsurilor speciale de investigaţii
“[...]
(7) Măsura specială de investigaţii se dispune pe o perioadă de 30 de zile cu posibilitatea de a fi prelungită întemeiat până la 6 luni, cu excepţiile stabilite de prezentul cod. Fiecare prelungire a duratei măsurii speciale de investigaţie nu poate depăşi 30 de zile. Dacă termenul de autorizare a efectuării măsurii speciale de investigaţii a fost prelungit până la 6 luni, este interzisă autorizarea repetată a măsurii speciale de investigaţii pe acelaşi temei şi asupra aceluiaşi subiect, cu excepţia utilizării agenţilor sub acoperire sau apariţiei circumstanţelor noi, a cercetării faptelor legate de investigarea crimei organizate şi finanţării terorismului, precum şi a căutării învinuitului.
(8) Procurorul este obligat să dispună încetarea măsurii speciale de investigaţii de îndată ce au dispărut temeiurile şi motivele care au justificat autorizarea ei, fără dreptul de a dispune reluarea efectuării măsurii.
(9) În cazul în care temeiurile pentru efectuarea măsurilor speciale de investigaţii nu mai există, ofiţerul de urmărire penală sau ofiţerul de investigaţii propune procurorului încetarea ei imediată.
[...]”
Articolul 1328
Interceptarea şi înregistrarea comunicărilor
“[...]
(3) Pot fi supuse interceptării şi înregistrării comunicările bănuitului, învinuitului sau persoanelor care contribuie în orice mod la comiterea infracţiunilor prevăzute la alin.(2) şi în privinţa cărora există date ce pot conduce rezonabil la o concluzie că aceste persoane primesc de la bănuit, învinuit sau inculpat ori transmit acestuia informaţii relevante pentru cauza penală.”
15. Prevederile relevante ale Legii nr.59 din 29 martie 2012 privind activitatea specială de investigaţii (M.O., 2012, nr.113-118, art.373) sunt următoarele:
Articolul 4
Activitatea specială de investigaţii şi drepturile omului
“(1) Orice persoană supusă măsurii speciale de investigaţii are dreptul să fie informată, după efectuarea acesteia, de către procuror sau de către judecătorul de instrucţie care a autorizat măsura dacă aceasta nu a atras dispunerea unei alte măsuri speciale de investigaţii.
(2) Orice persoană supusă măsurii speciale de investigaţii are dreptul la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea prezentei legi.
[...]”
Articolul 14
Împuternicirile procurorului în cadrul activităţii speciale de investigaţii
“În cadrul activităţii speciale de investigaţii, procurorul are următoarele competenţe:
[...]
b) coordonează sau conduce măsurile speciale de investigaţii efectuate în cadrul unui proces penal pe care le-a autorizat sau asupra cărora a solicitat autorizarea judecătorului de instrucţie;
c) controlează legalitatea efectuării măsurilor speciale de investigaţii, precum şi rezultatele măsurilor speciale de investigaţii pe care le-a autorizat sau asupra cărora a solicitat autorizarea judecătorului de instrucţie;
d) examinează contestaţiile asupra legalităţii măsurilor speciale de investigaţii efectuate de ofiţerul de investigaţii;
[...]”
Articolul 18
Măsurile speciale de investigaţii
“(1) Pentru realizarea sarcinilor prevăzute de prezenta lege pot fi efectuate următoarele măsuri speciale de investigaţii:
1) cu autorizarea judecătorului de instrucţie, la demersul procurorului:
a) cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat;
b) supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură înregistrarea;
c) interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor;
d) reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale;
e) monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice;
f) monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară;
g) documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau urmărirea prin sistem de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice;
h) colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice;
[...]
(2) Lista măsurilor specificate la alin.(1) este exhaustivă şi poate fi modificată sau completată doar prin lege.
(3) Măsurile prevăzute la alin.(1) pct.1), precum şi cele prevăzute la alin.(1) pct.2) lit.c), e), şi f) se efectuează numai în cadrul unui proces penal, conform Codului de procedură penală al Republicii Moldova. Celelalte măsuri prevăzute la alin.(1) pct.2) se efectuează atât în cadrul unui proces penal, cât şi în afara acestuia. Măsurile prevăzute la alin.(1) pct.3) se efectuează în afara procesului penal.
[...]”
Articolul 19
Temeiurile pentru efectuarea măsurilor speciale de investigaţii
“(1) Temeiurile pentru efectuarea măsurilor speciale de investigaţii sunt:
1) circumstanţele neclare în legătură cu pornirea urmăririi penale;
2) informaţiile, devenite cunoscute, privind:
a) fapta prejudiciabilă în curs de pregătire, de comitere sau comisă, precum şi persoanele care o pregătesc, o comit ori au comis-o;
b) persoanele care se ascund de organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată ori care se eschivează de la executarea pedepsei penale;
c) persoanele dispărute fără urmă şi necesitatea stabilirii identităţii cadavrelor neidentificate;
d) circumstanţele care pun în pericol ordinea publică, securitatea militară, economică, ecologică sau de altă natură a statului;
e) circumstanţele ce pun în pericol securitatea investigatorului sub acoperire sau a membrilor familiei acestuia;
3) actele procesuale ale ofiţerului de urmărire penală, ale procurorului sau ale judecătorului de instrucţie în cauzele penale aflate în procedura acestora;
4) interpelările organizaţiilor internaţionale şi ale autorităţilor de drept ale altor state în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
5) raportul ofiţerului de investigaţii privind circumstanţele ce pun în pericol securitatea proprie, a familiei sale şi a persoanelor apropiate lui.
(2) Măsurile speciale de investigaţii se autorizează şi se înfăptuiesc în cazul când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) realizarea scopului procesului penal este imposibilă pe altă cale ori există un pericol pentru securitatea statului; şi
b) măsura specială de investigaţii este proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.”
Articolul 20
Procedura autorizării măsurilor speciale de investigaţii
“(1) Măsurile speciale de investigaţii specificate la art.18 alin.(1) pct.1) se autorizează în condiţiile Codului de procedură penală al Republicii Moldova.
[...]
(7) Măsura specială de investigaţii se dispune pe o perioadă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii întemeiate până la 6 luni. Fiecare prelungire a duratei măsurii speciale de investigaţii nu poate depăşi termenul de 30 de zile. În cazul în care termenul de autorizare a efectuării măsurii speciale de investigaţii a fost prelungit până la 6 luni, se interzice autorizarea repetată a măsurii speciale de investigaţii pe acelaşi temei şi asupra aceluiaşi subiect, cu excepţia cazurilor de utilizare a investigatorilor sub acoperire sau de apariţie a circumstanţelor noi, precum şi a cazurilor de cercetare a faptelor legate de investigarea crimelor organizate şi a finanţării terorismului.
(8) Procurorul sau, după caz, conducătorul subdiviziunii specializate va dispune încetarea măsurii speciale de investigaţii înainte de expirarea termenului pentru care aceasta a fost autorizată imediat ce au dispărut temeiurile şi motivele ce au justificat autorizarea ei.
[...]”
16. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, amendată prin protocoalele adiţionale la această convenţie (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997), sunt următoarele:
Articolul 6
Dreptul la un proces echitabil
“1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.
2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloace necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;
e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.”
ÎN DREPT
17. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă dreptul procurorului de a amâna pe o perioadă de până la 6 luni aducerea la cunoştinţă a actului procedural privind recunoaşterea în calitate de bănuit, în cazul autorizării de către judecătorul de instrucţie, a măsurilor speciale de investigaţie.
18. Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii constituţionale şi internaţionale interconexe, precum accesul liber la justiţie, prezumţia nevinovăţiei, dreptul la apărare, dreptul la viaţa intimă şi privată şi caracterul public al procedurilor penale.
1. Argumentele autorului sesizării
19. Autorul sesizării susţine că, acordând procurorului dreptul de a amâna pe o perioadă de până la 6 luni aducerea la cunoştinţă a actului procedural privind recunoaşterea în calitate de bănuit, în cazul autorizării de către judecătorul de instrucţie a măsurilor speciale de investigaţie, se încalcă drepturile procesuale ale bănuitului, ce garantează posibilitatea utilizării tuturor mijloacelor procedurale necesare pentru apărarea sa, şi constituie o ingerinţă arbitrară în exercitarea de către bănuit a drepturilor sale privind accesul liber la justiţie, prezumţia nevinovăţiei, dreptul la apărare, dreptul la viaţa intimă şi privată, statuate de articolele 20, 21, 26 şi 28 din Constituţie, şi se aduce atingere caracterului public al procedurilor penale.
2. Argumentele autorităţilor
20. În opinia prezentată, Preşedintele Republicii Moldova menţionează că din sensul prevederii contestate se desprinde ideea că se va admite efectuarea măsurilor speciale de investigaţii ca acte premergătoare urmăririi penale, iar persoana supusă acestor măsuri nu va avea nici o calitate, respectiv, nu va dispune de nici un fel de garanţii procesuale. Aceste prevederi, în opinia şefului statului, intră în contradicţie cu prevederile articolelor 1321 şi 1328 alin.(3) din Codul de procedură penală.
21. Potrivit opiniei Guvernului, prevederile contestate vizează etapa urmăririi penale, înfăptuită de organele statale, care se bazează pe principiul confidenţialităţii, statuat de articolul 212 din Codul de procedură penală. Ordonanţa motivată a procurorului de amânare a aducerii la cunoştinţă a actului de recunoaştere în calitate de bănuit, atunci când au fost dispuse măsuri speciale de investigaţii, este un act procedural, care vine să asigure efectuarea unor acţiuni de urmărire penală în mod secret, şi nu contravine prevederilor şi principiilor constituţionale fundamentale, prevederilor Convenţiei Europene şi practicii Curţii Europene.
22. Cu referire la opinia Parlamentului, acesta, la 25 aprilie 2013, a remis Curţii Constituţionale proiectul de Lege nr.176 din 22 aprilie 2013 privind modificarea articolului 64 din Codul de procedură penală şi nota informativă la acest proiect de lege, potrivit căruia norma contestată urmează a fi exclusă. Totodată, Parlamentul a solicitat Curţii Constituţionale să nu examineze sesizarea în cauză.
3. Aprecierea Curţii
23. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, rezolvarea cazurilor excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
24. Curtea remarcă faptul că articolele 25 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează Curtea Supremă de Justiţie cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.
25. Curtea menţionează că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre actul normativ ce urmează a fi aplicat în procesul examinării unei pricini de către instanţa de judecată şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei Constituţiei.
26. După cum s-a menţionat, sesizarea vizează dreptul procurorului de a amâna pe o perioadă de până la 6 luni aducerea la cunoştinţă a actului procedural privind recunoaşterea în calitate de bănuit, în cazul autorizării de către judecătorul de instrucţie a măsurilor speciale de investigaţie.
27. La 28 iunie 2013, în procesul examinării sesizării de către Curtea Constituţională, Parlamentul a adoptat Legea nr.158 pentru modificarea articolului 64 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003.
28. Potrivit articolului unic al legii menţionate, la articolul 64 alineatul (2) punctul 5) din Codul de procedură penală, cu modificările ulterioare, textul “În cazul în care judecătorul de instrucţie a autorizat măsuri speciale de investigaţii, procurorul poate amâna până la 6 luni, prin ordonanţă motivată, aducerea la cunoştinţă a actului procedural de recunoaştere în calitate de bănuit.” a fost exclus.
29. Curtea reţine că prin excluderea prevederii contestate din articolul 64 alin.(2) pct.5) din Codul de procedură penală excepţia de neconstituţionalitate a fost rezolvată şi pentru acest motiv, în conformitate cu dispoziţiile articolului 60 lit.d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, dispune sistarea procesului.
Din aceste motive, în temeiul articolelor 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 60 lit.d), 61 alin.(1) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se sistează procesul privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “În cazul în care judecătorul de instrucţie a autorizat măsuri speciale de investigaţii, procurorul poate amâna până la 6 luni, prin ordonanţă motivată, aducerea la cunoştinţă a actului procedural de recunoaştere în calitate de bănuit.” din articolul 64 alin.(2) pct.5) al Codului de procedură penală, în redacţia Legii nr.66 din 5 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
| PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE | Alexandru TĂNASE |
|
Chişinău, 25 iulie 2013. | |
| Nr.8. |