L E G E

pentru modificarea unor acte normative

 

nr. 429  din  28.12.2023

 

Monitorul Oficial nr.510-513/921 din 29.12.2023

 

* * *

UE

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege transpune:

– art.2, 5, 6c, 7, 9, 10 şi Anexa III din Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2017 privind măsurile de garantare a siguranţei furnizării de gaze şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr.994/2010, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 280 din 28 octombrie 2017, în varianta adaptată şi aprobată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunităţii Energetice nr.2022/01/MC-EnC din 30 septembrie 2022.

– art.3a, 13 din Regulamentul (CE) nr.715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1775/2005, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 211 din 14 august 2009, în varianta adaptată şi adoptată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunităţii Energetice nr.2011/02/MC-EnC, şi modificat prin Regulamentul (CE) nr.2022/1032 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 iunie 2022 privind modificarea Regulamentelor (CE) nr.2017/1938 şi nr.715/2009, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 173 din 30 iunie 2022, în varianta adaptată şi adoptată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunităţii Energetice nr.2022/01/MC-EnC din 30 septembrie 2022.

 

Art.I. – Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.193–203, art.415), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Clauza de armonizare va avea următorul cuprins:

„Prezenta lege transpune:

– art.1–42, 44–48, precum şi Anexa I din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale şi de abrogare a Directivei 2003/55/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 211 din 14 august 2009, în varianta adaptată şi adoptată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunităţii Energetice nr.2011/02/MC-EnC din 6 octombrie 2011;

– art.2, 5, 6c, 7, 9, 10 şi Anexa III din Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2017 privind măsurile de garantare a siguranţei furnizării de gaze şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr.994/2010, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 280 din 28 octombrie 2017, în varianta adaptată şi aprobată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunităţii Energetice nr.2022/01/MC-EnC din 30 septembrie 2022;

– art.1–3a, 13, 15–22, 24, precum şi Anexa I din Regulamentul (CE) nr.715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1775/2005, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 211 din 14 august 2009, în varianta adaptată şi adoptată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunităţii Energetice nr.2011/02/MC-EnC, şi modificat prin Regulamentul (CE) nr.2022/1032 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 iunie 2022 privind modificarea Regulamentelor (CE) nr.2017/1938 şi nr.715/2009, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 173 din 30 iunie 2022, în varianta adaptată şi adoptată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunităţii Energetice nr.2022/01/MC-EnC din 30 septembrie 2022;

– art.3, 6, 10, 12, 14, 17–20 şi 34 din Regulamentul (UE) nr.2017/460 al Comisiei din 16 martie 2017 de stabilire a unui cod al reţelei privind structurile tarifare armonizate pentru transportul gazelor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 72 din 17 martie 2017, în varianta adaptată şi adoptată prin Decizia Grupului Permanent de Nivel Înalt al Comunităţii Energetice nr.2018/07/PHLG-EnC din 28 noiembrie 2018;

– Regulamentul (UE) nr.1227/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea şi transparenţa pieţei angro de energie, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 326 din 8 decembrie 2011, în varianta adaptată şi adoptată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunităţii Energetice nr.2018/10/MC-EnC din 29 noiembrie 2018.”

2. Articolul 2:

noţiunea „certificare” va avea următorul cuprins:

„certificare – procedură în cadrul căreia se examinează respectarea de către operatorul sistemului de transport, de către operatorul instalaţiei de stocare a cerinţelor privind separarea şi independenţa acestuia, precum şi a altor cerinţe relevante impuse operatorului sistemului de transport, operatorului instalaţiei de stocare prin prezenta lege, şi care constituie o precondiţie pentru desemnarea prin licenţiere a operatorului sistemului de transport, a operatorului instalaţiei de stocare;”

noţiunea „cont de echilibrare operaţională” va avea următorul cuprins:

„cont operaţional de echilibrare – cont între operatorii sistemelor de transport adiacente, care se utilizează la gestionarea diferenţelor de direcţionare la un punct de interconectare în vederea simplificării contabilizării gazelor naturale pentru utilizatorii de sistem vizaţi de punctul de interconectare;”

după noţiunea „instalaţie de racordare” se introduce o noţiune nouă cu următorul cuprins:

„instalaţie de stocare subterană – instalaţie de stocare care este deţinută şi/sau exploatată de o întreprindere de gaze naturale, este utilizată pentru stocarea gazelor naturale, inclusiv a stocurilor de echilibrare, şi este conectată la o reţea de transport sau de distribuţie, cu excepţia rezervoarelor sferice supraterane sau a spaţiului de stocare în conductă;”

după noţiunea „nominalizare” se introduce o noţiune nouă cu următorul cuprins:

„obiectiv de creare a stocurilor de gaze naturale – obiectiv obligatoriu privind nivelul de stocuri de gaze naturale raportat la capacitatea agregată a instalaţiilor de stocare subterană, stabilit pentru ţările părţi ale Comunităţii Energetice sau pentru statele membre ale Uniunii Europene în care există instalaţii de stocare subterană;”

noţiunea „operator al depozitului de stocare” va avea următorul cuprins:

„operator al instalaţiei de stocare – întreprindere de gaze naturale titular de licenţă pentru stocarea gazelor naturale, care desfăşoară activitate de stocare a gazelor naturale şi exploatează o instalaţie de stocare;”

la noţiunea „parte a Comunităţii Energetice”, textul „, precum şi Uniunea Europeană şi statele sale membre” se exclude;

la noţiunea „produse energetice angro”, literele a) şi b), după cuvintele „în ţările părţi ale Comunităţii Energetice” se introduce textul „, în statele membre ale Uniunii Europene”;

noţiunea „societate comercială mică” va avea următorul cuprins:

„întreprinderi mici – întreprinderi în sensul celor definite în Legea nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii;”

după noţiunea „staţie de reglare-măsurare” se introduc două noţiuni noi cu următorul cuprins:

„stoc de echilibrare – cantitate de gaze naturale nelichefiate care sunt:

a) achiziţionate, gestionate şi stocate în instalaţii de stocare subterană de către operatorii sistemelor de transport sau de o entitate desemnată exclusiv pentru îndeplinirea funcţiilor operatorilor sistemelor de transport şi pentru asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale; şi

b) utilizate numai în cazul în care acest lucru este necesar pentru menţinerea în funcţiune a sistemului de gaze naturale în condiţii de siguranţă şi fiabilitate;

stoc de securitate – cantitate de gaze naturale nelichefiate stocate în instalaţii de stocare, care sunt achiziţionate, gestionate şi stocate de entitatea pentru crearea şi menţinerea stocurilor de securitate desemnată conform art.108¹, şi care pot fi utilizate în condiţiile stabilite la alin.(8) din articolul menţionat;”.

3. Articolul 4:

la alineatul (1) litera k), cuvintele „depozitelor artificiale de stocare a gazelor naturale” se substituie cu cuvintele „instalaţiilor de stocare a gazelor naturale”;

articolul se completează cu alineatul (2¹) cu următorul cuprins:

„(2¹) Guvernul întreprinde măsurile necesare pentru a asigura utilizarea, până la 1 noiembrie al fiecărui an calendaristic, a capacităţii de stocare a gazelor naturale în instalaţiile de stocare din alte ţări părţi ale Comunităţii Energetice, din statele membre ale Uniunii Europene, care să corespundă unui nivel de cel puţin 15% din consumul mediu anual de gaze naturale al consumatorilor finali din Republica Moldova, racordaţi la reţelele de gaze naturale ale operatorilor de sistem licenţiaţi, determinat pentru ultimii 5 ani calendaristici. Stocurile de gaze naturale care urmează a fi create în acest scop includ stocurile prevăzute la art.108¹–108³.”

4. Articolul 7 alineatul (1):

la litera e), după cuvântul „relaţiile” se introduc cuvintele „şi schimbul de informaţii”;

litera f) va avea următorul cuprins:

„f) aprobă contractele, acordurile dintre operatorul candidat/operatorul de sistem independent şi proprietarul/proprietarii reţelelor de transport al gazelor naturale, inclusiv contractele de locaţiune sau hotărâri prin care stabileşte conţinutul contractelor respective în cazurile stabilite la art.26 alin.(6);”

alineatul se completează cu literele e¹), f¹) şi f²) cu următorul cuprins:

„e¹) solicită informaţii şi rapoarte de la operatorul de sistem independent şi de la proprietarul reţelelor de gaze naturale şi efectuează controale, inclusiv controale inopinate, la sediul proprietarului reţelei de transport şi la sediul operatorului de sistem independent;”

„f¹) desemnează, în cazurile specifice, entitatea responsabilă de gestiunea unor porţiuni ale reţelei de transport al gazelor naturale din posesia agenţilor economici care nu au relaţii cu bugetul public naţional, în scopul asigurării fiabilităţii şi continuităţii transportului de gaze naturale pe întreg teritoriul ţării;

f²) examinează neînţelegerile dintre operatorul de sistem independent şi proprietarul/proprietarii reţelelor de gaze naturale, precum şi dintre operatorul de sistem independent şi entitatea desemnată conform lit.f¹) din prezentul alineat şi adoptă hotărâri obligatorii pentru aceştia în conformitate cu art.109 alin.(2¹);”.

5. La articolul 9, alineatul (7) va avea următorul cuprins:

„(7) În cazul situaţiilor excepţionale în sectorul gazelor naturale, constatate în modul stabilit de lege, sau pe subiecte ce ţin de securitatea aprovizionării cu gaze naturale, de interesul economic general sau interesul legitim al consumatorilor finali ori al participanţilor pieţei gazelor naturale, inclusiv în cazul unor modificări semnificative ale preţului de achiziţie a gazelor naturale, proiectele de hotărâri, proiectele de decizii pot fi supuse elaborării şi adoptării/emiterii în regim de urgenţă, fără respectarea prevederilor prezentului articol şi a cerinţelor privind transparenţa în procesul decizional prevăzute de Codul administrativ. Argumentarea necesităţii de a adopta hotărârea/de a emite decizia în regim de urgenţă se aduce la cunoştinţa publicului în termen de 10 zile lucrătoare de la adoptare/emitere, prin publicare pe pagina web oficială a Agenţiei.”

6. Articolul 11:

la alineatul (1), cuvintele „din ţările părţi ale Comunităţii Energetice la consumatorii finali din Republica Moldova” se substituie cu textul „din ţările părţi ale Comunităţii Energetice sau din statele membre ale Uniunii Europene la consumatorii finali din Republica Moldova, în conformitate cu acordurile încheiate în acest sens”;

la alineatul (3), cuvintele „care ţin de” se substituie cu cuvintele „care ţin inclusiv de”.

7. La articolul 14:

alineatul (2¹) se completează cu litera c) cu următorul cuprins:

„c) să dispună la data la care se înregistrează cererea de eliberare a licenţei, precum şi pe toată perioada valabilităţii licenţei, de suma de 1000000 de lei, sumă pentru care, prin documente confirmative, se demonstrează provenienţa din una sau mai multe dintre următoarele surse:

– disponibilul din linii de credit bancare de care beneficiază solicitantul, conform documentelor financiare justificative în acest sens;

– resurse financiare pe care asociaţii şi/sau acţionarii solicitantului le pun la dispoziţia acestuia prin contracte de finanţare/împrumut sau prin alte tipuri de contracte însoţite de documente financiare justificative;

– disponibilul din contul curent, probat cu extras de cont bancar al solicitantului.”

alineatul (3) se completează cu litera d) cu următorul cuprins:

„d) să dispună la data, la care se înregistrează cererea de eliberare a licenţei, precum şi pe toată perioada valabilităţii licenţei, de suma de 1000000 de lei, sumă pentru care, prin documente confirmative, se demonstrează provenienţa din una sau mai multe dintre următoarele surse:

– disponibilul din linii de credit bancare de care beneficiază solicitantul, conform documentelor financiare justificative în acest sens;

– resurse financiare pe care asociaţii şi/sau acţionarii solicitantului le pun la dispoziţia acestuia prin contracte de finanţare/împrumut sau prin alte tipuri de contracte însoţite de documente financiare justificative;

– disponibilul din contul curent, probat cu extras de cont bancar al solicitantului.”

articolul se completează cu alineatele (4¹) şi (4²) cu următorul cuprins:

„(4¹) Pentru activităţile prevăzute de art.12 alin.(2) lit.d¹) şi e), persoanele care solicită licenţa urmează a fi avizate pozitiv de către Serviciul de Informaţii şi Securitate şi Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor sub aspectul riscurilor aferente securităţii statului, spălării banilor şi finanţării terorismului.

(4²) Avizele prevăzute la alin.(4¹) sunt solicitate de către Agenţie în cadrul procedurii de examinare a declaraţiei privind eliberarea licenţelor. Avizele urmează a fi emise în cel mult 10 zile lucrătoare din data parvenirii solicitării Agenţiei. În cazul în care Serviciul de Informaţii şi Securitate şi Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor nu emit avizele în termenul stabilit, se consideră că acestea nu au avut obiecţii în raport cu solicitantul de licenţă şi avizul este pozitiv. Emiterea a cel puţin unui aviz negativ constituie temei pentru refuzul eliberării licenţei.”

alineatul (7) se completează cu următorul enunţ: „Pe perioada procesului de avizare prevăzut la alin.(4²), termenul de examinare a declaraţiei privind eliberarea licenţelor se suspendă.”

8. La articolul 15:

alineatul (1) se completează cu litera h) cu următorul cuprins:

„h) să înştiinţeze Agenţia despre toate modificările cu privire la acţionarii/asociaţii şi la persoanele care exercită controlul în cadrul societăţii comerciale şi să prezinte informaţiile relevante în termen de cel mult 10 zile de la înregistrarea acestora în Registrul de stat al persoanelor juridice, în scopul verificării conformării condiţiilor de licenţiere indicate la art.14 alin (4¹).”

articolul se completează cu alineatul (1¹) cu următorul cuprins:

„(1¹) În legătură cu realizarea de către Agenţie a atribuţiei stabilite la art.16, precum şi a altor atribuţii stabilite de prezenta lege, titularul de licenţă pentru furnizarea gazelor naturale, titularul de licenţă pentru transportul gazelor naturale şi titularul de licenţă pentru distribuţia gazelor naturale sunt obligaţi să ofere Agenţiei, în termenele şi în condiţiile stabilite de aceasta, accesul la baza de date în format electronic a consumatorilor finali, a utilizatorilor de sistem deserviţi.”

9. Articolul 16:

la alineatul (2), textul „la alin.(4) lit.a) şi e¹)” se substituie cu textul „la alin.(4) lit.a), e¹) şi g)”;

la alineatul (3), textul „la art.94¹ şi 97¹–97⁴” se substituie cu textul „la art.15 alin.(1) lit.(h)”, iar textul „Adresarea în instanţă trebuie să se facă în termen de 3 zile lucrătoare de la adoptarea de către Agenţie a hotărârii privind suspendarea licenţei. În cazul nerespectării acestui termen, hotărârea privind suspendarea licenţei devine nulă de drept. Hotărârea Agenţiei privind suspendarea licenţei se aplică până la emiterea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.” se exclude;

alineatul (4) se completează cu litera g) cu următorul cuprins:

„g) neînregistrarea de către titularul de licenţă în Registrul participanţilor la piaţa angro în termenul stabilit de Agenţie potrivit art.94 alin.(4¹).”

la alineatul (4¹), textul „stabilit la alin.(4) lit.e¹)” se substituie cu textul „stabilit la alin.(4) lit.e¹) şi g)”, iar în final alineatul se completează cu textul: „În cazul nerespectării de către Agenţie a termenului de adresare în instanţa de judecată prevăzut în prezentul alineat, hotărârea Agenţiei privind suspendarea licenţei devine nulă de drept. Hotărârea Agenţiei privind suspendarea licenţei se aplică până la emiterea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.”

la alineatul (6), după cuvintele „să transmită” se introduc cuvintele „Agenţiei şi”.

10. Articolul 26:

la alineatul (2) litera d), al doilea enunţ va avea următorul cuprins: „În acest sens, operatorul candidat trebuie să prezinte contractele de locaţiune sau de predare-primire la deservire tehnică a reţelelor de gaze naturale, încheiate şi/sau preluate de drept.”

articolul se completează cu alineatele (3)–(7) cu următorul cuprins:

„(3) În scopul îndeplinirii funcţiilor operatorului sistemului de transport al gazelor naturale, operatorul candidat/operatorul de sistem independent încheie cu proprietarul/proprietarii reţelelor de transport al gazelor naturale contract/contracte de locaţiune pentru o perioadă de cel puţin 5 ani. Operatorul candidat/operatorul de sistem independent şi proprietarul/proprietarii reţelelor de transport al gazelor naturale sunt obligaţi să încheie orice alt tip de contract sau acord necesar pentru ca operatorul de sistem independent să poată îndeplini funcţiile operatorului sistemului de transport al gazelor naturale, stabilite în conformitate cu prezenta lege, şi pentru ca să fie asigurată respectarea de către proprietarul/proprietarii reţelelor de transport al gazelor naturale a obligaţiilor prevăzute la art.27 alin.(2) şi (3) şi la art.28.

(4) În scopul asigurării fiabilităţii şi a continuităţii transportului de gaze naturale pe întreg teritoriul Republicii Moldova, operatorul candidat/operatorul de sistem independent încheie cu entitatea responsabilă de gestiunea unor porţiuni ale reţelei de transport al gazelor naturale din posesia agenţilor economici care nu au relaţii cu bugetul public naţional, desemnată de Agenţie conform art.7 alin.(1) lit.f¹), acorduri tehnice de exploatare şi/sau orice alt tip de acorduri necesare pentru asigurarea interconectării şi a interoperabilităţii reţelelor de transport al gazelor naturale de pe întreg teritoriul ţării.

(5) Contractele, acordurile menţionate la alin.(3)–(4) din prezentul articol, inclusiv prevederile lor financiare, fac obiectul aprobării de către Agenţie. În contextul aprobării, Agenţia este în drept să stabilească noi obligaţii în raport cu părţile contractante în măsura în care aceste obligaţii sunt necesare pentru implementarea art.26–28.

(6) În cazul în care operatorul candidat/operatorul de sistem independent şi proprietarul/proprietarii reţelelor de transport al gazelor naturale nu încheie contractul de locaţiune sau alte contracte, acorduri prevăzute la alin.(3), Agenţia adoptă o hotărâre prin care stabileşte drepturile şi obligaţiile operatorului candidat/operatorului de sistem independent şi ale proprietarului/proprietarilor de reţele de transport, inclusiv cele financiare, prevăzute de contractele de locaţiune sau alte contracte şi acorduri. Hotărârea Agenţiei este executorie din momentul adoptării şi produce efecte obligatorii pentru operatorul candidat/operatorul de sistem independent şi proprietarul/proprietarii reţelelor de transport al gazelor naturale până la încheierea şi aprobarea contractelor de locaţiune sau a altor contracte şi acorduri.

(7) În scopul asigurării fiabilităţii şi continuităţii transportului de gaze naturale şi pentru îndeplinirea funcţiei de operator al sistemului de transport prevăzute de prezenta lege, operatorul de sistem independent utilizează, pe perioada aplicării hotărârii Agenţiei adoptate conform alin.(6), reţelele de transport al gazelor naturale care la 1 septembrie 2023 erau în proprietatea întreprinderii integrate pe verticală. Prevederea stabilită în prezentul alineat nu împiedică proprietarul/proprietarii reţelelor de transport al gazelor naturale să încheie contract/contracte de locaţiune în condiţiile stabilite la alin.(5).”

11. Legea se completează cu articolul 36¹ cu următorul cuprins:

„Articolul 36¹. Obligaţii de confidenţialitate şi transparenţă impuse proprietarilor reţelelor de transport şi operatorilor sistemelor de transport

(1) Fără a aduce atingere prevederilor art.102 sau oricărei alte obligaţii privind divulgarea informaţiilor stabilite în conformitate cu prezenta lege, operatorii sistemului de transport şi proprietarii reţelei de transport al gazelor naturale sunt obligaţi să asigure confidenţialitatea informaţiilor ce constituie secret comercial pe care le-au obţinut în contextul desfăşurării activităţilor lor şi să împiedice divulgarea discriminatorie de informaţii referitoare la propriile activităţi care ar putea oferi avantaje economice. În special, toţi operatorii sistemului de transport, toţi proprietarii reţelei de transport al gazelor naturale trebuie să se abţină de la divulgarea oricărei informaţii ce constituie secret comercial către celelalte întreprinderi din cadrul întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală, cu excepţia cazurilor în care divulgarea este necesară pentru încheierea unei tranzacţii comerciale. Pentru asigurarea respectării principiilor privind separarea informaţională se interzice proprietarului reţelei de transport al gazelor naturale şi celorlalte întreprinderi din cadrul întreprinderii de gaze naturale integrate pe verticală să utilizeze servicii comune, inclusiv servicii juridice comune, cu excepţia serviciilor administrative sau a serviciilor informatice.

(2) La vânzarea sau achiziţionarea gazelor naturale de către întreprinderile înrudite se interzice operatorilor sistemelor de transport să facă abuz de informaţiile ce constituie secret comercial pe care le-au obţinut de la terţi la sau în legătură cu acordarea ori negocierea accesului la reţea.

(3) Fără a aduce atingere obligaţiei de asigurare a confidenţialităţii informaţiilor ce constituie secret comercial, operatorii sistemelor de transport sunt obligaţi să publice informaţiile necesare pentru asigurarea unei concurenţe efective şi a funcţionării eficiente a pieţei, în modul şi în condiţiile stabilite de prezenta lege.”

12. La articolul 37 alineatul (3) litera b), cuvintele „asupra operatorului sistemului de transport” se substituie cu cuvintele „asupra proprietarului reţelei de transport al gazelor naturale sau asupra operatorului sistemului de transport”.

13. La articolul 39:

alineatul (5) se completează cu următorul enunţ: „Operatorul sistemului de transport încheie cu utilizatorii de sistem contracte de prestare a serviciului de transport, conform modelului aprobat de Agenţie.”

la alineatul (6¹), cuvintele „în contul de echilibrare operaţională” se substituie cu cuvintele „în contul operaţional de echilibrare”.

14. La articolul 41 alineatul (1), în partea introductivă, după textul „La cererea operatorului sistemului de transport,” se introduce textul „autorităţile administraţiei publice locale,”.

15. Legea se completează cu articolul 42¹ cu următorul cuprins:

„Articolul 42¹. Dezvoltarea capacităţilor bidirecţionale la interconexiuni

(1) Operatorii sistemelor de transport sunt obligaţi să asigure capacitate fizică permanentă pentru transportul gazelor naturale în ambele direcţii (în continuare – capacitate bidirecţională), la toate interconexiunile cu ţările vecine. Dezvoltarea sau majorarea capacităţii bidirecţionale a unei interconexiuni se realizează cu respectarea procedurii stabilite în anexă şi cu respectarea principiilor generale stabilite la art.42. În cazul respectării procedurii şi a cerinţelor stabilite în anexă, operatorii sistemelor de transport pot obţine o derogare de la obligaţia stabilită de prezentul alineat.

(2) Costurile de investiţie realizate în mod eficient în legătură cu executarea obligaţiei stabilite la alin.(1) se iau în considerare la stabilirea tarifelor pentru serviciul de transport al gazelor naturale, cu respectarea prevederilor stabilite de prezentul articol.

(3) În cazul în care o investiţie identificată ca fiind necesară pentru dezvoltarea sau majorarea capacităţii bidirecţionale a unei interconexiuni nu este cerută de piaţă, dar este considerată necesară din punctul de vedere al securităţii aprovizionării cu gaze naturale şi dacă investiţia respectivă generează costuri în Republica Moldova şi în o ţară parte a Comunităţii Energetice sau un stat membru al Uniunii Europene (în continuare – părţi implicate), sau într-o parte implicată în beneficiul unei alte părţi implicate, Agenţia, în cooperare cu autoritatea naţională de reglementare din cealaltă parte implicată (în continuare – autoritatea de reglementare implicată), adoptă o decizie coordonată cu privire la modalitatea de alocare transfrontalieră a costurilor până la luarea unei decizii privind efectuarea investiţiei respective, cu respectarea procedurii stabilite în anexă.

(4) La alocarea transfrontalieră a costurilor de investiţie, Agenţia ţine cont de principiile de examinare a cererilor de investiţie în legătură cu proiectele de interes comun în cadrul Comunităţii Energetice, stabilite în Legea nr.174/2017 cu privire la energetică, care sunt relevante pentru proiectele de infrastructură din sectorul gazelor naturale, în special în măsura în care beneficiile aferente investiţiilor în infrastructură contribuie la sporirea securităţii aprovizionării cu gaze naturale în părţile implicate, precum şi de investiţiile deja efectuate în infrastructura în cauză.

(5) Decizia privind alocarea transfrontalieră a costurilor trebuie să urmărească evitarea oricărui efect impropriu de distorsionare a pieţei gazelor naturale şi să nu denatureze concurenţa şi funcţionarea corespunzătoare a pieţei gazelor naturale, atât la nivel naţional, cât şi la cel regional.”

16. La articolul 48 alineatul (1), în partea introductivă, după textul „La cererea operatorului sistemului de distribuţie,” se introduce textul „autorităţile administraţiei publice locale,”.

17. Articolul 51 va avea următorul cuprins:

„Articolul 51. Operatorul depozitului de stocare

(1) Activitatea de stocare a gazelor naturale se desfăşoară de operatorul instalaţiei de stocare în temeiul licenţei pentru stocarea gazelor naturale, eliberată de Agenţie în condiţiile legii.

(2) Operatorul instalaţiei de stocare este în drept să participe la piaţa gazelor naturale în calitate de participant specific pentru a achiziţiona gaze naturale în scopuri operaţionale în condiţiile stabilite în prezenta lege şi în actele normative de reglementare ale Agenţiei.”

18. Legea se completează cu articolele 52¹ şi 52² cu următorul cuprins:

„Articolul 52¹. Certificarea operatorului instalaţiei de stocare

(1) Înainte de a fi desemnată în calitate de operator al instalaţiei de stocare, prin eliberarea licenţei pentru stocarea gazelor naturale, întreprinderea de gaze naturale urmează să fie certificată în conformitate cu procedura prevăzută de prezentul articol. Cererea privind certificarea în calitate de operator al instalaţiei de stocare (în continuare – cerere privind certificarea) se depune la Agenţie până la punerea în funcţiune a unei instalaţii de stocare subterană nou-construite, astfel încât, la momentul punerii în funcţiune a acesteia, întreprinderea respectivă să fie în măsură să finalizeze procedura de certificare. La cererea privind certificarea, solicitantul anexează documentele care demonstrează îndeplinirea condiţiilor minime privind separarea şi independenţa operatorului instalaţiei de stocare stabilite la art.52.

(2) Procedura de certificare stabilită de prezentul articol se aplică inclusiv în raport cu întreprinderile de gaze naturale controlate de operatorii sistemelor de transport care au fost deja certificaţi în conformitate cu prevederile art.36.

(3) Agenţia examinează cererea privind certificarea, inclusiv documentele anexate, şi decide cu privire la respingerea cererii privind certificarea operatorului instalaţiei de stocare în cazul în care constată că o persoană care, în mod direct sau indirect, controlează sau îşi exercită vreun drept asupra operatorului instalaţiei de stocare în sensul art.25 ar putea pune în pericol securitatea aprovizionării cu gaze naturale sau interesele esenţiale în materie de securitate ale Republicii Moldova sau ale Comunităţii Energetice. La examinarea acestui aspect, Agenţia ţine cont de orice risc pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale la nivel naţional, regional sau la nivelul Comunităţii Energetice, precum şi de orice atenuare a unui astfel de risc, care rezultă, printre altele, din:

a) dreptul de proprietate, din aprovizionare sau din alte relaţii comerciale care ar putea afecta în mod negativ stimulentele şi capacitatea operatorului instalaţiei de stocare de a umple instalaţia de stocare subterană;

b) drepturile şi obligaţiile Comunităţii Energetice faţă de ţara terţă respectivă, conform principiilor dreptului internaţional, inclusiv din drepturile şi obligaţiile care rezultă din oricare acord încheiat cu una sau cu mai multe ţări terţe la care Comunitatea Energetică este parte şi în care sunt abordate aspecte legate de securitatea aprovizionării cu gaze naturale;

c) drepturile şi obligaţiile Republicii Moldova în raport cu ţara terţă în cauză, în conformitate cu acordurile încheiate cu ţara respectivă, în măsura în care acestea nu contravin Tratatului Comunităţii Energetice;

d) orice alte fapte şi circumstanţe specifice ale cazului respectiv.

(4) Ca măsură alternativă la respingerea cererii privind certificarea conform alin.(3), Agenţia este în drept să adopte hotărârea privind certificarea operatorului instalaţiei de stocare sub rezerva stabilirii unor condiţii care să garanteze atenuarea suficientă a riscurilor ce ar putea influenţa în mod negativ constituirea de stocuri în instalaţiile de stocare subterană doar dacă aplicabilitatea condiţiilor stabilite poate fi asigurată prin implementarea şi monitorizarea efectivă a acestora. Astfel de condiţii pot include, în special, obligaţia proprietarului instalaţiei de stocare sau a operatorului instalaţiei de stocare de a transfera gestionarea instalaţiei de stocare către o parte terţă.

(5) În cazul în care constată că riscurile pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale nu pot fi eliminate prin stabilirea de condiţii în conformitate cu alin.(4), inclusiv prin obligarea proprietarului instalaţiei de stocare sau a operatorului instalaţiei de stocare de a transfera către o parte terţă gestionarea instalaţiei de stocare şi, prin urmare, refuză certificarea, Agenţia întreprinde următoarele acţiuni:

a) solicită proprietarului instalaţiei de stocare sau operatorului instalaţiei de stocare, sau oricărei persoane despre care s-a constatat că ar putea pune în pericol securitatea aprovizionării cu gaze naturale ori interesele esenţiale în materie de securitate ale Comunităţii Energetice sau ale oricărei ţări părţi a Comunităţii Energetice să cedeze acţiunile sau drepturile pe care le deţine cu titlu de proprietate asupra instalaţiei de stocare sau în cadrul operatorului instalaţiei de stocare şi stabileşte un termen pentru o astfel de cedare;

b) stabileşte, după caz, măsuri provizorii pentru a asigura că o astfel de persoană nu poate exercita niciun control sau drept asupra respectivului proprietar al instalaţiei de stocare sau operator al instalaţiei de stocare până la cedarea participaţiilor sau a drepturilor de proprietate;

c) stabileşte compensaţii.

(6) În termen de cel mult 18 luni de la data înregistrării cererii privind certificarea, inclusiv a documentelor menţionate la alin.(1), Consiliul de administraţie al Agenţiei aprobă proiectul hotărârii cu privire la certificarea operatorului instalaţiei de stocare sau cu privire la respingerea cererii privind certificarea în condiţiile stabilite în prezentul articol, cu indicarea motivelor.

(7) Agenţia, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la aprobarea hotărârii stabilite la alin.(6), expediază în adresa Secretariatului Comunităţii Energetice proiectul hotărârii cu privire la certificarea operatorului instalaţiei de stocare, anexând toate informaţiile relevante în acest sens. În termen de cel mult 25 de zile lucrătoare de la primirea notificării, Secretariatul Comunităţii Energetice prezintă Agenţiei avizul său referitor la proiectul hotărârii cu privire la certificarea operatorului instalaţiei de stocare. În cazul în care, în termenul menţionat, Secretariatul Comunităţii Energetice nu emite un aviz, se consideră că acesta nu a avut niciun fel de obiecţii la proiectul hotărârii respective.

(8) În termen de cel mult 25 de zile lucrătoare de la primirea avizului Secretariatului Comunităţii Energetice sau de la expirarea termenului stabilit la alin.(7) pentru emiterea avizului respectiv de către Secretariatul Comunităţii Energetice, Agenţia adoptă hotărârea cu privire la certificarea operatorului instalaţiei de stocare, luând în considerare în cea mai mare măsură avizul Secretariatului Comunităţii Energetice emis în conformitate cu alin.(7).

(9) Hotărârea Agenţiei cu privire la certificarea operatorului instalaţiei de stocare şi avizul Secretariatului Comunităţii Energetice se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, pe pagina web oficială a Agenţiei şi pe cea a Comunităţii Energetice.

(10) Operatorul instalaţiei de stocare se consideră certificat numai după publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a hotărîrii cu privire la certificare, adoptată de Agenţie conform prezentului articol.

 

Articolul 52². Monitorizarea respectării principiilor de certificare a operatorului instalaţiei de stocare

(1) Operatorul instalaţiei de stocare notifică Agenţia cu privire la orice tranzacţie planificată care necesită o reevaluare a conformităţii cu condiţiile minime privind separarea şi independenţa operatorului instalaţiei de stocare stabilite la art.52 şi cu alte cerinţe de certificare prevăzute la art.52¹.

(2) Agenţia monitorizează în mod continuu respectarea de către operatorul instalaţiei de stocare a condiţiilor minime privind separarea şi independenţa operatorului instalaţiei de stocare stabilite la art.52 şi a altor cerinţe de certificare prevăzute la art.52¹. Agenţia iniţiază o procedură de certificare pentru a reevalua respectarea cerinţelor în oricare dintre următoarele circumstanţe:

a) la primirea unei notificări din partea operatorului instalaţiei de stocare certificat cu privire la intenţia acestuia de a pune în funcţiune o nouă instalaţie de stocare subterană a gazelor naturale, în temeiul alin.(3) din prezentul articol;

b) la primirea unei notificări din partea operatorului instalaţiei de stocare cu privire la orice tranzacţie planificată care necesită o reevaluare a conformităţii cu condiţiile minime privind separarea şi independenţa operatorului instalaţiei de stocare stabilite la art.52 şi cu alte cerinţe de certificare prevăzute la art.52¹;

c) din proprie iniţiativă, în cazul în care dispune de informaţii ce atestă faptul că o modificare planificată a drepturilor sau a influenţei asupra unui operator al instalaţiei de stocare ar putea duce la nerespectarea condiţiilor minime privind separarea şi independenţa operatorului instalaţiei de stocare stabilite la art.52 şi a altor cerinţe prevăzute la art.52¹;

d) la cererea motivată a Secretariatului Comunităţii Energetice.

(3) Operatorul instalaţiei de stocare care a fost certificat în conformitate cu prezenta lege şi care intenţionează să pună în funcţiune o nouă instalaţie de stocare subterană a gazelor naturale este obligat să notifice despre acest fapt Agenţia şi să prezinte documentele necesare stabilite la art.52¹ alin.(1) în vederea iniţierii unei noi proceduri de certificare.

(4) Agenţia elaborează proiectul hotărârii cu privire la certificare în termen de cel mult 18 luni de la primirea notificării prevăzute la alin.(2) lit.a) şi b), de la constatarea circumstanţei stabilite la alin.(2) lit.c) sau de la primirea cererii motivate a Secretariatului Comunităţii Energetice. Agenţia efectuează certificarea cu respectarea cerinţelor de certificare şi a procedurii stabilite la art.52¹.”

19. Articolul 53 se completează cu alineatele (5) şi (6) cu următorul cuprins:

„(5) Operatorul instalaţiei de stocare întreprinde toate măsurile necesare pentru a asigura funcţionarea continuă a instalaţiilor de stocare subterană a gazelor naturale pe care le exploatează. Încetarea funcţionării unei instalaţii de stocare subterană poate fi realizată numai în cazul în care nu sunt respectate cerinţele tehnice şi de siguranţă sau în cazul în care Agenţia constată, în urma unei evaluări şi ţinând cont de avizul Secretariatului Comunităţii Energetice, că încetarea funcţionării acesteia nu diminuează securitatea aprovizionării cu gaze naturale la nivel naţional sau la nivelul Comunităţii Energetice.

(6) În cazul în care, urmare a evaluării efectuate în conformitate cu alin.(5), Agenţia constată că încetarea funcţionării unei instalaţii de stocare este de natură să diminueze securitatea aprovizionării cu gaze naturale la nivel naţional sau la nivelul Comunităţii Energetice, iar încetarea funcţionării unei instalaţii de stocare subterană nu este permisă, Agenţia poate stabili măsuri compensatorii adecvate pentru a asigura continuitatea operării instalaţiei de stocare respective.”

20. La articolul 54 alineatul (6), cuvintele „depozitul de stocare este folosit” se substituie cu cuvintele „instalaţia de stocare este folosită”.

21. Articolul 56 alineatul (4), cuvintele „depozitul de stocare pe care îl exploatează şi pentru utilizarea acestui depozit” se substituie cu cuvintele „instalaţia de stocare pe care o exploatează şi pentru utilizarea acestei instalaţii de stocare”.

22. Articolul 58:

la alineatul (1), cuvintele „depozitul de stocare existent” se substituie cu cuvintele „instalaţia de stocare existentă”;

la alineatul (5), cuvintele „unui nou depozit de stocare” se substituie cu cuvintele „unei noi instalaţii de stocare”.

23. La articolul 70 alineatul (6), după cuvântul „deconecteze” se introduce cuvântul „imediat”.

24. Articolul 72:

la alineatul (2) litera c), după cuvintele „părţi ale Comunităţii Energetice” se introduce textul „, ale statelor membre ale Uniunii Europene”;

alineatul (3) se completează cu următorul enunţ: „Operatorul sistemului de transport poate oferi capacitate fermă condiţionată.”

25. Articolul 80:

la alineatul (4), cuvintele „societăţile comerciale mici” se substituie cu cuvintele „întreprinderile mici”;

articolul se completează cu alineatul (4¹) cu următorul cuprins:

„(4¹) În cazul în care consumatorii finali schimbă furnizorul care furnizează gaze naturale în contextul obligaţiei de serviciu public stabilite la art.89 şi încheie un contract de furnizare a gazelor naturale la preţ negociat sau rezoluţionează contractul de furnizare a gazelor naturale cu furnizorul respectiv, pentru locul de consum/locurile de consum în cauză, aceştia sunt în drept să revină la furnizorul care furnizează gaze naturale în contextul obligaţiei de serviciu public stabilite la art.89 la expirarea termenului de 12 luni de la data rezoluţiunii contractului de furnizare a gazelor naturale la preţ reglementat.”

alineatul (7) va avea următorul cuprins:

„(7) Pentru locul/locurile de consum la care consumatorii finali au încheiat contract de furnizare a gazelor naturale cu un furnizor care furnizează gaze naturale în contextul obligaţiei de serviciu public stabilite la art.89 nu se permite încheierea a două sau mai multe contracte de furnizare a gazelor naturale.”

26. La articolul 85, alineatul (4) se completează cu următorul enunţ: „Preţurile fiecărui furnizor se aplică nediscriminatoriu pe categorii de consumatori, pe tot teritoriul pe care licenţa este valabilă, rezultând diferenţieri ale preţurilor la consumatorii finali doar ca urmare a aplicării unor tarife de distribuţie diferite – în cazul consumatorilor casnici, iar în cazul consumatorilor noncasnici – inclusiv din volumele vândute şi profilul de consum.”

27. Articolul 89:

la alineatul (1), cuvintele „societăţile comerciale mici” se substituie cu cuvintele „întreprinderile mici”;

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) În limitele teritoriului autorizat prin licenţele operatorilor de sistem, Agenţia poate impune, în baza unor criterii prestabilite de eligibilitate şi de selectare competitive, transparente şi nediscriminatorii, prevăzute în Regulamentul privind impunerea obligaţiilor de serviciu public, aprobat în acest sens, unui sau mai multor furnizori obligaţia de serviciu public de a furniza gaze naturale consumatorilor finali specificaţi la alin.(1).”

articolul se completează cu alineatul (2¹) cu următorul cuprins:

„(2¹) În cazul în care în rezultatul procedurii competitive prevăzute la alin.(2) nu este selectat furnizorul care furnizează gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali în contextul obligaţiei de serviciu public, Agenţia desemnează, prin hotărâre, un furnizor care să furnizeze gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali în contextul obligaţiei de serviciu public, pentru o perioadă care nu depăşeşte trei ani. Agenţia este în drept să decidă atribuirea acestei funcţii furnizorului de gaze naturale care îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii:

a) operează activ pe piaţa de gaze naturale din Republica Moldova;

b) are una din cele mai mari cifre de afaceri cumulate de furnizare de gaze naturale din cadrul pieţei de gaze naturale din Republica Moldova în ultimul an calendaristic anterior celui al unei proceduri de desemnare;

c) este separat de orice alte activităţi care nu au legătură cu tradingul şi furnizarea gazelor naturale.”

la alineatul (3), după cuvintele „se stabilesc în Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale” se introduce textul „şi, după caz, în hotărârea Agenţiei adoptată conform alin.(2)”;

articolul se completează cu alineatul (3¹) cu următorul cuprins:

„(3¹) Agenţia revocă, prin hotărâre, obligaţia de serviciu public stabilită în conformitate cu prezentul articol în unul din următoarele cazuri:

a) furnizorul căruia i-a fost impusă obligaţia de serviciu public de a furniza gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali refuză să îndeplinească obligaţia respectivă;

b) furnizorul căruia i-a fost impusă obligaţia de serviciu public de a furniza gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali nu îndeplineşte obligaţia respectivă, cu excepţia situaţiei în care neîndeplinirea obligaţiei nu îi este imputabilă;

c) furnizorului căruia i-a fost impusă obligaţia de serviciu public de a furniza gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali i s-a suspendat sau i s-a retras licenţa de furnizare a gazelor naturale.”

28. Articolul 90:

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Printr-o hotărâre adoptată în temeiul art.11, Agenţia poate impune, în baza unor criterii prestabilite de eligibilitate şi de selectare competitive, transparente şi nediscriminatorii, prevăzute în Regulamentul privind impunerea obligaţiilor de serviciu public, aprobat în acest sens, unui sau mai multor furnizori obligaţia de serviciu public de a asigura furnizarea de ultimă opţiune. Prin hotărârea adoptată în acest sens, Agenţia stabileşte condiţii şi cerinţe specifice privind îndeplinirea obligaţiei de serviciu public de a asigura furnizarea de ultimă opţiune, inclusiv, dar fără a se limita la disponibilitatea surselor de furnizare a cantităţilor necesare de gaze naturale pentru a asigura îndeplinirea obligaţiei de serviciu public respective. În eventualitatea survenirii circumstanţelor invocate la alin.(1) din prezentul articol, furnizorul de ultimă opţiune furnizează gaze naturale consumatorilor finali care şi-au pierdut furnizorul în condiţii reglementate şi la preţurile reglementate aprobate de Agenţie. Agenţia este în drept să impună obligaţia de furnizare de ultimă opţiune furnizorilor care furnizează gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali în contextul obligaţiei de serviciu public stabilite la art.89.”

articolul se completează cu alineatul (2¹) cu următorul cuprins:

„(2¹) În cazul în care în rezultatul procedurii competitive prevăzute la alin.(2) nu este selectat furnizorul de ultimă opţiune, Agenţia desemnează, prin hotărâre, un furnizor de ultimă opţiune pentru o perioadă care nu depăşeşte trei ani. După examinarea circumstanţelor existente, Agenţia este în drept să decidă impunerea obligaţiei de serviciu public privind furnizarea de ultimă opţiune furnizorilor care furnizează gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali în contextul obligaţiei de serviciu public stabilite la art.89 sau unui alt furnizor de gaze naturale care îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii:

a) operează activ pe piaţa de gaze naturale din Republica Moldova;

b) are una din cele mai mari cifre de afaceri cumulate de furnizare de gaze naturale din cadrul pieţei de gaze naturale din Republica Moldova în ultimul an calendaristic anterior celui al unei proceduri de desemnare;

c) este separat de orice alte activităţi care nu au legătură cu tradingul şi furnizarea gazelor naturale;

d) demonstrează, prin documente confirmative, disponibilitatea surselor pentru furnizarea cantităţilor necesare de gaze naturale.”

alineatul (8) va avea următorul cuprins:

„(8) Furnizorul de ultimă opţiune furnizează gazele naturale consumatorilor finali pentru o perioadă de cel mult 4 luni. Până la expirarea acestei perioade, consumatorii finali ai furnizorului de ultimă opţiune sunt obligaţi să încheie un contract de furnizare a gazelor naturale cu un alt furnizor, în condiţiile stabilite de prezenta lege.

Consumatorii finali care au schimbat furnizorul ce furnizează gaze naturale în contextul obligaţiei de serviciu public stabilite la art.89 şi au încheiat un contract de furnizare a gazelor naturale la preţ negociat sau au rezoluţionat contractul de furnizare a gazelor naturale cu furnizorul respectiv şi care, la expirarea termenului prevăzut de prezentul alineat, nu au semnat un contract de furnizare a gazelor naturale la preţ negociat cu un alt furnizor pot solicita prelungirea contractului de furnizare a gazelor naturale cu furnizorul de ultimă opţiune până la expirarea termenului stabilit la art.80 alin.(4¹).”

articolul se completează cu alineatele (8¹) şi (13¹) cu următorul cuprins:

„(8¹) În cazul în care consumatorul final nu încheie în termenele stabilite la alin.(8) contract de furnizare a gazelor naturale cu un alt furnizor, operatorul de sistem este obligat să deconecteze, la cererea furnizorului de ultimă opţiune, instalaţiile de gaze naturale ale consumatorului final în cauză după notificarea prealabilă a consumatorului final respectiv cu 15 zile înainte de deconectare.”

„(13¹) Agenţia revocă, prin hotărâre, obligaţia de serviciu public stabilită în conformitate cu prezentul articol în unul dintre următoarele cazuri:

a) furnizorul căruia i-a fost impusă obligaţia de serviciu public de a asigura furnizarea de ultimă opţiune refuză să îndeplinească obligaţia respectivă;

b) furnizorul căruia i-a fost impusă obligaţia de serviciu public de a asigura furnizarea de ultimă opţiune nu îndeplineşte obligaţia respectivă, cu excepţia situaţiei în care neîndeplinirea obligaţiei nu îi este imputabilă;

c) furnizorului căruia i-a fost impusă obligaţia de serviciu public de a asigura furnizarea de ultimă opţiune i s-a suspendat sau i s-a retras licenţa de furnizare a gazelor naturale.”

29. La articolul 92 alineatul (2), ultimul enunţ va avea următorul cuprins: „Se interzice participanţilor la piaţa gazelor naturale să îşi exercite drepturile în vederea restrângerii concurenţei şi a lezării intereselor legitime ale consumatorului, precum şi să întreprindă alte acţiuni ce au ca obiect ori pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei, în special prin încheierea de acorduri anticoncurenţiale sau prin folosirea în mod abuziv a poziţiei dominante pe piaţa gazelor naturale.”

30. Articolul 93 se completează cu textul „, în condiţiile stabilite de prezenta lege”.

31. Articolul 94:

la alineatul (1), cuvintele „şi furnizorii” se substituie cu textul „, traderii şi furnizorii”;

articolul se completează cu alineatele (4¹) şi (4²) cu următorul cuprins:

„(4¹) Se interzice participanţilor la piaţa angro a gazelor naturale să efectueze tranzacţii pe piaţă fără a se asigura de înregistrarea acestora în Registrul participanţilor la piaţa angro, prevăzut la art.94¹. În cazul în care Agenţia constată că pe piaţa angro a gazelor naturale au fost efectuate tranzacţii cu încălcarea principiului stabilit în prezentul alineat, aceasta aplică sancţiune financiară prevăzută la art.113 alin.(1) lit.d) şi stabileşte termen pentru înregistrare în Registrul participanţilor la piaţa angro.

(4²) În cazul în care participantul la piaţa angro a gazelor naturale nu se înregistrează în Registrul participanţilor la piaţa angro în termenul stabilit conform alin.(4¹), Agenţia suspendă licenţa conform art.16 alin.(4) lit.g).”

alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) Participanţii la piaţa angro a gazelor naturale, operatorii sistemelor de transport, entitatea de echilibrare, operatorii platformelor de tranzacţionare sunt obligaţi să prezinte Agenţiei informaţii cu privire la tranzacţiile încheiate. Modul de raportare şi periodicitatea raportării se stabilesc printr-o hotărâre a Agenţiei adoptată în acest sens. Participanţii la piaţa angro a gazelor naturale, operatorii sistemelor de transport, entitatea de echilibrare, operatorii platformelor de tranzacţionare sunt obligaţi să păstreze informaţiile şi documentele aferente tranzacţiilor încheiate, timp de cel puţin 5 ani.”

articolul se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:

„(6) Executarea de către operatorii sistemelor de transport, entitatea de echilibrare, operatorii platformelor de tranzacţionare a obligaţiei stabilite la alin.(5) din prezentul articol nu îi exonerează pe aceştia de îndeplinirea obligaţiilor stabilite la art.97³.”

32. Legea se completează cu articolul 94² cu următorul cuprins:

„Articolul 94². Interzicerea acordurilor anticoncurenţiale şi a abuzului de poziţie dominantă pe piaţa gazelor naturale

(1) Se interzic şi sunt nule de drept orice înţelegeri pe piaţa gazelor naturale care au ca obiect sau efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa gazelor naturale, în special cele care:

a) stabilesc, direct sau indirect, preţurile de cumpărare sau de vânzare ori orice alte condiţii de tranzacţionare;

b) limitează sau controlează producerea, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;

c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare;

d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la tranzacţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;

e) condiţionează încheierea contractelor de acceptare de către cealaltă parte a unor obligaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

(2) Folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi de gaze naturale a poziţiei dominante deţinute pe piaţa gazelor naturale se interzice, fiind incompatibilă cu piaţa. Aceste practici abuzive pot consta, în special, în:

a) impunerea, direct sau indirect, a preţurilor de cumpărare sau de vânzare inechitabile sau a altor condiţii de tranzacţionare inechitabile;

b) limitarea producerii, a comercializării sau a dezvoltării tehnice în prejudiciul consumatorilor;

c) aplicarea, în raporturile cu partenerii comerciali, a unor condiţii inegale la tranzacţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;

d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către cealaltă parte a unor obligaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.”

33. Articolul 95:

la alineatul (3), după cuvintele „preţuri negociate” se introduce textul „care reflectă costurile de achiziţie, transport, distribuţie şi furnizare a gazelor naturale, inclusiv costurile aferente contractării serviciului de stocare a gazelor naturale, taxele şi impozitele percepute”;

articolul se completează cu alineatul (3¹) cu următorul cuprins:

„(3¹) Furnizorii de pe piaţa cu amănuntul a gazelor naturale, în calitate de utilizatori de sistem, încheie contracte pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale cu operatorul sistemului de transport şi/sau contracte pentru prestarea serviciului de distribuţie a gazelor naturale cu operatorul sistemului de distribuţie, în conformitate cu prezenta lege. La cererea Agenţiei, furnizorii prezintă informaţia cu privire la sursa de gaze naturale pentru a acoperi cererea prognozată de gaze naturale a consumatorilor finali. Informaţiile prezentate vor cuprinde inclusiv contractele încheiate de vânzare-cumpărare a gazelor naturale sau documentele ce confirmă înregistrarea la o bursă/platformă de tranzacţionare a gazelor naturale din Uniunea Europeană sau Comunitatea Energetică.”

34. La articolul 97⁵, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Agenţia elaborează şi aprobă Regulamentul cu privire la examinarea denunţurilor.”

35. La articolul 97⁸, alineatul (9) va avea următorul cuprins:

„(9) Cerinţele ce ţin de protecţia datelor la colectarea şi prelucrarea informaţiilor în contextul exercitării funcţiei de monitorizare a pieţei gazelor naturale se vor regăsi în Regulamentul cu privire la monitorizarea pieţei, elaborat şi aprobat de către Agenţie.”

36. Articolul 98:

alineatul (2):

la litera d), textul „pentru furnizarea de ultimă opţiune,” se exclude;

alineatul se completează cu litera d¹) cu următorul cuprins:

„d¹) preţurile reglementate pentru furnizarea gazelor naturale în contextul îndeplinirii obligaţiei de serviciu public de a asigura furnizarea de ultimă opţiune, care ţin cont de necesitatea furnizorului de ultimă opţiune să procure cantităţi suplimentare de gaze naturale pe parcursul unor perioade scurte de timp la preţuri mai mari decât preţurile de procurare a gazelor naturale conform contractelor bilaterale;”

articolul se completează cu alineatul (4¹) cu următorul cuprins:

„(4¹) Agenţia poate aproba o reducere de până la 100% la tarifele pentru serviciul de transport al gazelor naturale bazate pe capacitate în punctele de intrare din instalaţiile de stocare şi în punctele de ieşire către acestea, cu excepţia cazului şi în măsura în care aceste instalaţii, care sunt conectate la mai multe reţele de transport al gazelor naturale, sunt utilizate pentru a concura cu unul sau mai multe puncte de interconectare.”

37. Articolul 99:

alineatul (3) litera a):

la liniuţa a noua, textul „de transport,” se exclude;

după liniuţa a noua se introduce o liniuţă nouă cu următorul cuprins:

„– nivelului rentabilităţii pentru activitatea reglementată de transport, ţinând cont de specificul modelului de separare a operatorului sistemului de transport implementat;”

alineatul (6) se completează cu următorul enunţ: „Tarifele pentru serviciile de transport vor reflecta şi costurile serviciilor prestate de entitatea responsabilă cu deţinerea în proprietate şi/sau gestionarea unor părţi din reţeaua de transport al gazelor naturale.”

38. Articolul 100:

se completează cu alineatul (4²) cu următorul cuprins:

„(4²) În cazul în care, în pofida ajustărilor preţurilor reglementate pentru furnizarea gazelor naturale aprobate de către Agenţie în conformitate cu prevederile prezentei legi, furnizorii de gaze naturale care furnizează gaze naturale anumitor categorii de consumatori finali în contextul obligaţiei de serviciu public stabilite la art.89 înregistrează devieri tarifare mai mari de 5% din costurile de furnizare a gazelor naturale stabilite în preţurile reglementate, Agenţia confirmă aceste devieri tarifare şi le recuperează de la toţi furnizorii care desfăşoară activitate pe piaţa gazelor naturale cu amănuntul, în conformitate cu cota lor pe piaţa corespunzătoare din perioada anterioară înregistrării devierilor tarifare, printr-o hotărâre adoptată în acest scop.”

alineatul (5) se completează cu următorul enunţ: „Agenţia plasează pe pagina sa web oficială valoarea şi structura preţurilor şi ale tarifelor reglementate aprobate.”

39. La articolul 103:

alineatul (4) se completează cu litera d¹) cu următorul cuprins:

„d¹) principiile ce urmează a fi respectate la evaluarea naţională a riscurilor care afectează securitatea aprovizionării cu gaze naturale;”

alineatul (7) va avea următorul cuprins:

„(7) Regulamentul privind situaţiile excepţionale în sectorul gazelor naturale se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi se revizuieşte la necesitate sau la solicitarea Secretariatului Comunităţii Energetice.”

40. Articolul 104:

la alineatul (2) litera f), după cuvintele „părţi ale Comunităţii Energetice” se introduce textul „, cu statele membre ale Uniunii Europene”;

la alineatul (3) litera n), cuvintele „şi prin interconexiuni” se substituie cu textul „, şi prin asigurarea capacităţilor bidirecţionale la interconexiuni”;

alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Planul de acţiuni se revizuieşte o dată la 4 ani sau, în caz de necesitate ori la solicitarea Secretariatului Comunităţii Energetice, mai devreme. Planul de acţiuni se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.”

articolul se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:

„(6) Guvernul poate să delege autorităţilor publice, întreprinderilor de gaze naturale şi altor entităţi sarcini prevăzute în Regulamentul privind situaţiile excepţionale în sectorul gazelor naturale. Sarcinile delegate se execută sub supravegherea organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi se precizează în Planul de acţiuni pentru situaţii excepţionale în sectorul gazelor naturale.”

41. Articolul 105:

alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Existenţa unei situaţii excepţionale în sectorul gazelor naturale se semnalează de operatorul sistemului de transport şi se constată de Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova în modul stabilit în Regulamentul privind situaţiile excepţionale în sectorul gazelor naturale.”

la alineatul (2), cuvintele „constată existenţa unei situaţii excepţionale în sectorul gazelor naturale” se substituie cu cuvintele „identifică semnalele unei potenţiale situaţii excepţionale în sectorul gazelor naturale”;

la alineatul (10), sintagma „Grupului de coordonare privind securitatea aprovizionării Comunităţii Energetice” se substituie cu sintagma „Grupului de coordonare privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale din cadrul Comunităţii Energetice”.

42. La articolul 107 alineatul (1) litera f), după cuvintele „părţi ale Comunităţii Energetice” se introduce textul „, cu statele membre ale Uniunii Europene”.

43. La articolul 108 alineatul (2), partea introductivă va avea următorul cuprins:

„Colaborarea prevăzută la alin.(1) se referă la situaţiile care cauzează sau care pot cauza perturbări grave în aprovizionarea cu gaze naturale a Republicii Moldova, a unei alte ţări parte a Comunităţii Energetice, a unui stat membru al Uniunii Europene. Colaborarea bilaterală şi cea regională vizează în special:”.

44. Articolul 108¹:

în denumirea articolului, cuvintele „stocurilor de gaze naturale necesare pentru asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale” se substituie cu cuvintele „stocurilor de securitate”;

la alineatul (1), cuvintele „stocuri de gaze naturale” se substituie cu cuvintele „stocuri de securitate”, iar textul „Stocurile de gaze naturale pentru asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale (în continuare – stocuri de securitate)” se substituie cu cuvintele „Stocurile de securitate”;

la alineatul (2), textul „31 martie” se substituie cu textul „30 aprilie”;

alineatele (5) şi (8) vor avea următorul cuprins:

„(5) Agenţia stabileşte metoda de determinare a mărimii contribuţiilor financiare ce urmează a fi achitate de furnizorii de pe piaţa cu amănuntul a gazelor naturale, ţinând cont de necesitatea acoperii costurilor stocurilor de securitate suportate de către entitatea pentru crearea şi menţinerea stocurilor de securitate pe parcursul perioadei de 12 luni anterioare, de asemenea stabileşte periodicitatea achitării acestora. Contribuţiile financiare se determină proporţional cotelor deţinute de aceştia pe piaţa cu amănuntul a gazelor naturale şi se aprobă prin hotărârea Agenţiei, care se ajustează la necesitate. Modul şi termenele de achitare a contribuţiilor financiare se stabilesc în hotărârea adoptată de Agenţie conform prezentului alineat. Hotărârile Agenţiei cu privire la contribuţiile financiare se adoptă în regim de urgenţă, în conformitate cu art.9 alin.(7).”

„(8) Gazele naturale care fac obiectul stocurilor de securitate se utilizează, total sau parţial, în baza deciziei Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova, în cazul constatării situaţiei de alertă sau de urgenţă în conformitate cu Regulamentul privind situaţiile excepţionale în sectorul gazelor naturale sau în cazul declarării stării de urgenţă de către Parlament în conformitate cu art.12 din Legea nr.212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război.”

articolul se completează cu alineatul (12) cu următorul cuprins:

„(12) Entitatea pentru crearea şi menţinerea stocurilor de securitate este obligată să ţină evidenţa separată a tranzacţiilor încheiate în legătură cu crearea şi menţinerea stocurilor de securitate şi să informeze Guvernul şi Agenţia în legătură cu fiecare tranzacţie încheiată, cu prezentarea, la cererea acestora, a documentelor aferente. Informaţiile privind tranzacţiile încheiate vor include:

a) cantitatea gazelor naturale procurate;

b) preţul de achiziţie;

c) date despre vânzător;

d) acordurile aferente privind transportul şi stocarea gazelor naturale;

e) alte date relevante.”

45. Legea se completează cu articolele 108²–108⁴ cu următorul cuprins:

„Articolul 108². Obligaţia de stocare a gazelor naturale

(1) În vederea atenuării majorărilor bruşte ale preţurilor pentru gazele naturale şi a asigurării funcţionării sigure şi fiabile a pieţei gazelor naturale, în spiritul solidarităţii cu ţările părţi ale Comunităţii Energetice şi cu statele membre ale Uniunii Europene, Guvernul impune, prin hotărâre, unui furnizor de gaze naturale sau unui trader, care dispun de experienţă în efectuarea tranzacţiilor cu gaze naturale şi stocarea acestora (în continuare – titularul obligaţiei de stocare), obligaţia privind stocarea unei anumite cantităţi de gaze naturale în instalaţiile de stocare din ţări părţi ale Comunităţii Energetice şi/sau din statele membre ale Uniunii Europene (în continuare – obligaţia de stocare). Obligaţia de stocare poate fi impusă inclusiv entităţii pentru crearea şi menţinerea stocurilor de securitate, care ţine evidenţă separată a stocurilor respective. Obligaţia de stocare prevăzută la acest articol reprezintă o obligaţie impusă în interesul economic general.

(2) Cantitatea de gaze naturale care face obiectul obligaţiei de stocare se stabileşte anual de către Guvern până la 30 aprilie, în baza propunerii organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, conform calculelor efectuate de Agenţie, reieşind din cantitatea totală de gaze naturale ce necesită a fi constituită în calitate de stocuri în instalaţiile de stocare în conformitate cu art.4 alin.(2¹), din care se deduce cantitatea de gaze naturale stocată în calitate de stocuri de securitate în condiţiile stabilite la art.108¹, precum şi ţinând cont de principiul stabilit la alin.(3) din prezentul articol. Titularul obligaţiei de stocare asigură crearea stocurilor de gaze naturale care fac obiectul obligaţiei de stocare până la 1 octombrie, cu posibilitatea utilizării începând cu 1 noiembrie.

(3) În cazul în care capacitatea de transport a interconexiunilor existente sau alte limitări de ordin tehnic nu permit utilizarea integrală, în perioada 1 noiembrie–31 martie, a stocurilor de gaze naturale ce urmează a fi create în cadrul obligaţiei de stocare, se asigură doar stocarea acelor cantităţi de gaze naturale care pot fi utilizate din punct de vedere tehnic.

La realizarea obligaţiei de stocare, inclusiv la alegerea instalaţiilor de stocare care urmează a fi utilizate pentru crearea stocurilor de gaze naturale, titularul obligaţiei de stocare tine cont de limitările de ordin tehnic care pot afecta livrarea gazelor naturale stocate, inclusiv de capacitatea de stocare disponibilă a instalaţiilor de stocare, capacitatea tehnică a interconexiunilor cu ţara pe al cărei teritoriu sunt amplasate instalaţiile de stocare respective, precum şi de capacităţile de extracţie, raportate la consumul zilnic mediu pentru perioada 1 noiembrie-31 martie din ultimii 5 ani calendaristici.

(4) În cazul în care Guvernul decide crearea de stocuri de combustibil alternativ de către anumiţi participanţi la piaţa gazelor naturale sau de către anumite autorităţi publice, care pot fi utilizate pentru a înlocui consumul de gaze naturale, obligaţia de stocare poate fi redusă proporţional cu obligaţia echivalentă de a stoca alţi combustibili alternativi decât gazele naturale.

Reducerea obligaţiei de stocare se aplică în măsura în care obligaţia respectivă nu poate fi executată din motive ce ţin de existenţa unor limitări de ordin tehnic sau din motive ce ţin de existenţa unor riscuri majore în ceea ce priveşte asigurarea continuităţii livrării gazelor naturale prin interconexiuni în cantităţile necesare sau la parametrii de calitate stabiliţi.

(5) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii notifică Secretariatul Comunităţii Energetice despre existenţa circumstanţelor prevăzute de prezentul articol şi despre intenţia de a reduce cantitatea de gaze naturale, care face obiectul obligaţiei de stocare, prin înlocuirea acesteia cu obligaţia echivalentă de a stoca alţi combustibili decât gazele naturale.

 

Articolul 108³. Realizarea obligaţiei de stocare a gazelor naturale

(1) Titularul obligaţiei de stocare achiziţionează gazele naturale destinate executării obligaţiei de stocare prin procedură competitivă de achiziţie sau cu respectarea regulilor utilizate pe pieţele de gaze naturale, pe platformele de tranzacţionare pe care se achiziţionează gazele naturale. În mod excepţional, titularul obligaţiei de stocare poate achiziţiona gaze naturale prin intermediul unor contracte negociate direct, cu condiţia să demonstreze Agenţiei că preţul de achiziţie în baza unor contracte negociate direct este competitiv în raport cu cel în baza procedurii competitive de achiziţie.

(2) În vederea executării obligaţiei prevăzute de prezentul articol, titularul obligaţiei de stocare întreprinde acţiunile necesare pentru a rezerva capacitatea în instalaţiile de stocare şi capacitatea de transport la punctele de interconectare transfrontaliere, precum şi încheie acorduri relevante cu operatorii sistemelor de transport, operatorii instalaţiilor de stocare şi/sau cu alţi participanţi la piaţa gazelor naturale din ţările părţi ale Comunităţii Energetice şi/sau din statele membre ale Uniunii Europene în care există astfel de instalaţii de stocare.

(3) Titularul obligaţiei de stocare este obligat să ţină evidenţa separată a tranzacţiilor încheiate în legătură cu executarea obligaţiei de stocare şi să informeze Guvernul şi Agenţia în legătură cu fiecare tranzacţie încheiată, cu prezentarea, la cererea acestora, a documentelor aferente. Informaţiile privind tranzacţiile încheiate vor include:

a) cantitatea gazelor naturale procurate;

b) preţul de achiziţie;

c) date despre vânzător;

d) acordurile aferente privind transportul şi stocarea gazelor naturale;

e) alte date relevante.

(4) Costurile aferente creării şi menţinerii stocurilor de gaze naturale care fac obiectul obligaţiei de stocare includ costul gazelor naturale, costul contractării serviciului de stocare, costurile aferente eliberării şi transportării stocurilor respective, precum şi alte costuri ale titularului obligaţiei de stocare pentru crearea şi menţinerea stocurilor de gaze naturale care fac obiectul obligaţiei de stocare. Pentru realizarea obligaţiei stabilite în prezentul articol, titularul obligaţiei de stocare poate utiliza resurse proprii sau poate beneficia de împrumuturi externe contractate direct de către acesta – surse financiare recreditate din contul împrumuturilor de stat externe contractate de Guvern în numele Republicii Moldova, şi/sau de resurse financiare alocate din bugetul de stat, cu recuperarea acestora după punerea în circulaţie a gazelor naturale în conformitate cu alin.(5)–(12). Pentru realizarea obligaţiei de stocare, titularul obligaţiei de stocare poate beneficia de granturi ori de alte surse nerambursabile, care nu se iau în considerare la stabilirea de către Agenţie a preţului reglementat prevăzut la alin.(7).

(5) Gazele naturale stocate în contextul executării obligaţiei de stocare pot fi puse în circulaţie pe piaţa gazelor naturale de către titularul obligaţiei de stocare în perioada 1 noiembrie–31 martie. Cantitatea exactă de gaze naturale care poate fi vândută lunar în perioada respectivă corespunde cu cantitatea de gaze naturale stocată în contextul executării obligaţiei de stocare disponibilă în prima zi a fiecărei luni, împărţită la numărul de luni rămase până la data de 1 aprilie.

(6) Cel târziu până la data de 10 octombrie a fiecărui an, titularul obligaţiei de stocare expediază tuturor furnizorilor de pe piaţa cu amănuntul un contract-cadru elaborat după modelul EFET (The European Federation of Energy Traders – Federaţia Europeană a Furnizorilor de Energie). Furnizorii de gaze naturale în contextul obligaţiei de serviciu public stabilite la art.89 semnează contractele-cadru respective până la 20 octombrie. Cantităţile exacte care urmează a fi vândute către fiecare furnizor de pe piaţa cu amănuntul se comunică ulterior de către titularul obligaţiei de stocare, conform alin.(8) din prezentul articol.

(7) Titularul obligaţiei de stocare prezintă Agenţiei, până la data de 1 octombrie a fiecărui an, cererea privind aprobarea preţului reglementat la care urmează a fi vândute gazele naturale care fac obiectul obligaţiei de stocare (în continuare – preţul reglementat al stocurilor de gaze naturale) şi calculul motivat şi documentat al costurilor aferente specificate la alin.(4). Până la 20 octombrie, Agenţia aprobă preţul reglementat al stocurilor de gaze naturale şi cota de piaţă care revine fiecărui furnizor de pe piaţa cu amănuntul. Hotărârile Agenţiei prevăzute de prezentul alineat se aprobă în regim de urgenţă, în conformitate cu art.9 alin.(7).

(8) În termen de o zi lucrătoare de la aprobarea de către Agenţie a hotărârilor prevăzute la alin.(7) şi, ulterior, până la data de 15 a lunii noiembrie şi decembrie, titularul obligaţiei de stocare expediază în adresa fiecărui furnizor de pe piaţa cu amănuntul oferta în care indică preţul reglementat al stocurilor de gaze naturale şi cantităţile de gaze naturale propuse pentru achiziţionare, distribuite după cum urmează: cantităţi lunare – pentru perioada noiembrie-decembrie, şi o cantitate trimestrială – pentru perioada ianuarie-martie. La determinarea cantităţilor ce urmează a fi vândute fiecărui furnizor de pe piaţa cu amănuntul, titularul obligaţiei de stocare ţine cont de cota de piaţă pe care o deţine furnizorul respectiv pe piaţa gazelor naturale, stabilită de Agenţie în conformitate cu alin.(7).

(9) În cazul în care decid să achiziţioneze gaze naturale până la data de 25 a lunii octombrie, noiembrie şi decembrie, furnizorii de pe piaţa cu amănuntul a gazelor naturale îl notifică pe titularul obligaţiei de stocare cu privire la intenţia de a achiziţiona gaze naturale în perioada următoare şi încheie, după caz, contracte individuale la contractele-cadru semnate conform alin.(6).

(10) În cazul în care unul sau mai mulţi furnizori de pe piaţa cu amănuntul a gazelor naturale nu expediază în adresa titularului obligaţiei de stocare notificarea menţionată la alin.(9) sau dacă indică în notificarea expediată o cantitate de gaze naturale mai mică decât cea propusă în ofertă în conformitate cu principiul stabilit la alin.(5), titularul obligaţiei de stocare include cantitatea rămasă disponibilă în ofertele expediate furnizorilor de pe piaţa cu amănuntul pentru perioadele următoare, calculată proporţional cotelor de piaţă şi volumelor menţionate în notificările expediate conform alin.(9).

(11) În cazul în care, la situaţia de după 25 decembrie, în urma notificărilor depuse de furnizorii de pe piaţa cu amănuntul, rămân cantităţi de gaze naturale disponibile, titularul obligaţiei de stocare poate să le vândă prioritar pe piaţa de gaze naturale din Republica Moldova sau pe alte pieţe de gaze naturale la care are acces, în condiţii transparente şi nediscriminatorii şi la un preţ nu mai mic decât preţul reglementat al stocurilor de gaze naturale, aprobat de Agenţie conform alin.(7).

(12) Cantitatea de gaze naturale stocată în contextul executării obligaţiei de stocare rămasă disponibilă la 1 aprilie urmează a fi menţinută în contul stocurilor de gaze naturale care fac obiectul obligaţiei de stocare pentru următoarea perioadă calendaristică. Cantitatea de gaze naturale rămasă disponibilă la expirarea perioadei prevăzute la art.114 alin.(18¹) se pune în circulaţie în condiţiile stabilite de Guvern, iar titularul obligaţiei de stocare poate primi compensaţie financiară conform alin.(15).

(13) Profitul suplimentar celui reglementat, obţinut de titularul obligaţiei de stocare din vânzarea gazelor naturale conform alin.(11), se raportează către Agenţie şi se utilizează pentru crearea stocurilor de gaze naturale care fac obiectul obligaţiei de stocare în următoarea perioadă calendaristică, pentru reducerea cheltuielilor legate de stocare sau pentru reducerea unei eventuale compensaţii financiare aplicate conform alin.(15).

(14) În cazul constatării situaţiei de alertă sau de urgenţă în conformitate cu Regulamentul privind situaţiile excepţionale în sectorul gazelor naturale ori în cazul declarării de către Parlament a stării de urgenţă în conformitate cu art.12 din Legea nr.212/2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război, titularul obligaţiei de stocare pune, conform deciziei Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova, în circulaţie pe piaţa gazelor naturale pe parcursul anului, parţial sau total, cantitatea disponibilă de gaze naturale care face obiectul obligaţiei de stocare.

(15) Titularul obligaţiei de stocare căruia i-a fost impusă obligaţia de stocare poate primi stimulente sau compensaţii financiare pentru deficitul de venituri sau pentru costurile suportate de acesta ca urmare a respectării obligaţiei de stocare în cazul în care deficitul sau costurile respective nu pot fi acoperite prin veniturile obţinute din activitatea desfăşurată în legătură cu executarea obligaţiei de stocare. Stimulentele sau compensaţiile financiare se stabilesc în conformitate cu mecanismul prevăzut prin hotărâre de Guvern, în baza calculelor Agenţiei. În cazul în care stimulentele sau compensaţia financiară este finanţată printr-o plată inclusă în tariful pentru serviciul de transport sau în facturile emise de operatorii sistemelor de transport pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale, plata respectivă nu se aplică punctelor de interconectare transfrontaliere.

 

Articolul 108⁴. Mecanismul de partajare a eforturilor pentru îndeplinirea obiectivului de creare a stocurilor

(1) La decizia Guvernului, obligaţia de stocare prevăzută la art.108² poate fi înlocuită, integral sau parţial, prin intermediul unui mecanism de partajare a eforturilor cu una sau mai multe ţări părţi ale Comunităţii Energetice, state membre ale Uniunii Europene care dispun de instalaţii de stocare a gazelor naturale (în continuare – mecanism de partajare), stabilit printr-un tratat interstatal sau interinstituţional încheiat în acest sens.

(2) La elaborarea mecanismului de partajare, Guvernul ţine cont de informaţiile relevante ale celei mai recente evaluări a riscurilor efectuate în conformitate cu cerinţele stabilite în Regulamentul privind situaţiile excepţionale în sectorul gazelor naturale, precum şi de următoarele:

a) costul sprijinului financiar pentru îndeplinirea obiectivului de creare a stocurilor de gaze naturale stabilit pentru ţara parte a Comunităţii Energetice, statul membru al Uniunii Europene pe teritoriul căreia/căruia sunt amplasate instalaţiile de stocare, excluzând alte costuri legate de îndeplinirea oricăror obligaţii ce ţin de crearea stocurilor în scopuri strategice;

b) volumele de gaze naturale necesare pentru a satisface cererea consumatorilor protejaţi, în cazurile stabilite la art.103 alin.(4) lit.b);

c) limitările de ordin tehnic, inclusiv capacitatea de stocare disponibilă a instalaţiilor de stocare, capacitatea tehnică transfrontalieră de transport şi capacităţile de extracţie.

(3) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii notifică Secretariatul Comunităţii Energetice şi Grupul de coordonare privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale din cadrul Comunităţii Energetice cu privire la mecanismul de partajare ce urmează a fi implementat.”

46. Articolul 109 se completează cu alineatul (2¹) cu următorul cuprins:

„(2¹) Agenţia examinează neînţelegerile dintre operatorul de sistem independent şi proprietarul/proprietarii reţelelor de transport al gazelor naturale, precum şi dintre operatorul de sistem independent şi entitatea desemnată conform art.7 alin.(1) lit.f¹), şi emite decizii obligatorii. Deciziile Agenţiei sunt executorii din momentul emiterii şi produc efecte juridice obligatorii până la o eventuală hotărâre judecătorească irevocabilă contrară, emisă ca urmare a exercitării unei căi de atac.”

47. La articolul 112 alineatul (3), cuvintele „este în drept să aplice” se substituie cu cuvântul „aplică”.

48. La articolul 113:

alineatul (1):

partea introductivă şi litera d) vor avea următorul cuprins:

„Agenţia aplică, prin hotărâre, sancţiuni în mărime de cel puţin 1% din cifra de afaceri anuală a titularilor de licenţe, dar nu mai puţin de 100000 de lei, de cel puţin 1% din cifra de afaceri a titularilor de autorizaţii pentru încălcarea obligaţiilor, manifestată prin:”;

„d) efectuarea tranzacţiei/tranzacţiilor pe piaţa angro a gazelor naturale fără a fi înregistrat în Registrul participanţilor la piaţa angro sau nerespectarea obligaţiei de a notifica Agenţia despre orice modificare a informaţiilor prezentate anterior în cererea de înregistrare;”

alineatul se completează cu litera f) cu următorul cuprins:

„f) neîndeplinirea, îndeplinirea cu întârziere sau îndeplinirea defectuoasă de către întreprinderile de gaze naturale a obligaţiilor stabilite la art.108²–108³.”

alineatul (2):

în partea introductivă, textul „a titularilor de licenţe, a titularilor de autorizaţii pentru încălcarea obligaţiilor manifestată prin” se substituie cu textul „a titularilor de licenţe, dar nu mai puţin de 500000 de lei, de cel puţin 5% din cifra de afaceri a titularilor de autorizaţii pentru încălcarea obligaţiilor, manifestată prin”;

alineatul se completează cu litera g) cu următorul cuprins:

„g) neexecutarea de către titularul de licenţă a obligaţiilor de serviciu public impuse în conformitate cu prevederile art.11, art.89 şi art.90 sau refuzul de a-şi onora obligaţiile de serviciu public.”

alineatul (3):

în partea introductivă, cuvintele „a titularilor de licenţe pentru” se substituie cu textul „a titularilor de licenţe, dar nu mai puţin de 1000000 de lei pentru încălcarea obligaţiilor, manifestată prin”;

la litera b), cuvintele „în raport cu întreprinderea de gaze naturale integrată pe verticală” se exclud.

49. Articolul 113¹:

la alineatele (1) şi (2), în partea introductivă, textul „stabilite la art.97¹–97⁴” se substituie cu textul „stabilite la art.97¹–97⁵”;

articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:

„(5) Aplicarea de sancţiuni în conformitate cu prezentul articol nu exclude posibilitatea aplicării de către Consiliul Concurenţei a sancţiunilor şi a măsurilor de remediere pentru aceleaşi acţiuni sau pentru acţiuni similare care constituie încălcare a legislaţiei în domeniul concurenţei.”

50. Articolul 113²:

la alineatul (1), în partea introductivă, după cuvintele „a întreprinderilor de gaze naturale” se introduce textul „, dar nu mai puţin de 500000 de lei,”;

la alineatul (2), în partea introductivă, după cuvintele „a întreprinderilor de gaze naturale” se introduce textul „, dar nu mai puţin de 800000 de lei,”;

la alineatul (3), în partea introductivă, după cuvintele „a întreprinderilor de gaze naturale” se introduce textul „, dar nu mai puţin de 1000000 de lei”.

51. La articolul 114:

alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Prin derogare de la art.89 alin.(1):

a) până la 1 ianuarie 2025, întreprinderile mari care nu intră sub incidenţa Legii nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii sunt în drept să solicite semnarea contractelor de furnizare a gazelor naturale, în condiţii reglementate, cu furnizorii care asigură furnizarea gazelor naturale unor anumite categorii de consumatori finali în contextul obligaţiei de serviciu public stabilite la art.89;

b) până la 1 ianuarie 2027, întreprinderile mijlocii în sensul celor definite în Legea nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii sunt în drept să solicite semnarea contractelor de furnizare a gazelor naturale, în condiţii reglementate, cu furnizorii care asigură furnizarea gazelor naturale unor anumite categorii de consumatori finali în contextul obligaţiei de serviciu public stabilite la art.89.”

articolul se completează cu alineatele (16¹) şi (18¹) cu următorul cuprins:

„(16¹) Propunerile de dezvoltare a capacităţii bidirecţionale, inclusiv propunerile argumentate privind alocarea transfrontalieră a costurilor de investiţie, precum şi cererile de derogare prevăzute la art.42¹ se prezintă de către operatorul sistemului de transport cel târziu la 1 februarie 2025 şi doar pentru interconexiunile existente la 1 noiembrie 2021, iar pentru interconexiunile noi – după finalizarea studiului de fezabilitate, însă înainte de începerea etapei de proiectare tehnică detaliată a infrastructurii respective.”

„(18¹) Prevederile art.4 alin.(2¹), ale art.99¹ alin.(10) şi ale art.108² şi 108³ se aplică până la 1 aprilie 2025.”

52. Legea se completează cu o anexă cu următorul cuprins:

„Anexă

 

Examinarea propunerilor privind capacităţile bidirecţionale

la interconexiuni, a cererilor de derogare

1. Pentru a dezvolta sau pentru a majora capacitatea bidirecţională pe o interconexiune ori pentru a obţine sau a prelungi o derogare de la obligaţia respectivă, operatorul sistemului de transport prezintă Agenţiei, care este autoritatea competentă pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei anexe şi ale art.42¹, după consultarea tuturor operatorilor de transport potenţial vizaţi:

a) propunerea/propunerea comună de dezvoltare a unei capacităţi fizice permanente pentru transportul gazelor naturale în ambele direcţii pe interconexiune pentru a asigura o capacitate bidirecţională permanentă în ceea ce priveşte direcţia inversată a fluxului (în continuare – propunere de dezvoltare a capacităţii bidirecţionale); sau

b) cererea/cererea comună de derogare de la obligaţia de a asigura o capacitate bidirecţională/o cerere de prelungire a derogării de la obligaţia de a asigura o capacitate bidirecţională (în continuare – cerere de derogare).

2. Operatorul sistemului de transport colaborează cu operatorul sistemului de transport adiacent în vederea prezentării unei propuneri comune de dezvoltare a capacităţii bidirecţionale sau a unei cereri comune de derogare.

3. Propunerea de dezvoltare a capacităţii bidirecţionale sau cererea de derogare trebuie să includă o analiză cost-beneficiu, efectuată în conformitate cu metodologiile relevante stabilite în cadrul Comunităţii Energetice şi să se bazeze pe următoarele elemente:

a) o evaluare a cererii pe piaţa gazelor naturale;

b) previziunile privind cererea şi oferta;

c) impactul economic posibil asupra infrastructurii existente;

d) un studiu de fezabilitate;

e) costurile capacităţii bidirecţionale, incluzând consolidarea necesară a sistemului de transport;

f) beneficiile pentru siguranţa furnizării de gaze naturale, luând în considerare posibila contribuţie a capacităţii bidirecţionale la îndeplinirea standardelor privind infrastructura prevăzute la art.103 alin.(4).

4. La prezentarea propunerii de dezvoltare a capacităţii bidirecţionale, operatorii sistemelor de transport pot prezenta o propunere argumentată privind alocarea transfrontalieră a costurilor de investiţie.

5. La recepţionarea propunerii de dezvoltare a capacităţii bidirecţionale sau a cererii de derogare, Agenţia, în coordonare cu autoritatea de reglementare implicată, consultă, fără întârziere, cu privire la propunerea sau cererea respectivă, autorităţile competente responsabile pentru punerea în aplicare a prevederilor ce ţin de asigurarea capacităţilor bidirecţionale la interconexiuni din ţările părţi ale Comunităţii Energetice şi din statele membre ale Uniunii Europene care, în conformitate cu rezultatele evaluării naţionale a riscurilor, realizată conform Regulamentului privind situaţiile excepţionale în sectorul gazelor naturale, ar putea beneficia de pe urma capacităţii bidirecţionale, precum şi Secretariatul Comunităţii Energetice şi Comitetul de reglementare al Comunităţii Energetice. Părţile consultate sunt în drept să emită o opinie cu privire la propunerea de dezvoltare a capacităţii bidirecţionale sau cu privire la cererea de derogare în cauză în termen de cel mult 4 luni de la primirea solicitării.

6. La recepţionarea propunerii de dezvoltare a capacităţii bidirecţionale, care este însoţită de propunerea privind alocarea transfrontalieră a costurilor de investiţie, Agenţia cooperează cu autoritatea de reglementare implicată şi, după consultarea dezvoltatorilor proiectului ce vizează dezvoltarea capacităţii bidirecţionale în cauză, adoptă, în termen de cel mult 6 luni, decizii coordonate cu privire la alocarea transfrontalieră a costurilor de investiţii, care vor fi suportate de către fiecare operator al sistemului de transport implicat în proiectul de dezvoltare a capacităţii bidirecţionale, cu respectarea prevederilor art.42¹ alin. (2)–(5). În cazul în care Agenţia şi autoritatea de reglementare implicată nu ajung la un consens în termenul respectiv, Agenţia informează, fără întârziere, despre acest fapt organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, Secretariatul Comunităţii Energetice şi Comitetul de reglementare al Comunităţii Energetice.

7. Agenţia cooperează cu autoritatea competentă responsabilă pentru punerea în aplicare a prevederilor ce ţin de asigurarea capacităţilor bidirecţionale la interconexiuni din cealaltă parte implicată (în continuare – autoritatea competentă implicată) şi adoptă o decizie coordonată în ceea ce priveşte propunerea de dezvoltare a capacităţii bidirecţionale sau cererea de derogare, în baza rezultatelor evaluării naţionale a riscurilor, realizată conform Regulamentului privind situaţiile excepţionale în sectorul gazelor naturale, a informaţiilor specificate la pct.3 şi a opiniilor prezentate conform pct.5, precum şi ţinând cont de securitatea aprovizionării cu gaze naturale şi de contribuţia capacităţii bidirecţionale la funcţionarea pieţei gazelor naturale. Decizia coordonată se adoptă în termen de cel mult două luni de la expirarea termenului stabilit la pct.5, cu excepţia cazului în care opiniile părţilor consultate au fost recepţionate până la termenul indicat sau după expirarea termenului de 6 luni pentru adoptarea unei decizii coordonate de către autorităţile de reglementare implicate, stabilit la punctul 6.

8. Prin decizia coordonată prevăzută la pct.7, Agenţia şi autoritatea competentă implicată:

a) acceptă propunerea de dezvoltare a capacităţii bidirecţionale. Decizia respectivă trebuie să includă o analiză cost-beneficiu, un calendar de implementare, precum şi modalităţile de utilizare ulterioară a capacităţii respective şi trebuie să fie însoţită de decizia coordonată cu privire la alocarea transfrontalieră a costurilor, adoptată de autorităţile de reglementare în conformitate cu pct.6;

b) acordă o derogare sau prelungeşte derogarea temporară pentru o perioadă de maximum 4 ani dacă analiza cost-beneficiu inclusă în decizie demonstrează că capacitatea pe direcţia inversată a fluxului nu ar duce la îmbunătăţirea securităţii aprovizionării cu gaze naturale a niciuneia dintre părţile implicate sau dacă respectivele costuri de investiţie ar depăşi cu mult potenţialele beneficii pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale; sau

c) solicită operatorilor sistemelor de transport să modifice şi să prezinte repetat, în termen de cel mult 4 luni, propunerea de dezvoltare a capacităţii bidirecţionale sau cererea de derogare.

9. După consultarea autorităţii competente implicate, Agenţia notifică autoritatea de reglementare implicată, autorităţile competente responsabile pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale şi autorităţile de reglementare care au prezentat o opinie în conformitate cu prevederile pct.5, precum şi Secretariatul Comunităţii Energetice şi Comitetul de reglementare al Comunităţii Energetice, despre decizia coordonată prevăzută la pct.7, precum şi despre opiniile primite în urma consultărilor efectuate conform pct.5.

10. Autorităţile competente responsabile pentru punerea în aplicare a prevederilor ce ţin de asigurarea capacităţilor bidirecţionale la interconexiuni conform pct.9 sunt în drept să prezinte obiecţii la decizia coordonată respectivă în termen de cel mult două luni de la primirea notificării. Obiecţiile în cauză se transmit autorităţilor care au adoptat decizia coordonată conform pct.7, Secretariatului Comunităţii Energetice şi Comitetului de reglementare al Comunităţii Energetice. Obiecţiile prezentate se limitează la fapte şi la rezultatele evaluării efectuate în legătură cu decizia respectivă, în special în ceea ce priveşte alocarea transfrontalieră a costurilor care nu a fost obiectul consultării efectuate în conformitate cu pct.5.

11. Comitetul de Reglementare al Comunităţii Energetice şi Secretariatul Comunităţii Energetice emit opinii cu privire la decizia coordonată, pe care le expediază inclusiv la adresa Agenţiei, în termenele şi conform cerinţelor stabilite în cadrul Tratatului Comunităţii Energetice. În termen de cel mult 4 săptămâni de la recepţionarea opiniei Secretariatului Comunităţii Energetice, Agenţia, în coordonare cu autoritatea competentă implicată, modifică decizia coordonată, luând în considerare, în cea mai mare măsură, avizul Secretariatului Comunităţii Energetice.

12. În cazul în care Agenţia şi autoritatea competentă implicată nu au fost în măsură să adopte o decizie coordonată în termenul stabilit la pct.7 sau în cazul în care autorităţile de reglementare implicate nu au putut ajunge la un acord privind alocarea costurilor de investiţie în termenul stabilit la pct.6, Agenţia informează despre acest fapt Comitetul de reglementare al Comunităţii Energetice şi Secretariatul Comunităţii Energetice, cel târziu în ziua expirării termenului respectiv, pentru a emite o opinie în termenele şi condiţiile stabilite în cadrul Tratatului Comunităţii Energetice.

13. Agenţia este obligată să păstreze confidenţialitatea informaţiilor care constituie secret comercial.”

53. În cuprinsul legii:

cuvintele „depozit de stocare”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „instalaţie de stocare” la forma gramaticală corespunzătoare;

la articolul 7 alineatul (3) litera h), la articolul 8 alineatul (1) litera q), la articolul 39 alineatul (3), la articolul 93, la articolul 97⁷ alineatul (1) şi la articolul 108 alineatul (1), după cuvintele „părţi ale Comunităţii Energetice” se introduce textul „din statele membre ale Uniunii Europene,”.

 

Art.II. – La articolul 10 alineatul (6) din Legea nr.174/2017 cu privire la energetică (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr.480–482, art.849), cu modificările ulterioare, litera a) va avea următorul cuprins:

„a) care are antecedente penale;”.

 

Art.III. – La articolul 16 alineatul (2) din Legea nr.260/2017 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.1–6, art.18), cu modificările ulterioare, litera c) va avea următorul cuprins:

„c) are antecedente penale;”

 

Art.IV. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Contractele încheiate în legătură cu implementarea modelului de operator de sistem independent până la intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile până la expirarea acestora.

 

Art.V. – (1) În termen de cel mult două luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, titularii de licenţă pentru activităţile de trading de gaze naturale şi pentru furnizarea gazelor naturale urmează să prezinte Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică documentele confirmative privind îndeplinirea tuturor condiţiilor de licenţiere stabilite la art.14 alin.(2¹) şi alin.(3), precum şi să înştiinţeze Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică despre acţionarii/asociaţii şi persoanele care exercită controlul în cadrul societăţii comerciale şi să prezinte informaţiile relevante în scopul verificării îndeplinirii condiţiilor de licenţiere prevăzute la art.14 alin.(4¹).

În cazul în care titularii de licenţă pentru activităţile de trading de gaze naturale şi/sau pentru furnizarea gazelor naturale nu se conformează cerinţelor prevăzute la art.14 alin.(2¹), alin (3) şi alin.(4¹) în termenele stabilite în prezenta lege, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică va suspenda licenţa acestora până la îndeplinirea acestor cerinţe.

(2) Obligaţiile de serviciu public stabilite la art.89 şi 90 ce au fost impuse de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică furnizorilor de gaze naturale până la intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile până la expirarea acestora, cu excepţia cazurilor în care Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică revocă prin hotărâre obligaţiile respective de serviciu public în conformitate cu prevederile art.89 alin.(3¹) şi ale art.90 alin.(13¹). În cazul apariţiei necesităţii de a impune obligaţiile de serviciu public stabilite la art.89 şi 90 în perioada de elaborare a Regulamentului privind impunerea obligaţiilor de serviciu public, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică aplică prevederile art.89 alin.(2¹) şi ale art.90 alin.(2¹).

(3) În termen de cel mult 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică va aproba Metodologia de calculare, aprobare şi aplicare a preţurilor reglementate pentru furnizarea de ultimă opţiune în contextul obligaţiei de serviciu public stabilite la art.90. Până la aprobarea metodologiei, în cazul în care va fi necesară prestarea serviciului public de furnizare de ultimă opţiune, la aprobarea preţului reglementat pentru furnizarea gazelor naturale în contextul îndeplinirii obligaţiei de serviciu public de a asigura furnizarea de ultimă opţiune, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică va ţine cont de un coeficient de impredictibilitate şi alte riscuri asociate de 1,2 ori mai mare comparativ cu preţul reglementat în vigoare pentru furnizarea gazelor naturale în contextul îndeplinirii obligaţiei de serviciu public stabilite la art.89.

(4) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, în termen de cel mult 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, va aduce în concordanţă cu prezenta lege actele normative de reglementare.