H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului de prevenire şi gestionare

a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale pentru anii 2022-2025

 

nr. 846  din  07.12.2022

 

Monitorul Oficial nr.438-439/1036 din 29.12.2022

 

* * *

În temeiul art.5 lit.a) şi art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale pentru anii 2022-2025 (se anexează).

2. Autorităţile şi instituţiile responsabile:

1) vor realiza, în termenele stabilite, acţiunile din Planul de acţiuni privind implementarea Programului de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale pentru anii 2022-2025;

2) vor prezenta Ministerului Afacerilor Interne anual, până la data de 10 februarie, precum şi la solicitare informaţia privind etapele realizării acţiunilor incluse în Planul de acţiuni menţionat.

3. Ministerul Afacerilor Interne va prezenta Guvernului:

1) anual, până la data de 15 martie, raportul de progres cu privire la realizarea Planului de acţiuni privind implementarea Programului de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale pentru anii 2022-2025;

2) până la data de 15 aprilie 2024, raportul de evaluare intermediară pentru o perioadă de doi ani;

3) până la data de 15 aprilie 2026, raportul de evaluare finală.

4. Finanţarea Planului de acţiuni privind implementarea Programului de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale pentru anii 2022-2025 se va efectua din contul şi în limitele mijloacelor prevăzute anual în buget de către autorităţile şi instituţiile responsabile, precum şi din alte surse, conform actelor normative.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Afacerilor Interne.

6. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

 

 

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului

nr.846 din 07.12.2022

 

PROGRAM

de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale

pentru anii 2022-2025

 

Capitolul I

INTRODUCERE

Programul de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale pentru anii 2022-2025 (în continuare – Program) este un document de politici publice pe termen mediu, precum şi de viziune strategică, asumată de către Ministerul Afacerilor Interne, care indică direcţia de dezvoltare a ţării în domeniul gestionării situaţiilor de urgenţă şi excepţionale.

Prezentul Program este parte a matricei de implementare a Strategiei de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.658/2022.

Documentul a fost elaborat în corelare cu Programul de activitate al Guvernului „Moldova vremurilor bune”, Strategia naţională de dezvoltare „Moldova Europeană 2030”, Strategia de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030, Legea nr.112/2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte (în continuare – Acordul de Asociere), Decizia nr.1313/2013 a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecţie civilă al Uniunii, cu modificări şi actualizări ulterioare.

Printre direcţiile prioritare de politici şi intervenţie în domeniul politici şi management de securitate şi ordine publică, stabilite în Strategia naţională de dezvoltare „Moldova Europeană 2030”, care indică direcţiile de dezvoltare a ţării şi a societăţii şi care adaptează priorităţile, obiectivele, indicatorii şi ţintele angajamentelor internaţionale asumate de către Republica Moldova la contextul naţional, în special Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030, Acordul de Asociere şi angajamentele care derivă din statutul de ţară-candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană, se numără dezvoltarea capacităţilor şi a instrumentelor de furnizare a securităţii la nivel naţional şi regional pentru gestionarea situaţiilor de criză şi excepţionale (O9.1, O9.2, O9.3), reducerea numărului de victime şi a pagubelor cauzate de situaţiile de urgenţă şi excepţionale, inclusiv prin elaborarea, adaptarea sau transferul soluţiilor tehnologice noi pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă şi excepţionale şi a incendiilor în sectorul casnic (O9.2, O9.3), reacţionarea rapidă şi eficientă la apelurile cetăţenilor pentru garantarea unui mediu sigur de ordine şi securitate publică (O9.1, O9.2, O9.3).

Obiectivele de dezvoltare ale prezentului Program sunt raliate la obiectivele vizând prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă din Strategia de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030, care se referă la eficientizarea măsurilor de prevenire a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, modernizarea sistemului naţional de pregătire pentru situaţii de urgenţă şi excepţionale, sporirea capacităţii operaţionale şi de răspuns în situaţii de urgenţă şi excepţionale.

Programul este constituit din partea descriptivă şi Planul de acţiuni şi stabileşte obiectivele pe termen mediu, cu activităţi care vor fi realizate la nivel local şi naţional.

Programul conţine o abordare adaptată necesităţilor cetăţenilor Republicii Moldova, detaliază direcţiile de acţiune, obiectivele generale, obiectivele specifice, rezultatele şi impactul în materie de gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale.

Programul respectă cerinţele referitoare la structura şi conţinutul acestui document de politici publice, corespunzător prevederilor Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative şi ale Hotărârii Guvernului nr.386/2020 cu privire la planificarea, elaborarea, aprobarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea documentelor de politici publice.

În Program sunt evidenţiate aspecte ce se referă la consolidarea capacităţilor de prevenire, pregătire, operaţionale şi de răspuns atât ale Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Afacerilor Interne (în continuare – Inspectorat) în calitatea sa de entitate de specialitate, cât şi ale altor actori cu atribuţii în domeniu, care sunt parte a sistemului naţional de protecţie civilă.

De menţionat că eficacitatea răspunsului la situaţiile de urgenţă depinde de arhitectura instituţională generală existentă nu doar la nivel naţional, ci şi la nivel local, unde autorităţile se află în prima linie de susţinere a eforturilor de recuperare a comunităţilor lor.

Scopul Programului este axat pe optimizarea interacţiunii şi consolidarea capacităţilor autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale în domeniul gestionării situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, ceea ce va permite ţării să răspundă mai bine nu doar la situaţii de urgenţă şi excepţionale, dar şi la alte şocuri şi stresuri, cum ar fi pandemia COVID-19, criza gazelor, conflictele regionale, criza refugiaţilor, situaţiile de urgenţă şi excepţionale naturale/tehnogene cu efecte transfrontaliere etc. De asemenea, dezvoltarea capacităţilor de prevenire, pregătire şi răspuns ale sistemului de protecţie civilă al Republicii Moldova le va asigura cetăţenilor prestarea unor servicii de stat de calitate, ceea ce va contribui la reducerea numărului de victime şi a pagubelor cauzate de situaţiile de urgenţă/excepţionale.

Programul a fost elaborat în baza unui concept axat pe exemplul Mecanismului de protecţie civilă al Uniunii Europene, care este format din trei componente principale: prevenire, pregătire şi răspuns la situaţii de urgenţă şi excepţionale. Principalul obiectiv al Mecanismului de protecţie civilă al Uniunii Europene este de a îmbunătăţi eficienţa sistemelor menţionate la orice tip de situaţii de urgenţă, excepţionale naturale şi cele provocate de om în interiorul şi în afara Uniunii Europene. De altfel, aceşti trei piloni (Prevention, Preparedness, Response)constituie repere de dezvoltare a Republicii Moldova în domeniul protecţiei civile, fiind prevăzuţi şi în Agenda de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană 2021-2027.

În prezent, în Republica Moldova nu există un document de politici publice în domeniul gestionării situaţiilor de urgenţă şi excepţionale. Cadrul normativ specific, care în mare parte a fost inspirat din legislaţia de specialitate a fostei Uniuni a Republicilor Sovietice Socialiste, trezeşte întrebări rezonabile asupra unor terminologii, modalităţi de abordare a actului de gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, a actorilor, precum şi a resurselor şi instrumentelor implicate. În momentul în care provocările devin cu trecerea timpului tot mai complexe, societatea este în continuă dezvoltare, spectrul şi amploarea problemelor se lărgesc considerabil, respectiv, apare necesitatea revizuirii şi îmbunătăţirii unor prevederi din actele normative de profil.

Punerea în aplicare a politicilor publice dedicate acestui domeniu va permite proiectarea şi dezvoltarea unui sistem care să ofere un cadru normativ şi instituţional solid, capabil să asigure un răspuns adecvat pentru provocările tot mai mari generate de situaţiile de urgenţă şi excepţionale, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul comunităţilor.

Autorităţile publice centrale şi locale de toate nivelurile, în calitate de parte componentă a acestui sistem, urmează să stabilească o cooperare şi interacţiune eficientă între sectoarele public, privat, comunitar şi voluntar, în vederea realizării scopului şi obiectivelor propuse în cadrul prezentului Program.

Concomitent, prin implementarea Programului se propune dezvoltarea în continuare a cadrului de cooperare dedicat protecţiei civile prevăzut în Acordul de Asociere, care vizează, printre altele, „îmbunătăţirea prevenirii situaţiilor de urgenţă şi excepţionale naturale şi a celor provocate de om; a pregătirii pentru acestea şi a reacţiei faţă de acestea; consolidarea cooperării cu privire la utilizarea cea mai eficace a capacităţilor de protecţie civilă disponibile, precum şi evaluarea impactului situaţiilor de urgenţă şi excepţionale asupra mediului”.

Programul este conceput ca un cadru complex, intersectorial, care să ghideze activităţile entităţilor implicate în procesul de prevenire, pregătire şi răspuns naţional la situaţiile de urgenţă şi excepţionale.

Accesul la un sistem eficient de gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale va asigura un grad adecvat de securitate oferit cetăţeanului şi va reduce vulnerabilitatea populaţiei în faţa riscurilor naturale şi antropice.

Prin urmare, o capacitate de gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale la nivel naţional mai solidă şi mai cuprinzătoare reprezintă o condiţie prealabilă pentru a proteja mai bine oamenii, comunităţile, interesele economice şi mediul înconjurător. Republica Moldova trebuie să îmbine toate politicile, eforturile şi instrumentele sale la consolidarea capacităţii de prevenire, pregătire, răspuns şi redresare în cazurile de situaţii de urgenţă şi excepţionale.

 

Capitolul II

ANALIZA SITUAŢIEI

Conform datelor statistice ale Inspectoratului, în Republica Moldova anual se înregistrează, în medie, peste 300 de situaţii excepţionale, aproximativ 1750 de incendii şi circa 2000 de situaţii de urgenţă. Cauzele provocatoare sunt pe cât de diverse, pe atât de comune. În mare parte, acestea sunt condiţionate de efectele schimbărilor climatice manifestate la nivel global, precum şi de activităţile antropogene/tehnogene. Tot mai des se înregistrează fenomene meteorologice extreme, manifestate fie sub forma furtunilor violente, a precipitaţiilor abundente, urmate de inundaţii catastrofale, fie sub forma valurilor de căldură şi a lipsei precipitaţiilor, asociate cu secetă şi incendii devastatoare.

Astfel, în anul 2020 situaţiile excepţionale au produs un prejudiciu material de 6 mld 554,4 mil. de lei (figura1), acesta fiind cel mai înalt indice din ultimul deceniu. Pagube materiale considerabile au fost înregistrate şi în urma secetei condiţionate de lipsa de precipitaţii din toamna anului 2019 şi primăvara anului 2020, acestea estimându-se la 5 mld 897 mil. 209,5 mii de lei, fiind afectate toate raioanele Republicii Moldova, precum şi în urma îngheţurilor ce s-au produs în lunile martie, aprilie şi mai în anii 2020-2022, care au cauzat un prejudiciu în sumă de 248 mil. 255,2 mii de lei, fiind afectate 23 de raioane din ţară.

 

 

 

Prejudiciul cauzat de situaţiile de urgenţă şi cele excepţionale împovărează bugetul public, pune presiune asupra economiei ţării, afectează domeniul social şi impune luarea unor măsuri costisitoare de recuperare şi reabilitare, care să poată asigura reîntoarcerea comunităţilor la o viaţă normală.

Din acest motiv, rezilienţa la situaţiile de urgenţă şi excepţionale ale ţării constituie un domeniu care necesită aplicarea unor acţiuni coordonate, la nivel naţional şi local, o abordare complexă, cu investire de resurse financiare şi instituţionale, aplicarea instrumentelor de sensibilizare şi conştientizare asupra importanţei anticipării şi gestionării eficiente a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale.

 

Secţiunea 1

Capacităţile reduse ale autorităţilor publice locale

de gestionare a riscurilor

Capacităţile limitate ale administraţiei publice locale, care se află în prima linie de gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, constituie una din principalele probleme care cauzează o rezilienţă subdezvoltată în faţa acestora şi un nivel ridicat de vulnerabilitate la şocurile provocate de situaţiile de urgenţă şi excepţionale. Lipsa unor strategii, planuri de gestionare (pregătire/prevenire/ răspuns/recuperare) a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale la nivel de comunităţi, bazate pe riscurile şi vulnerabilităţile specifice, condiţionează situaţii în care autorităţile locale nu sunt capabile să facă faţă şocurilor şi nu dezvoltă practici pentru a îmbunătăţi în viitor capacitatea de pregătire şi răspuns, în urma unor evenimente deja experimentate.

La fel, lipsa unei metodologii de evaluare a riscurilor la nivel naţional, regional şi comunitar reduce capacitatea de previziune a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, de anticipare a acestora şi de planificare a măsurilor în vederea diminuării pierderilor. Următoarele exemple relevante vin să susţină necesitatea realizării acestui efort.

În urma ploilor torenţiale care au avut loc la sfârşitul lunii iulie 2008, s-au revărsat râurile Nistru şi Prut. Intemperia a căpătat proporţii naţionale, fiind afectate 80 de localităţi din 14 raioane, precum şi municipiul Chişinău. Au fost inundate 529 de case de locuit, dintre care 126 au fost complet distruse, 210 au fost avariate şi 11 au fost deteriorate. Au fost evacuate 2324 de familii în număr de 6239 de persoane, inclusiv 1525 de copii. Paguba materială a constituit 82,5 mil. de lei.

Ploile torenţiale produse la sfârşitul lunii iunie 2010 au condus la revărsarea râului Prut şi parţial a râului Nistru, iar situaţia excepţională a fost clasificată ca una de proporţie naţională. Au fost afectate 38 de localităţi din 9 raioane, iar 2 persoane şi-au pierdut viaţa, fiind înghiţite de puhoaiele de apă. Au fost inundate 887 de case de locuit, dintre care 325 au fost distruse, 137 au fost avariate şi 235 au fost deteriorate. Au fost evacuate 1013 familii în număr de 2659 de persoane, inclusiv 616 copii. Paguba materială provocată de stihie a constituit circa 84,1 mil. de lei.

Paguba materială în urma situaţiilor excepţionale înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova în perioada 2012-2021 a constituit 12 mld. 368 mil. de lei.

În pofida statisticilor alarmante, se constată că investirea resurselor în măsurile de prevenire/răspuns/recuperare prin pregătirea, crearea şi întreţinerea infrastructurii, a resurselor materiale, logistice, financiare şi umane dedicate acestor scopuri nu constituie o prioritate pentru autorităţile publice locale.

În prezent, Guvernul şi Inspectoratul sunt priviţi ca principali prestatori în activităţile de răspuns şi recuperare în cazul situaţiilor de urgenţă şi excepţionale. Spre exemplu, în anul 2020 au fost adresate Guvernului 175 de cereri din partea autorităţilor administraţiei publice locale, iar în anul 2021 – 73 de cereri în vederea acordării ajutoarelor financiare şi materiale pentru înlăturarea consecinţelor situaţiilor excepţionale.

Astfel, lipsa de investiţii atât la nivel naţional, cât şi la nivel local destinate prevenirii şi diminuării impactului calamităţilor naturale, precum şi a unei abordări multidimensionale în dezvoltarea rezilienţei comunităţilor va provoca în continuare pagube materiale majore, victime umane, afectarea sănătăţii şi a bunurilor populaţiei, împovărarea bugetului de stat, epuizarea fondurilor de intervenţie naţionale, producerea pierderilor exorbitante economice şi de mediu, scăderea nivelului calităţii vieţii.

 

Secţiunea a 2-a

Capacităţi insuficiente de prevenire a situaţiilor

de urgenţă şi excepţionale

Numărul mare de situaţii de urgenţă şi excepţionale, precum şi numărul victimelor rezultate din acestea, înregistrate anual pe teritoriul ţării, indică asupra capacităţilor insuficiente şi subdezvoltate în ceea ce ţine de măsurile de prevenire şi informare a populaţiei privind riscurile. În acest sens, se atestă implicarea şi interesul insuficient al populaţiei în prevenirea situaţiilor de urgenţă şi excepţionale.

În acelaşi timp, datorită eforturilor şi acţiunilor de prevenire realizate de către Inspectorat, s-a diminuat numărul de victime în ultimii 10 ani, de la 32 de decedaţi şi 179 de spitalizaţi în urma situaţiilor de urgenţă/excepţionale în anul 2012, la 8 decedaţi şi 9 spitalizaţi în anul 2021. În total, în ultimii 10 ani situaţiile excepţionale au cauzat decesul a 120 de persoane, inclusiv 15 copii, şi spitalizarea a 1517 persoane (figura 2).

 

 

 

În acelaşi timp, statistica arată o creştere esenţială a numărului situaţiilor excepţionale şi a prejudiciilor materiale, de la 112 situaţii excepţionale şi 512,0 mii de lei prejudicii materiale, înregistrate în anul 1997, la 375 de situaţii excepţionale şi 6554,7 mii de lei prejudicii, înregistrate în anul 2020 (figura 1).

Este de menţionat că, în urma celor 17358 de incendii produse în ultimul deceniu, au decedat în total 1123 de persoane, inclusiv 45 de copii. De exemplu, în anul 2021 numărul celor decedaţi din cauza incendiilor a constituit 87 de persoane. Cele mai frecvente cauze care duc la producerea acestor tragedii sunt: imprudenţa în timpul fumatului – 44 de decese; nerespectarea regulilor de apărare împotriva incendiilor la exploatarea sobelor şi a canalelor de evacuare a fumului – 18 decese; încălcarea regulilor împotriva incendiilor, inclusiv la exploatarea instalaţiilor, aparatelor electrice – 12 decese. Dintre persoanele decedate 73 (83,9%) sunt bărbaţi, iar 48 (55,2%) sunt persoane cu vârsta medie peste 60 de ani. Totodată, în perioada menţionată au decedat din cauza incendiilor un copil (1,1%) şi o persoană cu dizabilităţi (1,1%). Analiza situaţiei la compartimentul respectiv permite constatarea faptului că persoanele în etate sunt printre cele mai expuse riscului şi necesită o atenţie sporită în cadrul acţiunilor de prevenire a incendiilor în sectorul casnic (instalarea detectoarelor de fum, activităţi cu caracter de informare, antrenarea asistenţilor sociali din comunităţi etc.).

O altă problemă o constituie înecurile, în special în perioada estivală a anului. Potrivit statisticilor, în anul 2021 în bazinele acvatice din ţară au decedat 82 de persoane, inclusiv 67 de bărbaţi (81,7%), preponderent amatori de pescuit şi persoane care au consumat alcool în timpul scăldatului. Printre victimele înecurilor se numără 15 copii (18,3%), lăsaţi fără supravegherea adulţilor. Dintre persoanele decedate din cauza înecului, 48 aveau vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani (58,5%). Prin urmare, activitatea de prevenire a înecurilor trebuie îndreptată, în primul rând, către copii, dar şi către adulţii predispuşi acestui risc.

În acelaşi timp, se deduce că pasivitatea oamenilor şi a autorităţilor locale este dublată şi de percepţia precum că în cazul producerii unei situaţii de urgenţă sau excepţionale structurile statului trebuie să intervină şi să minimizeze efectele. Această concluzie impune concentrarea campaniilor de informare pe schimbarea percepţiei şi a atitudinii faţă de gradul de implicare a fiecărui individ în prevenirea, răspunsul şi reducerea efectelor situaţiilor de urgenţă şi excepţionale. Adresarea trebuie să se facă direct către individul-ţintă al mesajului, să nu fie una generică.

Inspectoratul desfăşoară anual campanii tematice de prevenire a riscurilor aferente corespunzător sezonului, precum şi de informare a populaţiei. Printre acestea se numără campaniile de:

a) minimizare a riscurilor de producere a cazurilor de explozii/incendii cauzate de exploatarea buteliilor cu gaz lichefiat şi a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale;

b) prevenire a cazurilor de ardere a vegetaţiei uscate;

c) prevenire a situaţiilor de urgenţă în perioada sărbătorilor de Paşti;

d) pregătire a instituţiilor de odihnă pentru perioada estivală;

e) prevenire a înecurilor în perioada estivală;

f) prevenire a incendiilor în instituţiile de învăţământ la începutul noului an de studii;

g) prevenire a intoxicaţiilor în urma fermentării vinului;

h) prevenire a riscurilor de producere a incendiilor şi a cazurilor de intoxicare cu produse ale arderii în fondul locativ în perioada rece a anului;

i) prevenire a înecurilor în perioada formării şi menţinerii podurilor de gheaţă.

Cu toate acestea, este necesară dezvoltarea unei culturi de prevenire a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, a strategiilor de comunicare, de informare asupra riscurilor existente şi de educare a populaţiei cu privire la măsurile practice pe care le poate obţine pentru reducerea vulnerabilităţii în faţa acestora.

În acest scop se impune elaborarea politicilor dedicate în domeniu, a unei concepţii integrate de sensibilizare a publicului şi a autorităţilor de diferite niveluri, precum şi a altor actori implicaţi, în vederea cunoaşterii diferitelor tipuri de riscuri specifice, a măsurilor de prevenire a acestora, precum şi a comportamentului necesar a fi adoptat în cazul producerii situaţiilor de urgenţă şi excepţionale. Mai mult decât atât, „îmbunătăţirea gradului de conştientizare a populaţiei privind riscurile de dezastre” este inclusă în Acordul de Asociere, fapt ce impune acordarea unei atenţii deosebite acestui aspect din partea factorilor implicaţi.

De asemenea, o dimensiune fundamentală a activităţii de prevenire o constituie managementul riscurilor aferente situaţiilor de urgenţă şi excepţionale. De altfel, Agenda de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană 2021-2027 prevede, printre altele, „consolidarea unei abordări integrate a gestionării riscurilor dezastrelor, fiind luate în considerare multitudinea de pericole cu participarea mai multor părţi interesate”, precum şi „consolidarea legăturilor dintre reducerea riscului de dezastre şi rezilienţa şi adaptarea la climă”.

Astfel, în scopul aplicării dezideratelor enunţate şi al creşterii capabilităţii naţionale de management al riscurilor situaţiilor excepţionale şi de urgenţă, este necesară modificarea cadrului normativ existent, prin introducerea unei norme generale de management al riscurilor situaţiilor de urgenţă şi. Obiectivul managementului riscurilor este de a joncţiona toate elementele şi actorii din sistemul de management al dezastrelor, de a dezvolta instrumente de diminuare a dezastrelor bazate pe strategii de prevenire şi intervenţie, transfer şi schimb reciproc de cunoştinţe, educaţie şi tehnici de luare a deciziilor. Actul normativ va defini terminologia de bază privind managementul riscurilor situaţiilor de urgenţă şi excepţionale şi va identifica instituţia-lider, rolurile şi responsabilităţile-cheie pentru identificarea riscurilor, procesele de evaluare, atenuare, prevenire, precum şi de introducere a mecanismelor de finanţare la nivel naţional, regional şi local. Această claritate va contribui la gestionarea potenţialelor suprapuneri de competenţe şi va asista coordonarea generală a activităţilor de management al riscurilor situaţiilor de urgenţă şi excepţionale.

Iniţiativa redusă a statului în prevenirea şi consolidarea rezilienţei ţării în faţa situaţiilor de urgenţă şi excepţionale duce la efecte nefaste (pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale considerabile), cu accent deosebit asupra celor mai vulnerabile categorii de populaţie, în special a copiilor, a persoanelor în etate, a persoanelor cu dizabilităţi, a grupurilor defavorizate ale populaţiei.

Experienţa statelor Uniunii Europene şi altor state a dovedit că sursele investite în prevenire sunt de zeci de ori mai mici în raport cu costurile de recuperare şi restabilire în urma calamităţilor naturale şi a celor provocate de om. Consolidarea capacităţilor de prevenire a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale la nivel de ţară trebuie să devină unul din obiectivele prioritare de dezvoltare a domeniului şi, în acest sens, în Planul de acţiuni au fost stabilite măsuri concrete.

 

Secţiunea a 3-a

Voluntariatul în situaţii de urgenţă şi excepţionale subdezvoltat

Voluntariatul în situaţii de urgenţă şi excepţionale subdezvoltat sau, practic, inexistent afectează, în mod indirect, capacitatea de prevenire şi răspunsul prompt al comunităţilor în asemenea cazuri. Autorităţile publice locale, în marea majoritate, invocă lipsa resurselor financiare pentru crearea şi întreţinerea posturilor de salvatori şi pompieri voluntari. Până în prezent, în baza Hotărârii Guvernului nr.202/2013 cu privire la aprobarea Programului de consolidare a serviciului salvatori şi pompieri în localităţile rurale ale Republicii Moldova, pe teritoriul ţării au fost instituite şi operaţionalizate doar 17 posturi de salvatori şi pompieri voluntari, în care activează 159 de persoane, fără remunerare. De asemenea, în ultimii 8 ani au fost deschise 56 de posturi teritoriale de salvatori şi pompieri, cu un număr de 219 persoane civile, cu salarizare din fondurile primăriilor (figura 3).

 

 

 

Din cauza lipsei fondurilor necesare pentru desfăşurarea activităţii, 10 posturi şi-au sistat activitatea. Pe lângă aspectul financiar, factorii care nu permit dezvoltarea acestui segment important al societăţii civile sunt:

a) gradul redus de conştientizare, informare şi popularizare a activităţilor de voluntariat;

b) implicarea insuficientă a sectorului asociativ;

c) reticenţa şi lipsa de cooperare din partea autorităţilor administraţiei publice locale;

d) insuficienţa de resurse umane şi infrastructură corespunzătoare;

e) lipsa unui mecanism de recrutare, formare şi coordonare a voluntarilor;

f) lipsa facilităţilor, înlesnirilor şi beneficiilor pentru voluntari.

 

 

În acest context, se impune modificarea şi completarea cadrului normativ în domeniul voluntariatului, astfel încât să permită implicarea şi participarea activă a voluntarului în viaţa comunităţii, în acţiunile de gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, precum şi în activităţile ce ţin de domeniul prevenirii.

 

Secţiunea a 4-a

Pregătirea şi formarea necorespunzătoare în situaţii

de urgenţă şi excepţionale

Infrastructura de pregătire şi formare a personalului în situaţii de urgenţă şi excepţionale constituie baza pregătirii angajaţilor Inspectoratului pentru desfăşurarea misiunilor de salvare a vieţii şi sănătăţii cetăţenilor, a bunurilor, a obiectivelor economiei naţionale şi a mediului înconjurător.

Infrastructura de pregătire în cadrul Inspectoratului (Centrul Republican de Instruire) nu corespunde în prezent necesităţilor de formare profesională iniţială şi continuă ale angajaţilor şi nici ale sectorului public, privat şi voluntar, pentru acţiuni în condiţii de urgenţă şi excepţionale. Pe acest segment, pe parcursul unei perioade îndelungate nu s-au făcut investiţii de la bugetul public. Dacă în urmă cu câteva decenii activitatea pompierilor presupunea, în mare parte, doar stingerea incendiilor, în prezent spectrul de intervenţii ajunge la 40 de tipuri. Ţinând cont de creşterea numărului, complexităţii şi intensităţii misiunilor şi intervenţiilor specifice, se impune necesitatea asigurării unui nivel adecvat şi corespunzător de pregătire. Astfel, pentru unele tipuri de intervenţie nu există acoperire metodologică, iar rezultatul şi eficienţa intervenţiilor efectuate de angajaţii Inspectoratului depind, în mare parte, de experienţa, dexteritatea şi ingeniozitatea personalului.

Lipsa unui centru de pregătire corespunzător standardelor de instruire moderne a redus esenţial capacităţile de formare profesională ale angajaţilor Inspectoratului, precum şi capacităţile de instruire şi pregătire a populaţiei pentru protecţia civilă. Capacităţile disponibile actualmente nu corespund nivelului provocărilor, necesităţilor actuale şi aşteptărilor societăţii. Absenţa unor condiţii decente de cazare, dotarea insuficientă cu mijloace didactice (autospeciale de diferite tipuri, echipamente, accesorii, utilaje şi mijloace speciale, programe de instruire modulare etc.), precum şi cu încăperi şi spaţii special amenajate pentru simularea diferitor situaţii de urgenţă şi excepţionale (poligoane, bazine de apă, machete de clădiri la scara 1:1, diverse simulatoare digitale etc.) reduc capacitatea operaţională şi de răspuns a Inspectoratului şi, implicit, afectează securitatea desfăşurării intervenţiilor. Drept exemplu pot servi numeroase cazuri de accidente cu implicarea autospecialelor de intervenţie aflate în misiuni ce au avut loc în ultimii ani, fiind direct şi indirect generate de starea precară a bazei didactice şi de formare: lipsa simulatoarelor şi a poligoanelor special amenajate şi ponderea foarte mică a sesiunilor practice de instruire de conducere a automobilelor speciale în diferite condiţii.

Astfel, consolidarea capacităţilor de pregătire şi instruire trebuie să constituie o prioritate strategică de dezvoltare, a cărei promovare, în mod indispensabil, va influenţa calitatea serviciilor acordate de către Inspectorat comunităţii şi gradul de pregătire al acesteia în faţa situaţiilor de urgenţă şi excepţionale.

 

Secţiunea a 5-a

Lipsa unui sistem de avertizare timpurie

În prezent, capacitatea de pregătire a autorităţilor publice de toate nivelurile sunt diminuate din cauza lipsei unui sistem naţional de avertizare timpurie, care să asigure informarea şi modul corect de acţiune a populaţiei ameninţate de pericolul sau producerea situaţiilor de urgenţă şi excepţionale. Serviciile de specialitate sunt limitate în capacităţile lor de a informa şi de a avertiza populaţia cu privire la riscurile şi efectele care pot surveni ca urmare a declanşării acestora. Un sistem eficient de avertizare a populaţiei lipseşte, iar cele existente, bazate pe tehnologii depăşite, sunt imposibil de gestionat, modernizat sau dezvoltat.

Prin Hotărârea Guvernului nr.405/2021 a fost abrogată Hotărârea Guvernului nr.1048/2005 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la organizarea sistemului de înştiinţare şi transmisiuni în caz de pericol sau de apariţie a situaţiilor excepţionale, care prevedea un sistem de anunţare a situaţiilor de urgenţă învechit, conceput pentru înştiinţarea populaţiei în caz de riscuri cu caracter militar şi atacuri aeriene. Totodată, întreţinerea tehnică şi organizatorică a sistemului presupunea cheltuieli anuale majore din bugetul de stat. De exemplu, pentru anul 2021 suma s-a ridicat la circa 635,0 mii de lei.

Lipsa unui sistem fiabil de avertizare timpurie a populaţiei în caz de situaţii de urgenţă şi excepţionale poate duce la consecinţe dezastruoase, victime umane, pagube materiale majore, degradarea mediului. Noile ameninţări regionale (spre exemplu, războiul din Ucraina) la adresa securităţii şi siguranţei impun dezvoltarea unor instrumente care să diminueze la minimum impactul unor astfel de provocări. În acest sens, este necesară crearea unui sistem de diseminare, informare şi comunicare, pentru a permite difuzarea notificărilor de avertizare către persoanele ce pot fi afectate. Membrii comunităţii trebuie să cunoască, să respecte serviciul de avertizare şi să ştie cum să reacţioneze la avertismente.

Ministerul Afacerilor Interne, prin implementarea prezentului Program, îşi propune crearea unui sistem modern de înştiinţare şi avertizare a populaţiei, care să asigure un grad înalt de siguranţă şi performanţă, şi care să tindă spre o rată de acoperire de 100% a populaţiei, prin utilizarea în acest sens a tuturor mediilor şi tehnologiilor posibile (radio, TV, sirene electronice, SMS etc.).

În acest sens, este relevantă experienţa României, care a dezvoltat sistemul RO-ALERT, ce permite difuzarea mesajelor de tip Cell Broadcast pentru avertizarea şi alarmarea populaţiei în situaţii de urgenţă. Sistemul este folosit în situaţii majore, când viaţa şi sănătatea cetăţenilor sunt puse în pericol, cum ar fi fenomenele meteo extreme, inundaţiile ameninţătoare, atacurile teroriste etc.

Necesitatea implementării unui astfel de sistem rezultă şi din considerentul că durata garantată de funcţionare a reţelelor GSM în Republica Moldova în cazul deconectării energiei electrice (pe fundal de dezastru) este de 3-4 ore, urmând să cadă până la capacitatea de funcţionare de 10-12% în următoarele 48 de ore.

 

Secţiunea a 6-a

Dotarea tehnico-materială precară

Finanţarea deficitară de la bugetul de stat a favorizat o degradare continuă a parcului de autospeciale de intervenţie al Inspectoratului. Tehnica învechită (circa 48% din tehnică are o vechime de peste 35 de ani) creează dificultăţi majore în derularea activităţii de intervenţie a pompierilor şi salvatorilor (figurile 5 şi 6).

Defectarea frecventă a autospecialelor, inclusiv în timpul desfăşurării misiunilor, condiţionează sosiri tardive la locul intervenţiei (creşterea exponenţială a timpului de răspuns), reducerea calităţii serviciilor acordate populaţiei şi, în consecinţă, creşterea numărului de decese şi a pagubelor materiale. În figura 4 este prezentat graficul care atestă o creştere a timpului de răspuns de la 15,13 minute în anul 2019 la 19,24 minute în anul 2021, cauzele principale fiind: majorarea ratei defecţiunilor tehnicii de intervenţie cu 350%, din care o pondere de 50% îi aparţine tehnicii de producţie sovietică, amplasarea neuniformă a unităţilor/posturilor de salvatori şi pompieri pe teritoriul ţării şi starea degradantă a infrastructurii rutiere, în special în localităţile rurale.

De menţionat că doar în primele 10 luni ale anului 2022 au fost înregistrate 501 cazuri de defectare a tehnicii din dotare, dintre care 133 – în timpul deplasării spre/de la sau pe parcursul intervenţiilor, 241 – în timpul primirii-predării schimbului de serviciu, şi 74 – în alte circumstanţe. Totodată, datele statistice privind cazurile de defectare a tehnicii din dotare pe parcursul anilor 2019-2022 sunt prezentate în tabelul 1.

 

 

 

 

 

De menţionat că nici donaţiile de tehnică, cu precădere recepţionată din Europa, dar care este scoasă din uz, nu contribuie la redresarea situaţiei. Vechimea acesteia constituie, în medie, peste 20 de ani, iar lipsa pieselor şi a accesoriilor de schimb duce la o mentenanţă tehnică defectuoasă.

 

 

 

Mai mult decât atât, utilizarea autospecialelor cu volanul situat pe dreapta (32 de unităţi), care, la fel, fac parte din loturile de ajutoare umanitare, nu se încadrează în prevederile actelor normative, însă scoaterea acestora din disponibilul de luptă ar periclita capacităţile operaţionale a peste 30 de subdiviziuni ale Inspectoratului şi ar crea riscuri iminente pentru securitatea şi siguranţa cetăţenilor.

 

 

 

De asemenea, dat fiind faptul că donaţiile provin din diverse surse, autospecialele sunt de modele diferite, având dotări, conexiuni şi racorduri neuniforme şi incompatibile. Acest fapt cauzează impedimente în desfăşurarea intervenţiilor generate de neconformităţile echipamentelor şi accesoriilor, mai ales în cazul intervenţiilor de complexitate mare, când intervin câteva subdiviziuni simultan.

Prioritizarea măsurilor privind consolidarea bazei tehnico-materiale trebuie să devină un obiectiv important în efortul de dezvoltare a capacităţii de intervenţie a Inspectoratului. În caz contrar, implicările de natură juridică, instituţională menite să îmbunătăţească calitatea serviciilor acordate devin ineficiente, iar Inspectoratul nu-şi va putea îndeplini misiunea de bază – răspunsul prompt şi eficient la apelurile de urgenţă ale cetăţenilor, fapt ce va genera o creştere exponenţială a numărului de victime şi pagube materiale.

 

Secţiunea a 7-a

Amplasare teritorială insuficientă a unităţilor de salvatori

şi pompieri şi timpul de răspuns

Un alt factor care influenţează durata timpului de răspuns este amplasarea neuniformă geografică a unităţilor de salvatori şi pompieri. Actuala organizare teritorială a subdiviziunilor de intervenţie este realizată, în mare parte, după principiul „câte o subdiviziune într-o unitate administrativ-teritorială de nivelul al doilea”. În municipiul Chişinău acest principiu este aplicat celor cinci sectoare, iar în UTA Găgăuzia – celor trei raioane care o constituie. Raza de intervenţie este cuprinsă în prezent între 3 şi 10-15 km în localităţile urbane şi până la 45-50 km în sectorul rural. Din cauza distanţelor mari până la localităţile rurale, timpul mediu de răspuns pentru subdiviziunile Inspectoratului este în prezent de 29,43 minute, pentru localităţile aflate la o distanţă mai mare de 20 km. Acest indice depăşeşte, practic, de două ori obiectivul de 15 minute stabilit în Programul de activitate al Guvernului.

Mijloacele financiare alocate domeniului în cauză de la bugetul public sunt orientate preponderent spre acoperirea necesităţilor de salarizare, care constituie 80%. Astfel, construirea unor remize noi de pompieri sau reconstrucţia/renovarea celor existente este plasată, în mare parte, pe seama partenerilor externi de dezvoltare. Cu toate acestea, suportul acordat nu este suficient pentru acoperirea necesităţilor operaţionale imediate la acest capitol.

Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.202/2013 cu privire la aprobarea Programului de consolidare a serviciului salvatori şi pompieri în localităţile rurale ale Republicii Moldova, până în anul 2020 în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale urmau să fie create 114 posturi teritoriale de salvatori şi pompieri. Scopul programului menţionat consta în minimalizarea riscului de producere, precum şi în asigurarea intervenţiilor prompte la lichidarea incendiilor şi a altor situaţii de urgenţă şi excepţionale în comune şi sate. Acest obiectiv a fost atins parţial, fiind create doar 45 de unităţi, în virtutea unor factori dependenţi de finanţarea deficitară atât de la bugetul public, cât şi de la cele locale, dar şi a interesului redus, a lipsei de conştientizare, comunicare şi motivare suficientă a autorităţilor publice locale.

Prezentul Program propune continuarea realizării acestei priorităţi prin implementarea obiectivului „Creşterea capacităţii de intervenţie şi reducerea timpului de reacţie la solicitările cetăţenilor” din Planul de activitate al Guvernului pentru anii 2021-2022, precum şi a obiectivului de reducere a timpului de răspuns al serviciilor de urgenţă, stabilit în Programul de activitate al Guvernului „Moldova vremurilor bune”.

 

Secţiunea a 8-a

Securizarea energetică a structurilor de intervenţie

ale Inspectoratului neasigurată

O sarcină importantă care necesită a fi realizată pentru o reacţie promptă la apelurile de urgenţă ale cetăţenilor ţine de asigurarea autonomiei funcţionale a structurilor de intervenţie, în special a subdiviziunilor de intervenţie implicate în procesul de gestionare a apelurilor de urgenţă (cu activitate 24/24 ore) recepţionate prin intermediul Serviciului naţional unic pentru apelurile de urgenţă 112.

În condiţiile instabilităţii pieţelor energetice mondiale şi volatilităţii sporite a preţurilor, dependenţei de importuri la acest capitol şi implicării aspectului politic în domeniu, asigurarea securităţii energetice a structurilor responsabile pentru răspunsul în situaţii de urgenţă şi excepţionale este esenţială. Este important ca orice apel de urgenţă preluat de la cetăţeni să fie gestionat, iar echipele de intervenţie să răspundă cu promptitudine solicitării de ajutor. În acest sens, prin prezentul Program se propune securizarea energetică a structurilor de intervenţie ale Inspectoratului, prin crearea până în anul 2025 a centralelor fotovoltaice în 5 subdiviziuni ale Inspectoratului. Aceste centrale vor avea rol dublu: a) cea de-a doua sursă de alimentare cu energie electrică (deoarece furnizorul de energie electrică nu poate realiza tehnic această sarcină din lipsă de infrastructură electroenergetică) şi b) optimizare de costuri operaţionale (surplusul de energie electrică produsă de centrală va fi injectat în reţeaua gestionată de furnizor). Prin acest efort se va obţine asigurarea unui grad de siguranţă adecvat cetăţenilor, reducerea cheltuielilor instituţionale aferente resurselor energetice, precum şi contribuţia la obţinerea unui mediu ambiental mai curat.

 

Secţiunea a 9-a

Capacitatea limitată de intervenţie a statului cu bunuri materiale pentru

protecţia populaţiei şi a teritoriului în situaţii de urgenţă şi excepţionale

În scopul asigurării intervenţiei operative a statului pentru protecţia populaţiei şi a teritoriului, al asigurării funcţionării stabile a economiei naţionale şi a apărării ţării în situaţiile de urgenţă şi excepţionale, în cazul apariţiei unor fenomene sociale sau economice, al atentatelor teroriste, în scopul acordării ajutorului umanitar şi al contribuirii la stabilitate în sectoarele economiei naţionale în cazul apariţiei unor disfuncţionalităţi, sunt create rezervele de stat şi de mobilizare.

Rezervele de stat sunt un fond special de bunuri materiale, preponderent cu destinaţie civilă, iar rezervele de mobilizare sunt stocuri de bunuri materiale cu destinaţie specială, create în scopul organizării apărării ţării.

Rolul principal în acest domeniu îi revine Agenţiei Rezerve Materiale.

Deşi rezervele de stat şi de mobilizare reprezintă un domeniu important, se atestă un şir de probleme şi dificultăţi în legătură cu acestea, cum ar fi: cadrul normativ deficitar şi lacunar, actele normative aferente acestuia fiind aprobate în perioade diferite şi care nu prezintă o viziune unitară, lipsa depozitelor specializate proprii, care să corespundă cerinţelor de păstrare îndelungată a bunurilor materiale în funcţie de specific (de exemplu, cereale, combustibil), uzura fizică şi morală avansată a unor bunuri din stocurile rezervelor de mobilizare şi finanţarea insuficientă a domeniului.

Asigurarea în volum limitat a alocărilor de mijloace financiare pentru completarea rezervelor de stat şi de mobilizare a dus la scăderea nivelului de completare a rezervelor de stat (gradul de completare a unor poziţii fiind în jur de 1,6%). Mai mult decât atât, la majoritatea poziţiilor n-a fost asigurat nici nivelul stocului intangibil (este asigurat total doar în proporţie de 33,7% şi parţial în jur de 24%).

Pe parcursul ultimilor ani completarea stocurilor rezervelor cu bunuri materiale a fost destul de deficitară, finanţarea fiind efectuată în mare parte din mijloacele financiare alocate din bugetul de stat ca urmare a eliberării bunurilor în vederea înlăturării consecinţelor calamităţilor naturale, în limitele mijloacelor bugetare aprobate prin legea bugetară anuală, precum şi din veniturile colectate din vânzări şi dare în locaţiune a spaţiilor încăperilor neutilizate de către Agenţia Rezerve Materiale (figura 7).

 

 

 

Analizând dinamica anilor 2012-2021 (figura 8), se constată o situaţie alarmantă în ceea ce priveşte crearea (completarea) stocurilor, pe motiv că finanţarea de la bugetul de stat este îndreptată, în mare parte, spre cheltuielile de păstrare a rezervelor de stat şi de mobilizare, iar pentru achiziţionarea bunurilor pentru completarea rezervelor se utilizează preponderent sursele financiare obţinute în urma comercializării bunurilor supranormă, care, de obicei, sunt învechite şi prezintă un interes comercial scăzut, precum şi a veniturilor obţinute în urma dării în locaţiune, ceea ce este extrem de insuficient pentru asigurarea completării stocurilor conform nomenclatoarelor.

Potrivit estimărilor, pentru asigurarea completării integrale a rezervelor de stat şi de mobilizare conform nomenclatoarelor, este nevoie suplimentar de circa 800 mil. de lei (la preţuri curente).

 

 

 

Totodată, nomenclatoarele actuale necesită a fi modificate şi completate, măsură ce se impune ca urmare a experienţelor acumulate în ultimii ani în cadrul intervenţiei statului la lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale, care au demonstrat necesitatea revizuirii şi actualizării sortimentului şi volumelor de bunuri materiale ce urmează a fi stocate în rezervele de stat şi de mobilizare.

Prin urmare, modificarea nomenclatoarelor ar putea duce la formarea unor stocuri considerabile de bunuri supranormă, a căror valorificare va fi una dificilă, în situaţia în care o mare parte din acestea sunt depăşite de timp, au un nivel scăzut al calităţii, sunt fizic şi moral învechite şi/sau nu prezintă interes comercial.

În această situaţie, Agenţia Rezerve Materiale va întreprinde toate măsurile necesare în vederea comercializării acestor bunuri materiale, cu efectuarea expertizelor şi stabilirea, la necesitate, a unor preţuri reduse, iar în cazul în care bunurile nu vor prezenta interes comercial din cauzele menţionate, acestea vor fi înaintate la Comisia mixtă de conformitate pentru trecerea la pierderi sau deşeuri a bunurilor din rezervele de stat şi de mobilizare, care este instituită prin hotărâre de Guvern.

De menţionat că realizarea lentă a bunurilor materiale supranormă din rezervele de mobilizare are loc din mai multe cauze: termene de păstrare mai mari de 30 de ani, lipsa certificatelor de conformitate, pierderea calităţii din cauza păstrării îndelungate, imposibilitatea reducerii, pentru unele poziţii, a preţurilor de eliberare la nivel mai mic decât preţurile de evidenţă.

Subsecvent, necesitatea actualizării Nomenclatorului bunurilor materiale din rezervele de stat, în special a listei produselor agroalimentare şi a volumelor acestora, reiese şi din Strategia securităţii alimentare a Republicii Moldova pentru anii 2023-2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.775/2022. Astfel, Agenţia Rezerve Materiale este responsabilă în comun cu Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi alte autorităţi publice de implementarea Strategiei în cauză pe segmentul rezervelor de stat ce ţin de produsele agroalimentare. În acest sens, va fi efectuată o reevaluare a politicii de formare a rezervelor de stat de produse agroalimentare, care va determina necesitatea de modificare a nomenclatorului bunurilor şi a volumului stocurilor intangibile şi maxime ale acestora, precum şi investiţii suplimentare în stocurile şi infrastructura Agenţiei Rezerve Materiale.

De asemenea, aspectele problematice ce ţin de cadrul normativ existent creează impedimente în administrarea eficientă a rezervelor de stat şi de mobilizare. Printre acestea se numără:

- mecanismul de achiziţionare al bunurilor în/din rezervele de stat şi de mobilizare şi a serviciilor de păstrare a acestora: pe de o parte, procesul de achiziţii, conform normelor legale, este unul de durată şi implică asigurarea transparenţei, iar pe de altă parte, informaţiile generalizate despre cantităţile achiziţionate sunt atribuite la secret de stat;

- posibilitatea limitată a Agenţiei Rezerve Materiale în ceea ce priveşte încheierea contractelor de păstrare pe un termen lung, instituţia fiind nevoită să reînnoiască contractele anual;

- inexistenţa unui mecanism bine definitivat de gestionare a rezervelor de stat şi de mobilizare;

- lipsa prevederilor privind penalităţile aplicate agenţilor economici în cazul încălcării condiţiilor contractuale, dar şi persoanelor implicate în gestionarea rezervelor de stat şi de mobilizare;

- lipsa instrumentelor de asigurare a riscurilor privind recuperarea eventualelor pierderi, mecanismul imperfect referitor la achiziţiile şi comercializarea bunurilor în/din rezervele de stat şi de mobilizare, precum şi lipsa unei proceduri clare privind modalitatea de încheiere şi intrare în vigoare a contractelor şi a unui model aprobat pentru fiecare procedură de împrospătare.

În scopul eficientizării activităţii de administrare şi consolidare a rezervelor de stat şi de mobilizare şi al sporirii încrederii în capacitatea de intervenţie a statului în situaţiile de urgenţă şi excepţionale, se impune necesitatea ajustării ori revizuirii, după caz, a cadrului normativ în domeniul rezervelor de stat şi de mobilizare.

Totodată, având în vedere funcţiile de bază ale Agenţiei Rezerve Materiale de a crea, acumula, completa, păstra şi elibera bunurile materiale din rezervele de stat şi de mobilizare, se constată că Agenţia Rezerve Materiale nu are capacitate să depoziteze aceste bunuri în spaţiile proprii. În acest sens, unul dintre obiectivele strategice care se propune a fi atins prin implementarea prezentului Program este dezvoltarea infrastructurii şi dotarea cu tehnică performantă a Agenţiei Rezerve Materiale, care ar permite realizarea misiunii acesteia.

 

Secţiunea a 10-a

Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare nefuncţional

În anul 2014, în baza unor protocoale de cooperare semnate între Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Sănătăţii privind intervenţia comună la urgenţele medico-chirurgicale, Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (în continuare – SMURD) îşi începe activitatea în cadrul Detaşamentului căutare-salvare nr.2 din mun.Bălţi şi a Direcţiei situaţii excepţionale mun.Cahul, iar în anul 2015 – în cadrul Direcţiei regionale situaţii excepţionale UTA Găgăuzia a Inspectoratului.

Implementarea Proiectului transfrontalier SMURD a asigurat dotarea Serviciului SMURD cu 5 ambulanţe: 2 de tip C-1 terapie intensivă mobilă şi 3 de tip B-2, instruirea a 24 de angajaţi din cadrul Centrului de formare a paramedicilor din mun.Iaşi şi a 5 instructori formatori în mun.Târgu-Mureş, România. Astfel, în prezent, 136 de salvatori din cadrul Inspectoratului deţin certificate de paramedici.

Cu toate acestea, actualmente SMURD al Inspectoratului nu este implicat în intervenţiile comune cu echipajele specializate de urgenţă ale Centrului Naţional de Asistenţă Medicală de Urgenţă al Ministerului Sănătăţii.

Mecanismul de conlucrare nu funcţionează din cauza unei probleme sistemice ce ţine de abordarea şi perceperea rolului SMURD în veriga care se numeşte „acordarea primului ajutor medical calificat la apelurile de urgenţă ale cetăţenilor”. Astfel, persistă o atitudine reticentă, manifestată la nivelul Ministerului Sănătăţii, care nu acceptă prezenţa serviciilor SMURD pe acest segment de activitate, pe motiv că fiecare intervenţie a echipajelor specializate de urgenţă ale Centrului Naţional de Asistenţă Medicală de Urgenţă este acoperită financiar de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină. Evident, cu cât este mai mare numărul de intervenţii realizate de acestea, cu atât alocaţiile băneşti sunt mai mari.

Spectrul intervenţiilor la care poate fi solicitat SMURD este foarte variat şi include toate urgenţele ce pun viaţa uneia sau a mai multor persoane în pericol imediat: accidentele rutiere, exploziile, incendiile, accidentele de muncă sau casnice, cum ar fi căderea de la înălţimi sau electrocutarea, stările de inconştienţă, stopurile cardio-respiratorii, suspiciunile de infarct, insuficienţele respiratorii acute, accidentele cu multiple victime.

În pofida investiţiilor majore ale Uniunii Europene şi ale Guvernului Republicii Moldova pentru implementarea proiectului, parcul de ambulanţe SMURD staţionează, iar personalul de medici şi paramedici, nefiind solicitat, îşi pierde din calificările necesare. Aspectele menţionate funcţionează în detrimentul securităţii cetăţeanului, care nu are acces la servicii prompte şi diversificate în domeniu, persistând un timp de răspuns ridicat la astfel de solicitări, ceea ce poate prezenta pericole pentru viaţa şi sănătatea persoanelor cărora nu le-a fost acordat în mod operativ şi calificat ajutorul necesar. Dinamica intervenţiilor SMURD cunoaşte o descendenţă dramatică începând cu anul 2015 (figura 9), numărul de intervenţii scăzând de la 5503 până la 44 în anul 2021.

 

 

 

Totodată, situaţia creată afectează imaginea Republicii Moldova în raport cu partenerii externi de dezvoltare, care au investit în proiectele transfrontaliere „SMURD 1” (1,7 mil.EUR, dintre care contribuţia Republicii Moldova 170 mii de euro) şi „SMURD 2” (3,5 mil. de euro, dintre care contribuţia Republicii Moldova 1,25 mil. de euro) (proiectul „SMURD-2” este în prezent în derulare în cadrul proiectului „Zona de cooperare transfrontalieră România – Moldova: o zonă mai sigură prin îmbunătăţirea infrastructurii de operare a Serviciului Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (SMURD), creşterea nivelului de pregătire şi menţinerea capacităţii personalului de intervenţie în situaţii de urgenţă”). La fel, pot fi compromise angajamentele ţării în faţa donatorilor externi, precum şi sustenabilitatea şi capacitatea ţării în gestionarea unor astfel de proiecte. În aceste circumstanţe, se impune necesitatea unor intervenţii la nivel de factori ministeriali şi guvernamentali, care să deblocheze situaţia creată, astfel încât să fie puse în aplicare prevederile actelor deja aprobate sau să fie adoptate acte suplimentare.

O altă problemă ţine de necesitatea reglementării procedurilor de transportare de către echipajele SMURD a cetăţenilor Republicii Moldova aflaţi în situaţii de urgenţă medicală peste hotarele ţării. În prezent nu există un cadru normativ sau prevederi exprese în actele normative la nivel naţional privind mecanismul de transport terestru, aerian, feroviar al cetăţenilor care s-au confruntat cu situaţii dificile de natură medicală în afara hotarelor ţării, precum şi privind acoperirea financiară a acestor misiuni. În condiţiile în care cheltuielile necesare pentru realizarea unor astfel de misiuni nu poartă un caracter programat şi dedicat, acestea sunt o povară pentru bugetul Inspectoratului, iar din unele perspective nu ar avea caracter eligibil.

Pentru redresarea situaţiei este necesară amendarea cadrului normativ, astfel încât Inspectoratul să poată recupera cheltuielile suportate pentru misiuni interne şi externe din contul mijloacelor financiare ale Fondului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală gestionat de Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi din fondurile companiilor de asigurări.

 

Secţiunea a 11-a

Capacităţi de expertizare subdezvoltate

Organizarea efectuării expertizei de stat în domeniul protecţiei civile şi apărării împotriva incendiilor este o atribuţie a Inspectoratului stabilită prin lege. Astfel, potrivit art.12 alin.(1) lit.f) din Legea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.93/2007, Inspectoratul organizează efectuarea expertizei de stat în domeniul protecţiei civile şi apărării împotriva incendiilor.

Acest tip de activitate presupune stabilirea parametrilor tehnico-incendiari ai materialelor de construcţii înaintea utilizării conform destinaţiei, în scopul excluderii riscului de combustibilitate, propagare a incendiilor, care pot duce la pierderi de vieţi omeneşti şi bunuri materiale, precum şi în scopul respectării standardelor şi normelor în vigoare.

Totodată, în conformitate cu prevederile art.32 din Legea nr.267/1994 privind apărarea împotriva incendiilor, certificarea producţiei şi a mărfurilor a căror utilizare poate prezenta risc pentru viaţa, sănătatea sau bunurile persoanelor fizice sau juridice şi ar aduce prejudicii mediului înconjurător trebuie efectuată în mod obligatoriu.

Trebuie specificat că Inspectoratul nu dispune de utilaj şi echipamente specializate în determinarea indicilor tehnico-incendiari menţionaţi şi, respectiv, nu poate elibera certificatele necesare de conformitate producătorilor, importatorilor şi utilizatorilor de materiale şi elemente de construcţie. Astfel de certificate pot fi obţinute doar în laboratoarele din străinătate, ceea ce îngreunează procesul de stabilire a indicilor specificaţi şi recunoaşterea lor pe teritoriul Republicii Moldova. La fel, potrivit art.23¹ lit.g) din Legea nr.267/1994 privind apărarea împotriva incendiilor, angajaţii serviciului de salvatori şi pompieri sunt în drept să efectueze cercetarea cazurilor de incendiu. Cu toate acestea, lipsa utilajelor şi a echipamentelor necesare pentru desfăşurarea unui proces de expertizare şi a personalului calificat duce la situaţia în care concluziile despre cauza incendiului eliberate de către pompieri prezintă un grad de exactitate insuficient.

În aşa mod, dotarea tehnico-materială necorespunzătoare a laboratorului specializat al Inspectoratului împiedică obţinerea acreditării şi a autorizaţiilor necesare de funcţionare, iar concluziile eliberate nu au putere juridică.

 

Secţiunea a 12-a

Resurse umane insuficiente

Normele de organizare şi dotare a subdiviziunilor Inspectoratului sunt reglementate prin Hotărârea Guvernului nr.908/2014 privind reglementarea organizării forţelor şi mijloacelor Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale din subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

În timp ce numărul, complexitatea şi intensitatea misiunilor de intervenţie şi specifice în cadrul Inspectoratului sunt în creştere continuă (de la 4 până la 40 de tipuri în ultimii 10 ani), deficitul de funcţii, de asemenea, atestă cote crescânde.

Pe parcursul anilor structura Inspectoratului a fost optimizată de mai multe ori, efectivul-limită fiind redus considerabil de la 3121 de unităţi în anul 1997 la 2467 de unităţi de personal în prezent. În unele subdiviziuni personalul, care de facto îşi satisface serviciul în acestea, în realitate este detaşat din alte subdiviziuni în lipsa altor soluţii alternative.

Analiza comparativă a modului de organizare scoate în evidenţă faptul că volumul de muncă raportat la numărul populaţiei care îi revine unui salvator şi pompier din Republica Moldova este cel mai mare din regiune (figura 10).

 

 

 

Conform documentelor tehnice elaborate de producător şi normelor operaţionale care vizează organizarea activităţii instituţiei, este prevăzută încadrarea unei autospeciale de intervenţie cu minimum 5 persoane. În statele-membre ale Uniunii Europene o autospecială de intervenţie la situaţii de urgenţă este încadrată cu minimum 5 şi maximum 6 persoane.

– încadrarea cu 4 persoane scade din capacitatea operaţională a echipei şi creşte riscul traumatizării angajaţilor;

– încadrarea cu 2 persoane face imposibilă desfăşurarea întregului spectru de misiuni de salvare şi se limitează doar la câteva misiuni de bază (fără operare în interiorul locuinţelor cu utilizarea aparatelor de respiraţie cu aer comprimat, fără posibilităţi de descarcerare, fără operare cu ajutorul scărilor, fără posibilitate de evacuare a persoanelor/bunurilor din interiorul încăperilor etc.), ceea ce reprezintă o încălcare a tehnicii securităţii în muncă, periclitând extrem securitatea angajaţilor în timpul misiunilor de intervenţie.

 

 

Deşi în ultimii ani Inspectoratul a depus eforturi pentru operaţionalizarea SMURD în mai multe subdiviziuni, lipsa funcţiilor suplimentare nu permite realizarea în practică a obiectivului respectiv. Mai mult decât atât, personalul care a fost instruit pentru poziţii de „paramedic” în prezent este încadrat în funcţii de „salvator” şi „pompier”. În aşa mod, cazurile grave, unde echipele de asistenţă medicală urgentă au capacităţi reduse de a interveni (accidente/incidente, explozii, incendii, victime multiple etc.) şi la care ar trebui să intervină conform competenţelor echipele SMURD, nu sunt preluate de echipele specializate ale Inspectoratului. Mai mult decât atât, echipa de asistenţă medicală urgentă sosită la locul incidentului în foarte multe cazuri solicită suplimentar prezenţa echipei de descarcerare, astfel crescând timpul de răspuns şi diminuând şansele de supravieţuire a victimelor.

Sau, spre exemplu, odată cu preluarea unei misiuni SMURD în raionul Cimişlia, echipajul va pleca la intervenţie, iar Unitatea de salvatori şi pompieri nu va avea nicio persoană disponibilă în tură pentru preluarea unei alte misiuni în caz de necesitate, din cauza lipsei de personal.

În vederea redimensionării capacităţilor instituţionale şi operaţionale ale Inspectoratului în raport cu sarcinile, nevoile şi angajamentele asumate prin Agenda de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană 2021-2027, documentele de politici publice, de planificare etc., se impune consolidarea componentei resurse umane. Astfel, este necesară completarea statelor de personal ale Inspectoratului cu 123 de unităţi până în anul 2025, iar pentru a operaţionaliza SMURD este necesară suplimentarea acestuia cu încă 70 de funcţii. Acest efort va permite funcţionarea SMURD în 10 subdiviziuni de intervenţie ale Inspectoratului, fapt ce va duce nemijlocit la îmbunătăţirea calităţii serviciilor acordate cetăţenilor ajunşi în situaţii de urgenţă şi excepţionale. În prezent, dacă 2 intervenţii se desfăşoară în paralel în acelaşi raion, una dintre acestea nu poate fi realizată decât prin antrenarea altei echipe de intervenţie din raionul vecin, astfel crescând timpul de răspuns şi diminuându-se şansele la viaţă ale victimelor din cauza lipsei numărului necesar de personal. În termeni profesionişti, „ora de aur”, acel interval scurt de timp care poate determina dacă un pacient va trăi sau va muri, nu poate fi asigurată în mod garantat, respectiv rata de supravieţuire a victimelor nu poate să crească.

Astfel, se conturează o interdependenţă directă între nevoia de consolidare a segmentului resurse umane calificate în cadrul Inspectoratului şi beneficiarul final cetăţeanul, care este în drept să ceară şi căruia trebuie să i se asigure, în mod garantat, servicii sigure, prompte şi de calitate în situaţii de risc.

 

Secţiunea a 13-a

Cadru normativ perimat, neadaptat necesităţilor, provocărilor

şi oportunităţilor actuale

În urma elucidării problemelor în capitolul „Analiza situaţiei”, au fost identificate mai multe impedimente care influenţează dezvoltarea domeniului prevenirii şi gestionării situaţiilor de urgenţă şi excepţionale. Printre acestea poate fi scoasă în evidenţă şi legislaţia care reglementează domeniul protecţiei civile şi apărării împotriva incendiilor, a cărei adoptare datează cu anul 1994.

Cu toate că de-a lungul timpului au fost operate modificări în funcţie de necesităţile apărute şi au fost realizate intervenţii la nivel de cadru normativ aferent altor domenii de specialitate, caracterul vădit depăşit al legislaţiei care reglementează domeniul protecţiei civile şi apărării împotriva incendiilor nu permite o corelare adecvată între prevederile existente şi provocările noi apărute (schimbări climatice, crize sanitare, regionale şi globale etc.), dezvoltarea economico-socială, lărgirea spectrului de sarcini asumate de către Inspectorat, precum şi tendinţa de aliniere la standarde comunitare în materie de gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale.

Astfel, în conformitate cu prevederile art.23¹ lit.g) din Legea nr.267/1994 privind apărarea împotriva incendiilor, Inspectoratul efectuează cercetarea cazurilor de incendiu, care are drept scop elucidarea şi stabilirea tuturor circumstanţelor de producere şi dezvoltare a incendiilor, precum şi stabilirea consecinţelor acestora.

Ulterior, conducătorul echipei de intervenţie întocmeşte actul de constatare a intervenţiei, care cuprinde informaţii cu privire la intervenţie, consecinţele incendiului, prejudiciul cauzat, cauza probabilă a producerii incendiului, persoanele vinovate de apariţia acestuia, măsurile întreprinse, persoane/tehnică/ animale/bunuri materiale salvate.

Respectiv, în decurs de 10 zile după întocmirea actului de constatare a incendiului, este întocmit raportul de constatare tehnico-incendiar, în care se argumentează în mod detaliat cauza probabilă de producere a incendiului, în baza analizei per ansamblu a datelor şi concluziilor rezultate în urma cercetării locului producerii incendiului.

Actualmente, conform legii procesual-penale, Inspectoratul nu se regăseşte printre organele de constatare, prin urmare apar mai multe neclarităţi: care este statutul juridic al actelor/concluziilor întocmite de către angajaţii acestuia (actul de constatare a incendiului şi raportul de constatare tehnico-incendiar), dacă acestea pot servi ca temei de sesizare a organului de urmărire penală, precum şi dacă este necesară recepţionarea de către poliţie a întregului set de materiale întocmite de către angajaţii Inspectoratului sau doar a actului de constatare a incendiilor.

Având în vedere că reprezentanţii poliţiei desfăşoară cercetarea la faţa locului doar la incendiile de proporţii sau la cele soldate cu decese, în scopul neadmiterii lăsării în umbră a unui şir de fapte infracţionale neînregistrate şi/sau nedescoperite, angajaţii Inspectoratului remit actul de constatare a incendiului şi raportul de constatare tehnico-incendiar, pe fiecare caz, organului de urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne din raza administrativ-teritorială a locului incendiului.

Prin urmare, pentru revizuirea, modernizarea şi elaborarea cadrului normativ de profil se impune efectuarea unei serii de implicaţii juridice care vor permite atingerea obiectivelor propuse pentru realizare în prezentul Program. La fel, este necesară redimensionarea capacităţilor Inspectoratului prin asigurarea cu resurse umane, financiare şi materiale, care să susţină acest efort şi să permită o implementare perseverentă şi de succes a prevederilor Programului şi ale Planului de acţiuni privind implementarea acestuia.

 

Capitolul III

OBIECTIVE GENERALE

Obiectivele generale din Program rezultă din Strategia de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030 şi contribuie la punerea în aplicare a Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030, prin intermediul căreia statele-membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi-au asumat mobilizarea tuturor eforturilor pentru eliminarea formelor de sărăcie, combaterea inegalităţilor, abordarea problemelor schimbărilor climatice şi asigurarea respectării principiului de bază „că nimeni nu este lăsat în urmă”. Astfel, acestea vor asigura implementarea următoarelor Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030:

- ODD nr.1: eradicarea sărăciei în toate formele sale şi în orice context (ţinta 1.5 – până în 2030, crearea rezilienţei celor săraci şi aflaţi în situaţii vulnerabile şi reducerea expunerii şi vulnerabilităţii acestora la evenimente extreme legate de climă, inclusiv secetă şi inundaţii);

- ODD nr.11: dezvoltarea oraşelor şi a aşezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente şi durabile (ţinta 11.5 – până în 2030, reducerea pierderilor economice directe cauzate de situaţii excepţionale);

- ODD nr.13: luarea unor măsuri urgente de combatere a schimbărilor climatice şi a impactului lor (ţinta 13.1 – până în anul 2030 asigurarea rezilienţei climatice prin reducerea cu 50 procente a riscurilor legate de schimbările climatice şi prin facilitarea adaptării în 6 sectoare prioritare – agricultură, resurse de apă, sănătate, sector forestier, energie şi transport).

Totodată, Programul a fost conceput astfel încât obiectivele acestuia să fie aliniate la principalul obiectiv al Mecanismului de Protecţie Civilă al Uniunii Europene, şi anume de a îmbunătăţi eficienţa sistemelor de prevenire, pregătire şi răspuns la orice fel de situaţii de urgenţă şi excepţionale naturale şi provocate de om.

Pentru realizarea Programului, au fost stabilite următoarele obiective generale:

1) consolidarea rolului de autoritate în domeniul situaţiilor de urgenţă şi excepţionale

Acest obiectiv va permite revizuirea şi îmbunătăţirea cadrului normativ de reglementare a activităţii în domeniile prevenirii, pregătirii şi răspunsului în situaţii de urgenţă şi excepţionale. Rezultatul scontat al obiectivului ţine de înlăturarea lacunelor de ordin normativ, conducând astfel la îmbunătăţirea şi eficientizarea gestionării situaţiilor de urgenţă şi excepţionale. Totodată, va consolida cadrul de cooperare, atât la nivel local, cât şi la nivel internaţional, va defini competenţele şi rolurile autorităţilor implicate în gestionarea situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, vor fi diversificate competenţele şi activităţile acestora, în scopul asigurării managementului durabil de gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale.

 

 

2) eficientizarea măsurilor de prevenire a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale

Acest obiectiv va creşte gradul de conştientizare a populaţiei privind riscurile de dezastre şi rezilienţa comunităţilor. Totodată, va duce la reducerea numărului de victime şi a pagubelor materiale, la diminuarea presiunii asupra bugetului de stat, la evitarea pierderilor exorbitante economice şi de mediu, la creşterea calităţii vieţii cetăţeanului prin elaborarea, adaptarea sau transferul soluţiilor tehnologice noi pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă şi excepţionale.

 

 

3) modernizarea sistemului naţional de pregătire pentru situaţii de urgenţă şi excepţionale

Va permite orientarea investiţiilor statului şi a partenerilor de dezvoltare spre fortificarea capacităţilor şi instrumentelor de furnizare a securităţii la nivel naţional şi regional, care să integreze comunităţile, cetăţenii şi factorii de răspundere de la toate nivelurile, în efortul de apărare a vieţii, proprietăţii şi mediului împotriva incendiilor şi a altor situaţii de urgenţă şi excepţionale.

Construirea şi operaţionalizarea Centrului de pregătire pentru formarea iniţială şi continuă a angajaţilor Inspectoratului, precum şi instruirea populaţiei pentru protecţia civilă vor contribui la depăşirea provocărilor contemporane venite din mediul extern, cum ar fi creşterea exponenţială a numărului şi a tipurilor de intervenţii, crizele sanitare, crizele regionale etc. În acelaşi timp, un sistem/program de formare a specialiştilor operaţionalizat/ajustat la normele şi standardele moderne va permite creşterea calităţii proceselor instituţionale şi gestionarea adecvată a intervenţiilor în caz de situaţii de urgenţă şi excepţionale, în vederea limitării pagubelor cauzate de situaţiile de urgenţă şi a eficientizării salvării vieţilor omeneşti.

La fel, pregătirea populaţiei şi a forţelor de intervenţie se va realiza în funcţie de riscurile la care Republica Moldova este expusă, va determina autorităţile locale să planifice investiţii în pregătirea ariilor de responsabilitate în vederea limitării pagubelor cauzate de situaţiile de urgenţă şi excepţionale. De asemenea, va contribui la creşterea gradului de pregătire a populaţiei, a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei publice, a sectorului privat, asociativ şi voluntar pentru gestionarea eficientă a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, ceea ce va duce la minimizarea efectelor situaţiilor de urgenţă şi excepţionale şi a pagubelor cauzate de acestea, precum şi la consolidarea rezilienţei populaţiei şi a sectorului public şi privat în faţa situaţiilor de acest gen.

 

 

4) sporirea capacităţii operaţionale şi de răspuns în situaţii de urgenţă şi excepţionale

Va permite asigurarea unui răspuns rapid şi eficient la apelurile de urgenţă ale cetăţenilor, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii şi redimensionarea capacităţilor Inspectoratului în ceea ce priveşte intervenţia. De asemenea, procurarea autospecialelor noi de intervenţii (autocisterne, autoscări) va conduce la reducerea timpului de răspuns în caz de situaţii de urgenţă, asigurarea unui grad adecvat de securitate şi protecţie a populaţiei în caz de situaţii de urgenţă şi excepţionale, diminuarea pierderilor în rândul populaţiei şi a pagubelor materiale. În final, va creşte calitatea serviciilor acordate cetăţenilor şi numărul de vieţi salvate, va diminua pagubele materiale, va spori nivelul de încredere al populaţiei în serviciile de urgenţă. În acelaşi timp, Republica Moldova se va alinia la standardele minime necesare pentru participare la misiuni internaţionale de ajutorare.

 

 

Capitolul IV

OBIECTIVE SPECIFICE

Operaţionalizarea obiectivelor generale ale Programului va fi asigurată prin intermediul următoarelor obiective specifice:

 

 

Capitolul V

IMPACT

Programul stabileşte obiectivele pe termen mediu, având ca scop dezvoltarea strategică a domeniului protecţiei civile şi apărării împotriva incendiilor, adaptată la provocările şi riscurile actuale şi necesităţile reale ale societăţii, sporirea capacităţii rezilienţei ţării la situaţiile de urgenţă şi excepţionale, prin consolidarea capacităţilor de coordonare, conştientizare, informare şi transferul tehnologic inovator.

Pentru atingerea acestor deziderate, Programul va asigura implementarea următoarelor Obiective de Dezvoltare Durabilă ale Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030:

- obiectivul nr.1: eradicarea sărăciei în toate formele sale şi în orice context (ţinta 1.5);

- obiectivul nr.11: dezvoltarea oraşelor şi a aşezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente şi durabile (ţinta 11.5);

- obiectivul nr.13: luarea unor măsuri urgente de combatere a schimbărilor climatice şi a impactului lor (ţinta 13.1).

Autorităţile implicate urmează să fie formalizate în cadrul unui sistem naţional integrat de management al situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, prin stabilirea rolurilor şi a responsabilităţilor.

Implementarea Programului va contribui, cu certitudine, la reducerea eficientă a riscului producerii situaţiilor de urgenţă şi excepţionale, la dezvoltarea capacităţilor naţionale în vederea asigurării unor servicii de stat de calitate oferite cetăţenilor, inclusiv reducerea numărului de victime şi a pagubelor.

Pentru garantarea unui mediu sigur de securitate publică, vor fi create şi dezvoltate condiţii pentru intervenţii rapide şi eficiente la apelurile cetăţenilor, va fi optimizată organizarea structurală pentru asigurarea intervenţiilor prompte în cele mai îndepărtate locaţii şi va fi pus accent deosebit pe securitatea cetăţeanului. De asemenea, vor fi dezvoltate capacităţile naţionale de intervenţii externe pentru asigurarea unui ajutor real statelor solicitante în situaţii de dezastre.

Cadrul normativ va fi revizuit şi va fi corelat cu standardele comunitare în materie de protecţie civilă, ceea ce va permite o reglementare mai eficientă a gestionării situaţiilor de urgenţă şi excepţionale.

Revizuirea şi elaborarea programelor şi a planurilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale vor asigura o rezilienţă consolidată în faţa situaţiilor de urgenţă şi excepţionale a comunităţilor. În baza metodologiilor elaborate, vor fi fortificate capacităţile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în materie de anticipare a situaţiilor de urgenţă şi excepţionale în baza realizării măsurilor de evaluare şi planificare a acestora, identificării şi inventarierii surselor de risc. Pregătirea în domeniul prevenirii riscurilor va determina autorităţile locale să planifice investiţii în pregătirea ariilor de responsabilitate în vederea limitării pagubelor cauzate de situaţiile de urgenţă.

Ca urmare a desfăşurării campaniilor de informare, a elaborării programelor de educare şi pregătire a populaţiei privind riscurile specifice, modul de comportare şi rolul protecţiei individuale, societatea va fi mai bine informată şi mai pregătită în faţa provocărilor generate de situaţiile de urgenţă şi excepţionale.

Datorită înfiinţării noilor posturi de salvatori şi pompieri şi antrenării voluntarilor în acţiuni de prevenire, comunităţile vor deveni mai protejate în faţa riscurilor.

Totodată, dezvoltarea continuă şi durabilă a SMURD va asigura prestarea unor servicii de calitate, corespunzătoare exigenţelor actuale, care poate fi atinsă doar prin acţiuni prompte şi timp redus la intervenţii.

De asemenea, revizuirea/ajustarea cadrului normativ aferent domeniului rezervelor de stat şi de mobilizare, reevaluarea modalităţilor de gestionare a acestora, precum şi schimbarea conceptuală a sistemului vor asigura un proces de gestionare a rezervelor de stat şi de mobilizare eficient/raţionalizat din punct de vedere economic, dar şi de asigurare a cetăţenilor cu bunurile necesare în cazuri de situaţii de urgenţă şi excepţionale.

 

Capitolul VI

COSTURI

Din perspectiva finanţării, Programul urmează să se bazeze pe principiile de sinergie şi complementaritate între resursele financiare publice şi cele atrase, inclusiv de la partenerii de dezvoltare. O parte din obiectivele şi acţiunile propuse pentru realizarea Programului vor fi acoperite din sursele financiare planificate în Cadrul bugetar pe termen mediu 2022-2025, precum şi din contul şi în limitele alocaţiilor prevăzute în aceste scopuri în bugetele autorităţilor şi instituţiilor responsabile de implementare.

Valoarea estimativă a resurselor financiare necesare pentru implementarea Programului constituie 1929898,0 mii de lei.

În conformitate cu pct.1 lit.f) din Ordinul Ministerului Finanţelor nr.208/2015 privind Clasificaţia bugetară (anexa nr.7), resursele financiare necesare pentru implementarea Programului urmează a fi acoperite de următoarele subprograme:

- Protecţia civilă şi apărarea împotriva incendiilor (3702);

- Managementul deşeurilor radioactive (7006);

- Politici şi management al rezervelor materiale ale statului (2701);

- Rezerve materiale ale statului (2702);

- Servicii de suport în domeniul rezervelor materiale ale statului (2703);

- Carabinieri (3504).

 

 

Capitolul VII

SURSA DE FINANŢARE

Realizarea unor acţiuni ale Programului ar putea genera costuri suplimentare faţă de cele planificate, care nu pot fi estimate în momentul elaborării Programului şi urmează a fi determinate pe parcursul implementării.

Adiţional, vor fi identificate şi surse externe de finanţare pentru realizarea integrală a activităţilor planificate.

La fel, activităţile Programului urmează a fi implementate cu suportul proiectelor:

- Alinierea ţărilor politicii europene de vecinătate la Mecanismul de Protecţie Civilă şi instrumentele UE prin serii de exerciţii (EURO-MED-REACT), donator Uniunea Europeană, valoarea proiectului constituie 847879,0 euro/bugetul Inspectoratului 125802,0 euro. Scopul: organizarea de exerciţii pentru a oferi ţărilor participante posibilitatea de a revizui practicile naţionale şi a îmbunătăţi planurile de răspuns şi de cooperare în situaţii de urgenţă şi excepţionale, acordarea suportului în alinierea statelor non-UE la Mecanismul de Protecţie Civilă al UE;

- „Răspunsul comun eficient în situaţii de urgenţă transfrontaliere”, în cadrul Programului operaţional comun România – Republica Moldova 2014-2020, perioada de implementare 2022-2023, donator Uniunea Europeană, valoarea proiectului este de 2619405,29 euro/bugetul Inspectoratului 1119809,09 euro. Scopul: dezvoltarea infrastructurii TIC prin construirea şi dotarea dispeceratelor pentru situaţii de urgenţă din municipiul Bălţi şi municipiul Iaşi, România, îmbunătăţirea fluxului de comunicare între structurile care acţionează în situaţii de urgenţă transfrontalieră;

- „Creşterea protecţiei populaţiei în situaţiile de urgenţă cauzate de dezastre naturale în zona transfrontalieră” IPPESA, donator Uniunea Europeană, valoarea proiectului constituie 333333,0 euro/bugetul Inspectoratului 200000,0 euro. Scopul: realizarea lucrărilor de renovare a sălilor de studii din cadrul Centrului Republican de Instruire al Inspectoratului, în vederea creării modulului de instruire „Management şi răspuns la dezastre”, planificarea şi desfăşurarea unui curs de pregătire pentru factorii de decizie la nivel local cu privire la răspunsul şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, planificarea şi desfăşurarea unui exerciţiu de câmp;

- Îmbunătăţirea timpului de reacţie pentru situaţiile de urgenţă în zona transfrontalieră prin renovarea echipamentului şi infrastructurii necesare pentru instruirea şi gestionarea eficientă a populaţiei în furnizarea primului ajutor, donator Uniunea Europeană, valoarea proiectului constituie 326525,0 euro/bugetul Inspectoratului 25000,0 euro. Scopul: renovarea şi echiparea modului de instruire în cadrul Centrului Republican de Instruire al Inspectoratului, sesiuni de instruire a 1300 de persoane, inclusiv elevi, şi 60 de pompieri şi salvatori, campanie de împădurire organizată în localităţi din zona transfrontalieră;

- Zona de cooperare transfrontalieră România-Moldova: o zonă mai sigură prin îmbunătăţirea infrastructurii de operare a Serviciului Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (SMURD), creşterea nivelului de pregătire şi menţinerea capacităţii personalului de intervenţie în situaţiile de urgenţă/Programul operaţional comun România-Republica Moldova 2014-2020, donator Uniunea Europeană, valoarea proiectului este de 10026409,0 euro/bugetul Inspectoratului 2240980,0 euro. Scopul: organizarea atelierelor pentru revizuirea Planului comun de intervenţie şi a procedurilor asociate, identificarea noilor tipuri de riscuri în zona eligibilă; elaborarea unui plan comun de intervenţie şi revizuirea procedurilor asociate; sesiuni comune de instruire; achiziţionarea unui vehicul special pentru misiuni specifice; construcţia platformelor de aterizare; construcţia unei unităţi de primiri urgente;

- Cooperarea pentru prevenirea dezastrelor şi monitorizarea mediului în Bazinul Mării Negre (CO-PREVENT), donator Uniunea Europeană, valoarea proiectului constituie 839154,0 euro/bugetul Inspectoratului 130207,0 euro. Scopul: elaborarea raportului privind pericolele transfrontaliere de inundaţii şi incendii ale Bazinului Mării Negre; elaborarea notei conceptuale privind soluţiile universale de supraveghere şi funcţionare a sistemelor de avertizare; elaborarea programului comun de instruire a tinerei generaţii pentru acţionarea în situaţii de dezastre, cu formarea tinerilor voluntari locali;

- Îmbunătăţirea capacităţilor de comunicare bazate pe TIC în zona transfrontalieră a României de Nord-Est – Republica Moldova, donator Uniunea Europeană, valoarea proiectului constituie 2600626,27 euro/bugetul Inspectoratului 1500832,27 euro. Scopul: crearea în cadrul Centrului Republican de Instruire al Inspectoratului a modulului de instruire în domeniul comunicaţiilor bazate pe TIC; dotarea Centrului cu sistem informaţional specializat de instruire pentru comunicaţii pe baza Platformei de instruire de comunicaţii radio digitale în standardul TETRA;

- Îmbunătăţirea echipamentului pentru stingerea incendiilor, donator Guvernul Japoniei, valoarea proiectului este de 10,7 mil.euro. Scopul: achiziţionarea pentru Inspectorat a 19 autospeciale de intervenţie; instruirea de către experţii japonezi privind asigurarea mentenanţei tehnicii şi echipamentelor.

 

Capitolul VIII

RISCURI DE IMPLEMENTARE

Procesul de evaluare a riscurilor de implementare este realizat în conformitate cu analiza factorilor de implementare, evaluare şi monitorizare.

 

 

Capitolul IX

AUTORITĂŢI ŞI INSTITUŢII RESPONSABILE

Responsabili de implementarea Programului sunt Ministerul Afacerilor Interne şi alte autorităţi publice, conform domeniilor de competenţă: Ministerul Justiţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Ministerul Finanţelor, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Mediului, Serviciul Tehnologia Informaţiei şi Securitate Cibernetică, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, Agenţia Proprietăţii Publice, administraţiile autorităţii publice locale, la fiecare acţiune din Planul de acţiuni fiind indicată autoritatea responsabilă de atingerea indicatorilor asumaţi într-un anumit interval de timp.

Organizaţiile care reprezintă sectorul neguvernamental vor fi implicate în activităţile de informare, instruire, pilotare, cercetare şi comunicare. Procesul de implementare va cuprinde următorii partenerii internaţionali şi locali de dezvoltare:

- Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi/Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (problemele refugiaţilor);

- Fondul Internaţional pentru Urgenţe ale Copiilor al Naţiunilor Unite (UNICEF) (pentru probleme legate de educaţia copiilor pentru prevenirea şi acţiuni în situaţii de risc);

- Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (pentru problemele de management al riscurilor dezastrelor).

De asemenea, la implementarea Programului vor participa actorii relevanţi din societatea civilă, mediul academic, mediul de afaceri, partenerii de dezvoltare:

- Congresul Autorităţilor Locale din Moldova;

- Ambasada Japoniei (domeniul asigurării cu autospeciale de intervenţie la incendii);

- Ambasada Statelor Unite ale Americii (domeniul construcţiei/reconstrucţiei sediilor remizelor de pompieri);

- Organizaţia „Solidarity Fund PL in Moldova” (domeniul dezvoltării voluntariatului în situaţii de urgenţă şi excepţionale);

- Agenţia Austriacă pentru Dezvoltare;

- Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (domeniile voluntariatului, prevenţiei în situaţii de urgenţă şi excepţionale);

- Banca Mondială în Moldova;

- Programul operaţional comun România – Republica Moldova 2014-2020.

În procesul de implementare a Programului autorităţile responsabile vor coopera cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu partenerii de dezvoltare.

 

Capitolul X

PROCEDURI DE RAPORTARE

Implementarea Programului se va realiza în două etape, în conformitate cu Planul de acţiuni privind implementarea Programului:

1) etapa I – anii 2022-2023;

2) etapa a II-a – anii 2024-2025.

Procesul de monitorizare şi raportare se va realiza pe parcursul perioadei de implementare a Programului, în vederea stabilirii gradului de realizare a acţiunilor, gradului de conformitate a acţiunilor întreprinse cu cele planificate, identificării cauzelor nerealizării în termen a acţiunilor planificate şi modificărilor pentru îmbunătăţirea procesului de implementare. Rezultatele implementării vor fi incluse în raportul de progres privind implementarea Programului, care se elaborează anual de către Ministerul Afacerilor Interne, în baza informaţiilor prezentate de către autorităţile/instituţiile responsabile de implementare. În cazul acţiunilor cu mai mulţi responsabili de implementare, rolul de coordonator/executor primar al implementării îi revine primei autorităţi/instituţii indicate. Executorul primar va generaliza informaţiile executorilor secundari şi o va prezenta în termenele stabilite Ministerul Afacerilor Interne. Rapoartele de progres trebuie să furnizeze, inclusiv, date cantitative cu privire la progresul realizării obiectivelor specifice şi indicatorii de rezultat.

Procesul de evaluare a implementării Programului se va desfăşura în vederea prezentării unei imagini obiective bazate pe relevanţa, efectivitatea, eficienţa, durabilitatea şi impactul Programului pe termen mediu. Activităţile de evaluare privind implementarea Programului se va realiza după cum urmează:

a) după prima etapă de implementare (la mijlocul termenului) se va elabora un raport de evaluare intermediară pentru 2 ani;

b) după finalizarea perioadei de realizare a Programului se va elabora un raport de evaluare finală pentru 4 ani.

Rapoartele de evaluare vor conţine:

a) sumarul executiv (descrierea scopului şi a obiectivelor Programului, rezultatele obţinute în procesul de implementare, concluziile şi recomandările principale);

b) introducere (descrierea succintă a Programului, a scopului evaluării, a metodelor de evaluare şi a constrângerilor în procesul de evaluare);

c) constatări (prezentarea detaliată a rezultatelor evaluării, în conformitate cu criteriile de relevanţă, eficacitate, eficienţă, durabilitate şi, în cazul evaluării finale, impactul Programului);

d) concluzii (descrierea succintă a concluziilor făcute în baza evaluării);

e) recomandări (descrierea activităţilor recomandate pentru îmbunătăţirea situaţiei din domeniul sau subdomeniul inclus în Program şi a documentului propriu-zis, în cazul evaluării intermediare).

Rapoartele de evaluare internă vor fi elaborate de unitatea de analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cu suportul autorităţilor/instituţiilor responsabile de implementarea Programului.

În cazul în care evaluarea intermediară atestă devieri de la activităţile planificate (acţiunile, indicatorii de rezultat şi monitorizare), raportul evaluării intermediare poate constitui temei pentru iniţierea procesului de modificare a Planului de acţiuni privind implementarea Programului.

Rapoartele de evaluare vor fi publicate pe pagina web oficială a Ministerului Afacerilor Interne.

 

 

[Anexa modificată prin Hot.Guv. nr.391 din 14.06.2023, în vigoare 26.06.2023]