L E G E
privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto
pentru pagube produse de vehicule
nr. 106 din 21.04.2022
Monitorul Oficial nr.129-133/239 din 29.04.2022
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Secţiunea 1
Obiectul şi domeniul de aplicare a legii
Articolul 1. Obiectul de reglementare şi domeniul de aplicare
Articolul 2. Obiectul asigurării
Articolul 3. Noţiuni principale
Articolul 4. Obligaţia de asigurare RCA
Articolul 5. Cazul asigurat
Articolul 6. Exigenţele faţă de asigurătorul RCA
Articolul 7. Reprezentantul de despăgubiri
Secţiunea a 2-a
Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto
Articolul 8. Încheierea contractului de asigurare obligatorie RCA
Articolul 9. Contractul de asigurare obligatorie RCA. Limitele teritoriale
Articolul 10. Suspendarea, rezoluţiunea şi încetarea contractului de asigurare obligatorie RCA
Articolul 11. Asigurarea obligatorie RCA multiplă
Capitolul II
ASIGURAREA OBLIGATORIE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO
Secţiunea 1
Primele de asigurare şi limitele de răspundere
Articolul 12. Primele de asigurare. Sistemul bonus-malus
Articolul 13. Limitele de răspundere
Secţiunea a 2-a
Riscuri acoperite prin contractul de asigurare
obligatorie de răspundere civilă auto
Articolul 14. Riscuri acoperite de către asigurătorul RCA
Articolul 15. Categorii de persoane păgubite
Articolul 16. Clauze contractuale de excludere
Articolul 17. Culpa comună
Secţiunea a 3-a
Notificarea producerii cazului asigurat şi constatarea pagubelor
Articolul 18. Obligaţiile asiguratului
Articolul 19. Drepturile şi obligaţiile persoanei păgubite
Articolul 20. Drepturile şi obligaţiile asigurătorului RCA
Articolul 21. Constatarea amiabilă a accidentului de vehicul
Articolul 22. Dosarul de daune. Stabilirea pagubelor
Articolul 23. Informaţia despre accident
Secţiunea a 4-a
Stabilirea şi plata despăgubirilor şi indemnizaţiilor de asigurare
Articolul 24. Stabilirea despăgubirilor şi indemnizaţiilor de asigurare
Articolul 25. Stabilirea despăgubirilor de asigurare în cazul avarierii sau distrugerii vehiculului
Articolul 26. Stabilirea indemnizaţiilor în cazul vătămării corporale şi/sau al decesului
Articolul 27. Stabilirea despăgubirilor de asigurare în cazul vătămării sau pieirii animalelor
Articolul 28. Stabilirea despăgubirilor de asigurare în caz de avariere sau distrugere de alte bunuri
Articolul 29. Plata despăgubirilor de asigurare
Articolul 30. Regresul asigurătorului RCA
Articolul 31. Decontarea directă dintre asigurătorii RCA
Capitolul III
BIROUL NAŢIONAL AL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE
Secţiunea 1
Organizarea şi funcţionarea Biroului Naţional
al Asigurătorilor de Autovehicule
Articolul 32. Organizarea BNAA-ului
Articolul 33. Atribuţiile BNAA-ului
Articolul 34. Conducerea BNAA-ului
Articolul 35. Calitatea de membru al BNAA-ului
Articolul 36. Patrimoniul BNAA-ului
Articolul 37. Garanţia financiară externă
Secţiunea a 2-a
Competenţele Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule
Articolul 38. Competenţele BNAA-ului în calitate de organism de plată a despăgubirilor de asigurare
Articolul 39. Fondul de protecţie a victimelor străzii
Articolul 40. Fondul de compensare
Articolul 41. Competenţele BNAA-ului privind furnizarea informaţiilor
Capitolul IV
VERIFICAREA ASIGURĂRII OBLIGATORII DE
RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO
Articolul 42. Evidenţa asigurărilor obligatorii RCA
Articolul 43. Controlul asigurării obligatorii RCA
Capitolul V
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
Articolul 44. Dispoziţii tranzitorii
Articolul 45. Dispoziţii finale
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta lege transpune:
– parţial Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 263 din 7 octombrie 2009;
– art.21 alin.(2) şi art.181 alin.(3) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 335 din 17 decembrie 2009, aşa cum a fost modificată ultima oară prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, precum şi de modificare a Directivelor 2009/138/CE şi 2013/36/UE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 156/43 din 19 iunie 2018.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Secţiunea 1
Obiectul şi domeniul de aplicare a legii
Articolul 1. Obiectul de reglementare şi domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege reglementează:
a) raporturile juridice dintre asigurători, asiguraţi şi persoane terţe ce derivă din contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru pagube produse de accidente de vehicule, precum şi modul de realizare a acestui tip de asigurare;
b) modul de organizare şi funcţionare a Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule.
(2) Domeniul de aplicare a prezentei legi se referă la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, respectiv, la obligaţia de a încheia contracte şi de a stabili excepţiile de la această obligaţie, la limitele teritoriale de acoperire şi la limitele de răspundere a asigurării, la drepturile şi obligaţiile asigurătorilor, asiguraţilor şi persoanelor păgubite, la riscurile acoperite şi excluderile, la procedura de stabilire şi de plată a despăgubirilor de asigurare şi de verificare a asigurării, la facilităţile şi penalităţile aplicabile asigurătorilor şi asiguraţilor, precum şi la instituţiile responsabile pentru furnizarea sau prezentarea informaţiilor necesare stabilirii pagubei.
(3) În temeiul prezentei legi, asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto externă li se aplică şi prevederile Regulamentului general al Consiliului Birourilor Sistemului Internaţional de Asigurări „Carte Verde” sau alte reglementări aferente.
(4) Prevederile prezentei legi nu se aplică vehiculelor care nu sunt supuse înmatriculării de stat şi vehiculelor care sunt utilizate de serviciile Forţelor Armate din Republica Moldova.
(5) În textul prezentei legi, prin pagubă, despăgubiri de asigurare, persoane păgubite, contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, certificat de înmatriculare se va înţelege daună, vătămare corporală, deces şi prejudiciu moral, respectiv, despăgubiri şi indemnizaţii de asigurare, persoane păgubite (vătămate), contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă şi externă, certificat de înmatriculare sau de înregistrare, cu excepţia cazului în care nu se prevede altfel.
(6) În limitele prevederilor prezentei legi, Banca Naţională a Moldovei exercită atribuţii de reglementare, supraveghere şi control cu privire la:
a) acordarea, reperfectarea, suspendarea şi retragerea licenţei pentru asigurarea obligatorie RCA internă şi/sau pentru asigurarea obligatorie RCA internă şi externă;
b) primele de asigurare obligatorie RCA;
c) Sistemul informaţional automatizat de stat în domeniul asigurărilor obligatorii RCA;
d) Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule.
(7) În limitele prevederilor prezentei legi, Comisia Naţională a Pieţei Financiare exercită atribuţii de reglementare, supraveghere şi control cu privire la:
a) contractul de asigurare obligatorie RCA, riscuri acoperite şi clauze contractuale de excludere;
b) constatarea amiabilă a accidentului;
c) categoriile de persoane păgubite, drepturile şi obligaţiile acestora;
d) exercitarea drepturilor şi obligaţiilor asigurătorului RCA;
e) procedura de notificare a producerii cazului asigurat şi constatarea pagubelor;
f) stabilirea şi plata despăgubirilor şi indemnizaţiilor de asigurare;
g) decontarea directă dintre asigurătorii RCA;
h) sistemele informaţionale automatizate de evaluare în domeniul auto.
(8) Banca Naţională a Moldovei asigură implementarea, funcţionarea, dezvoltarea şi administrarea Sistemului informaţional automatizat de stat în domeniul asigurărilor obligatorii RCA.
[Art.1 completat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 2. Obiectul asigurării
(1) Obiect al asigurării obligatorii de răspundere civilă auto îl constituie răspunderea civilă a proprietarului şi/sau a utilizatorului de vehicul pentru orice pagubă produsă de un accident de vehicul în limitele teritoriale de acoperire şi în limitele de răspundere ale acestei asigurări.
(2) Teritoriul pe care vehiculul staţionează în mod obişnuit se referă la:
a) teritoriul statului în care vehiculul are o placă cu numărul de înmatriculare, fie că aceasta este permanentă sau temporară; sau
b) în cazul în care vehiculul nu deţine placă cu număr de înmatriculare, dar are un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto sau un semn distinctiv similar acestei plăci, teritoriul statului în care a fost eliberat contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto sau semnul respectiv; sau
c) în cazul în care vehiculul nu deţine placă cu număr de înmatriculare, contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto şi nici vreun semn distinctiv similar acestei plăci, teritoriul statului în care proprietarul vehiculului este rezident permanent; sau
d) în cazul în care vehiculul nu are placă cu număr de înmatriculare sau are o placă care nu corespunde sau nu mai corespunde cu vehiculul şi a fost implicat într-un accident, teritoriul statului în care a avut loc accidentul, în ale cărui limite va fi soluţionată cererea de despăgubire de către biroul naţional al asigurătorilor sau organismul de plată a despăgubirilor.
Articolul 3. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
accident de vehicul – eveniment neprevăzut în care a fost implicat cel puţin un vehicul în urma căruia au rezultat pagube;
asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru pagube produse de vehicule (în continuare – asigurare obligatorie RCA) – contract de asigurare, probat prin poliţa de asigurare obligatorie RCA (internă) şi/sau certificat de asigurare „Carte Verde” (externă), prin care un asigurător licenţiat să desfăşoare activitate de asigurare obligatorie RCA se obligă, în baza unei prime de asigurare plătite de către asigurat, să despăgubească pagubele produse de un accident de vehicul care a avut loc în perioada de valabilitate a contractului de asigurare;
asigurător RCA (societate de asigurare) – asigurător licenţiat să desfăşoare activitate de asigurare obligatorie RCA;
asigurat – proprietar şi/sau utilizator al unui vehicul a cărui răspundere civilă delictuală este preluată de către un asigurător RCA în baza contractului de asigurare obligatorie RCA;
birou naţional al asigurătorilor (în continuare – birou naţional) – organizaţie profesională care este constituită în conformitate cu Recomandarea nr.5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de către Subcomitetul pentru transport rutier al Comitetului pentru transport pe uscat din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi care grupează asigurătorii care sunt licenţiaţi dintr-un stat să practice activitatea de asigurare obligatorie RCA;
Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule (în continuare – BNAA) – birou naţional din Republica Moldova, asociaţie profesională, independentă şi autonomă, a tuturor societăţilor de asigurare licenţiate conform legislaţiei să practice în Republica Moldova activitate de asigurare obligatorie RCA, care îndeplineşte atribuţiile de birou naţional în Sistemul Internaţional de Asigurări „Carte Verde”, de organism de plată a despăgubirilor de asigurare, precum şi alte atribuţii conferite de prezenta lege;
bonus-malus – sistem prin care asiguratul este încadrat în una dintre clasele de bonus (ceea ce conduce la reducerea primei de asigurare) sau în una dintre clasele de malus (ceea ce conduce la majorarea primei de asigurare) în funcţie de istoricul asiguratului în perioada de referinţă;
certificat de asigurare „Carte Verde” – document internaţional de asigurare, eliberat în numele unui birou naţional în conformitate cu oricare dintre modelele aprobate de către Consiliul Birourilor Sistemului Internaţional de Asigurări „Carte Verde”, care atestă existenţa asigurării obligatorii RCA externe;
Consiliul Birourilor Sistemului Internaţional de Asigurări „Carte Verde” (în continuare – Consiliul Birourilor) – asociaţie internaţională non-profit a birourilor naţionale din statele membre ale Sistemului Internaţional de Asigurări „Carte Verde”, organizată în conformitate cu legislaţia din Belgia, care este responsabilă pentru administrarea şi coordonarea relaţiilor dintre birourile naţionale privind asigurarea obligatorie RCA;
constatare amiabilă a accidentului – procedură simplificată şi benevolă de documentare a accidentului de vehicul soldat doar cu daune materiale nesemnificative, prin completarea şi semnarea de către conducătorii de vehicule implicaţi în accident a formularului „Constatare amiabilă de accident”, stabilit de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
daună materială nesemnificativă – daună cauzată prin avarierea sau distrugerea de bunuri în urma unui accident de vehicul, a cărei sumă nu depăşeşte cuantumul maxim de despăgubire de asigurare stabilit prin actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare;
daună parţială – avarierea vehiculului în măsura în care recondiţionarea sau înlocuirea părţilor lui componente şi a pieselor avariate este posibilă şi valoarea pagubei real suportate nu depăşeşte 75% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului;
daună totală – distrugere sau avariere a vehiculului în totalitate în măsura în care valoarea lucrărilor de recondiţionare sau de înlocuire a părţilor lui componente şi a pieselor avariate este egală sau depăşeşte 75% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului;
decontare directă – serviciu auxiliar de gestionare a pagubelor produse de accidente de vehicule de către asigurătorii RCA a propriilor asiguraţi, care se ofertează de către asigurătorul RCA, iar achiziţia acestuia este opţională pentru asigurat;
dosar de daune – dosar care include totalitatea documentelor necesare constatării daunelor şi soluţionării cererii de despăgubire;
limitele teritoriale de acoperire ale asigurării obligatorii RCA:
a) teritoriul Republicii Moldova – asigurarea internă; sau
b) teritoriile statelor membre ale Sistemului Internaţional de Asigurări „Carte Verde” – asigurarea externă;
persoană păgubită (vătămată) – orice persoană îndreptăţită să primească despăgubiri de asigurare pentru o pagubă rezultată în urma producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare obligatorie RCA sau care, în condiţiile prezentei legi, este îndreptăţită de a formula către BNAA pretenţiile de despăgubire;
poliţă de asigurare obligatorie RCA – document, cu valabilitate în limitele teritoriului Republicii Moldova, care probează încheierea contractului de asigurare obligatorie RCA internă şi certifică existenţa acestei asigurări;
prejudiciu – efect negativ suferit de către persoana păgubită în urma producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare obligatorie RCA;
primă de asigurare de bază – primă calculată prin metode actuariale, în baza informaţiilor statistice ale asigurătorului RCA, care constă din prima de risc estimată şi factorul de încărcare;
primă de referinţă – primă de asigurare indicativă, calculată de către Banca Naţională a Moldovei sau de către o societate cu expertiză recunoscută în domeniu, contractată de către Banca Naţională a Moldovei, în baza datelor statistice la nivelul pieţei de asigurări obligatorii RCA interne şi externe;
Regulamentul General al Consiliului Birourilor – document oficial, adoptat de către Consiliul Birourilor la Rethymno (Creta) la 30 mai 2002, care încorporează toate prevederile obligatorii ce guvernează relaţiile dintre birourile naţionale din statele membre ale Sistemului Internaţional de Asigurări „Carte Verde”;
unitate de reparaţii – persoană juridică înregistrată şi autorizată în Republica Moldova să desfăşoare activitate de bază de întreţinere şi reparaţie a vehiculelor, în conformitate cu legislaţia;
utilizator – persoană fizică sau juridică care deţine sau utilizează un vehicul, al cărui proprietar îi acordă dreptul de folosinţă asupra acestuia, pe o anumită perioadă, în baza unui contract de locaţiune, a unui contract de leasing sau a altui act juridic întocmit în conformitate cu legislaţia, precum şi altă persoană care conduc vehiculul cu sau fără consimţământul proprietarului. În cadrul cursurilor de şoferi, utilizator se consideră persoana care efectuează instruirea în conducerea vehiculului;
valoare rămasă – valoare a părţilor din vehicul rămase neavariate, demontabile şi valorificabile, în caz de daună totală a acestuia;
vehicul – sistem mecanic, cu sau fără autopropulsie, destinat transportului de persoane sau de bunuri ori echipat cu mecanisme care pot executa anumite lucrări, dar care nu se deplasează pe şine, inclusiv orice tip de remorcă, indiferent dacă este cuplată sau nu, pentru care în Republica Moldova există obligaţia legală de înmatriculare.
[Art.3 modificat prin Legea nr.174 din 11.07.2024, în vigoare 02.08.2024]
[Art.3 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 4. Obligaţia de asigurare RCA
(1) Persoanele care utilizează vehicule înregistrate în Republica Moldova sunt obligate să încheie contracte de asigurare obligatorii RCA pentru orice cazuri de răspundere civilă delictuală pentru pagube produse de accidente de vehicule. Contractul de asigurare obligatorie RCA acoperă în mod obligatoriu atât daunele materiale, cât şi vătămările corporale, decesul şi prejudiciile morale.
(2) Prin contractul de asigurare obligatorie RCA externă este acoperită orice pagubă produsă de un accident de vehicul în limitele teritoriale de acoperire ale acestui contract, în conformitate cu legislaţia din statul unde a avut loc accidentul.
(3) Persoanele fizice şi juridice care deţin vehicule retro (de colecţie, de interes istoric sau etnografic) şi care utilizează vehicule exclusiv în scopul antrenamentelor, curselor, întrecerilor sau raliurilor organizate legal nu sunt obligate să încheie un contract de asigurare obligatorie RCA, însă, ţinând cont de riscurile ce derivă din aceste activităţi, proprietarii acestor vehicule sau organizatorii competiţiilor pot opta pentru asigurări facultative. În cazul în care cu aceste vehicule se circulă pe drumurile publice, încheierea unui contract de asigurare obligatorie RCA este indispensabilă.
(4) Persoanele care intră pe teritoriul Republicii Moldova, conducând vehicule înregistrate în statele terţe, se consideră asigurate dacă:
a) sunt asigurate în conformitate cu prezenta lege;
b) posedă documente de asigurare internaţională, valabile pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 5. Cazul asigurat
(1) În cadrul asigurării obligatorii RCA, cazul asigurat este accidentul produs de un vehicul al cărui proprietar şi/sau utilizator a îndeplinit obligaţia de asigurare obligatorie RCA, cu producerea de pagube:
a) atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului;
b) în urma desprinderii accidentale, în timpul deplasării vehiculului, a remorcilor, semiremorcilor sau ataşelor;
c) de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul;
d) ca urmare a scurgerii, risipirii sau căderii accidentale a substanţelor, a materialelor sau a obiectelor transportate;
e) la urcarea în vehicul şi la coborârea din acesta.
(2) Nu se consideră caz asigurat dacă accidentul a avut loc ca urmare a imposibilităţii fortuite de executare, inclusiv prin diferite măsuri militare instituite pe durata stării de urgenţă, de asediu sau de război sau prin acţiuni provocate de calamităţi naturale, explozii nucleare, radiaţie sau poluare radioactivă, dezordini în masă, precum şi de activităţi teroriste.
Articolul 6. Exigenţele faţă de asigurătorul RCA
(1) Asigurătorul poate desfăşura activitate de asigurare obligatorie RCA internă dacă îndeplineşte cumulativ, suplimentar la cerinţele stabilite prin legislaţia privind activitatea de asigurare sau de reasigurare, următoarele condiţii:
a) dispune cel puţin de câte un reprezentant de despăgubiri conform prevederilor prezentei legi;
b) dispune de tehnică de calcul şi sisteme informatice adecvate şi de personal care să permită ţinerea evidenţei detaliate a documentelor de asigurare şi centralizarea informaţiilor/datelor colectate şi are capacitatea de a comunica electronic aceste informaţii către Sistemul informaţional automatizat de stat în domeniul asigurărilor obligatorii RCA, constituit de către Banca Naţională a Moldovei. În acest sens, este obligatoriu ca sistemul informaţional al asigurătorului să permită transmiterea şi comunicarea în regim online, prin tehnologiile web, a informaţiilor despre asigurarea obligatorie RCA între sediul central şi/sau sucursalele/subdiviziunile asigurătorului RCA şi Banca Naţională a Moldovei;
c) nu se află în procedură de rezoluţie financiară sau de insolvabilitate în conformitate cu legislaţia privind activitatea de asigurare sau de reasigurare şi cu cea a insolvabilităţii;
d) dispune cel puţin de unul dintre sistemele informaţionale automatizate de evaluare în domeniul auto, care include preţuri din cataloagele producătorilor de piese de schimb, de părţi componente şi de materiale necesare reparaţiei şi care corespunde cerinţelor stabilite în actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.
(2) Asigurătorul poate desfăşura activitate de asigurare obligatorie RCA externă dacă îndeplineşte cumulativ, suplimentar la condiţiile stabilite la alin.(1), următoarele cerinţe:
a) dispune de experienţă de cel puţin 2 ani în domeniul asigurării obligatorii RCA (acumulată pe teritoriul Republicii Moldova sau pe teritoriul unui stat terţ, în cazul în care se solicită înfiinţarea sucursalei);
b) participă cu mijloace financiare proprii în Fondul de compensare, constituit conform prevederilor prezentei legi, în cuantumul stabilit în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei;
c) participă cu mijloace financiare proprii la formarea garanţiei financiare externe, stabilită de către Consiliul Birourilor şi prevăzută de prezenta lege, pentru perioada în care este în vigoare recomandarea acestuia de menţinere a unei astfel de garanţii;
d) dispune de rata solvabilităţii de cel puţin 120%, confirmată de actuar, la momentul depunerii cererii/documentelor pentru obţinerea dreptului de a desfăşura activitate de asigurare obligatorie RCA externă.
[Art.6 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 7. Reprezentantul de despăgubiri
(1) Asigurătorul RCA este obligat să numească în cel puţin 3 municipii din Republica Moldova (Chişinău, Bălţi, Comrat) câte un reprezentant de despăgubiri, responsabil să reprezinte asigurătorul RCA în limitele împuternicirilor atribuite.
(2) Reprezentantul de despăgubiri este mandatat să reprezinte asigurătorul RCA în scopul instrumentării cazurilor de daună în limitele împuternicirilor atribuite. În acest scop, reprezentantul de despăgubiri întocmeşte dosarul de daună şi întreprinde toate măsurile necesare pentru soluţionarea cererilor de despăgubire depuse de către persoana păgubită pentru pagubele produse de un accident de vehicul al cărui proprietar şi/sau utilizator a îndeplinit obligaţia de asigurare obligatorie RCA.
(3) Reprezentantul de despăgubiri poate acţiona în numele mai multor asigurători RCA.
(4) Reprezentantul de despăgubiri trebuie să fie mandatat cu dreptul de a recepţiona cereri, de a colecta documentele necesare instrumentării dosarului de daune, de a întocmi şi a semna procesul-verbal de constatare a daunelor.
(5) Numirea unui reprezentant de despăgubiri nu exclude dreptul persoanei păgubite de a acţiona direct împotriva persoanei culpabile care a cauzat paguba sau împotriva asigurătorului RCA al acesteia, după caz.
(6) Asigurătorul RCA este obligat să informeze Banca Naţională a Moldovei cu privire la numele şi prenumele, IDNP-ul reprezentantului de despăgubiri, adresa sucursalei/subdiviziunii asigurătorului RCA în care acesta îşi va desfăşura activitatea, în cazul în care reprezentantul de despăgubiri este o persoană fizică, sau cu privire la denumirea, adresa sediului, IDNO-ul, în cazul în care reprezentantul de despăgubiri este o persoană juridică, precum şi cu privire la toate modificările datelor ce ţin de aceştia, în termen de 7 zile lucrătoare de la numire ori modificare.
[Art.7 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Secţiunea a 2-a
Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto
Articolul 8. Încheierea contractului de asigurare obligatorie RCA
(1) Asigurarea obligatorie RCA se realizează nemijlocit prin încheierea unui contract de asigurare între proprietarul şi/sau utilizatorul vehiculului şi asigurătorul RCA, care se întocmeşte pe suport de hârtie şi/sau prin mijloace electronice, în conformitate cu actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare. În cazul în care contractul de asigurare obligatorie RCA este încheiat prin utilizarea oricărui mijloc electronic, iar persoana nu l-a semnat electronic, se prezumă că prin plata primei de asigurare asiguratul şi-a exprimat consimţământul privind încheierea contractului.
(2) Contractul de asigurare obligatorie RCA se încheie între asigurător şi asigurat, fără indicarea persoanelor admise să utilizeze vehiculul (număr nelimitat de utilizatori). În temeiul contractului de asigurare obligatorie RCA, riscul oricărui utilizator de vehicul este acoperit indiferent dacă acesta este încheiat de persoane fizice sau juridice ori din numele acestora, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege.
(3) Dacă persoana fizică asigurată, cu excepţia întreprinzătorilor individuali sau a persoanelor care, în sensul Codului fiscal, prestează servicii profesionale şi desfăşoară activităţi profesionale independente, transmite în posesie unei persoane juridice vehiculul pentru care a fost încheiat contractul de asigurare obligatorie RCA, în baza unui contract de locaţiune sau a altui act juridic întocmit în condiţiile legislaţiei, riscul celor admişi de către persoana juridică să utilizeze vehiculul este considerat asigurat în temeiul contractului încheiat. Prin derogare de la prevederile prezentului alineat, asigurătorul are dreptul de a înainta acţiune de regres conform art.30.
(4) Dacă persoana juridică asigurată transmite în posesie unei întreprinderi care desfăşoară activitate de închiriere a vehiculelor ori activitate de transport rutier de persoane sau bunuri în regim de taxi vehiculul pentru care a fost încheiat contractul de asigurare obligatorie RCA, în baza unui contract de locaţiune sau a altui act juridic întocmit în condiţiile legislaţiei, riscul celor admişi de către întreprindere să utilizeze vehiculul este considerat asigurat în temeiul contractului încheiat. Prin derogare de la prevederile prezentului alineat, asigurătorul are dreptul de a înainta acţiune de regres conform art.30.
(5) Cererea pentru încheierea contractului de asigurare obligatorie RCA se depune la asigurătorul RCA. Asigurătorul nu are dreptul să refuze examinarea şi soluţionarea cererii de asigurare.
(6) Încheierea contractului de asigurare obligatorie RCA internă se probează cu poliţa de asigurare RCA, iar încheierea contractului de asigurare obligatorie RCA externă – cu certificatul de asigurare „Carte Verde”. Poliţa de asigurare obligatorie RCA şi/sau certificatul de asigurare „Carte Verde” se eliberează cu condiţia achitării integrale a primei de asigurare.
(7) În cazul înstrăinării vehiculului, asiguratul este obligat să informeze asigurătorul RCA. În cazul înstrăinării vehiculului, cu informarea asigurătorului RCA, asiguratul are opţiunea de a cesiona drepturile din contractul de asigurare obligatorie RCA noului proprietar sau de a rezoluţiona contractul existent. Rezoluţiunea poate avea loc în cazul în care nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri de asigurare pentru pagubele produse în perioada de valabilitate a contractului de asigurare obligatorie RCA. În cazul cesiunii, asigurătorul RCA va ajusta prima de asigurare în baza factorului de risc respectiv al noului proprietar.
(8) Dacă în perioada de valabilitate a contractului de asigurare obligatorie RCA are loc înstrăinarea vehiculului fără informarea asigurătorului RCA, iar contractul rămâne în vigoare şi se produce cazul asigurat, asigurătorul RCA poartă răspundere cu dreptul de ajustare şi de încasare, după caz, a unei prime de asigurare suplimentare de la noul proprietar, cu cesiunea drepturilor din contractul de asigurare obligatorie RCA.
(9) Orice modificări în contractul de asigurare obligatorie RCA produc efecte din momentul operării acestora în Sistemul informaţional automatizat de stat în domeniul asigurărilor obligatorii RCA, administrat de către Banca Naţională a Moldovei.
(10) Duplicatul poliţei de asigurare RCA şi/sau al certificatului de asigurare „Carte Verde” se eliberează la cererea asiguratului după anularea documentelor pierdute, furate sau deteriorate. Costul duplicatului este acoperit de către solicitant.
(11) Forma şi conţinutul cererilor de asigurare, ale contractelor de asigurare obligatorie RCA, ale formularului „Constatare amiabilă de accident”, precum şi forma şi conţinutul poliţei de asigurare RCA şi ale certificatului de asigurare „Carte Verde” sunt unice pentru toţi asigurătorii şi se stabilesc conform actului normativ al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare. Forma şi conţinutul certificatului de asigurare „Carte Verde” se stabilesc în conformitate cu modelul şi condiţiile aprobate de către Consiliul Birourilor.
(12) Persoana care are în proprietate şi/sau în utilizare mai mult de un vehicul înmatriculat ori supus înmatriculării în Republica Moldova poate încheia un singur contract de asigurare obligatorie RCA, în care va indica numărul vehiculelor, caracteristicile lor tehnice şi datele de identificare, situaţie în care asigurătorul va elibera poliţa de asigurare RCA şi/sau certificatul de asigurare „Carte Verde” pentru fiecare vehicul.
(13) La încheierea contractului de asigurare obligatorie RCA, proprietarul şi/sau utilizatorul vehiculului va permite asigurătorului RCA să verifice starea tehnică a vehiculului şi să solicite istoricul daunelor.
(14) Emiterea contractelor de asigurare obligatorie RCA se efectuează în sucursalele/subdiviziunile asigurătorilor RCA sau în subdiviziunile intermediarilor în asigurări, dotate cu echipament de casă şi control şi tehnică de calcul, platforme web care să permită înregistrarea contractelor, ţinerea evidenţei şi transmiterea informaţiei către Sistemul informaţional automatizat de stat în domeniul asigurărilor obligatorii RCA al asigurătorului, al BNAA-ului şi al Băncii Naţionale a Moldovei.
(15) Din momentul depunerii cererii şi al încheierii contractului de asigurare obligatorie RCA şi pe parcursul valabilităţii acestuia, asiguratul permite accesul asigurătorului RCA la datele din Sistemul informaţional automatizat de stat în domeniul asigurărilor obligatorii RCA, la înregistrările privind accidentele şi daunele anterioare şi oferă toată informaţia solicitată de către asigurătorul RCA pentru evaluarea riscului şi calcularea primei de asigurare.
[Art.8 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 9. Contractul de asigurare obligatorie RCA. Limitele teritoriale
(1) Contractul de asigurare obligatorie RCA se încheie pe un termen de 12 luni, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2), (21) şi (3).
(2) Contractul de asigurare obligatorie RCA externă poate fi încheiat pentru perioade de asigurare mai mici de 12 luni, dar nu mai mici de 15 zile.
(21) Contractul de asigurare obligatorie RCA poate fi încheiat pentru perioade de asigurare mai mici de 12 luni, dar nu mai mici de 30 de zile, în cazul autovehiculelor înmatriculate provizoriu pentru probe.
(3) Persoana care foloseşte un vehicul înmatriculat în străinătate, dar neasigurat pe teritoriul Republicii Moldova sau a cărui perioadă de asigurare expiră în timpul aflării acesteia pe teritoriul Republicii Moldova este obligată să încheie contract de asigurare obligatorie RCA internă cu asigurătorul RCA la intrarea vehiculului pe teritoriul Republicii Moldova, la punctul de trecere a frontierei de stat sau cel târziu în ultima zi de valabilitate a documentului de asigurare. Contractul de asigurare se încheie pe toată perioada aflării pe teritoriul Republicii Moldova, dar pe un termen nu mai mic de 30 de zile.
(4) Răspunderea asigurătorului începe:
a) în cazul contractelor de asigurare obligatorie RCA internă:
– din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea contractului anterior de asigurare obligatorie RCA, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţia încheierii asigurării cel târziu în ultima zi de valabilitate a acestuia;
– din ziua următoare celei în care s-a încheiat contractul de asigurare obligatorie RCA, pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul încheierii noii asigurări;
– din momentul indicat în contractul de asigurare obligatorie RCA, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a certificatului de înmatriculare provizoriu sau a certificatului de înmatriculare a vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmează să fie înmatriculate;
– din momentul indicat în contractul de asigurare obligatorie RCA, pentru persoanele care folosesc pe teritoriul Republicii Moldova un vehicul înmatriculat în străinătate;
b) în cazul contractelor de asigurare obligatorie RCA externă – din data indicată în contract.
(5) Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24:00 a ultimei zile de valabilitate a contractului de asigurare obligatorie RCA sau anterior acelei zile, în momentul radierii din circulaţie a vehiculului de către autorităţile competente.
[Art.9 completat prin Legea nr.366 din 29.12.2022, în vigoare 13.01.2023]
Articolul 10. Suspendarea, rezoluţiunea şi încetarea contractului de asigurare obligatorie RCA
(1) Contractul de asigurare obligatorie RCA internă poate fi suspendat din momentul depunerii cererii persoanei care a încheiat contractul în următoarele circumstanţe:
a) pe perioada suspendării dreptului de utilizare a vehiculului în conformitate cu legislaţia;
b) pe perioada în care asiguratul a depus sau i-au fost retrase plăcile cu numerele de înmatriculare în conformitate cu legislaţia.
(2) Asiguratul are obligaţia să imobilizeze vehiculul prin starea de nemişcare pe toată perioada suspendării contractului de asigurare obligatorie RCA.
(3) Reluarea contractului de asigurare obligatorie RCA suspendat se efectuează din momentul depunerii cererii de către asigurat, cu prezentarea documentelor confirmative, care exclud circumstanţele menţionate la alin.(1). Asigurătorul RCA nu datorează despăgubirea de asigurare dacă cazul asigurat s-a produs pe perioada suspendării contractului de asigurare obligatorie RCA.
(4) Contractul de asigurare obligatorie RCA poate fi rezoluţionat prin notificare, adresată în prealabil asigurătorului RCA, având la bază următoarele temeiuri:
a) retragerea licenţei acestuia;
b) notificarea de către asigurat, cu referire la transmiterea dreptului de proprietate asupra vehiculului, însoţită de documente justificative;
c) acordul părţilor;
d) alte cazuri prevăzute de prezenta lege.
(5) Prin derogare de la alin.(4), contractele de asigurare obligatorie RCA externă cu perioada de valabilitate de o lună sau mai mică pot fi rezoluţionate fără aplicarea notificării, dar nu mai târziu de data începerii perioadei de asigurare.
(6) Contractul de asigurare obligatorie RCA încetează de drept în următoarele circumstanţe:
a) în cazul radierii vehiculului din registrul de stat după notificarea asigurătorului;
b) la data expirării perioadei stabilite în contract;
c) în cazul emiterii unei hotărâri judecătoreşti definitive privind încetarea contractului;
d) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.
(7) La rezoluţiunea sau încetarea contractului de asigurare obligatorie RCA, asigurătorul restituie asiguratului prima de asigurare pentru zilele de până la expirarea perioadei de valabilitate a contractului, calculată din data rezoluţiunii sau încetării acestuia, dacă nu s-a plătit şi nu se datorează nicio despăgubire de asigurare pentru orice pagubă produsă în perioada de valabilitate. Asigurătorul RCA are dreptul de a reţine din valoarea primei de asigurare calculate pentru zilele de până la expirarea perioadei de valabilitate a contractului suma costurilor sale de până la 25% din prima de asigurare calculată pentru rambursare.
(8) Valabilitatea contractului de asigurare obligatorie RCA nu încetează în cazul producerii cazului asigurat şi a plăţii despăgubirii de asigurare.
(9) Asigurătorul RCA şi/sau intermediarul în asigurări poate informa, la solicitare, asiguraţii cu privire la încetarea contractului de asigurare obligatorie RCA şi posibilitatea reîncheierii acestuia în termen de 30 de zile înainte de încetare sau în termen de 5 zile de la survenirea circumstanţelor de încetare a contractului.
Articolul 11. Asigurarea obligatorie RCA multiplă
(1) În cazul în care pentru acelaşi vehicul, la data producerii accidentului, sunt în vigoare mai multe contracte de asigurare obligatorie RCA, despăgubirea de asigurare se plăteşte în părţi egale de către toţi asigurătorii RCA.
(2) Despăgubirea de asigurare se plăteşte integral de către asigurătorul RCA la care persoana păgubită a depus cererea, urmând ca, ulterior, asigurătorul RCA în cauză să iniţieze procedurile de rigoare în adresa celorlalţi asigurători RCA pentru recuperarea părţii de despăgubire, plătită în numele acestora. Acţiunile de instrumentare a dosarului de daune al asigurătorului RCA care a plătit despăgubirea de asigurare sunt opozabile celorlalţi asigurători în limitele prevederilor prezentei legi.
(3) Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul RCA despre existenţa altor contracte de asigurare obligatorie RCA în vigoare pentru vehiculul implicat în accident.
Capitolul II
ASIGURAREA OBLIGATORIE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO
Secţiunea 1
Primele de asigurare şi limitele de răspundere
Articolul 12. Primele de asigurare. Sistemul bonus-malus
(1) Asigurătorul calculează prima de asigurare astfel încât să se acopere toate obligaţiile ce decurg din contractul de asigurare obligatorie RCA.
(2) Prima de asigurare care urmează a fi încasată de la asigurat se calculează prin aplicarea la prima de asigurare de bază a criteriilor de risc, a coeficienţilor de rectificare şi a coeficientului bonus-malus. Prima de asigurare se plăteşte integral.
(3) Asigurătorul RCA şi intermediarul în asigurări sunt obligaţi să ofere asiguraţilor informaţii despre cuantumul primei de asigurare de bază, al coeficienţilor de rectificare şi al coeficientului bonus-malus, care va fi aplicat asiguratului.
(4) Primele de asigurare de bază şi coeficienţii de rectificare aferenţi asigurării obligatorii RCA interne şi externe se stabilesc de către asigurătorii RCA în baza calculelor actuariale interne ale acestora, potrivit cadrului metodologic de calculare şi aplicare stabilit de către Banca Naţională a Moldovei.
(5) Primele de asigurare de bază şi coeficienţii de rectificare aferenţi asigurării obligatorii RCA interne şi externe, legalizaţi de către actuarul asigurătorului RCA, se prezintă de către asigurător spre examinare Băncii Naţionale a Moldovei, până la punerea în aplicare, pentru a se asigura că acestea sunt suficiente pentru a acoperi cel puţin costurile de soluţionare a cererilor de despăgubire şi cheltuielile administrative ale asigurătorului RCA, conform actelor normative ale Băncii Naţionale a Moldovei.
(6) În cazul în care informaţiile furnizate de către asigurat, conform art.8, nu corespund realităţii în momentul încheierii contractului de asigurare obligatorie RCA, prima de asigurare poate fi recalculată şi modificată de către asigurătorul RCA după notificarea prealabilă a asiguratului.
(7) În cazul încălcării obligaţiei de informare prevăzute la art.8 la data încheierii contractului de asigurare obligatorie RCA, pe parcursul perioadei de valabilitate a acestuia sau în cazul agravării riscului, asigurătorul RCA poate rezolvi contractul în termen de 20 de zile de la notificarea prealabilă a asiguratului dacă acesta din urmă nu dă acordul pentru modificarea condiţiilor contractuale în condiţiile alin.(6) al prezentului articol. În cazul producerii cazului asigurat în perioada de notificare, asigurătorul RCA poartă răspundere cu drept de încasare, după caz, a unei prime de asigurare suplimentare.
(8) Asigurătorilor RCA şi intermediarilor în asigurări li se interzice acordarea asiguratului a oricăror avantaje colaterale la încheierea unui contract de asigurare obligatorie RCA internă şi externă (sub formă de cadouri, bonusuri, promoţii, certificate, premii etc.), inclusiv din contul cheltuielilor de achiziţii şi/sau al marjei de profit.
(9) La determinarea cuantumului primei de asigurare de bază, asigurătorul RCA va lua în considerare istoricul despăgubirilor de asigurare plătite în cel puţin ultimii 5 ani pentru pagubele produse de accidente, cu implicarea conducătorului de vehicul care solicită asigurarea obligatorie RCA.
(10) Asigurătorul RCA furnizează Băncii Naţionale a Moldovei, la cererea acesteia, următoarele informaţii:
a) modul de determinare a primei de asigurare;
b) datele statistice în baza cărora este stabilită prima de asigurare;
c) raportul actuarial privind calculul şi modul de determinare a primei de asigurare;
d) orice alte informaţii privind metoda de calcul al primei de asigurare.
(11) Banca Naţională a Moldovei sau o societate cu expertiză recunoscută în domeniu, contractată de Banca Naţională a Moldovei, calculează cel puţin o dată pe an primele de referinţă în baza datelor statistice (cumulate per piaţă), conform actelor normative ale Băncii Naţionale a Moldovei. Banca Naţională a Moldovei publică primele de referinţă, primele de bază şi coeficienţii de rectificare conform actelor sale normative.
(12) Banca Naţională a Moldovei va respinge calculul actuarial al primei de asigurare de bază şi al coeficienţilor de rectificare dacă primele de asigurare sunt mai mici decât primele de referinţă.
(13) Asigurătorii RCA care nu dispun de informaţie statistică suficientă, necesară calculului actuarial prevăzut de prezenta lege, aplică prima de referinţă potrivit deciziei Băncii Naţionale a Moldovei.
(14) Criteriile de aplicare pentru sistemul bonus-malus sunt prevăzute în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei.
(15) Asigurătorul RCA sau Banca Naţională a Moldovei eliberează solicitantului, în termen de până la 15 zile de la înregistrarea cererii acestuia, un certificat privind pagubele înregistrate pe parcursul ultimilor 5 ani de relaţii contractuale sau absenţa acestor pagube.
[Art.12 modificat prin Legea nr.174 din 11.07.2024, în vigoare 02.08.2024]
[Art.12 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 13. Limitele de răspundere
(1) Limitele de răspundere ale asigurării obligatorii RCA interne sunt următoarele:
a) pentru daune materiale produse de unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite, limita de despăgubire este de 100000 de euro, cu echivalentul în lei la cursul oficial de schimb al leului moldovenesc, comunicat de către Banca Naţională a Moldovei la data producerii accidentului;
b) pentru vătămări corporale şi decese cauzate de unul şi acelaşi accident, limita de despăgubire este de 100000 de euro – pentru o persoană vătămată sau de 500000 de euro – pentru mai multe persoane vătămate, indiferent de numărul lor, cu echivalentul în lei la cursul oficial de schimb al leului moldovenesc, comunicat de către Banca Naţională a Moldovei la data producerii accidentului;
c) pentru daune materiale revendicate în baza procedurii de constatare amiabilă a accidentului de vehicul, cuantumul maxim de despăgubire este stabilit prin actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare;
d) pentru prejudiciile morale ca urmare a dizabilităţii sau a decesului persoanei vătămate cauzate de unul şi acelaşi accident, limita de despăgubire este de 5000 de euro – pentru o persoană vătămată sau de 10000 de euro – pentru mai multe persoane vătămate, indiferent de numărul lor, cu echivalentul în lei la cursul oficial de schimb al leului moldovenesc, comunicat de către Banca Naţională a Moldovei la data producerii accidentului.
(2) În cazul prejudiciilor morale prevăzute la alin.(1) lit.d), acestea, proporţional limitei de răspundere, vor fi compensate după cum urmează:
a) în caz de deces al persoanei vătămate – 100%;
b) în caz de încadrare în grad de dizabilitate severă – 90%, accentuată – 60%, medie – 30%.
(3) Despăgubirile de asigurare prevăzute de contractul de asigurare obligatorie RCA se plătesc indiferent de numărul cazurilor de accidente care au avut loc în perioada de valabilitate a acestuia.
(4) Dacă întinderea pagubelor produse de unul şi acelaşi accident mai multor persoane, inclusiv cheltuielile suportate de acestea în procesul civil, depăşeşte limita stabilită, despăgubirile de asigurare se acordă în acea limită stabilită pentru fiecare persoană păgubită, proporţional raportului dintre limita răspunderii şi totalul pagubelor.
(5) În cazul în care întinderea pagubelor depăşeşte limitele de răspundere stabilite la alin.(1), persoana păgubită are dreptul, în conformitate cu Codul civil, să intenteze persoanei culpabile de producerea accidentului o acţiune de recuperare a sumei care depăşeşte aceste limite.
(6) Proprietarul şi/sau utilizatorul vehiculului are dreptul să încheie contract de asigurare benevolă (facultativă) de răspundere civilă pentru acoperirea pagubelor ce depăşesc limitele de răspundere stabilite la alin.(1).
[Art.13 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Secţiunea a 2-a
Riscuri acoperite prin contractul de asigurare
obligatorie de răspundere civilă auto
Articolul 14. Riscuri acoperite de către asigurătorul RCA
(1) Asigurătorul RCA are obligaţia de a plăti despăgubiri de asigurare persoanei păgubite pentru pagubele produse de un accident de vehiculul al cărui proprietar şi/sau utilizator a îndeplinit obligaţia de asigurare obligatorie RCA.
(2) Fără a se depăşi limitele de răspundere prevăzute în contractul de asigurare obligatorie RCA, conform art.13 alin.(1) şi (2) şi în condiţiile în care cazul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului, asigurătorul RCA acordă despăgubiri de asigurare pentru:
a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii morale;
b) daune materiale, inclusiv costuri de radiere a vehiculului şi cheltuieli de diminuare a daunei;
c) costuri privind reparaţia vehiculului, dovedite prin documente emise de către unităţile de reparaţii sau prin documente emise în condiţiile prezentei legi;
d) cheltuieli de judecată suportate de persoana păgubită în procesul civil sau cheltuieli aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului, dacă soluţia este favorabilă pentru persoana păgubită;
e) costul aferent unei singure evacuări a vehiculului avariat, care aparţine persoanei păgubite, de la locul accidentului la locaţia reprezentantului de despăgubiri sau la unitatea de reparaţii aleasă de către persoana păgubită, în vederea reparării vehiculului, sau la cea mai apropiată locaţie de locul producerii accidentului sau la domiciliul persoanei păgubite, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii sau deplasarea acestuia poate provoca pericol pentru siguranţa traficului rutier.
(3) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul, pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în încăperi şi în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului al cărui proprietar şi/sau utilizator a îndeplinit obligaţia de asigurare obligatorie RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri de asigurare în limita de răspundere prevăzută în prezenta lege pentru:
a) paguba produsă de orice dispozitiv sau instalaţie cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv paguba produsă din cauza desprinderii accidentale a remorcii, a semiremorcii ori a ataşului tractat de vehicul;
b) paguba produsă din culpa conducătorului de vehicul al cărui proprietar şi/sau utilizator a îndeplinit obligaţia de asigurare obligatorie RCA;
c) paguba provocată persoanelor păgubite de caracteristicile, acţiunea ori inacţiunea vehiculului, de alt lucru antrenat în deplasarea vehiculului sau de scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor, a materialelor sau a obiectelor transportate;
d) pagubele provocate persoanelor păgubite de deschiderea uşilor vehiculului de către pasagerii acestuia în timpul deplasării sau atunci când vehiculul este oprit sau staţionează;
e) pagubele produse persoanelor păgubite drept consecinţă a conducerii vehiculului de către o persoană în stare de ebrietate survenită în urma consumului de alcool, droguri şi/sau alte substanţe cu efecte similare.
Articolul 15. Categorii de persoane păgubite
(1) Asigurarea obligatorie RCA acoperă răspunderea pentru pagubele produse de accidente de vehicule tuturor persoanelor altele decât conducătorul vehiculului culpabil.
(2) Membrii familiei asiguratului, ai conducătorului de vehicul sau ai oricărei alte persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicul şi este acoperită de asigurarea obligatorie RCA nu sunt excluşi de la beneficiul asigurării pentru propriile lor vătămări corporale.
(3) Asigurarea obligatorie RCA acoperă pagubele produse de accidente de vehicule pietonilor, cicliştilor şi altor utilizatori nemotorizaţi ai drumurilor, care, în urma unui accident de vehicul, au dreptul la o despăgubire de asigurare în limitele de răspundere prevăzute de prezenta lege.
(4) Prezentul articol nu aduce atingere răspunderii civile ori valorii despăgubirii de asigurare.
Articolul 16. Clauze contractuale de excludere
(1) Asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri de asigurare pentru:
a) cazurile în care asiguratul nu este culpabil de producerea accidentului;
b) cazurile în care accidentul a fost produs din culpa exclusivă a persoanei păgubite;
c) cazurile în care accidentul a fost produs din culpa exclusivă a unei persoane terţe, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art.14 alin.(3) lit.d);
d) daunele produse bunurilor ce aparţin conducătorului vehiculului culpabil de producerea accidentului, precum şi pentru vătămările corporale sau decesul acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri de asigurare;
e) daunele produse bunurilor ce aparţin persoanei fizice sau juridice, dacă au fost provocate de un vehicul aflat în proprietatea şi/sau în utilizarea aceleiaşi persoane fizice sau juridice, care a îndeplinit obligaţia de asigurare obligatorie RCA, şi care este condus de un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau juridică;
f) cazurile în care bunurile avariate sunt utilizate de către proprietarul şi/sau utilizatorul vehiculului care a îndeplinit obligaţia de asigurare obligatorie RCA şi care a produs pagubele;
g) cazurile în care bunurile avariate şi vehiculul al căror proprietar şi/sau utilizator au îndeplinit obligaţia de asigurare obligatorie RCA fac parte din patrimoniul comun al soţilor;
h) partea din pagubă care depăşeşte limitele de răspundere stabilite prin contractul de asigurare obligatorie RCA, produsă în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite şi de numărul persoanelor responsabile de producerea accidentului;
i) amenzile de orice fel şi cheltuielile pentru procesul penal pe care ar fi obligat să le achite proprietarul, utilizatorul şi/sau conducătorul vehiculului care au îndeplinit obligaţia de asigurare obligatorie RCA, responsabili de producerea accidentului;
j) cheltuielile suportate pentru procesul penal de către proprietarul, utilizatorul şi/sau conducătorul vehiculului care au a îndeplinit obligaţia de asigurare obligatorie RCA şi sunt responsabili de producerea accidentului, chiar dacă în cadrul acestui proces s-a soluţionat şi latura civilă;
k) sumele pe care conducătorul vehiculului culpabil de producerea accidentului este obligat să le plătească pentru avarierea ori distrugerea vehiculului proprietarului şi/sau utilizatorului căruia i-a fost încredinţat vehiculul şi care au îndeplinit obligaţia de asigurare obligatorie RCA;
l) pagubele produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul, utilizatorul şi/sau conducătorul vehiculului culpabil şi persoanele păgubite a existat un contract de transport la data producerii accidentului;
m) pagubele produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul care a produs accidentul, dacă asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele păgubite cunoşteau că vehiculul respectiv era furat;
n) pagubele produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe vehicul, care sunt utilizate ca instalaţii de lucru ori ca utilaje şi constituie riscuri ale activităţii profesionale;
o) pagubele produse de accidentele de vehicule survenite în timpul operaţiilor de încărcare şi de descărcare;
p) pagubele produse în urma transportării de produse periculoase radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, de combustibili, care au determinat producerea accidentului şi agravarea pagubelor;
q) pagubele cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau în timpul războiului, dacă utilizarea are legătură directă cu respectivul atac ori război;
r) reducerea valorii bunurilor după reparaţie;
s) pagubele care au dus la poluarea mediului din cauza unui accident;
t) pagubele produse în urma dispariţiei sau distrugerii valorilor mobiliare, a banilor, a pietrelor preţioase, a obiectelor din metale preţioase şi pietre preţioase, a obiectelor de artă şi a altor obiecte ale proprietăţii intelectuale;
u) pagubele produse de exploatarea vehiculelor în cadrul întrecerilor şi antrenamentelor sportive, organizate în locuri special prevăzute pentru acestea;
v) pagubele produse în situaţiile în care răspunderea asigurătorului RCA nu începuse, încetase ori era suspendată;
w) pagubele care sunt consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv a înlocuirii temporare a vehiculului, pe baza opţiunii persoanei păgubite;
x) profitul sau venitul ratat.
(2) Persoana păgubită are dreptul să înainteze în instanţa de judecată o acţiune civilă împotriva persoanei culpabile de producerea accidentului în scopul recuperării daunelor excluse din asigurarea obligatorie RCA, conform alin.(1).
(3) Nu pot beneficia de despăgubiri de asigurare persoanele care, la data producerii accidentului, au avut posibilitatea să îşi recupereze pagubele suportate în baza unei asigurări facultative sau obligatorii, cu excepţia exercitării opţiunii prevăzute la art.24 alin.(9), ori în baza legislaţiei şi persoanele care au urcat de bunăvoie în vehiculul condus de către persoana culpabilă de producerea accidentului, dacă se dovedeşte că acestea ştiau că pentru vehiculul respectiv nu era în vigoare un contract de asigurare obligatorie RCA.
Articolul 17. Culpa comună
(1) În situaţia în care persoana păgubită a contribuit, din culpă, la producerea accidentului sau la agravarea pagubei, aceasta va fi considerată responsabilă numai pentru partea din pagubă care îi este imputabilă. În astfel de cazuri, mărimea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.
(2) În cazul în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubirea de asigurare în proporţia în care nu s-a făcut responsabilă de producerea accidentului.
Secţiunea a 3-a
Notificarea producerii cazului asigurat şi constatarea pagubelor
Articolul 18. Obligaţiile asiguratului
(1) În cazul producerii accidentului de vehicul, asiguratul este obligat:
a) să întreprindă toate acţiunile posibile pentru diminuarea pagubelor produse;
b) să notifice organele de poliţie sau alte organe de drept despre accidentul de vehicul (cu excepţia accidentelor pasibile de documentarea prin procedura de constatare amiabilă a accidentului) imediat după producerea acestuia, solicitând întocmirea actelor referitoare la cauzele şi circumstanţele producerii accidentului de vehicul, precum şi la consecinţele acestuia;
c) în cazul aplicării procedurii de constatare amiabilă a accidentului de vehicul:
– să înştiinţeze imediat asigurătorul RCA care a emis poliţa de asigurare obligatorie RCA sau BNAA-ul, în cazul deţinerii certificatului de asigurare „Carte Verde”, despre producerea accidentului pe teritoriul Republicii Moldova;
– să documenteze, fără întârziere, circumstanţele producerii accidentului de vehicul prin completarea şi semnarea de către ambii conducători de vehicule implicaţi în accident a formularului „Constatare amiabilă de accident”;
– să înregistreze datele martorilor, dacă aceştia există;
– să facă fotografii şi/sau imagini video la locul accidentului, care să cuprindă ambele vehicule accidentate, plăcile cu numerele de înmatriculare şi părţile avariate ale acestora, care să fie vizibile, şi urmele de frânare şi de cioburi de la faţa locului, dacă acestea există;
– să prezinte asigurătorului RCA, în termen de 2 zile lucrătoare de la data producerii accidentului, exemplarul său al formularului „Constatare amiabilă de accident”, completat şi semnat de către ambii conducători de vehicule implicaţi în accident;
d) să înştiinţeze, în termen de 48 de ore din momentul producerii accidentului, asigurătorul RCA care a emis poliţa de asigurare obligatorie RCA sau BNAA-ul, în cazul deţinerii certificatului de asigurare „Carte Verde”, despre producerea accidentului pe teritoriul Republicii Moldova. Conducătorii vehiculelor implicaţi în accident, care deţin poliţe de asigurare obligatorii RCA şi/sau certificate de asigurare „Carte Verde”, indiferent de rezultatele constatării vinovăţiei, sunt obligaţi să nu întreprindă de sine stătător măsuri de înlăturare a pagubelor;
e) să notifice persoanele implicate în accident şi persoana păgubită sau apropiaţii acesteia despre faptul că deţine poliţă de asigurare obligatorie RCA şi/sau certificat de asigurare „Carte Verde” şi să ofere informaţiile necesare despre asigurătorul RCA;
f) să prezinte asigurătorului RCA ori reprezentantului de despăgubiri actul privind producerea accidentului, elaborat de organul de poliţie şi de instituţiile competente, permisul de conducere valabil pentru categoria din care face parte vehiculul, certificatul de înmatriculare şi raportul de inspecţie tehnică periodică a vehiculului care a provocat accidentul;
g) să asigure, la solicitarea asigurătorului RCA, accesul la vehiculul cu care a provocat accidentul.
(2) Refuzul asiguratului de a respecta prevederile alin.(1) nu limitează dreptul persoanei păgubite de a fi despăgubită. În acest caz, asigurătorul RCA are dreptul să înainteze împotriva asiguratului acţiune de regres privind cheltuielile suplimentare aferente neîndeplinirii prevederilor menţionate.
(3) Refuzul asiguratului de a se prezenta, la solicitarea asigurătorului RCA, în legătură cu acţiunea de regres, nu limitează dreptul persoanei păgubite de a fi despăgubită.
Articolul 19. Drepturile şi obligaţiile persoanei păgubite
(1) Asiguratul transmite persoanei păgubite, la cererea acesteia, informaţiile necesare pentru formularea pretenţiilor de despăgubire, în special:
a) numele, prenumele şi adresa conducătorului vehiculului în momentul producerii accidentului;
b) denumirea şi adresa sediului persoanei juridice posesoare a vehiculului;
c) denumirea, adresa asigurătorului RCA care a emis contractul de asigurare obligatorie RCA, seria şi numărul contractului, precum şi numărul de înmatriculare/înregistrare al vehiculului ori numărul de identificare al acestuia.
(2) În cazul aplicării procedurii de constatare amiabilă a accidentului de vehicul, persoanei păgubite îi sunt opozabile obligaţiile prevăzute la art.18 alin.(1) lit.c).
(3) Drepturile persoanei păgubite prin accidentul produs pe teritoriul Republicii Moldova de vehiculul aflat în proprietatea şi/sau utilizarea asiguratului se exercită faţă de asigurătorul RCA al persoanei culpabile sau faţă de propriul asigurător RCA, în cazul decontării directe, sau prin reprezentantul de despăgubiri, în limitele de răspundere ale asigurării RCA prevăzute în prezenta lege.
(4) Drepturile persoanei păgubite prin accidentul produs pe teritoriul Republicii Moldova de vehiculul aflat în proprietatea şi/sau în utilizarea unei persoane asigurate în străinătate se exercită faţă de asigurătorul acestei persoane prin intermediul BNAA-ului, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.4 alin.(4) lit.b).
(5) Persoana păgubită are dreptul să înainteze o cerere de despăgubire către asigurătorul RCA al persoanei culpabile sau către propriul asigurător RCA, în cazul decontării directe, sau către reprezentantul de despăgubiri desemnat de acesta, indiferent dacă asiguratul a executat sau nu obligaţia de înştiinţare prevăzută la art.18 alin.(1) lit.d).
(6) Asigurătorul RCA nu are dreptul să refuze examinarea şi soluţionarea cererii de despăgubire depuse în condiţiile alin.(5).
(7) Drepturile persoanei păgubite într-un accident de vehicule se exercită faţă de BNAA, iar despăgubirile de asigurare se plătesc în limitele de răspundere stabilite la art.13 şi în condiţiile prevăzute la art.39 alin.(3) dacă:
a) vehiculul şi/sau conducătorul acestuia au fost identificaţi şi s-a stabilit că conducătorul nu a îndeplinit obligaţia de încheiere a contractului de asigurare obligatorie RCA şi/sau vehiculele nu sunt înregistrate sau nu au fost supuse înmatriculării pe teritoriul Republicii Moldova;
b) vehiculul şi/sau conducătorul acestuia au rămas neidentificaţi;
c) dacă vehiculul a fost obţinut pe cale ilicită;
d) accidentul a avut loc în perioada suspendării contractului de asigurare obligatorie RCA pentru vehicul, indiferent de persoana care a cauzat accidentul.
(8) În cazurile prevăzute la alin.(7), drepturile şi obligaţiile aferente dosarului de daune, constatarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor de asigurare, prevăzute de prezenta lege pentru asigurătorul RCA, se vor atribui şi BNAA-ului.
(9) Persoana păgubită este obligată să asigure, în termenul specificat la art.20 alin.(1) lit.d), accesul asigurătorului RCA sau al reprezentantului de despăgubiri desemnat de acesta la bunurile avariate în accidentul de vehicul, astfel încât asigurătorul RCA să poată constata valoarea reală a pagubelor.
(10) Dacă persoana păgubită nu a respectat obligaţia prevăzută la alin.(9) şi a făcut imposibilă întocmirea dosarului de daune şi/sau constatarea de către asigurătorul RCA a întinderii pagubelor, acesta din urmă este absolvit de obligaţia de a plăti despăgubirea de asigurare.
(11) Prin derogare de la alin.(9) şi (10) al prezentului articol şi art.24 alin.(11), în cazul în care în drepturile persoanei păgubite în accidentul produs pe teritoriul Republicii Moldova s-a subrogat asigurătorul de bunuri dintr-un stat terţ, asigurătorul RCA constată pagubele şi plăteşte despăgubirile de asigurare în condiţiile prezentei legi şi în baza documentelor justificative prezentate de către asigurătorul de bunuri din statul terţ.
(12) Prin derogare de la alin.(9) şi (10), asigurătorul va plăti despăgubirea de asigurare în cazul bunurilor de importanţă socială şi/sau de securitate a traficului rutier (piloni de electricitate, instalaţii de gaze naturale, parapete de la marginea carosabilului, semafoare, alte obiecte care privesc securitatea traficului rutier) avariate şi înlocuite imediat după producerea accidentelor de vehicule, cu condiţia realizării fotografiilor şi/sau a imaginilor video panoramice şi în detaliu ale bunurilor şi ale părţilor avariate ale acestora şi cu condiţia depozitării ulterioare într-un spaţiu corespunzător pentru examinarea şi stabilirea întinderii pagubelor de către asigurătorul RCA sau de către BNAA, după caz, în scopul plătirii despăgubirilor de asigurare.
Articolul 20. Drepturile şi obligaţiile asigurătorului RCA
(1) După ce a luat cunoştinţă de producerea accidentului, asigurătorul RCA este obligat:
a) să deschidă un dosar de daune;
b) să examineze formularul „Constatare amiabilă de accident”, completat în modul prevăzut de prezenta lege, prezentat de către persoana păgubită şi anexat la cererea de despăgubire, precum şi să emită fără întârziere documentul care confirmă recepţionarea şi înregistrarea cererii de despăgubire;
c) să solicite instituţiilor subordonate ale Ministerului Afacerilor Interne, organelor de drept şi instanţelor judecătoreşti, instituţiilor medicale şi altor persoane juridice de drept public şi privat informaţiile necesare pentru instrumentarea dosarului de daune sau pentru exercitarea dreptului de regres de către asigurătorul RCA, stipulate în prezenta lege, (cu excepţia accidentelor documentate, cu respectarea procedurii de constatare amiabilă), dacă asiguratul sau persoana păgubită nu a prezentat asigurătorului RCA astfel de informaţii certificate în modul corespunzător;
d) să examineze bunurile avariate şi să întocmească, în termen de până la 5 zile lucrătoare de la data primirii cererii de despăgubire depuse de persoana păgubită, un proces-verbal de constatare a pagubelor;
e) să închidă dosarul de daune privind pagubele produse de accidentul de vehicul în cel mult 30 de zile de la data depunerii de către persoana păgubită a ultimului document necesar finalizării dosarului;
f) să plătească despăgubirea de asigurare în termenele stabilite de prezenta lege.
(2) Asigurătorul RCA este obligat să ia o decizie cu privire la soluţionarea cererii de despăgubire şi să plătească despăgubirea de asigurare în cel mult 30 de zile de la data depunerii cererii de despăgubire – în cazul dosarului de daune complet şi în cel mult 90 de zile – în cazul dosarului de daune incomplet. Decizia cu privire la soluţionarea cererii de despăgubire se comunică persoanei păgubite în termen de 5 zile lucrătoare de la data adoptării, în mod obligatoriu, cu confirmarea expedierii.
(3) În cazul în care asiguratul contestă în instanţa de judecată actele emise de către organele de constatare a circumstanţelor producerii cazului asigurat, inclusiv deciziile adoptate referitoare la stabilirea culpei asiguratului în producerea cazului asigurat, şi informează asigurătorul RCA cu privire la aceasta, asigurătorul RCA are dreptul să suspende examinarea cererii de despăgubire în partea ce ţine de plătirea despăgubirii de asigurare până la emiterea hotărârii judecătoreşti definitive privind stabilirea culpei.
(4) Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la alin.(2) sau le îndeplineşte necorespunzător, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea de asigurare, acestuia i se aplică o penalitate de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculată pe baza sumei totale de despăgubire cuvenită sau a diferenţei de sumă neplătită. Plata penalităţilor se face odată cu plata despăgubirii de asigurare.
(5) Pe durata suspendării examinării cererii de despăgubire în condiţiile alin.(3) şi pe perioada în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces judiciar privind stabilirea culpei, prevederile alin.(4) nu se aplică.
Articolul 21. Constatarea amiabilă a accidentului de vehicul
(1) Procedura de constatare amiabilă a accidentului de vehicul (în continuare – procedură de constatare amiabilă) este o soluţie de constatare a faptelor, a circumstanţelor şi a persoanei culpabile de producerea accidentului, alternativă procedurii aplicate de angajaţii organelor de poliţie, ai unităţilor de pompieri şi ai procuraturii, şi este aplicabilă doar cu condiţia exprimării benevole a voinţei ambilor conducători de vehicule implicaţi în accident.
(2) Procedura de constatare amiabilă constă în completarea şi semnarea de către conducătorii de vehicule implicaţi în accident a formularului „Constatare amiabilă de accident”, cu indicarea persoanei care îşi asumă responsabilitatea de producerea accidentului, care, ulterior, este prezentat asigurătorului RCA al persoanei presupuse responsabile de accident împreună cu cererea de despăgubire.
(3) Procedura de constatare amiabilă se aplică cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) în accident sunt implicate doar două vehicule;
b) accidentul este soldat cu daune materiale nesemnificative în limita prevăzută la art.13 alin.(1) lit.c);
c) accidentul nu s-a soldat cu vătămări corporale şi/sau cu deteriorarea bunurilor (instalaţii rutiere, piloni, garduri, clădiri etc.) altele decât vehiculele implicate în accident;
d) ambii conducători de vehicule implicaţi în accident îşi exprimă consimţământul privind documentarea accidentului prin procedura de constatare amiabilă şi consensul privind circumstanţele producerii accidentului şi daunele vizibile cauzate vehiculelor implicate, iar persoana responsabilă de producerea accidentului îşi recunoaşte culpa;
e) conducătorii de vehicule implicaţi în accident au posibilitatea de a face fotografii şi/sau imagini video la locul accidentului de vehicul;
f) conducătorii de vehicule implicaţi în accident înregistrează datele martorilor dacă este posibil acest lucru.
În cazul neîndeplinirii cumulative a condiţiilor menţionate la alin.(3) lit.a) şi lit.c)–f), formularul „Constatare amiabilă de accident”, completat şi semnat de către conducătorii de vehicule implicaţi în accident, devine nul, iar accidentul de vehicul urmează a fi documentat de către organele competente.
(4) Forma şi conţinutul formularului „Constatare amiabilă de accident”, precum şi normele privind utilizarea acestui formular, se aprobă de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare, cu avizul organelor de poliţie. Formularul „Constatare amiabilă de accident” se eliberează asiguratului gratuit. Se interzice introducerea în formularul respectiv a informaţiilor altele decât cele prevăzute în actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.
(5) Formularul „Constatare amiabilă de accident” prevede, în mod obligatoriu, informaţiile despre circumstanţele producerii accidentului, datele de identificare ale conducătorilor şi ale vehiculelor implicate în accident, datele din poliţa de asigurare obligatorie RCA şi/sau certificatul de asigurare „Carte Verde” (în cazul vehiculului aflat în proprietatea şi/sau în utilizarea unei persoane asigurate în străinătate), datele despre daunele produse vehiculelor implicate, precum şi alte informaţii stabilite în actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare. Formularul „Constatare amiabilă de accident” conţine două pagini autocopiative, ambele având aceeaşi valoare juridică, şi se eliberează asiguratului de către asigurătorul RCA odată cu poliţa de asigurare obligatorie RCA sau la solicitare.
(6) În cazul aplicării procedurii de constatare amiabilă, cererea de despăgubire se depune de către persoana păgubită la asigurătorul RCA al persoanei culpabile sau către propriul asigurător RCA, în cazul decontării directe, cu anexarea formularului „Constatare amiabilă de accident”, completat şi semnat de către ambele părţi, în baza acestuia fiind deschis dosarul de daune.
(7) În cazul accidentului de vehicul documentat prin procedura de constatare amiabilă, asigurătorul RCA are dreptul să refuze plătirea despăgubirii de asigurare dacă nu au fost întrunite condiţiile prevăzute la alin.(3) din prezentul articol, cu excepţia condiţiei de la lit.b) a alineatului menţionat, caz în care asigurătorul RCA plăteşte despăgubirea de asigurare în limita prevăzută la art.13 alin.(1) lit.c). Refuzul asigurătorului RCA de a plăti despăgubirea de asigurare nu limitează dreptul părţilor de a se adresa organelor sau instituţiilor competente pentru stabilirea circumstanţelor accidentului de vehicul şi de a înainta, în baza documentelor de constatare, întocmite de aceste organe sau instituţii, o cerere suplimentară de despăgubire, în modul prevăzut de prezenta lege.
(8) Asigurătorul RCA are dreptul să refuze plătirea despăgubirii de asigurare dacă formularul „Constatare amiabilă de accident” este completat în mod ilizibil, este incomplet şi conţine date contradictorii sau eronate, cu excepţia cazului în care asiguratul sau persoana păgubită a contribuit la înlăturarea erorilor.
(9) În cazul în care asigurătorul RCA nu este de acord că persoana identificată este recunoscută ca fiind responsabilă de accident în baza formularului „Constatare amiabilă de accident” sau în cazul în care asiguratul îşi retrage admiterea responsabilităţii, asigurătorul RCA plăteşte despăgubirea de asigurare în termenele stabilite de prezenta lege şi are dreptul să solicite instanţei de judecată, în termen de 15 zile de la data plătirii despăgubirii de asigurare, examinarea în fond a formularului „Constatare amiabilă de accident”, stabilirea responsabilităţii şi, după caz, încasarea despăgubirii de la asigurătorul RCA al persoanei recunoscute ca fiind responsabilă de accident de către instanţa de judecată.
(10) Dosarul de daună deschis în urma accidentului de vehicul, documentat prin procedura de constatare amiabilă, se instrumentează conform procedurii generale prevăzute de prezenta lege.
(11) Organele şi instituţiile competente pentru stabilirea circumstanţelor accidentului de vehicul nu au dreptul să refuze întocmirea dosarului contravenţional în condiţiile Codului contravenţional în cazul în care formularul „Constatare amiabilă de accident”, completat şi semnat de către conducătorii de vehicule implicaţi în accident, devine nul.
[Art.21 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 22. Dosarul de daune. Stabilirea pagubelor
(1) În cazul producerii unui caz acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, persoana păgubită are dreptul să depună cererea de despăgubire la asigurătorul RCA al persoanei culpabile sau la asigurătorul propriu RCA, în cazul decontării directe, sau la BNAA, în cazul apariţiei unui risc acoperit de acesta, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Forma şi conţinutul cererii de despăgubire sunt unice pentru toţi asigurătorii RCA şi se stabilesc prin actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare. Cererea de despăgubire poate fi completată şi prin utilizarea mijloacelor electronice.
(3) Odată cu deschiderea dosarului de daune, asigurătorul RCA sau, după caz, BNAA eliberează persoanei păgubite, în scris, lista documentelor necesare, dar nu mai multe decât cele menţionate la alin.(4), pentru închiderea dosarului de daune şi pentru plata despăgubirii.
(4) În dosarul de daune se includ în mod obligatoriu următoarele documente:
a) copiile de pe documentele de constatare a faptelor şi a circumstanţelor în care s-a produs accidentul de vehicul, întocmite de către angajaţii organelor de poliţie, ai unităţilor de pompieri, ai procuraturii, ai instituţiilor medicale, sau formularul „Constatare amiabilă de accident”, după caz;
b) explicaţia asiguratului sau utilizatorului de vehicul privind producerea accidentului, cu excepţia cazurilor de vătămări corporale grave ori de deces al acestora în urma accidentului sau de eschivare de la răspundere;
c) cererea persoanei păgubite privind constatarea pagubei şi plătirea despăgubirii de asigurare;
d) procesul-verbal de constatare a pagubelor;
e) procesul-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, după caz;
f) devizul cheltuielilor de reparaţie şi/sau de înlocuire a părţilor sau pieselor avariate, cu indicarea preţurilor, întocmit prin intermediul sistemului informaţional automatizat de evaluare în domeniul auto sau de către o unitate de reparaţii acceptată de părţi;
g) documentele care confirmă efectuarea reparaţiilor, înlocuirea pieselor avariate şi costul acestora, întocmite de către unitatea de reparaţii acceptată de părţi, după caz;
h) documentele care confirmă producerea vătămărilor corporale sau decesul;
i) hotărârea judecătorească definitivă privind plătirea despăgubirilor de asigurare, după caz;
j) copiile de pe documentele primare, care confirmă plata despăgubirilor de asigurare;
k) confirmarea scrisă a persoanei păgubite cu privire la lipsa pretenţiilor faţă de asigurătorul RCA. Confirmarea trebuie să fie întocmită în două exemplare semnate, câte un exemplar pentru fiecare parte, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.29 alin.(3);
l) angajamentul scris prin care persoana păgubită se obligă să restituie despăgubirea de asigurare, în cazul anulării actelor întocmite de către angajaţii organelor de poliţie, ai unităţii de pompieri, ai procuraturii, ai instituţiilor medicale sau în cazul anulării formularului „Constatare amiabilă de accident”, după caz.
(5) În cazul în care asigurătorul RCA nu a examinat bunurile avariate şi nu a încheiat un proces-verbal de constatare a pagubelor în termenul specificat la art.20 alin.(1) lit.d), persoana păgubită are dreptul să apeleze la serviciile experţilor judiciari, ale entităţilor înregistrate şi autorizate să efectueze expertize auto merceologice şi auto tehnice sau ale unităţilor de reparaţii pentru constatarea pagubelor, fără a prezenta asigurătorului RCA bunurile avariate.
(6) Procesul-verbal de constatare a pagubelor se încheie de către asigurătorul RCA, cu invitarea obligatorie a asiguratului, proprietarului şi/sau a utilizatorului de vehicul şi a persoanei păgubite, şi se semnează de către persoanele prezente la întocmirea acestuia. Reprezentanţii de despăgubiri sunt obligaţi să informeze persoana păgubită cu privire la dreptul acesteia de a consemna obiecţii în procesul-verbal.
(7) Eventualele obiecţii ale părţilor cu privire la evaluarea pagubelor constatate se menţionează în procesul-verbal sau într-o anexă la acesta. Forma şi conţinutul procesului-verbal de constatare a pagubelor sunt unice pentru toţi asigurătorii RCA şi se stabilesc prin actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.
(8) După finalizarea dosarului de daune, asigurătorul RCA este obligat să elibereze, la solicitarea persoanei păgubite, în termen de 5 zile, un extras din dosarul de daune, în care să indice numărul dosarului deschis, piesele constatate ca fiind avariate în accident şi soluţiile tehnice adoptate (reparaţie şi/sau înlocuire).
(9) Persoana păgubită are dreptul să examineze toate documentele din dosarul de daune, indiferent dacă a fost semnat acordul de despăgubire.
(10) Dacă se modifică sau se schimbă soluţiile tehnice adoptate sau dacă în timpul demontării sau reparaţiei bunului avariat se descoperă şi alte pagube produse de accident care nu au putut fi constatate iniţial, se încheie un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu invitarea persoanelor antrenate la constatarea iniţială.
(11) După finalizarea dosarului de daune şi la solicitarea persoanei păgubite, asigurătorul RCA prezintă acesteia actul de evaluare sau devizul cheltuielilor de reparaţie şi/sau de înlocuire a părţilor componente ori a pieselor avariate, cu indicarea preţurilor, sau alte documente în baza cărora a stabilit cuantumul despăgubirii de asigurare.
[Art.22 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 23. Informaţia despre accident
(1) Instituţiile subordonate ale Ministerului Afacerilor Interne, organele de drept şi instanţele judecătoreşti, instituţiile medicale şi alte persoane juridice de drept public şi privat, care dispun de informaţiile necesare pentru instrumentarea dosarului de daune sau pentru exercitarea dreptului de regres al asigurătorului RCA, prezintă obligatoriu asiguratului şi/sau persoanei păgubite documente şi date, în mod gratuit, în termen de 15 zile lucrătoare, la cererea asigurătorului RCA.
(2) Ministerul Afacerilor Interne, Agenţia Servicii Publice şi Agenţia Naţională Transport Auto prezintă informaţiile necesare pentru buna funcţionare a Sistemului informaţional automatizat de stat în domeniul asigurărilor obligatorii RCA în mod continuu şi în timp util.
Secţiunea a 4-a
Stabilirea şi plata despăgubirilor şi indemnizaţiilor de asigurare
Articolul 24. Stabilirea despăgubirilor şi indemnizaţiilor de asigurare
(1) Cuantumul despăgubirii de asigurare se stabileşte în baza unui acord încheiat între persoana păgubită şi asigurătorul RCA, întocmit pe suport de hârtie, în formă scrisă, sau prin mijloace electronice. În cazul în care părţile nu au ajuns la nicio înţelegere, asigurătorul RCA plăteşte despăgubirea de asigurare în cuantumul stabilit, iar persoana păgubită are dreptul să conteste decizia asigurătorului în instanţa de judecată.
(2) În cazul stabilirii cuantumului despăgubirii de asigurare prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanei păgubite în accidentul de vehicul aflat în proprietatea şi/sau în utilizarea unui asigurat din Republica Moldova se exercită faţă de asigurătorul RCA, în limitele obligaţiei acestuia, conform prezentei legi.
(3) Acordul încheiat între persoana păgubită şi asigurătorul RCA are caracter total, necondiţionat, definitiv şi stinge toate pretenţiile ce decurg din pagubele care existau sau puteau fi cunoscute la data încheierii acordului pentru pagubele ce s-au acoperit pe această cale, cu excepţia cazului în care, ulterior plăţii despăgubirii pentru vătămări corporale, starea de sănătate a persoanei păgubite s-a agravat ori a intervenit decesul acesteia ca urmare a aceluiaşi accident.
(4) În cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile de asigurare pot fi stabilite în baza unui acord între persoana păgubită şi asigurătorul RCA, înainte de data pronunţării unei sentinţe definitive şi irevocabile, cu condiţia că această culpă nu trezeşte îndoieli.
(5) În cazul avarierii sau distrugerii de bunuri, despăgubirile de asigurare se stabilesc în conformitate cu prezenta lege, ţinându-se cont de pretenţiile formulate de către persoana păgubită, fără a se depăşi diferenţa dintre valoarea acestor bunuri la momentul producerii accidentului şi valoarea rămasă şi limita maximă a despăgubirilor de asigurare prevăzută de prezenta lege.
(6) În cuantumul despăgubirilor de asigurare se includ următoarele cheltuieli suportate de persoana păgubită pentru:
a) acţiunile de diminuare a pagubelor;
b) transportarea bunurilor la locul de reparaţie ori la parcare sau depozitare;
c) cazul asigurat şi procesul civil;
d) expertiza tehnică efectuată la cererea acesteia, conform art.22 alin.(5).
(7) Cheltuielile enumerate la alin.(6) se rambursează doar în cazul prezentării documentelor justificative.
(8) Dacă în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor autorităţile publice competente nu au stabilit elemente determinante cu privire la cauzele şi împrejurările producerii accidentului de vehicul ori la pagubele cauzate, aceste elemente pot fi dovedite de părţile interesate, folosindu-se orice metodă prevăzută de legislaţie.
(9) Dacă, la data producerii accidentului de vehicul, persoana păgubită are în vigoare un contract de asigurare de bunuri pentru bunurile avariate sau distruse prin accidentul de vehicul, aceasta poate opta pentru a fi despăgubită în temeiul acelui contract sau în temeiul contractului de asigurare obligatorie RCA.
(10) În cazul în care persoana păgubită se adresează asigurătorului cu care are încheiat un contract de asigurare de bunuri în scopul recuperării pagubelor, constatarea circumstanţelor accidentului de vehicul, soluţiile tehnice adoptate, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor de asigurare vor fi opozabile asigurătorului RCA al persoanei culpabile care deţine contract de asigurare obligatorie RCA, în limitele prevederilor prezentei legi, dacă asigurătorul de bunuri a respectat procedura de invitare a asigurătorului RCA al persoanei culpabile, prevăzută la alin.(11).
(11) Asigurătorul care are încheiat un contract de asigurare de bunuri cu persoana păgubită este obligat să invite la procesul de constatare a pagubei persoana culpabilă şi asigurătorul RCA al acesteia, probând invitaţia printr-un document justificativ. Neprezentarea asigurătorului RCA al persoanei culpabile la data şi locul stabilit nu împiedică asigurătorul de bunuri să constate şi să evalueze pagubele ce vor fi opozabile asigurătorului RCA absent de la procesul de constatare, în limitele prevederilor prezentei legi.
(12) Pentru respectarea prevederilor alin.(11), asigurătorul cu care persoana păgubită are încheiat un contract de asigurare de bunuri recuperează de la asigurătorul RCA al persoanei culpabile despăgubirea de asigurare plătită persoanei păgubite, în limitele stabilite de prezenta lege, pentru unul şi acelaşi accident de vehicul.
Articolul 25. Stabilirea despăgubirilor de asigurare în cazul avarierii sau distrugerii vehiculului
(1) Despăgubirea de asigurare pentru avarierea sau distrugerea vehiculului nu poate depăşi:
a) valoarea pagubei real suportate;
b) diferenţa dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă;
c) limita despăgubirii de asigurare prevăzută de prezenta lege.
(2) În cazul daunei totale, valorile menţionate la alin.(1) lit.b) sunt determinate de către asigurătorul RCA prin personalul propriu sau prin servicii externalizate efectuate de către o entitate înregistrată şi autorizată să efectueze expertize auto merceologice şi auto tehnice. Persoana păgubită poate opta pentru repararea vehiculului în limita valorii determinate conform alin.(1) lit.b), dacă cerinţele tehnice permit repararea vehiculului, sau poate opta pentru soluţionarea cazului ca daună totală prin plata diferenţei dintre valoarea vehiculului şi valoarea rămasă.
(3) În cazul daunei parţiale, valoarea pagubei real suportate de vehicul este egală cu costul reparaţiei părţilor componente sau al pieselor avariate ori, dacă este necesar, cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cu cheltuielile pentru materiale, pentru lucrările de demontare şi asamblare aferente reparaţiilor şi/sau înlocuirilor necesare.
(4) Prin părţi componente sau piese care trebuie înlocuite se înţeleg cele a căror reparaţie sau folosinţă nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic, din cauza gradului înalt de avariere, ori cele a căror reparaţie este posibilă, dar costul acesteia, inclusiv cheltuielile pentru materiale, pentru demontare şi asamblare, depăşeşte valoarea de nou a părţii componente sau a piesei respective.
(5) Costul reparaţiei vehiculului se stabileşte în baza documentelor eliberate de către unitatea de reparaţii acceptată de părţi.
(6) Se consideră necesară revopsirea integrală a vehiculului atunci când minimum 50% din suprafaţa exterioară totală a vehiculului este avariată.
(7) Preţurile materialelor, ale părţilor componente şi ale pieselor înlocuitoare sunt cele practicate de către unităţile de reparaţii.
(8) În cazul în care părţile componente, piesele sau materialele necesare pentru repararea vehiculului sunt cumpărate în valută străină, costul acestora este egal cu costul de achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuieli de transport, taxe vamale şi taxa pe valoarea adăugată aferentă, echivalent în lei la cursul oficial de schimb al leului moldovenesc, valabil la data plăţii facturii. În astfel de cazuri, costul părţilor componente, al pieselor sau al materialelor (cu condiţia că acestea sunt comercializate în Republica Moldova) nu va depăşi preţul de vânzare practicat de către unităţile de reparaţii din Republica Moldova.
(9) Dacă pentru unele părţi componente ale vehiculului nu există preţuri practicate de către unităţile de reparaţii, valoarea de nou a acestora se stabileşte în baza preţurilor din cataloagele pieselor de schimb sau, în lipsa acestora, prin analogie cu preţurile părţilor componente ale unor vehicule similare.
(10) În procesul evaluării pagubei, atunci când este necesară înlocuirea părţilor componente şi a pieselor avariate, în cazul plătirii despăgubirii de asigurare prin virament în contul bancar al unităţii de reparaţii, cuantumul despăgubirii de asigurare urmează a fi stabilit de către asigurătorul RCA, ţinând cont de următoarele:
a) pentru vehiculele cu o vechime de până la 3 ani de la anul producerii şi un parcurs de până la 100000 km, costul reparaţiei vehiculului se stabileşte în baza documentelor emise de către unitatea de reparaţii acceptată de părţi sau de către cea indicată în certificatul de garanţie valabil. În acest caz, la reparaţia vehiculului se vor utiliza părţi componente şi piese originale noi;
b) pentru vehiculele cu o vechime de peste 3 ani de la anul producerii şi/sau un parcurs mai mare de 100000 km, costul reparaţiei vehiculului se stabileşte în baza documentelor emise de către unitatea de reparaţii acceptată de părţi. În acest caz, la reparaţia vehiculului se vor utiliza părţi componente şi piese noi fabricate în bază de licenţă (piese after market) sau originale foste în folosinţă care corespund cerinţelor tehnice şi de securitate rutieră şi sunt disponibile pe piaţa autohtonă. În cazul în care părţile componente şi piesele noi fabricate în bază de licenţă sau cele originale foste în folosinţă nu sunt disponibile pe piaţa autohtonă, paguba real suportată pentru vehicule se va determina conform preţului părţilor componente şi pieselor originale noi. În cazul în care părţile nu ajung la un acord cu privire la unitatea de reparaţie, despăgubirea de asigurare se va determina conform alin.(12)–(14).
(11) În scopul prevăzut la alin.(10), la calculul vechimii vehiculului se vor lua în considerare un număr întreg de ani calculaţi de la 1 ianuarie din anul producerii vehiculului până la data survenirii cazului asigurat.
(12) Asigurătorii RCA vor determina costul reparaţiei vehiculelor, al materialelor, al părţilor componente şi al pieselor înlocuitoare exclusiv, cu aplicarea sistemelor informaţionale automatizate de evaluare în domeniul auto, care corespund cerinţelor stabilite în actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.
(13) În cazul dezacordului persoanei păgubite privind cuantumul despăgubirii de asigurare, stabilit conform alin.(10) şi (12), cu excepţia cazului în care reparaţia a fost deja efectuată de către unitatea de reparaţii, costul reparaţiei vehiculelor, al materialelor, al părţilor componente şi al pieselor înlocuitoare se va determina de către asigurătorul RCA, ţinând cont de sistemele informaţionale automatizate de evaluare în domeniul auto ce corespund cerinţelor stabilite în actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare. Valoarea tarifului orei de manoperă este stabilită prin actul normativ al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, în condiţiile aplicabile Republicii Moldova. La determinarea valorii de reparaţie, conform prezentului alineat, nu se vor aplica cheltuielile de transport, taxele vamale şi taxa pe valoare adăugată.
(14) Actele de evaluare a despăgubirii de asigurare, întocmite fără respectarea prevederilor prezentului articol, nu pot servi drept temei pentru plătirea despăgubirii de asigurare.
(15) Orice expertiză judiciară sau extrajudiciară, care are drept scop stabilirea despăgubirii de asigurare, trebuie efectuată, în mod obligatoriu, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
[Art.25 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 26. Stabilirea indemnizaţiilor în cazul vătămării corporale şi/sau al decesului
(1) În cazul vătămării corporale, indemnizaţia de asigurare pentru pierderea veniturilor va include:
a) diferenţa dintre salariul mediu lunar net al persoanei păgubite, stabilit conform legislaţiei privind modul de calcul al salariului mediu, şi indemnizaţia primită din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru perioada incapacităţii temporare de muncă, probată cu documente justificative de la instituţiile competente – pentru persoanele salariate;
b) venitul mediu lunar net declarat instituţiilor competente şi probat cu documente justificative, pentru ultimele 12 luni, din activităţi desfăşurate de către persoana păgubită, pentru perioada incapacităţii temporare de muncă, dar care nu va fi mai mic decât suma coşului minim de consum – pentru persoanele care nu au calitatea de salariat;
c) o indemnizaţie egală cu suma coşului minim de consum, pentru perioada incapacităţii temporare de muncă, determinată conform declaraţiilor prezentate instituţiilor competente şi probată cu documente justificative – pentru persoanele păgubite care, la momentul survenirii cazului asigurat, nu întrunesc niciuna din exigenţele stabilite la lit.a) şi b).
(2) În cazul vătămărilor corporale se compensează şi eventualele cheltuieli generate de accident, inclusiv cheltuielile de transport ale persoanei accidentate, de tratament, protezare, spitalizare, recuperare, îngrijire, alimentaţie specială conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, care nu sunt suportate din fondurile de asigurări medicale obligatorii, conform legislaţiei. Cheltuielile menţionate se stabilesc în baza preţurilor practicate de către instituţiile din Republica Moldova, conform documentelor eliberate de acestea sau în cazurile în care niciuna dintre instituţiile respective nu practică serviciile nominalizate, conform documentelor justificative eliberate de către instituţiile din străinătate.
(3) În cazul stabilirii dizabilităţii ca urmare a vătămărilor corporale, indemnizaţia de asigurare va include diferenţa dintre venitul mediu lunar net, determinat în conformitate cu alin.(1), şi pensia de dizabilitate pe perioada dizabilităţii, în limitele prevederilor prezentei legi.
(4) În caz de deces al persoanei păgubite, indemnizaţia de asigurare se stabileşte prin acordul dintre succesorii acesteia şi asigurătorul RCA şi include:
a) venitul mediu lunar net, determinat în conformitate cu alin.(1), minus indemnizaţiile primite din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat pentru persoanele care s-au aflat la întreţinerea defunctului şi care aveau dreptul la pensie de întreţinere din partea acestuia;
b) cheltuielile de înmormântare – în cuantum de 4 salarii medii lunare pe economie, stabilite la data survenirii accidentului de vehicul.
(5) În cazul vătămărilor corporale sau al decesului cauzat de accidentul de vehicul, persoana păgubită, după caz, succesorii acesteia pot solicita prejudiciu moral în limita prevăzută de prezenta lege.
Articolul 27. Stabilirea despăgubirilor de asigurare în cazul vătămării sau pieirii animalelor
(1) Cuantumul despăgubirii de asigurare pentru vătămarea sau pieirea animalelor într-un accident de vehicul se stabileşte în baza preţului animalelor de pe piaţa locală la data producerii accidentului. Cheltuielile de tratament al animalelor vor fi rambursate de către asigurătorul RCA în baza documentelor justificative prezentate de proprietarul lor.
(2) Persoana păgubită va prezenta adeverinţa de la autoritatea competentă, care confirmă dreptul de proprietate asupra animalelor vătămate sau pierite.
(3) La calcularea despăgubirii de asigurare, în cazul animalelor vătămate care trebuie sacrificate şi a căror carne poate fi valorificată, se ia în considerare costul cărnii valorificate.
Articolul 28. Stabilirea despăgubirilor de asigurare în caz de avariere sau distrugere de alte bunuri
(1) Despăgubirile de asigurare pentru avarierea sau distrugerea de bunuri cauzate de accidentul de vehicul, altele decât cele prevăzute la art.25 şi 27, se stabilesc în funcţie de:
a) avariere – costul reparaţiei, în limitele de răspundere prevăzute la art.13 alin.(1) lit.a);
b) dauna totală – valoarea de piaţă minus costul materialelor rămase.
(2) Documentele tehnice (costurile de reparaţie şi alte cheltuieli), prezentate de către persoana păgubită, se iau în considerare la stabilirea despăgubirii de asigurare după verificarea acestora de către asigurătorul RCA.
Articolul 29. Plata despăgubirilor de asigurare
(1) Asigurătorul RCA este obligat să plătească despăgubirile de asigurare în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei cu privire la soluţionarea cererii de despăgubire şi să accepte cererea persoanei păgubite privind modalitatea de plată a despăgubirii de asigurare, care poate fi:
a) în numerar;
b) prin virament în cont bancar;
c) prin virament în contul bancar al unităţii de reparaţii care a efectuat sau va efectua reparaţia.
(2) Cererea privind obiecţiile referitoare la cuantumul despăgubirii de asigurare este înaintată asigurătorului RCA în termen de 5 zile de la finalizarea dosarului de daune, urmând ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la data înştiinţării, asigurătorul RCA să soluţioneze cererea respectivă.
(3) Dacă persoana păgubită nu este de acord cu decizia asigurătorului RCA privind cuantumul despăgubirii de asigurare, asigurătorul plăteşte totuşi despăgubirea de asigurare în cuantumul stabilit şi persoana păgubită are dreptul să conteste decizia asigurătorului RCA în instanţa de judecată.
(4) Despăgubirea de asigurare nu poate fi urmărită de către creditorii asiguratului sau ai persoanei păgubite.
(5) Despăgubirea de asigurare se plăteşte de către asigurătorul RCA nemijlocit persoanei fizice sau juridice păgubite, dacă aceasta nu a fost despăgubită de către persoana asigurată, sau unităţii de reparaţii, dacă în acordul dintre persoana păgubită şi asigurător nu este stabilit altfel.
(6) Despăgubirea de asigurare se plăteşte asiguraţilor, total sau parţial, dacă acestea probează că au despăgubit persoanele păgubite în conformitate cu prevederile prezentei legi şi că despăgubirea de asigurare nu urmează a fi recuperată conform art.30.
(7) În cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul asigurării facultative, oricare diferenţă de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie RCA rămâne pe contul asigurării facultative, fără a fi recuperată de la asigurat, dacă despăgubirea de asigurare plătită din asigurarea facultativă nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii care poate fi acordată de către asigurătorul RCA pentru paguba produsă în acelaşi accident de vehicul, în conformitate cu legislaţia.
Articolul 30. Regresul asigurătorului RCA
(1) Asigurătorul RCA care a plătit despăgubirea de asigurare are dreptul sa înainteze acţiune de regres în limitele acestei sume în cazul în care:
a) nu a fost îndeplinită obligaţia de încheiere a unui contract de asigurare obligatorie RCA, în condiţiile art.8 alin.(3) şi (4);
b) vehiculul nu dispune de raport de inspecţie tehnică periodică, valabil la momentul producerii accidentului;
c) accidentul a fost produs cu intenţie sau a fost produs în timpul comiterii intenţionate a unei infracţiuni;
d) accidentul a fost produs în timpul când făptuitorul infracţiunii săvârşite a încercat să evadeze de la forţele de ordine;
e) vehiculul era condus cu încălcarea regulilor privind dreptul de conducere, constatată în condiţiile Codului contravenţional;
f) conducătorul vehiculului a părăsit locul accidentului contrar prevederilor legale care reglementează circulaţia rutieră pe drumurile naţionale şi cele locale;
g) conducătorul vehiculului era în stare de ebrietate survenită în urma consumului de alcool, droguri şi/sau alte substanţe cu efecte similare ori conducătorul vehiculului a refuzat testarea alcoolscopică ori narcologică sau după caz, examinarea medicală cu recoltarea probelor biologice, cu excepţia celor prevăzute la art.21 alin.(7).
(2) Asigurătorul RCA are dreptul să solicite persoanei culpabile de producerea accidentului de vehicul şi/sau persoanei păgubite recuperarea cheltuielilor suportate în legătură cu instrumentarea dosarului de daune deschis în temeiul cererii de despăgubire neîntemeiată.
Articolul 31. Decontarea directă dintre asigurătorii RCA
(1) Asigurătorii RCA pot oferi, în mod voluntar, decontare directă asiguraţilor. Decontarea directă dintre asigurătorii RCA este aplicabilă la îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) accidentele de vehicul se produc pe teritoriul Republicii Moldova;
b) vehiculele implicate în accident sunt înmatriculate în Republica Moldova;
c) daunele sunt produse exclusiv vehiculelor;
d) ambele vehicule implicate în accident dispun de asigurare obligatorie RCA valabilă la data cazului asigurat;
e) pagubele exclud vătămările corporale, decesul şi prejudiciile morale;
f) asigurătorii RCA dispun de unul dintre sistemele informaţionale automatizate de evaluare în domeniul auto care corespund cerinţelor stabilite în actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.
(2) Procedura de decontare directă se stabileşte prin actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.
(3) Decontarea directă nu aduce atingere dreptului persoanei păgubite în accidentul de vehicul, al cărui proprietar şi/sau utilizator a îndeplinit obligaţia de asigurare obligatorie RCA, de a institui proceduri pentru recuperarea despăgubirii împotriva asigurătorului RCA al persoanei culpabile de producerea accidentului de vehicul.
(4) În cazul în care persoana păgubită se adresează asigurătorului RCA cu care are încheiat contract de asigurare obligatorie RCA în scopul recuperării despăgubirii, constatarea circumstanţelor accidentului de vehicul, soluţiile tehnice adoptate, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor de asigurare vor fi opozabile asigurătorului RCA al persoanei culpabile care deţine contract de asigurare obligatorie RCA, în limitele prevederilor prezentei legi, dacă asigurătorul RCA al persoanei păgubite a respectat procedura de invitare a asigurătorului RCA al persoanei culpabile prevăzută la alin.(5).
(5) Asigurătorul RCA al persoanei păgubite este obligat să invite la procesul de constatare a pagubei persoana culpabilă şi asigurătorul RCA al acesteia, probând invitaţia printr-un document justificativ. Neprezentarea asigurătorului RCA al persoanei culpabile la data şi locul stabilit nu împiedică asigurătorul RCA al persoanei păgubite să constate şi să evalueze pagubele ce vor fi opozabile asigurătorului RCA absent de la procesul de constatare, în limitele prevederilor prezentei legi.
(6) Pentru respectarea prevederilor alin.(5), asigurătorul RCA al persoanei păgubite recuperează de la asigurătorul RCA al persoanei culpabile despăgubirea de asigurare plătită persoanei păgubite, în limitele stabilite de prezenta lege pentru unul şi acelaşi accident de vehicul.
[Art.31 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Capitolul III
BIROUL NAŢIONAL AL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE
Secţiunea 1
Organizarea şi funcţionarea Biroului Naţional
al Asigurătorilor de Autovehicule
Articolul 32. Organizarea BNAA-ului
(1) BNAA este o asociaţie profesională, necomercială, independentă şi autonomă, bazată pe principiul apartenenţei obligatorii a tuturor societăţilor de asigurare, care, în condiţiile legii, au dreptul de a desfăşura în Republica Moldova activitate de asigurare obligatorie RCA.
(2) BNAA deţine competenţe de reprezentare şi îndeplineşte prerogativele şi atribuţiile de birou naţional în Consiliul Birourilor, precum şi calitatea de membru al acestuia.
(3) BNAA îşi desfăşoară activitatea în baza propriului statut, a prezentei legi, a reglementărilor Consiliului Birourilor, a actelor normative ale Băncii Naţionale a Moldovei şi a altor acte normative.
(4) Statutul BNAA-ului şi modificările acestuia se aprobă de către Adunarea generală a membrilor BNAA şi se înregistrează în modul stabilit de legislaţie, cu avizul prealabil al Băncii Naţionale a Moldovei.
(5) Activitatea, patrimoniul şi atribuţiile BNAA-ului, Fondul de protecţie a victimelor străzii şi Fondul de compensare sunt supuse supravegherii de către Banca Naţională a Moldovei în conformitate cu legislaţia.
[Art.32 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 33. Atribuţiile BNAA-ului
(1) BNAA îndeplineşte următoarele atribuţii de bază:
a) monitorizează activitatea membrilor săi privind exercitarea drepturilor şi respectarea obligaţiilor aferente asigurării obligatorii RCA externe;
b) gestionează şi utilizează mijloacele financiare ale Fondului de protecţie a victimelor străzii şi cele ale Fondului de compensare, constituite în temeiul prezentei legi;
c) instrumentează şi soluţionează direct sau prin intermediul corespondenţilor sau al agenţilor săi cererile de despăgubire pentru pagubele produse pe teritoriul Republicii Moldova de accidentele de vehicule înmatriculate în statele membre ale Sistemului Internaţional de Asigurări „Carte Verde”, în condiţiile şi limitele de răspundere prevăzute de prezenta lege, cu respectarea procedurilor stabilite în Regulamentul general al Consiliului Birourilor;
d) îndeplineşte funcţiile care îi sunt atribuite ca membru al Consiliului Birourilor, angajamentele care decurg din acordurile cu birourile naţionale din statele terţe şi alte funcţii, conform cerinţelor actelor normative care reglementează Sistemul Internaţional de Asigurări „Carte Verde”;
e) reprezintă Republica Moldova în relaţiile externe din cadrul Consiliului Birourilor;
f) reprezintă direct sau prin intermediarii desemnaţi interesele birourilor naţionale din statele membre ale Sistemului Internaţional de Asigurări „Carte Verde”, precum şi ale societăţilor de asigurare, membre ale birourilor naţionale, în faţa autorităţilor şi organizaţiilor naţionale, inclusiv în instanţele de judecată din Republica Moldova;
g) asigură apartenenţa Republicii Moldova la Sistemul Internaţional de Asigurări „Carte Verde” şi îndeplinirea obligaţiilor general recunoscute faţă de organizaţiile autorizate din ţările membre ale acestui sistem;
h) utilizează în comun cu Banca Naţională a Moldovei Sistemul informaţional automatizat de stat în domeniul asigurărilor obligatorii RCA;
i) stabileşte şi aplică sancţiuni, cu excepţia suspendării sau încetării calităţii de membru, pentru nerespectarea prevederilor statutului şi/sau a prevederilor Regulamentului general al Consiliului Birourilor;
j) aplică membrilor săi penalităţi în mărime de 12% anual, calculate din suma datorată de membru, începând cu data chemării BNAA-ului în garanţie şi până la data achitării efective de către membru a sumei datorate. Penalităţile aplicate se fac venit la bugetul BNAA-ului;
k) tipăreşte şi eliberează asigurătorilor RCA licenţiaţi să desfăşoare activitate de asigurare obligatorie RCA externă formulare de certificate de asigurare „Carte Verde” în termen de 30 de zile de la data efectuării plăţii de către asigurătorul RCA a costului acestor formulare sau autorizează membrii săi să le tipărească;
l) încheie acorduri de colaborare privind schimbul de informaţii cu autorităţile publice şi cu alte instituţii în vederea îndeplinirii prevederilor legale;
m) exercită alte atribuţii stabilite de prezenta lege şi de statutul său.
(2) Atribuţia BNAA-ului menţionată la alin.(1) lit.k) decade din data de la care asigurătorii RCA licenţiaţi să desfăşoare activitate de asigurare obligatorie RCA externă sunt autorizaţi să emită certificate de asigurare „Carte Verde” în format electronic, conform modelului aprobat de către Consiliul Birourilor. Certificatele de asigurare „Carte Verde”, eliberate în condiţiile alin.(1) lit.k), sunt valabile până la expirarea perioadei de acoperire a asigurării.
(3) În vederea realizării supravegherii, BNAA:
a) informează sistematic Banca Naţională a Moldovei cu privire la neonorarea obligaţiilor de către membrii săi, la practicile frauduloase ale acestora, la sancţiunile aplicate membrilor, precum şi la reclamaţiile şi sesizările venite din partea altor birouri naţionale;
b) elaborează şi prezintă Băncii Naţionale a Moldovei, în termen de 4 luni de la sfârşitul perioadei de gestiune, raportul anual de activitate şi raportul auditorului emis de către o entitate de audit care face parte dintr-o reţea internaţională înregistrată în Registrul public al entităţilor de audit, în modul prevăzut de legislaţia din domeniul auditului, cu publicarea acestora pe pagina web oficială a sa.
[Art.33 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 34. Conducerea BNAA-ului
(1) Organele de conducere ale BNAA-ului sunt:
a) Adunarea generală a membrilor;
b) Consiliul de supraveghere, condus de către un preşedinte;
c) directorul executiv.
(2) Structura organelor de conducere ale BNAA-ului, competenţa acestora, procedura de convocare şi desfăşurare a şedinţelor şi de adoptare a deciziilor se stabilesc în statutul BNAA-ului.
(3) Adunarea generală a membrilor are următoarele atribuţii exclusive:
a) aprobă statutul şi modificările la statut;
b) alege şi revocă directorul executiv, membrii Consiliului de supraveghere şi stabileşte componenţa numerică a acestuia şi durata mandatului;
c) confirmă entitatea de audit şi stabileşte onorariul de audit;
d) aprobă şi modifică devizul anual de venituri şi cheltuieli, raportul anual şi situaţiile financiare ale BNAA-ului;
e) decide cu privire la reorganizarea sau lichidarea benevolă a BNAA-ului;
f) decide cu privire la alte chestiuni care intră în sfera de competenţă a sa stabilite prin statut.
(4) Adunarea generală a membrilor adoptă hotărâri cu votul majorităţii simple a membrilor BNAA-ului prezenţi la adunare. Adunarea generală a membrilor este deliberativă dacă la adunare s-au înregistrat şi participă cel puţin 2/3 din membrii cu drept de vot.
(5) Prin derogare de la prevederile alin.(4), hotărârile Adunării generale ale membrilor ce vizează aspecte ale asigurării obligatorii RCA externe, precum şi cele ce vizează competenţele stabilite la alin.(3) lit.a), b) şi d) sunt adoptate în exclusivitate cu votul majorităţii simple a asigurătorilor RCA licenţiaţi să desfăşoare activitate de asigurare obligatorie RCA externă, prezenţi la adunare.
(6) Consiliul de supraveghere reprezintă interesele membrilor BNAA-ului în perioada dintre adunările generale ale membrilor şi în limitele atribuţiilor sale şi exercită conducerea generală şi controlul asupra activităţii BNAA-ului. Consiliul de supraveghere este subordonat Adunării generale a membrilor şi are următoarele atribuţii:
a) decide convocarea adunărilor generale, după caz;
b) elaborează şi stabileşte strategia activităţii BNAA-ului;
c) examinează, aprobă şi prezintă Adunării generale a membrilor raportul anual de activitate al BNAA-ului;
d) aprobă regulamentele interne de funcţionare, organigrama şi statul de personal din subordinea directorului executiv al BNAA-ului;
e) supraveghează colaborarea BNAA-ului cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale;
f) decide cu privire la alte aspecte care intră în sfera de competenţă a sa, astfel cum este prevăzut în statutul BNAA-ului, precum şi chestiunile adoptate de către Adunarea generală a membrilor.
(7) Procedura de alegere a membrilor Consiliului de supraveghere şi de luare a deciziilor se stabileşte în statutul BNAA-ului şi în regulamentul de funcţionare al acestuia.
(8) Membrii Consiliului de supraveghere sunt delegaţi de către membrii BNAA-ului şi nu au dreptul de a delega sau de a transmite atribuţiile lor către alte persoane.
(9) Directorul executiv reprezintă BNAA în relaţiile cu Consiliul Birourilor şi cu birourile naţionale din statele membre ale Sistemului Internaţional de Asigurări „Carte Verde”, având următoarele atribuţii exclusive:
a) organizează activitatea BNAA-ului şi ia deciziile necesare pentru asigurarea îndeplinirii activităţilor acestuia;
b) gestionează fondurile existente în cadrul BNAA-ului;
c) organizează şi administrează activitatea economico-operaţională a BNAA-ului;
d) emite avize şi propuneri Consiliului de supraveghere şi Adunării generale a membrilor cu privire la unele chestiuni care intră în sfera de competenţă a acestuia;
e) notifică, în scris, Banca Naţională a Moldovei cu privire la transmiterea datelor/informaţiilor relevante aferente entităţii de audit confirmate de Adunarea generală a membrilor;
f) monitorizează în permanenţă, cu notificarea în formă scrisă a Consiliului de supraveghere, onorarea de către membrii titulari a obligaţiilor financiare în cadrul Sistemului Internaţional de Asigurări „Carte Verde”;
g) decide alte chestiuni care intră în sfera de competenţă a directorului executiv, astfel cum este prevăzut în statut.
(10) Eliberarea formularelor certificatelor de asigurare „Carte Verde” asigurătorilor RCA licenţiaţi să desfăşoare activitate de asigurare obligatorie RCA externă, în cazul în care aceştia nu sunt autorizaţi să le tipărească, ţine de competenţa exclusivă a directorului executiv. Competenţa în cauză este valabilă până la data şi în situaţia specificate la art.33 alin.(2).
(11) Numirea în funcţie a directorului executiv al BNAA-ului se aprobă în prealabil de către Banca Naţională a Moldovei. Directorul executiv trebuie să corespundă cerinţelor stabilite pentru persoanele cu funcţie de conducere de legislaţia privind activitatea de asigurare sau de reasigurare şi de actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei şi nu are dreptul să transmită responsabilităţile sale altor persoane.
(12) Dacă directorul executiv nu îşi poate exercita atribuţiile din cauza unor circumstanţe obiective, probate prin documente justificative, atribuţiile acestuia sunt exercitate temporar de către o persoană desemnată în acest sens de către Adunarea generală a membrilor şi avizată în prealabil de către Banca Naţională a Moldovei, care trebuie să corespundă cerinţelor stabilite pentru persoanele cu funcţie de conducere de legislaţia privind activitatea de asigurare sau de reasigurare şi de actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei.
(13) Banca Naţională a Moldovei are dreptul să retragă avizul şi/sau să recomande Adunării generale a membrilor înlocuirea persoanei care deţine funcţia de director executiv dacă titularul funcţiei:
a) nu corespunde cerinţelor prevăzute în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei;
b) a fost desemnat în baza unor informaţii neveridice sau incomplete;
c) a comis încălcări ale cadrului normativ intern şi/sau internaţional aferent activităţii BNAA-ului, care au dus la producerea riscurilor semnificative şi au afectat soliditatea financiară a acestuia.
(14) Adunarea generală a membrilor notifică Banca Naţională a Moldovei despre modificarea/încetarea raporturilor de muncă cu directorul executiv, cu expunerea motivelor aferente, în termen de 5 zile de la data încetării exercitării atribuţiilor de către ultimul.
(15) În cazul prevăzut la alin.(14), Adunarea generală a membrilor desemnează un nou titular al funcţiei de director executiv cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de o lună de la data încetării exercitării atribuţiilor ex-directorului.
(16) Alte atribuţii ale organelor de conducere ale BNAA-ului sunt reglementate prin statutul BNAA-ului şi prin alte acte interne, aprobate conform legislaţiei.
[Art.34 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 35. Calitatea de membru al BNAA-ului
(1) Calitatea de membru al BNAA-ului se obţine de către asigurătorul RCA din momentul în care este licenţiat să desfăşoare activitate de asigurarea obligatorie RCA internă sau pentru asigurarea obligatorie RCA internă şi externă.
(2) Suspendarea sau retragerea licenţei pentru desfăşurarea activităţii de asigurare obligatorie RCA atrage după sine suspendarea sau retragerea calităţii de membru al BNAA-ului.
(3) Banca Naţională a Moldovei informează BNAA-ul şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare despre eliberarea, suspendarea sau retragerea licenţei pentru desfăşurarea activităţii de asigurare obligatorie RCA internă sau pentru asigurarea obligatorie RCA internă şi externă în termen de 3 zile lucrătoare de la data adoptării hotărârii.
(4) Asigurătorul care deţine calitatea de membru al BNAA-ului are drept de vot deliberativ în Adunarea generală a membrilor.
(5) Membrii BNAA-ului, care sunt licenţiaţi să desfăşoare activitate de asigurare obligatorie RCA internă şi externă, poartă răspundere comună şi solidară pentru obligaţiile din trecut, prezente şi viitoare ale BNAA-ului, asumate în cadrul Sistemului Internaţional de Asigurări „Carte Verde”.
(6) Membrii BNAA-ului, care sunt licenţiaţi să desfăşoare activitate de asigurare obligatorie RCA internă şi externă, îşi vor desfăşura activitatea în conformitate cu regulile stabilite de regulamentele interne ale Consiliului Birourilor şi în scopul menţinerii BNAA-ului în cadrul Sistemului Internaţional de Asigurări „Carte Verde”.
(7) Temei pentru suspendarea sau retragerea licenţei pentru desfăşurarea activităţii de asigurare obligatorie RCA externă de către Banca Naţională a Moldovei poate servi decizia organului de conducere al BNAA-ului privind aplicarea sancţiunilor în cazul în care:
a) BNAA primeşte 3 sau mai multe cereri justificate de chemare în garanţie într-un interval de 3 luni pentru unul şi acelaşi membru;
b) asigurătorul datorează plăţi şi cotizaţii ce rezultă din calitatea lui de membru al BNAA-ului, inclusiv pentru plata primei de reasigurare, şi nu îşi îndeplineşte obligaţiile financiare faţă de BNAA în termen de până la 90 de zile de la primirea unei notificări corespunzătoare din partea BNAA-ului.
[Art.35 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 36. Patrimoniul BNAA-ului
(1) Patrimoniul BNAA-ului se constituie din:
a) cotizaţiile de înscriere şi cotizaţiile anuale de membru, stabilite în bugetul BNAA-ului;
b) contribuţiile lunare în Fondul de protecţie a victimelor străzii şi dobânzile aferente activelor în acest fond;
c) contribuţiile lunare în Fondul de compensare şi dobânzile aferente lor;
d) venitul din activitatea de regularizare a daunelor;
e) alte surse legale de venit.
(2) Cotizaţia anuală de membru reprezintă partea asigurătorului RCA în veniturile BNAA-ului, planificate din astfel de cotizaţii, şi se determină ca o cotă procentuală din veniturile planificate. Cota procentuală este egală cu cota procentuală a primelor brute de asigurări obligatorii RCA subscrise de către asigurători în volumul total al primelor brute de asigurări RCA subscrise de toţi asigurătorii licenţiaţi să emită poliţe de asigurare RCA pentru perioada de gestiune curentă. Cotizaţia anuală de membru se determină pentru asigurarea obligatorie RCA internă şi externă separat şi se plăteşte trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare trimestrului de gestiune.
(3) Cotizaţia de înscriere reprezintă suma mijloacelor financiare pe care membrul potenţial o plăteşte la BNAA. Mărimea cotizaţiei de înscriere se stabileşte în statutul BNAA-ului şi nu poate depăşi suma de 5000 de lei.
(4) Cheltuielile aferente îndeplinirii prerogativelor şi atribuţiilor BNAA-ului în Consiliul Birourilor vor fi acoperite de partea cotizaţiei anuale de membru, stabilită pentru asigurătorii RCA licenţiaţi să desfăşoare activitate de asigurare obligatorie RCA externă.
(5) Contribuţiile lunare în Fondul de protecţie a victimelor străzii şi în Fondul de compensare devin proprietate a BNAA-ului şi nu se restituie în caz de anulare sau încetare a calităţii de membru al acestuia.
Articolul 37. Garanţia financiară externă
(1) Garanţia financiară externă se constituie de către BNAA la recomandarea, în mărimea stabilită şi în favoarea Consiliului Birourilor, pentru acoperirea pagubelor neplătite de către asigurătorii RCA, în baza contractelor de asigurare obligatorie RCA externă încheiate şi care decurg din propriile retenţii de risc.
(2) Contribuţia asigurătorului RCA la garanţia financiară externă se calculează ca raport între mărimea garanţiei şi numărul de asigurători RCA licenţiaţi să desfăşoare activitate de asigurare obligatorie RCA internă şi externă.
(3) Cota financiară a asigurătorului RCA la garanţia financiară externă nu se admite ca un activ eligibil care acoperă rezervele lor tehnice, cerinţele de capital minim şi marja de solvabilitate, fiind un activ grevat cu sarcini.
(4) În cazul obţinerii de către asigurătorul RCA a licenţei pentru desfăşurarea activităţii de asigurare obligatorie RCA internă şi externă în perioada în care este în vigoare cerinţa de menţinere a garanţiei financiare externe, BNAA recalculează contribuţiile la garanţia financiară externă şi restituie, în termen de 30 de zile de la data adoptării deciziei Băncii Naţionale a Moldovei privind eliberarea licenţei, surplusul creat prin intrarea contribuţiei asigurătorului RCA nou licenţiat asigurătorilor RCA care deţin licenţă la momentul recalculării.
(5) În cazul retragerii licenţei asigurătorului RCA pentru desfăşurarea activităţii de asigurare obligatorie RCA internă şi externă în perioada în care este în vigoare cerinţa de menţinere a garanţiei financiare externe, BNAA recalculează contribuţiile la garanţia financiară externă, iar asigurătorii RCA care deţin licenţă la momentul recalculării sunt obligaţi să suplinească insuficienţa în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a deciziei Băncii Naţionale a Moldovei privind retragerea licenţei.
(6) În cazul prevăzut la alin.(5) din prezentul articol, contribuţia asigurătorului RCA la garanţia financiară externă şi dobânda aferentă se transformă în contribuţie suplimentară a acestuia la Fondul de compensare, cu respectarea prevederilor art.40 alin.(2) lit.b).
[Art.37 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Secţiunea a 2-a
Competenţele Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule
Articolul 38. Competenţele BNAA-ului în calitate de organism de plată a despăgubirilor de asigurare
(1) Obiectivul de bază al BNAA este de a asigura protecţia intereselor persoanelor păgubite în accidente de vehicule şi de a promova stabilitatea şi dezvoltarea asigurării obligatorii RCA.
(2) Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, BNAA garantează despăgubirea de asigurare persoanelor păgubite:
a) pe teritoriul statelor membre ale Sistemului Internaţional de Asigurări „Carte Verde”, pentru pagubele produse de accidente de vehicule înmatriculate în Republica Moldova, în cazul în care asiguratul deţine un certificat de asigurare „Carte Verde”, eliberat în numele unui asigurător RCA membru al BNAA-ului;
b) pe teritoriul Republicii Moldova, pentru pagubele produse de accidente de vehicule înmatriculate în statele membre ale Sistemului Internaţional de Asigurări „Carte Verde”, ai căror proprietari şi/sau utilizatori deţin certificat de asigurare „Carte Verde”, eliberat de un asigurător membru al biroului naţional din ţara de reşedinţă, în condiţiile şi în limitele stabilite de prezenta lege, cu recuperarea ulterioară a cheltuielilor suportate din contul asigurătorului RCA al persoanei culpabile;
c) pe teritoriul Republicii Moldova, pentru pagubele produse persoanelor păgubite de accidentele de vehicule ai căror proprietari şi/sau utilizatori nu au încheiat contracte de asigurare obligatorie RCA sau de vehicule şi/sau conducători de vehicule neidentificaţi, de vehicule neînregistrate sau care nu au fost supuse înmatriculării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi de vehicule obţinute pe cale ilicită şi neasigurate RCA.
(3) În calitate de organism de plată a despăgubirilor de asigurare, BNAA utilizează mijloacele financiare ale Fondului de protecţie a victimelor străzii şi ale Fondului de compensare în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actelor normative ale Băncii Naţionale a Moldovei.
(4) Nicio persoană de drept public sau privat care a despăgubit în orice fel persoanele păgubite sau a oferit acestora servicii în legătură cu pagubele suferite nu are dreptul să solicite de la BNAA recuperarea cheltuielilor efectuate.
(5) BNAA nu poate plăti despăgubiri de asigurare pentru pagubele produse de un singur accident, care să depăşească limitele de răspundere ale asigurătorului RCA, prevăzute de legislaţie la momentul producerii accidentului în Republica Moldova sau de legislaţia celorlalte state pe al căror teritoriu s-a produs accidentul, din care va fi dedusă, după caz, franşiza prevăzută de lege.
[Art.38 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 39. Fondul de protecţie a victimelor străzii
(1) Fondul de protecţie a victimelor străzii se constituie în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule ai căror proprietari şi/sau utilizatori nu au încheiat contracte de asigurare obligatorie RCA, de vehicule şi/sau conducători de vehicule neidentificaţi, de vehicule neînregistrate sau care nu au fost supuse înmatriculării pe teritoriul Republicii Moldova şi/sau de vehicule obţinute pe cale ilicită şi neasigurate RCA.
(2) Asigurătorii RCA licenţiaţi să desfăşoare activitate de asigurare obligatorie RCA sunt obligaţi să contribuie la constituirea fondului prevăzut la alin.(1), proporţional volumului primelor de asigurare încasate pentru această clasă de asigurare, în conformitate cu actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei. Cuantumul cotizaţiilor asigurătorilor RCA la acest fond se stabileşte prin actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei.
(3) Fondul de protecţie a victimelor străzii este destinat plăţii despăgubirilor de asigurare în următoarele condiţii:
a) dacă vehiculul şi/sau conducătorul de vehicul au fost identificaţi, dar nu a îndeplinit obligaţia de a încheia un contract de asigurare obligatorie RCA şi/sau vehiculele nu sunt înregistrate sau nu au fost supuse înmatriculării pe teritoriul Republicii Moldova, despăgubirea de asigurare se plăteşte pentru distrugerea de bunuri şi vătămări corporale sau deces;
b) dacă vehiculul şi/sau conducătorul de vehicul au rămas neidentificaţi, indemnizaţia de asigurare se plăteşte exclusiv pentru vătămări corporale sau deces, iar în cazul în care un astfel de accident de vehicul a provocat deces sau vătămare corporală care a condus la stabilirea dizabilităţii, atunci se plăteşte o despăgubire de asigurare şi pentru pagubele materiale aduse persoanei vătămate cu echivalentul în lei al sumei ce depăşeşte 200 de euro, la cursul oficial de schimb al leului moldovenesc, comunicat de către Banca Naţională a Moldovei la data producerii accidentului. Accidentul cauzat de un vehicul care a rămas neidentificat este accidentul în care vehiculul a intrat în coliziune directă cu partea păgubită sau cu bunurile deteriorate de acesta, după care vehiculul a părăsit locul accidentului;
c) dacă vehiculul a fost obţinut pe cale ilicită şi nu are asigurare obligatorie RCA, indemnizaţia de asigurare se plăteşte pentru vătămări corporale sau deces, iar pentru pagubele materiale aduse persoanei cu echivalentul în lei al sumei ce depăşeşte 100 de euro, la cursul oficial de schimb al leului moldovenesc, comunicat de către Banca Naţională a Moldovei la data producerii accidentului;
d) dacă accidentul are loc în perioada suspendării contractului de asigurare obligatorie RCA, despăgubirea de asigurare se plăteşte pentru distrugerea de bunuri şi vătămări corporale sau deces, indiferent de persoana care l-a cauzat.
(4) Mijloacele financiare ale Fondului de protecţie a victimelor străzii se gestionează şi se utilizează de către BNAA potrivit actelor normative ale Băncii Naţionale a Moldovei şi actelor interne emise în acest sens. Cheltuielile de constituire, gestionare şi utilizare a mijloacelor fondului menţionat se vor acoperi din disponibilităţile acestuia.
(5) Despăgubirile de asigurare plătite din Fondul de protecţie a victimelor străzii nu vor depăşi limitele de răspundere stabilite la art.13.
(6) BNAA are obligaţia de a ţine o evidenţă distinctă a contribuţiilor în Fondul de protecţie a victimelor străzii şi a cheltuielilor lui, de a păstra disponibilităţile acestuia în instrumente financiare purtătoare de dobândă la bănci, în instrumente ale pieţei monetare sau în valori mobiliare de stat.
(7) În caz de deficit al Fondului de protecţie a victimelor străzii, Banca Naţională a Moldovei poate majora pe parcursul anului, pentru acoperirea obligaţiilor fondului menţionat, contribuţia stabilită prin actele sale normative.
(8) În vederea recuperării sumelor cheltuite din Fondul de protecţie a victimelor străzii, BNAA poate înainta, în limitele despăgubirii de asigurare plătite şi ale cheltuielilor de instrumentare a dosarului de daune, acţiune de regres faţă de persoanele culpabile de producerea pagubelor întru-un accident.
[Art.39 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 40. Fondul de compensare
(1) BNAA gestionează şi utilizează, în strictă conformitate cu Regulamentul general al Consiliului Birourilor, mijloacele financiare ale Fondului de compensare, instituit pentru a garanta:
a) rambursarea către birourile naţionale, asigurătorii sau corespondenţii din străinătate a sumelor plătite de către aceştia cu titlu de despăgubire de asigurare pentru pagubele produse de către deţinătorii de certificate de asigurare „Carte Verde”;
b) recuperarea pagubelor produse de către deţinătorii de certificate de asigurare „Carte Verde” false sau neautorizate;
c) plata sumelor datorate către persoanele păgubite în Republica Moldova, pentru a compensa pagubele produse de către deţinătorii de certificate de asigurare „Carte Verde” emise de către asigurătorii din străinătate.
(2) Fondul de compensare are ca mijloace financiare contribuţiile asigurătorilor RCA licenţiaţi să desfăşoare activitate de asigurare obligatorie RCA externă, şi anume:
a) contribuţia iniţială, cu titlu de garanţie, în caz de neonorare, în termenul stabilit, de către asigurătorul RCA a cărui licenţa a fost suspendată sau retrasă ori care se află în procedură de rezoluţie/remediere financiară a obligaţiilor privind plata despăgubirilor de asigurare obligatorie RCA externă sau în caz de neachitare a plăţilor ce rezultă din calitatea lui de membru al BNAA-ului. Soldul contribuţiei iniţiale, cu dobânzile aferente, se restituie asigurătorului RCA în termen de 30 de zile din momentul intrării în vigoare a deciziei Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la transferul de portofoliu cu toate obligaţiile de despăgubire sau în termen de 7 ani de la data retragerii licenţei, dar nu înainte de lichidarea totală a pagubelor şi de îndeplinirea tuturor obligaţiilor de plată care derivă din vânzările anterioare a certificatelor de asigurare „Carte Verde”;
b) contribuţia suplimentară, cu titlu de garanţie, constituită potrivit art.37 alin.(6), pentru cazul prevăzut la lit.a). Soldul contribuţiei suplimentare, cu dobânzile aferente, se restituie asigurătorului RCA în termen de 30 de zile din momentul în care decizia organelor de conducere ale Consiliului Birourilor referitoare la revocarea sau la suspendarea cerinţei privind garanţia financiară externă devine executorie pentru BNAA, precum şi în cazurile prevăzute la lit.a) din prezentul alineat;
c) contribuţia lunară, destinată realizării obiectivelor Fondului de compensare, conform alin.(1);
d) contribuţia specială primită de la asigurătorii RCA sub formă de împrumut, în funcţie de necesităţile curente ale Fondului de compensare.
(3) Sursa de acoperire a contribuţiilor prevăzute la alin.(2), cuantumul şi termenul lor de achitare, modul de gestionare, utilizare şi repartizare a mijloacelor financiare ale Fondului de compensare se stabilesc prin actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei.
(4) În cazul în care BNAA utilizează mijloace financiare ale Fondului de compensare pentru obiectivul prevăzut la alin.(1) lit.a), asigurătorii RCA, în al căror nume au fost utilizate aceste mijloace, au obligaţia să compenseze integral aceste cheltuieli.
(5) BNAA are obligaţia de a ţine o evidenţă a mijloacelor financiare primite, divizate pe tipuri de contribuţii, şi a cheltuielilor din Fondul de compensare, precum şi de a investi disponibilităţile fondului menţionat în instrumente financiare purtătoare de dobândă la bănci, în instrumente ale pieţei monetare sau în valori mobiliare de stat.
[Art.40 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 41. Competenţele BNAA-ului privind furnizarea informaţiilor
(1) În vederea furnizării informaţiilor despre accidente, BNAA are următoarele competenţe:
a) furnizează informaţia şi actele solicitate de către birourile naţionale, asigurătorii sau corespondenţii din străinătate cu privire la asiguraţi, la asigurătorii RCA, la certificatele de asigurare „Carte Verde” (cum ar fi existenţa unui contract de asigurare pentru un anumit vehicul indicat la o anumită dată, confirmarea valabilităţii certificatului de asigurare „Carte Verde”, după caz), la vehiculul înregistrat în Republica Moldova, precum şi la plăcile cu numerele de înmatriculare;
b) oferă date privind reprezentantul de despăgubiri sau corespondentul din Republica Moldova al asigurătorului RCA din străinătate;
c) acordă, la cererea persoanelor păgubite care prezintă un interes legitim, datele privind proprietarul şi/sau utilizatorul de vehicul culpabil de producerea accidentului, informaţia despre vehiculul înregistrat în Republica Moldova, implicat în accident de vehicul produs în afara hotarelor acesteia, informaţia despre vehiculul înregistrat în străinătate, implicat în accident de vehicul pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi despre asigurările obligatorii RCA deţinute de acestea, şi dovada existenţei interesului legitim care este în sarcina persoanei care face solicitarea.
(2) BNAA primeşte şi/sau furnizează instituţiilor subordonate ale Ministerului Afacerilor Interne şi Agenţiei Servicii Publice, instituţiilor cu atribuţii de organizare şi coordonare a activităţii de evidenţă şi eliberare a certificatelor de înmatriculare şi a plăcilor cu numere de înmatriculare datele privind accidentele produse şi vehiculele pentru care au fost emise asigurări obligatorii RCA.
(3) Furnizarea datelor cu caracter personal se face în conformitate cu prevederile legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal, ce se referă la prelucrarea şi libera circulaţie a acestor date.
(4) BNAA nu poate prelucra datele cu caracter personal la care are acces în scopuri altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Capitolul IV
VERIFICAREA ASIGURĂRII OBLIGATORII DE
RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO
Articolul 42. Evidenţa asigurărilor obligatorii RCA
(1) Asigurătorul RCA ţine evidenţa zilnică distinctă, în regim electronic, referitoare la asigurarea obligatorie RCA şi prezintă un raport lunar şi trimestrial în modul şi în termenele stabilite de către Banca Naţională a Moldovei.
(2) Asigurătorul RCA înfiinţează şi ţine zilnic, în regim electronic, registrul de evidenţă a contractelor de asigurare încheiate pentru asigurarea obligatorie RCA.
(3) Asigurătorul RCA este obligat să prezinte Băncii Naţionale a Moldovei şi BNAA-ului, în modul stabilit, informaţiile despre fiecare contract de asigurare obligatorie RCA încheiat.
[Art.42 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 43. Controlul asigurării obligatorii RCA
(1) Controalele sunt permise dacă acestea au un caracter nediscriminatoriu şi se desfăşoară în cadrul controalelor care nu urmăresc exclusiv verificarea asigurării.
(2) Instituţiile subordonate ale Ministerului Afacerilor Interne se învestesc cu funcţie de control asupra deţineri de către proprietarii şi/sau utilizatorii de vehicule a asigurării obligatorii RCA.
(3) Instituţiile subordonate ale Ministerului Afacerilor Interne vor exercita în punctele de trecere a frontierei de stat a Republicii Moldova funcţia de control asupra:
a) deţinerii, la intrarea în ţară, de către proprietarii şi/sau utilizatorii de vehicule înmatriculate în statele terţe a documentelor internaţionale de asigurare, valabile în Republica Moldova;
b) deţinerii, la ieşirea din ţară, de către proprietarii şi/sau utilizatorii de vehicule înmatriculate în Republica Moldova a unuia dintre următoarele acte:
– certificatul de asigurare „Carte Verde” valabil pentru ţara de destinaţie, eliberat de către asigurătorii RCA licenţiaţi din Republica Moldova;
– documentul internaţional de asigurare valabil pentru ţara de destinaţie, emis sub garanţia unui birou naţional din străinătate;
– alte documente de asigurare auto valabile pentru ţara de destinaţie.
(4) Staţiile de inspecţie tehnică autorizate efectuează inspecţie tehnică periodică doar în cazul vehiculelor ai căror proprietari şi/sau utilizatori deţin asigurare obligatorie RCA internă.
(5) Entităţile menţionate la alin.(2)–(4) vor realiza funcţia de control, iar Comisia Naţională a Pieţei Financiare – atribuţiile prevăzute de prezenta lege, prin utilizarea Sistemului informaţional automatizat de stat în domeniul asigurărilor obligatorii RCA, în baza acordurilor de schimb de informaţii cu Banca Naţională a Moldovei.
(6) La înscrierea în circulaţie a vehiculului, la efectuarea modificărilor în certificatul de înmatriculare a unui vehicul şi a inspecţiilor tehnice periodice se prezintă dovada asigurării obligatorii RCA interne, în condiţiile prezentei legi.
(7) Exploatarea pe teritoriul Republicii Moldova a vehiculului fără asigurare obligatorie RCA internă sau, după caz, fără document internaţional de asigurare valabil în Republica Moldova se sancţionează în conformitate cu Codul contravenţional.
(8) Confecţionarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea poliţelor de asigurare obligatorie RCA şi a certificatelor de asigurare „Carte Verde” false ori neautorizate şi/sau inducerea în eroare în privinţa naturii, calităţilor substanţiale ale materialelor, ale părţilor componente şi ale pieselor înlocuitoare de către unităţile de reparaţii care recondiţionează vehicule avariate constituie o infracţiune care se sancţionează în conformitate cu Codul penal.
[Art.43 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Capitolul V
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
Articolul 44. Dispoziţii tranzitorii
(1) Actele şi faptele juridice încheiate sau, după caz, săvârşite ori produse înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.
(2) Prezenta lege se aplică tuturor contractelor de asigurare obligatorie RCA emise după data intrării în vigoare a acesteia şi în legătură cu toate pagubele care se despăgubesc în baza acestora.
(3) Asigurătorii RCA care, la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, deţin licenţă pentru desfăşurarea activităţii de asigurare obligatorie RCA îşi vor conforma activitatea până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Actele normative adoptate de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare în temeiul Legii nr.414/2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, cu modificările ulterioare, se aplică în continuare, în măsura în care nu contravin prezentei legi, până la abrogarea expresă a acesteia.
(5) Până la 1 iulie 2023, atribuţiile autorităţii de supraveghere, în sensul prezentei legi, vor fi exercitate de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
(6) În termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, până la implementarea sistemelor informaţionale automatizate de evaluare în domeniul auto, prin derogare de la prevederile art.25 alin.(12), în cazul în care despăgubirea de asigurare se solicită în numerar sau prin virament în contul bancar al persoanei păgubite, indiferent de vechimea vehiculului şi parcursul acestuia, cuantumul despăgubirii de asigurare se stabileşte luând în calcul preţurile medii practicate de minimum trei unităţi de reparaţii acceptate de către asigurătorul RCA pentru manoperă şi pentru materialele aferente reparaţiei şi/sau înlocuirii părţilor componente şi a pieselor avariate, precum şi pentru părţile componente şi piesele noi fabricate în bază de licenţă sau originale foste în folosinţă care sunt disponibile pe piaţa autohtonă. În cazul în care părţile componente şi piesele noi fabricate în bază de licenţă sau cele originale foste în folosinţă nu sunt disponibile pe piaţa autohtonă, costul reparaţiei pentru vehicule se va determina ţinând cont de sistemele informaţionale automatizate de evaluare în domeniul auto, ce corespund cerinţelor stabilite în actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare pentru preţurile materialelor, ale părţilor componente şi ale pieselor înlocuitoare. Valoarea tarifului orei de manoperă este stabilită prin actul normativ al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, în condiţiile aplicabile Republicii Moldova.
[Art.44 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
Articolul 45. Dispoziţii finale
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 aprilie 2023.
(2) Guvernul, în comun cu autoritatea de supraveghere, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege.
(3) Banca Naţională a Moldovei şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor elabora şi vor adopta actele lor normative necesare pentru executarea prezentei legi.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.414/2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.
[Art.45 modificat prin Legea nr.175 din 30.06.2023, în vigoare 03.07.2023]
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Igor GROSU |
| Nr. 106. Chişinău, 21 aprilie 2022. |
