L E G E A

salarizării

nr. 1305-XII  din  25.02.1993

Monitorul Parlamentului Republicii Moldova nr.3/56 din 1993

* * *

Abrogat: 03.03.2006

Legea R.Moldova nr.355-XVI din 23.12.2005

Notă: Se abrogă art.5 şi anexele nr.1-4 şi nr.6 conform Legii nr.355-XVI din 23.12.05, în vigoare 03.03.06

Notă: De la 11.04.2002 se abrogă Legea nr.1305-XII din 25.02.93 cu excepţia art.5 şi anexelor nr.1-4 şi nr.6 conform Legii nr.847-XV din 14.02.2002

Notă: Vezi Hot. Parl. nr.1306-XII din 25.02.93 "Privind aplicarea Legii salarizării"

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementează modul de retribuire a muncii personalului încadrat (cu contract de muncă) în întreprinderi, organizaţii şi instituţii (în continuare unităţi), indiferent de tipul de proprietate.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică:

a) persoanelor angajate, cu domiciliul în Republica Moldova sau care au autorizaţie de a lucra în republică;

b) cetăţenilor Republicii Moldova angajaţi ai unităţilor constituite pe teritoriul republicii, care îşi desfăşoară activitatea peste hotare.

Art. 2. - (1) Salarizarea angajatului este în raport direct cu cererea şi oferta forţei de muncă pe piaţa muncii, cantitatea şi calitatea muncii, rezultatele şi condiţiile funcţionării unităţii.

(2) Salariul constituie orice recompensă sau cîştig evaluat în bani plătit, în conformitate cu contractul individual de muncă, de patron sau de organul împuternicit de acesta angajatului pentru munca prestată.

(3) Munca este retribuită pe unitate de timp, în acord sau după alte sisteme de retribuţie.

(4) Salariul cuprinde salariul tarifar (de funcţie), adaosurile şi sporurile la acesta, premiile şi recompensele.

(5) Salariul tarifar se stabileşte în raport cu calificarea, gradul de pregătire profesională şi competenţa angajatului, calitatea, importanţa şi complexitatea lucrărilor ce îi revin.

(6) Adaosurile şi sporurile la salariul tarifar se stabilesc în raport cu rezultatele obţinute, condiţiile de muncă concrete, după caz şi în raport cu vechimea în muncă, şi poartă un caracter de stimulare sau compensare.

(7) Pentru stimularea muncii angajaţilor pot fi aplicate diverse sisteme de premiere şi recompensare.

(8) Adaosurile şi sporurile, premiile şi recompensele se iau în calcul la determinarea salariului mediu în modul prevăzut de legislaţie.

[Art.2 modificat prin Legea nr.410-XIII din 28.03.95]

Art. 3. - La stabilirea salariului nu se admite discriminarea pe motive de vîrstă, sex, apartenenţă de rasă şi naţională, convingeri politice, confesiune şi stare materială.

Capitolul II

ORGANIZAREA RETRIBUIRII MUNCII

ŞI GARANŢIILE SOCIALE DE STAT

Art. 4. - (1) Sistemul de salarizare pe baza căruia se fixează salariile tarifare şi de funcţie se stabileşte potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Condiţiile principale de organizare a retribuirii muncii, inclusiv cerinţele tarifare în raport cu profesia, funcţia şi gradul de calificare, modul de tarifare a lucrărilor şi angajaţilor, modul de atestare a specialiştilor, normele de muncă se stabilesc la încheierea contractelor colective (acordurilor tarifare).

(3) Salariile tarifare şi de funcţie concrete, precum şi alte forme şi condiţii de retribuţie în unităţi se stabilesc prin negocieri colective sau individuale între persoanele juridice sau fizice care angajează şi salariaţi sau reprezentanţi ai acestora, în funcţie de posibilităţile financiare ale patronului şi se fixează în contractele colective (acordurile tarifare), iar în cazul cînd aceste contracte lipsesc - în contractele individuale de muncă.

[Art.4 modificat prin Legea nr.1167 din 30.04.97]

[Art.5 abrogat prin Legea nr.355-XVI din 23.12.05, în vigoare 03.03.06]

Art. 6. - Reducerea tarifelor de salarizare, prevăzute în contractele colective, în contractele individuale de muncă, nu poate fi cerută de părţile contractante mai înainte de împlinirea unui an de la data stabilirii lor.

Art. 7. - Garanţiile sociale de stat în domeniul retribuirii muncii cuprind salariul minim stabilit de stat, tarifele de stat de salarizare, adaosurile şi sporurile cu caracter de compensare reglementate de stat.

Art. 8. - (1) Salariul minim constituie normativul social şi se stabileşte de stat pe baza bugetului minim de consum (minimul de trai) şi se determină în mărimea minimă admisă a plăţilor în bani achitate salariatului lui angajat la lucrări cu grad redus de complexitate sau auxiliare în condiţii de producţie normale.

(2) Salariul minim se determină în raport cu condiţiile economice concrete de reproducere a forţei de muncă în corespundere cu valoarea ei şi se reexaminează în dependenţă de sporirea eficienţei producţiei sociale, costul vieţii, salariul mediu, schimbarea conjuncturii pieţei forţei de muncă şi a altor condiţii social - economice.

(3) Salariul minim se stabileşte prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova sau prin hotărîre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi patronatului.

(4) Salariul minim stabilit este obligatoriu pentru toţi agenţii economici, indiferent de tipul de proprietate, şi nu poate fi redus prin nici un contract colectiv sau contract individual de muncă.

(5) Salariul minim serveşte drept bază pentru stabilirea tarifelor de stat de salarizare.

Art. 9. - (1) Tarife de stat de salarizare sînt salariile tarifare şi de funcţie care determină nivelul minim de retribuţie pe grupe concrete de profesii şi categorii de calificare pentru executarea de către angajaţi a obligaţiilor (normelor) de muncă în orele de program stabilite de legislaţie.

(2) Tarifele de stat de salarizare se determină pe baza salariului minim şi a coeficienţilor tarifari ai Reţelei tarifare unice, ţinîndu-se cont de gradul de complexitate a muncii şi de nivelul calificării angajaţilor, indiferent de domeniul de aplicare a muncii. Tarifele minimale de stat de salarizare pentru personalul încadrat în unităţi cu contract de muncă se stabilesc conform anexei nr.5.

(3) Tarifele de stat de salarizare în calitate de garanţie minimă a retribuirii muncii angajaţilor de calificare corespunzătoare se aplică în mod obligatoriu în toate unităţile şi servesc drept bază pentru stabilirea, în contractele colective (acordurile tarifare), contractele individuale de muncă, a salariilor tarifare şi de funcţie concrete, în limitele propriilor mijloace (mijloacelor alocate).

(4) Tarifele de stat de salarizare le sînt garantate angajaţilor cu condiţia executării obligaţiunilor de muncă, stabilite în contractele colective (acordurile tarifare), contractele individuale de muncă.

(5) Tarifele de stat de salarizare se modifică în corespundere cu reexaminarea salariului minim.

Art.10. - (1) Statul garantează şi reglementează mărimea minimă a unor adaosuri şi sporuri cu caracter de compensare.

(2) Sporurile minime de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile se stabilesc în mărimi fixe unice pentru salariaţii de orice calificare care muncesc în condiţii egale la unitatea respectivă, dar nu mai mici decît 0,5 din salariul minim. Sporurile pentru munca prestată în condiţii nefavorabile, cu acordul angajatului, pot fi compensate, în totalitate sau parţial, prin plată echivalentă - în natură sau în alt mod.

(3) Retribuţia pentru munca prestată în timp de noapte (de la ora 22 pînă la ora 6) şi în primele două ore peste orele de program este de cel puţin 1,5 din salariul tarifar pe unitate de timp (salariul lunar) stabilit angajatului, iar pentru munca prestată în următoarele ore este cel puţin mărimea dublă a remuneraţiei pe unitate de timp.

(4) Munca prestată în zilele de odihnă, dacă nu este prevăzută în grafic, se compensează oferindu-i-se angajatului, în decurs de o lună, o altă zi de odihnă, cu retribuţia în mărime de cel puţin un salariu sau se remunerează, la dorinţa acestuia, în mărimea dublă a salariului pe unitate de timp sau a remuneraţiei de o zi, fără acordarea unei zile suplimentare de odihnă. Retribuţia pentru munca prestată în zile de odihnă se calculează în modul prevăzut la alineatele (5) şi (6) ale prezentului articol.

(5) Munca prestată în zile de sărbătoare se retribuie salariaţilor:

care lucrează în acord - cel puţin în mărimea dublă a tarifului în acord;

a căror muncă se retribuie pe baza tarifelor de salarizare pe unitate de timp sau zi - cel puţin în mărimea dublă a salariului pe unitate de timp sau a remuneraţiei de o zi;

cărora li s-a stabilit salariu lunar - în mărimea de cel puţin a unui salariu pe unitate de timp sau a remuneraţiei de o zi peste salariu dacă munca în ziua de sărbătoare a fost prestată în limitele normei lunare a timpului de muncă, şi de cel puţin în mărimea dublă a salariului pe unitate de timp sau a remuneraţiei de o zi peste salariu, dacă munca a fost prestată peste norma lunară.

(6) La dorinţa salariatului, care a prestat munca în zi de sărbătoare, lui i se poate acorda o altă zi de odihnă.

(7) Lista altor adaosuri şi sporuri se aprobă de Guvern, de comun acord cu sindicatele. Mărimile lor minime, cu excepţia plăţilor de compensare, prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4) se determină la nivelul mărimilor stabilite de actele normative în vigoare.

(8) Unităţile sînt în drept să majoreze adaosurile şi sporurile, prevăzute în prezentul articol, să aplice alte adaosuri şi sporuri cu caracter de compensare, în limitele mijloacelor proprii (mijloacelor alocate) prevăzute pentru aceste scopuri în contractele colective (acordurile tarifare) sau în devizele de cheltuieli pentru întreţinerea unităţilor bugetare.

[Art.10 modificat prin Legea nr.410-XIII din 28.03.95]

Art.11. - (1) Salarizarea pentru timpul de staţionare cauzată nu din vina angajatului, în caz dacă acesta a înştiinţat administraţia despre o eventuală staţionare sau despre începutul staţionării, se efectuează în mărime de cel puţin două treimi din salariul tarifar sau de funcţie stabilit angajatului, dar nu mai puţin de un salariu minim pe unitate de timp, stabilit de stat, pentru fiecare oră de staţionare.

(2) Modul de înregistrare a staţionării produse nu din vina angajatului, precum şi mărimea concretă a plăţii se stabilesc în contractele colective (acordurile tarifare) şi în contractele individuale de muncă.

(3) Orele de staţionare, cauzată din vina angajatului, nu se plătesc.

Art.12. - Alte norme de salarizare, garanţii şi compensaţii în domeniul retribuirii muncii şi mărimile lor se stabilesc conform Codului muncii.

Art.13. - Timpul de muncă incomplet (ziua sau săptămîna de muncă incompletă), stabilit conform acordului dintre angajat şi patron, se remunerează proporţional timpului efectiv lucrat sau volumului de muncă îndeplinit.

Art.14. - (1) Salariul mediu al angajaţilor se garantează în cazurile prevăzute de legislaţie, contractele colective (acordurile tarifare) şi contractele individuale de muncă.

(2) Salariul mediu include toate formele de retribuire a muncii la care, conform legislaţiei în vigoare, se prevăd cote de asigurare socială de stat.

(3) În cazul sustragerii angajatului de la munca de bază, în condiţii neprevăzute de legislaţie, salariul i se plăteşte sau i se compensează de unitatea ale cărei sarcini le îndeplineşte, în mărime de cel puţin un salariu mediu de la locul de muncă de bază.

Art.15. - Indexarea salariului se efectuează în condiţiile Legii privind indexarea veniturilor băneşti ale populaţiei, în corespundere cu schimbarea preţurilor şi tarifelor la mărfurile de consum şi la servicii.

Capitolul III

CONDIŢIILE REALIZĂRII DREPTURILOR

ANGAJAŢILOR ÎN DOMENIUL SALARIZĂRII

Art.16. - (1) Organelor puterii de stat şi ale administraţiei de stat, precum şi patronilor li se interzice a limita angajaţii în privinţa dispunerii libere de mijloacele proprii cîştigate de ei.

(2) Se interzic reţinerile din mijloacele cîştigate de angajat în favoarea unităţilor, patronului sau a unor terţe persoane, precum şi orice alte reţineri neprevăzute de legislaţie.

Art.17. - Mărimea retribuţiei salariaţilor, în limitele mijloacelor repartizate în aceste scopuri, nu este limitată.

Art.18. - (1) Salariul se plăteşte în semnele băneşti care au putere circulatorie legală pe teritoriul Republicii Moldova. Achitarea salariului prin creanţe, recipise este interzisă.

(2) Se permite plata salariului prin cecuri bancare sau mandat poştal. Modul de plată a salariului prin cecuri bancare sau mandat poştal se stabileşte de către Guvern, de comun acord cu Banca Naţională a Moldovei.

(3) În contractul colectiv, în contractul individual de muncă poate fi prevăzută înlocuirea parţială a plăţii în bani a salariului cu plata în natură echivalentă ca valoare.

(4) Se interzice plata în formă de băuturi spirtoase sau substanţe narcotice.

Art.19. - (1) Salariul se plăteşte periodic, nemijlocit angajatului la locul lui de muncă, în zilele de lucru stabilite în contractul colectiv (acordul tarifar), contractul individual de muncă, dar, de regulă, nu mai rar decît de două ori pe lună.

(2) Patronul este obligat să înştiinţeze angajatul despre condiţiile salarizării (mărimea salariului, forma retribuţiei, modul de calculare, periodicitatea achitării salariului şi locul de plată, condiţiile efectuării reţinerilor).

(3) În fiecare caz în parte, patronul este obligat să informeze angajatul despre suma totală a salariului, reţinerile efectuate, mărimea şi cauzele reţinerilor, suma ce i se cuvine s-o primească, precum şi să asigure înscrierile respective în documentele de plată.

(4) Cu acordul angajatului, plata salariului poate fi efectuată prin instituţii bancare sau prin transfer poştal pe contul (adresa) indicat de el, cu achitarea obligatorie a acestor servicii din contul patronului.

(5) Plata salariului pentru o lucrare ocazională care durează mai puţin de două săptămîni se efectuează imediat după executarea acesteia.

(6) Salariul pentru timpul aflării în concediu se plăteşte nu mai tîrziu de cît cu trei zile înainte de începutul concediului.

(7) În cazul concedierii angajatului, salariul ce i se cuvine se plăteşte în totalitate cel tîrziu în ultima zi de lucru.

(8) În cazul decesului angajatului, salariul ce i se cuvine i se plăteşte soţului (soţiei), copiilor sau părinţilor lui, iar în lipsa acestora se plăteşte celorlalţi moştenitori în conformitate cu legislaţia.

Art. 19/1. - (1) Pentru asigurarea plăţii salariului ce se cuvine angajaţilor, precum şi a plăţilor de compensare şi altor plăţi prevăzute de legislaţie, de contractul colectiv şi contractul individual de muncă în cazul falimentului sau insolvabilităţii patronului, al încetării activităţii unităţii sau lichidării acesteia şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, patronii sînt obligaţi să constituie un fond de rezervă de salarii.

(2) Fondul de rezervă de salarii se constituie în mărimile şi în modul stabilite în contractul colectiv (acordul tarifar).

(3) Utilizarea fondului de rezervă de salarii în alte scopuri se permite numai cu acordul salariaţilor sau al reprezentanţilor acestora.

[Art.19/1 introdus prin Legea nr.410-XIII din 28.03.95]

Art. 19/2. - (1) În cazul în care la conturile curente şi de decontare ale unităţilor sînt mijloace respective şi documentele în vederea primirii banilor pentru plata salariilor au fost prezentate în termen, iar băncile nu au asigurat clientela cu numerar, răspunderea pentru eliberarea cu întîrziere a numerarului o poartă băncile, plătind o penalitate în mărime de 0,2 % din suma neplătită la termen pentru fiecare zi de întîrziere din contul mijloacelor băncii.

(2) Persoanele cu funcţii de răspundere, vinovate de neachitarea la timp a salariilor, poartă răspundere administrativă în conformitate cu Codul cu privire la convenţiile administrative.

[Art.19/2 introdus prin Legea nr.410-XIII din 28.03.95]

Art.20. - (1) Mijloacele pentru salarizarea angajaţilor sînt garantate prin venitul şi patrimoniul patronului şi se recuperează angajatului în mod prioritar potrivit obligaţiilor faţă de acesta, în conformitate cu legislaţia.

(2) Incapacitatea agenţilor economici de a asigura garanţii de stat în domeniul retribuirii muncii şi de a salariza angajaţii în corespundere cu prevederile contractelor colective (acordurilor tarifare), contractelor individuale de muncă încheiate conduce la recunoaşterea lor, în modul stabilit de legislaţie, ca fiind falite.

(3) Impunerea fiscală a salariului se efectuează în corespundere cu legislaţia în vigoare.

[Alin.3 art.20 modificat prin Legea nr.1592-XII din 27.02.98]

(4) Băncile asigură agenţii economici cu mijloace băneşti necesare pentru retribuirea muncii.

Art.21. - Litigiile legate de salarizare sînt examinate în modul stabilit de legislaţie pentru soluţionarea litigiilor de muncă.

Art.22. - Informaţia privind salariul angajatului se prezintă numai cu acordul acestuia sau în cazurile prevăzute de legislaţie.

Art.23. - Controlul asupra executării prezentei legi revine:

organelor de stat pentru muncă;

organelor financiare;

organelor ce reprezintă interesele salariaţilor şi ale patronilor.

[Anexa nr.1 abrogată prin Legea nr.355-XVI din 23.12.05, în vigoare 03.03.06]

[Anexa nr.1 modificată prin Legea nr.410-XIII din 28.03.95]

[Anexa nr.2 abrogată prin Legea nr.355-XVI din 23.12.05, în vigoare 03.03.06]

[Anexa nr.2 în redacţia Legii nr.410-XIII din 28.03.95]

[Anexa nr.3 abrogată prin Legea nr.355-XVI din 23.12.05, în vigoare 03.03.06]

[Anexa nr.3 modificată prin Legea nr.154-XVI din 21.07.05, în vigoare 23.09.05]

[Anexa nr.3 modificată prin Legea nr.2-XV din 17.02.05, în vigoare 11.03.05]

[Anexa nr.3 modificată prin Legea nr.307-XV din 23.09.04, în vigoare 15.10.04]

[Anexa nr.3 modificată prin Legea nr.580-XV din 26.12.03, în vigoare 23.01.04]

[Anexa nr.3 modificată prin Legea nr.1428-XIV din 28.12.2000]

[Anexa nr.3 modificată prin Legea nr.1141-XIV din 14.07.2000]

[Anexa nr.3 modificată prin Legea nr.410-XIII din 28.03.95]

[Anexa nr.3 modificată prin Legea nr.1434-XII din 20.05.93]

[Anexa nr.4 abrogată prin Legea nr.355-XVI din 23.12.05, în vigoare 03.03.06]

[Anexa nr.4 modificată prin Legea nr.195-XVI din 28.07.05, în vigoare 16.09.05]

[Anexa nr.4 modificată prin Legea nr.294-XV din 28.07.04, în vigoare 13.08.04]

[Anexa nr.4 modificată prin Legea nr.219-XV din 24.06.04, în vigoare 16.07.04]

[Anexa nr.4 modificată prin Legea nr.482-XV din 04.12.03, în vigoare 01.01.04]

[Anexa nr.4 modificată prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002]

[Anexa nr.4 modificată prin Legea nr.543-XV din 12.10.2001]

[Anexa nr.4 modificată prin Legea nr.946-XIV din 21.04.2000]

[Anexa nr.4 modificată prin Legea nr.459-XIV din 18.06.99]

[Anexa nr.4 modificată prin Legea nr.1374-XIII din 19.11.97]

[Anexa nr.4 modificată prin Legea nr.410-XIII din 28.03.95]

[Anexa nr.4 modificată prin Legea nr.1434-XII din 20.05.93]

[Anexa nr.6 abrogată prin Legea nr.355-XVI din 23.12.05, în vigoare 03.03.06]

[Anexa nr.6 introdusă prin Legea nr.997-XIII din 15.10.96]