L E G E
cu privire la faliment
nr. 786-XIII din 26.03.96
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.58/583 din 05.09.1996
* * *
Abrogat: 15.02.2002
Legea R.Moldova nr.632-XV din 14.11.2001
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiuni principale
Articolul 2. Reglementarea juridică
Articolul 3. Sfera de aplicare a legii
Articolul 4. Procedurile aplicabile debitorului
Articolul 5. Masa debitoare
Articolul 6. Competenţa
Capitolul II
EXAMINAREA ACŢIUNII CU PRIVIRE LA FALIMENT
Articolul 7. Temeiul şi condiţiile introducerii cererii
Articolul 8. Actele ce se anexează cererii
Articolul 9. Introducerea cererii. Referinţa la cerere
Articolul 10. Garanţiile patrimoniale ale debitorului
Articolul 11. Garanţiile patrimoniale ale creditorilor
Articolul 12. Intentarea procesului şi pronunţarea hotărîrii
Capitolul III
PROCEDURILE DE REORGANIZARE
Articolul 13. Principiile şi condiţiile generale ale procedurii de reorganizare
Articolul 14. Propunerea şi admiterea planului de reorganizare
Articolul 15. Confirmarea planului, realizarea (nerealizarea) lui
Capitolul IV
PROCEDURA DE LICHIDARE
Articolul 16. Hotărîrea cu privire la deschiderea procedurii de lichidare
Articolul 17. Efectele juridice ale hotărîrii privind deschiderea procedurii de lichidare
Articolul 18. Acţiunile ulterioare hotărîrii cu privire la deschiderea procedurii de lichidare
Articolul 19. Rezilierea contractelor
Articolul 20. Nulitatea tranzacţiilor încheiate de debitor
Articolul 21. Obligaţiile proprietarului şi ale conducătorului debitorului
Articolul 22. Administratorul procesului de faliment
Articolul 23. Remunerarea administratorului
Articolul 24. Subordonarea şi răspunderea administratorului
Articolul 25. Adunarea creditorilor
Articolul 26. Drepturile reprezentantului angajaţilor debitorului
Articolul 27. Vînzarea bunurilor debitorului din masa debitoare
Articolul 28. Satisfacerea creanţelor creditorilor în cadrul procedurii de lichidare
Articolul 29. Examinarea cererilor administratorului şi a plîngerilor creditorilor
Articolul 30. Hotărîrea relativ la declararea falimentului şi la lichidarea debitorului
Capitolul V
PROCEDURA SIMPLIFICATĂ DE LICHIDARE
Articolul 31. Aplicarea procedurii simplificate de lichidare
Articolul 32. Derularea procedurii simplificate de lichidare
Capitolul VI
ACŢIUNILE NELEGITIME ALE DEBITORULUI, CONDUCĂTORULUI
DEBITORULUI ŞI ALE PERSOANELOR CU FUNCŢII DE
RĂSPUNDERE ALE DEBITORULUI, CREDITORULUI
ŞI ALE ALTOR PERSOANE
Articolul 33. Acţiunile nelegitime ale debitorului, conducătorului debitorului şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale debitorului pînă la intentarea procesului de faliment
Articolul 34. Acţiunile nelegitime ale debitorului, conducătorului debitorului şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale debitorului după intentarea procesului de faliment.
Articolul 35. Acţiunile nelegitime ale creditorilor şi altor persoane
Articolul 36. Consecinţele săvîrşirii acţiunilor nelegitime
Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 37. Intrarea în vigoare
Articolul 38. Abrogări
Notă: În textul legii: sintagma "procedura concursuală" se substituie prin sintagma "procesul de faliment", cu excepţia articolelor 16, 17, 18, 21, 22, 24, 28, 29, la care sintagma "procedura concursuală" se substituie prin sintagma "procedura de lichidare"; sintagmele "procedura de faliment", "procedura falimentului" şi "procedura falimentară" se substituie prin sintagma "procesul de faliment"; sintagma "proprietarul debitorului" se substituie prin sintagma "conducătorul debitorului"; sintagma "creditor concursual" se substituie prin cuvîntul "creditor" conform Legii nr.310-XIV din 10.03.99
Parlamentul adoptă prezenta lege.
Prezenta lege reglementează procesul de faliment pentru executarea creanţelor creditorilor asupra debitorului prin reorganizarea sau lichidarea acestuia.
[Preambulul în redacţia Legii nr.310-XIV din 10.03.99]
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
insolvabilitate – stare economico-financiară a debitorului, caracterizată prin incapacitatea acestuia de a achita, în termenele stabilite, creanţele scadente ale creditorilor, indiferent de cauza, timpul şi locul provenienţei acestor creanţe, sau prin depăşirea activelor debitorului de către pasive;
debitor – persoană fizică sau juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător şi datorează creditorilor mărfuri sau mijloace băneşti;
conducător al debitorului – organul de conducere al debitorului, care are dreptul, conform legii, să adopte decizia de reorganizare sau lichidare a debitorului, ori managerul debitorului;
proces de faliment – proces în cadrul căruia instanţa de judecată pronunţă hotărîrea de satisfacere a creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului insolvabil;
masă debitoare – patrimoniul şi drepturile patrimoniale (denumite în continuare patrimoniu) ale debitorului, care, conform legii, pot fi urmărite pe parcursul procesului de faliment al debitorului, pentru a satisface creanţele creditorilor;
creditor – persoană fizică sau juridică care are cerinţe patrimoniale (creanţe) faţă de debitorul împotriva căruia a fost deschis procesul de faliment;
faliment – stare patrimonială a debitorului, în care acesta nu este în stare să execute creanţele creditorilor şi instanţa de judecată adoptă hotărîrea cu privire la distribuirea masei debitoare între creditori, stingerea creanţelor neexecutate ale creditorilor prin reorganizarea sau lichidarea debitorului;
faliment intenţionat – crearea premeditată de către conducătorul debitorului a insolvabilităţii acestuia;
faliment fictiv – declararea premeditat falsă de către debitor a insolvabilităţii sale în scopul de a induce în eroare creditorii;
faliment internaţional – proces de faliment deschis unui debitor în două sau mai multe ţări;
faliment principal – proces de faliment deschis unui debitor în ţara care constituie centrul intereselor sale principale. Centrul intereselor principale ale debitorului se consideră, pînă la confirmarea contrariului, sediul lui statutar;
faliment secundar – proces de faliment deschis în o altă ţară decît aceea, în care a fost deschis procesul de faliment principal.
[Art.1 în redacţia Legii nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.1 modificat şi completat prin Legea nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 2. Reglementarea juridică
Procesul de faliment este reglementat de prezenta lege, precum şi de Codul de procedură civilă şi alte acte legislative.
[Art.2 în redacţia Legii nr.310-XIV din 10.03.99]
Articolul 3. Sfera de aplicare a legii
Prezenta lege se aplică persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător, sînt înregistrate în Republica Moldova şi se află în stare de insolvabilitate, cu excepţia instituţiilor financiare.
[Art.3 în redacţia Legii nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.3 modificat prin Legea nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 4. Procedurile aplicabile debitorului
Faţă de debitor se aplică următoarele proceduri:
a) reorganizarea;
b) lichidarea;
[Lit.c) exclusă prin Legea nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 5. Masa debitoare
(1) Debitorul răspunde în faţa creditorilor cu întregul său patrimoniu, cu excepţia patrimoniului care, în condiţiile prezentei legi şi ale altor acte legislative, nu poate fi urmărit, stabilit prin evaluarea lui şi estimarea tuturor creanţelor acestor creditori. Inventarierea patrimoniului se efectuează cu participarea debitorului şi cu antrenarea experţilor.
(2) Patrimoniul (activele) debitorului se constituie din mijloace fixe şi circulante, active financiare şi nemateriale, incluse în bilanţul contabil în modul stabilit de legislaţia în vigoare, precum şi din bunurile obţinute după declararea deschiderii procesului de faliment pînă la închiderea acesteia. Din acest patrimoniu fac parte:
a) mijloacele fixe: pămîntul, clădirile, construcţiile, instalaţiile de emisie, maşinile şi utilajul, tehnica de calcul şi mijloacele de programare, aparatele de măsurat şi de reglare, mijloacele de transport, instrumentele, inventarul de producţie şi gospodăresc, vitele de muncă şi productive, plantaţiile multianuale şi alte mijloace;
b) mijloacele circulante: rezervele de producţie (materie primă, materiale, combustibil, obiecte de mică valoare şi uzură rapidă, piese de completare, ambalaj ş.a.), producţia neterminată, produsele finite, mărfurile, inclusiv cele ce sînt pe parcurs spre destinaţie, şi alte mijloace;
c) activele financiare: mijloacele băneşti din casă şi de la conturile instituţiilor financiare, hîrtiile de valoare (acţiuni, obligaţii, certificate, cambii ş.a.), depunerile băneşti şi alte investiţii în bani pe termen scurt şi lung, datoriile debitorilor;
d) activele nemateriale: drepturile de folosinţă a pămîntului, apei şi altor resurse naturale, clădirilor, construcţiilor şi utilajului, precum şi drepturile asupra produselor activităţii intelectuale (brevete, licenţe ş.a.).
(3) Patrimoniu al debitorului mai sînt şi bunurile restituite în urma rezilierii tranzacţiilor sau considerării acestora nule.
(4) La patrimoniul debitorului persoană fizică se raportează cotele comanditarilor, bunurile personale ale fondatorilor întreprinderii individuale, ale asociaţilor societăţii în nume colectiv, ale comanditaţilor societăţilor în comandită, precum şi bunurile familiei lor, dacă acestea au fost procurate prin tranzacţii ilicite şi prin alte acţiuni ilegale, excepţie făcînd bunurile care, în condiţiile prezentei legi şi ale altor acte legislative, nu pot fi urmărite.
(5) Nu se raportează la masa debitoare bunurile şi drepturile patrimoniale depuse ca gaj, bunurile aflate în posesiunea ilegală a debitorului sau din greşeală, asupra cărora un terţ şi-a dovedit titlul de drept real, şi nici pensiile, indemnizaţiile sociale şi mijloacele provenite din repararea prejudiciului moral cauzat fondatorului unei întreprinderi individuale, asociatului din societatea în nume colectiv, comanditatului din societatea în comandită, precum şi bunurile care nu pot fi urmărite prin executare silită conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
(6) La masa debitoare a debitorului se adaugă patrimoniul asociaţilor cu răspundere subsidiară pentru obligaţiile debitorului, precum şi patrimoniul fidejusorului şi cel al garantului, în volumul obligaţiilor debitorului subscrise de ei.
(7) La masa concursuală a debitorului – întreprindere agricolă supusă privatizării – nu se raportează: instalaţiile de irigaţie şi plantaţiile multianuale amplasate pe terenurile fondului de privatizare, tractoarele, combinele, alte maşini şi echipament cu destinaţie agricolă, mijloacele de transport folosite la obţinerea producţiei agricole, fondul semincer, vitele de muncă şi cele productive şi producţia agricolă în stadiu neterminat, care se află la balanţa întreprinderii date. Patrimoniul sus-numit se atribuie în natură, în termenele stabilite de legislaţie, persoanelor care au dreptul la aceasta conform legii.
[Art.5 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.5 modificat prin Legea nr.187-XIV din 06.11.98]
[Art.5 modificat prin Legea nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 6. Competenţa
(1) Toate litigiile legate de cazurile cu privire la falimentul persoanelor fizice şi juridice se examinează de instanţele de judecată în conformitate cu competenţa stabilită de lege.
(2) Cazul cu privire la faliment nu poate fi examinat de judecata arbitrilor aleşi.
EXAMINAREA ACŢIUNII CU PRIVIRE LA FALIMENT
Articolul 7. Temeiul şi condiţiile introducerii cererii
(1) Temei pentru deschiderea procesului de faliment îl constituie insolvabilitatea debitorului.
(2) Procesul de faliment se deschide numai la cererea creditorului, a debitorului, a procurorului, a lichidatorului din falimentul principal sau a altei persoane sau organ abilitat, în cazul solicitării deschiderii procesului de faliment secundar în cadrul examinării unui faliment internaţional. În cerere, poate fi indicată procedura necesară de a fi aplicată faţă de debitor conform art.4.
(3) Orice creditor poate să introducă în instanţa de judecată o cerere cu privire la deschiderea procesului de faliment dacă debitorul nu execută timp de o lună creanţele sau dacă creditorul dispune de probe elocvente că debitorul prin acţiunile sale îşi creează, în mod intenţionat sau din neglijenţă, starea de insolvabilitate.
(4) Creditorul este în drept să formuleze în una şi aceeaşi cerere cîteva revendicări faţă de debitor referitoare la diferite obligaţii, suma revendicărilor însă neputînd fi mai mică de 2000 lei. Creditorii au dreptul să-şi unească revendicările faţă de debitor şi să introducă în instanţa de judecată o singură cerere.
(5) În cerere, creditorii trebuie să-şi asume obligaţia de a acoperi eventualele cheltuieli, aferente procesului de faliment, în cazul în care, conform deciziei instanţei de judecată, debitorul nu este disponibil să acopere la momentul respectiv astfel de cheltuieli.
(6) Cererea debitorului cu privire la deschiderea procesului de faliment se introduce în temeiul deciziei conducătorului debitorului, fiind semnată de către conducătorul debitorului sau de o altă persoană autorizată. În cerere poate fi solicitată procedura de reorganizare.
(7) Procurorul este îndreptăţit să adreseze în instanţa de judecată, în condiţiile alin. (3) şi (4), o cerere cu privire la deschiderea procesului de faliment:
a) în cazul în care el descoperă semne de faliment intenţionat;
b) dacă debitorul are datorii de plăţi obligatorii în bugetul public naţional;
c) în interesele Republicii Moldova sau a unei unităţi administrativ-teritoriale în calitatea lor de creditori;
d) în interesele cetăţenilor deponenţi;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.
(8) Lichidatorul din falimentul principal sau o altă persoană sau organ abilitat, în cazul solicitării deschiderii de faliment secundar, prezintă hotărîrea instanţei de judecată sau a unui alt organ abilitat din ţara în care este declarată deschiderea procesului de faliment principal.
(9) Cererea poate fi retrasă de către persoana care a introdus-o pînă la adoptarea de către instanţa de judecată a hotărîrii cu privire la declararea debitorului în stare de faliment. Ceilalţi creditori sînt în drept să ceară continuarea procesului de faliment, declarînd în scris despre faptul acesta.
[Art.7 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.7 modificat prin Legea nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 8. Actele ce se anexează cererii
(1) În cazul în care creditorul se adresează cu o cerere privind deschiderea procesului de faliment, el prezintă instanţei de judecată dovezi în sprijinul legitimităţii revendicărilor sale – datele privind valoarea creanţelor şi existenţa gajului. În cerere se va indica, de asemenea, şi candidatura administratorului procesului de faliment propusă de reclamant sau se va cere instanţei de judecată desemnarea unui administrator din oficiu pentru perioada de pînă la prima adunare a creditorilor.
(2) Dacă cererea cu privire la deschiderea procesului de faliment este introdusă de către debitor, acesta prezintă dovezile ce confirmă insolvabilitatea sa: date privind valoarea creanţelor şi existenţa gajului, privind admiterea de către instanţele de judecată a acţiunilor faţă de el şi privind creanţele prezentate pentru a fi încasate în mod cert (fără acceptare), precum şi lista tuturor creditorilor şi debitorilor săi şi descifrarea sumelor creditoare şi debitoare, alte date despre situaţia sa financiară şi patrimonială.
(3) Cererea debitorului care este întreprindere individuală, societate în nume colectiv sau societate în comandită trebuie să cuprindă şi date referitoare la obligaţiile fondatorilor (asociaţilor) acestora, nelegate de activitatea lor de întreprinzător.
(4) La cererea debitorului se anexează următoarele acte:
a) decizia conducătorului debitorului, constituind temei pentru sesizarea instanţei de judecată de către debitor sau de către persoana care se ocupă de lichidarea debitorului;
b) extras din statutul (regulamentul) debitorului privind răspunderea asociaţilor pentru obligaţiunile acestuia;
c) darea de seamă şi copiile de pe documentele contabile curente;
d) lista tuturor bunurilor debitorului, inclusiv datele despre mijloacele băneşti aflate în bănci, numerele conturilor şi adresele băncilor; pentru imobile – datele din registrul bunurilor imobile;
e) lista numelor şi adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, contestate sau necontestate, arătîndu-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă;
f) lista numelor şi adreselor debitorilor;
g) raportul organizaţiei de audit asupra rezultatelor controlului activităţii economico-financiare a debitorului, care trebuie întocmit în termen de cel mult o lună de la data introducerii cererii la instanţa de judecată;
h) lista comanditarilor (asociaţilor cu răspundere limitată), pentru societăţile în comandită;
i) copia de pe anunţul despre introducerea cererii cu privire la deschiderea procesului de faliment, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova;
j) o cerere pentru reorganizarea debitorului, conţinînd şi planul acestei reorganizări;
k) alte documente conform legii.
[Art.8 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.8 modificat prin Legea nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 9. Introducerea cererii.
Referinţa la cerere
(1) Cererea cu privire la deschiderea procesului de faliment se introduce în instanţa de judecată în condiţiile generale stabilite de lege.
(2) La data la care debitorul depune cererea, se produc efectele juridice menţionate la art.17 alin.(1) lit.b) – d) şi alin.(2).
(3) Debitorul, în termen de 5 zile de la data primirii copiei de pe cererea creditorului sau a procurorului, va prezenta instanţei de judecată şi reclamantului o referinţă la cerere, care va conţine în mod obligatoriu:
a) denumirea instanţei de judecată;
b) data semnării referinţei şi numărul ei, denumirea (numele) reclamantului;
c) conţinutul răspunsului la propunerea de tranşare a litigiului. Dacă în cererea de chemare în judecată se consemnează că nu a fost primit răspuns la referinţă, se anexează copia de pe răspunsul dat la propunerea de tranşare a litigiului, precum şi probele care confirmă că răspunsul a fost expediat reclamantului;
d) mărimea şi calculul datoriilor certe, iar în cazul în care sumele respective au fost transferate creditorilor (obligaţiunile satisfăcute) – numărul şi data ordinului de plată sau ale altui document;
e) confirmarea sau contestarea insolvabilităţii sale;
f) acceptarea şi/sau contestările motivate ale creanţelor creditorilor;
g) consemnarea documentelor şi altor probe anexate la referinţă;
h) solicitarea garanţiilor prevăzute la art.10 alin.(1) pentru acoperirea unor eventuale pagube.
(4) Faptul că debitorul nu face referinţă la cerere nu împiedică instanţa de judecată să examineze cazul în esenţă. Dacă instanţa de judecată respinge cererea creditorului sau a procurorului în cazul în care debitorul nu a făcut referinţa la ea, toate cheltuielile aferente examinării cazului vor fi suportate de debitor.
[Art.9 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.9 în redacţia Legii nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 10. Garanţiile patrimoniale ale debitorului
(1) La cererea debitorului, instanţa de judecată poate obliga creditorii care au introdus cererea cu privire la declararea debitorului în stare de faliment să prezinte, în decurs de 5 zile, o cauţiune bancară în proporţia stabilită de instanţa de judecată, dar nu mai mare de 20% din suma indicată în cerere. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. În cazul respingerii cererii, cauţiunea va servi pentru acoperirea pagubelor cauzate debitorului. În cazul în care cauţiunea nu a fost prezentată în termen, cererea va fi returnată fără examinare.
(2) Orice furnizor de servicii debitorului – de asigurare cu energie electrică, gaze naturale, apă, servicii telefonice şi alte servicii necesare procesului continuu de producţie, nu are dreptul, în perioada de pînă la deschiderea procesului de faliment să schimbe, să refuze sau să întrerupă temporar prestarea unor asemenea servicii în baza primirii spre examinare de către instanţa de judecată a cererii de declarare a debitorului în stare de faliment. Aceste servicii, în perioada examinării procesului de faliment, vor fi achitate lunar în baza unor contracte separate încheiate de către furnizori cu administratorul.
[Art.10 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.10 modificat prin Legea nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 11. Garanţiile patrimoniale ale creditorilor
(1) Orice garanţii acordate de către debitor, cu excepţia celor prevăzute de prezenta lege, după introducerea cererii de deschidere a procesului de faliment sau după expirarea termenului de prezentare a referinţei la cererea de chemare în judecată introdusă de către creditori, sînt considerate nevalabile.
(2) După înregistrarea cererii cu privire la deschiderea procesului de faliment, în scopul asigurării protecţiei intereselor patrimoniale ale creditorilor, instanţa de judecată poate lua următoarele măsuri:
a) sechestrarea patrimoniului, conturilor şi documentelor debitorului;
b) cererea de a fi depusă o cauţiune în valoarea acţiunii intentate de creditori sau de procuror pentru menţinerea dreptului debitorului de a-şi administra bunurile;
c) obligarea persoanelor cu funcţii de răspundere ale debitorului de a nu părăsi teritoriul Republicii Moldova pe perioada examinării procesului de faliment fără acordul creditorilor aprobat de instanţa de judecată;
d) alte măsuri conforme legii.
[Art.11 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.11 modificat prin Legea nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 12. Intentarea procesului şi pronunţarea hotărîrii
(1) După primirea cererii, judecătorul, în caz de necesitate, dispune efectuarea unui control de audit independent al debitorului din contul debitorului şi, în termen de 30 de zile (iar în cazul în care controlul de audit nu va fi efectuat – în termen de 15 zile), dar nu mai devreme de termenul prevăzut pentru prezentarea referinţei la cerere, pronunţă o hotărîre privind intentarea procesului, informează părţile în proces şi alte persoane despre data, ora şi locul şedinţei de judecare a cauzei.
(2) La şedinţa instanţei de judecată sînt invitaţi debitorul, conducătorul debitorului, organul fiscal de la locul înregistrării debitorului, băncile care acordă debitorului servicii de decontări şi de credit, creditorii cunoscuţi instanţei de judecată, precum şi reprezentantul angajaţilor debitorului, este examinată candidatura administratorului procesului de faliment propusă de creditori pentru o eventuală hotărîre cu privire la deschiderea procesului de faliment.
(3) După examinarea cererii, instanţa de judecată pronunţă una din următoarele hotărîri:
a) declararea debitorului în stare de insolvabilitate şi derularea procesului de faliment;
b) respingerea cererii, în cazul constatării solvabilităţii debitorului la data pronunţării hotărîrii, inclusiv al restabilirii solvabilităţii acestuia după introducerea cererii, şi posibilităţii executării creanţelor lui curente.
(4) În cazul examinării cererii depuse de debitor sau de lichidatorul din falimentul principal {(de o altă persoană sau de un organ abilitat) (art.7 alin.(8)}, instanţa de judecată, odată cu intentarea procesului, poate pronunţa o hotărîre cu privire la declararea debitorului în stare de insolvabilitate şi la deschiderea procesului de faliment, fără audierea orală a cauzei.
(5) Hotărîrea cu privire la declararea debitorului în stare de insolvabilitate şi la deschiderea procesului de faliment sau, după caz, cu privire la respingerea cererii în partea în care se referă la falimentul debitorului va fi pronunţată de instanţa de judecată în termen de 30 de zile de la data introducerii cererii.
(6) După intentarea procesului de faliment, judecarea celorlalte cauze vizînd patrimoniul debitorului, inclusiv executarea hotărîrilor adoptate anterior de instanţa de judecată, se suspendă, iar calcularea dobînzilor şi penalităţilor la datoriile faţă de creditor ale debitorului încetează. Din acest moment, toate pretenţiile de ordin patrimonial faţă de debitor pot fi formulate doar în cadrul procesului de faliment, excepţie făcînd creanţele creditorilor gajişti şi creanţele privind sechestrarea bunurilor aflate în posesia debitorului în mod nelegitim sau din greşeală, asupra cărora terţe persoane şi-au revendicat dreptul real, precum şi executarea hotărîrilor judecătoreşti cu privire la acestea.
[Art.12 modificat prin Legea nr.1051-XIV din 16.06.2000]
[Art.12 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.12 în redacţia Legii nr.1254-XIII din 16.07.97]
PROCEDURILE DE REORGANIZARE
Articolul 13. Principiile şi condiţiile generale ale procedurii de reorganizare
(1) Procedura de reorganizare reprezintă modalitatea de realizare a unui complex de măsuri negociate de părţile în procesul de faliment şi aprobate de către instanţa de judecată, care are drept scop executarea creanţelor creditorilor în condiţiile reorganizării debitorului şi/sau preluării datoriilor debitorului de către succesorii de drepturi în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Drept temei pentru procedura de reorganizare trebuie să servească existenţa posibilităţii reale de restabilire a solvabilităţii debitorului şi/sau a succesorilor acestuia prin realizarea unui plan de reorganizare ce va include măsuri de ordin organizatoric şi de altă natură.
(3) Nu poate fi aplicată procedură de reorganizare debitorului căruia, în ultimii 3 ani, a fost aplicată o astfel de procedură.
(4) Durata procedurii de reorganizare se stabileşte în baza deciziei adunării creditorilor, confirmată de instanţa de judecată, însă, în toate cazurile, ea nu va depăşi 36 de luni. În cazuri necesare, în baza demersului administratorului procesului de reorganizare, al creditorilor sau al debitorului, procedura de reorganizare poate fi prelungită de către instanţa de judecată pe un termen de pînă la 12 luni.
(5) Pentru perioada de reorganizare, procesul de faliment se suspendă, conturile se deblochează. Cu toate acestea, administratorul procedurii de reorganizare {art.14 alin.(4) lit.d)} este îndreptăţit să aplice măsurile prevăzute la art.20.
(6) De la data intrării în vigoare a hotărîrii cu privire la alegerea unui plan de reorganizare din numărul planurilor confirmate, debitorul trebuie să folosească în denumirea sa textul "în procedură de reorganizare.
[Art.13 completat prin Legea nr.427-XV din 27.07.2001]
[Art.13 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.13 în redacţia Legii nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 14. Propunerea şi admiterea planului de reorganizare
(1) Procedura de reorganizare a debitorului se iniţiază prin introducerea în instanţa de judecată a unei cereri şi a planului de reorganizare, anexat la ea.
(2) Planul de reorganizare poate fi propus de debitor, de creditorii care deţin nu mai puţin de o treime din creanţele asigurate cu gaj, cu excepţia creditorilor gajişti care şi-au formulat revendicările conform art.17 alin.(2), de creditorii neasiguraţi care deţin nu mai puţin de o treime din datoria generală a debitorului. În cazul în care debitorul este o societate pe acţiuni, o societate cu răspundere limitată sau o cooperativă de producţie, planul de reorganizare poate fi propus cu o treime din voturile acţionarilor (asociaţilor) care au drept de vot în adunarea generală a acţionarilor (asociaţilor), iar în cazul unei asociaţii (uniuni) de întreprinderi – de fiecare asociat general care are dreptul de a propune planul.
(3) Planul trebuie propus în termen de 10 zile de la data primei adunări a creditorilor {art.18 alin.(4)}. În cazul în care persoanele indicate la alin.(2) depun o cerere privind prelungirea termenului de propunere a planului, instanţa de judecată poate prelungi acest termen, care însă nu trebuie să depăşească 90 de zile de la data depunerii cererii de iniţiere a procesului de faliment.
(4) Planul trebuie să specifice în detalii:
a) termenul, modul şi mărimea în care se va efectua plata sau compensarea creanţelor către diferitele categorii de creditori;
b) posibilitatea şi mărimea degrevării de datorie a debitorului şi a membrilor asociaţiei (uniunii) de întreprinderi;
c) tabloul achitării creanţelor tuturor categoriilor de creditori în comparaţie cu ceea ce ar primi în urma distribuirii activelor la lichidare, dacă aceasta ar avea loc;
d) măsurile (organizatorice, administrative, juridice, financiare, tehnice, de utilizare a forţei de muncă) care vor fi luate pentru restabilirea solvabilităţii debitorului şi pe care se bazează posibilitatea realizării planului. În cadrul măsurilor administrative se va specifica dacă este sau nu necesară înlăturarea administraţiei actuale a debitorului de la conducerea acestuia sau a oricărui dintre succesorii lui de drepturi.
Planul poate să prevadă obligativitatea convertirii, de către întreprindere, a creanţelor creditorilor în valori mobiliare în cazul în care măsurile organizatorice, administrative, juridice, financiare, tehnice, de utilizare a forţei de muncă, întreprinse în cadrul realizării procedurii de reorganizare, nu permit efectuarea, în termenele stabilite, a tuturor achitărilor necesare către diferitele categorii de creditori.
(5) Cheltuielile legate de propunerea planului, inclusiv de procedura de solicitare a acceptării acestui plan, vor fi suportate de partea care l-a propus; cheltuielile legate de planul propus de debitor vor fi efectuate din contul patrimoniului lui.
(6) Instanţa de judecată va admite planul, care conţine întreaga informaţie solicitată. Înainte de a admite un plan, instanţa de judecată poate solicita opinia unui expert dezinteresat pentru a confirma posibilitatea realizării lui. Înainte de a respinge un plan, instanţa de judecată va asculta opinia părţii care l-a propus, a administratorului, a debitorului şi a adunării creditorilor.
(7) Orice plan admis:
a) se păstrează în instanţa de judecată şi este disponibil tuturor părţilor cointeresate, care pot solicita o copie;
b) se expediază creditorilor cunoscuţi, administratorului, debitorului, asociaţilor şi acţionarilor, în baza dispoziţiei judecătorului.
(8) Judecătorul va ordona publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a unui aviz privind admiterea planului. În aviz se va menţiona partea care propune planul, data votării lui şi posibilitatea votării prin intermediul unei scrisori recomandate în care semnătura votantului este autentificată notarial. De la data publicării avizului, se va considera că toate persoanele cointeresate sînt înştiinţate despre plan.
(9) La cel mult 3 săptămîni după expedierea planului, instanţa de judecată convoacă adunarea creditorilor. Debitorul va fi invitat în scris să participe la adunare.
(10) Dacă au fost admise mai multe planuri, acestea trebuie să fie puse la vot în cadrul unei adunări.
(11) La votarea planului pot participa numai creditorii, ale căror creanţe au fost prezentate în modul cuvenit şi acceptate de instanţa de judecată.
(12) La începutul procedurii de vot, judecata va informa asistenţa despre voturile scrise primite în mod legal de la creditori.
(13) Planul se consideră acceptat dacă pentru el au votat deţinătorii a cel puţin 50% plus 1 din suma totală a creanţelor acceptate, precum şi cel puţin 50% plus 1 din numărul total de creditori.
[Art.14 modificat prin Legea nr.427-XV din 27.07.2001]
[Art.14 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.14 în redacţia Legii nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 15. Confirmarea planului, realizarea (nerealizarea) lui
(1) Instanţa de judecată confirmă planul dacă:
a) acesta este acceptat conform art.14;
b) persoanele care nu au acceptat planul (categoriile de creditori, menţionate la art.28 alin.(1) şi (2), fiecare din membrii oricărei categorii sau debitorul) vor beneficia în cadrul planului de o tratare cinstită şi echitabilă, ceea ce înseamnă că:
- nici o categorie de creditori cu opinii diferite referitoare la plan şi nici debitorul nu vor primi mai puţin decît în cazul lichidării debitorului;
- nici o categorie de creditori şi nici un membru de orice categorie de creditori nu vor primi mai mult decît cuantumul declarat al creanţelor sau al drepturilor lor;
- toţi creditorii în cadrul unei categorii sînt trataţi la fel, cu excepţia cazurilor cînd fiecare membru al acestei categorii consimte în scris la o tratare inegală a oricărui membru al acestei categorii;
c) remunerarea administratorului şi plata altor cheltuieli administrative sînt efectuate în întregime în cazul în care planul nu specifică modalitatea asigurării acestor plăţi.
(2) În cazul în care vor fi prezentate cîteva planuri, instanţa de judecată va alege planul care a fost acceptat conform art.14.
(3) Cînd hotărîrea de confirmare a planului sau de alegere a unui plan dintre mai multe planuri confirmate intră în vigoare, situaţia financiară a debitorului este reorganizată în modul corespunzător, iar creanţele şi drepturile creditorilor şi ale altor părţi cointeresate sînt modificate conform planului. Creditorii pot cere executarea hotărîrii judecătoreşti în baza unui plan confirmat, care va fi considerat drept ultimă sentinţă civilă referitoare la debitor. Administratorul procedurii de reorganizare sau, după caz, debitorul este obligat să efectueze fără întîrziere schimbările de structură prevăzute în plan.
(4) Dacă planul nu este confirmat, instanţa de judecată va revoca hotărîrea sa cu privire la suspendarea procesului de faliment şi va ordona administratorului procesului de faliment lichidarea imediată a masei debitoare.
(5) Pe parcursul reorganizării, planul poate avea modificări, acestea fiind efectuate la propunerea administratorului, debitorului sau adunării creditorilor cu respectarea procedurilor prevăzute în prezentul capitol.
(6) Procedura de reorganizare a debitorului încetează în legătură cu:
a) realizarea planului;
b) nerespectarea planului;
c) expirarea termenului stabilit pentru efectuarea procedurii de reorganizare.
(7) În caz de realizare a planului, instanţa de judecată pronunţă închiderea procesului de faliment.
(8) Dacă debitorul nu respectă planul, inclusiv în cazul expirării termenului stabilit pentru desfăşurarea procedurii de reorganizare, creditorul ale cărui sume creditoare sînt cele mai mari îşi satisface creanţele în urma transmiterii patrimoniului debitorului în proprietatea sa. În acest caz, se anunţă lichidarea debitorului cu transferarea concomitentă a întregului său patrimoniu în proprietatea creditorului. Creditorul ale cărui sume creditoare sînt cele mai mari devine succesor de drepturi al obligaţiunilor debitorului.
(9) Hotărîrea de aprobare, neaprobare sau alegere a unui plan de reorganizare poate fi atacată în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
[Art.15 modificat prin Legea nr.427-XV din 27.07.2001]
[Art.15 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.15 în redacţia Legii nr.1254-XIII din 16.07.97]
PROCEDURA DE LICHIDARE
[Denumirea cap.IV în redacţia Legii nr.310-XIV din 10.03.99]
Articolul 16. Hotărîrea cu privire la deschiderea procedurii de lichidare
(1) Procedura de lichidare începe odată cu adoptarea hotărîrii respective {art.12 alin.(3) lit.a)}, care va conţine:
a) interdicţia administrării de către debitor a patrimoniului său;
b) somaţia cu privire la administrarea patrimoniului debitorului şi desemnarea unui administrator al procedurii de lichidare (denumit în continuare administrator) propus de creditorii (denumiţi în continuare creditori) sau numit de instanţa de judecată în cazul în care propunerea nu este făcută sau administratorul nu corespunde cerinţelor art.22 alin.(3);
c) înştiinţarea tuturor creditorilor debitorului despre dreptul de a adresa instanţei de judecată, în termenele stabilite, o cerere privind revendicările lor financiare, cu argumentarea acestora;
d) adresarea către toate persoanele cu drept de proprietate, de gaj sau cu alte drepturi reale asupra bunurilor aflate în posesiunea debitorului a propunerii de a declara acest drept administratorului în termenul stabilit;
e) cerinţa, faţă de posesorii bunurilor ce constituie proprietate a debitorului sau faţă de persoanele care trebuie să efectueze anumite plăţi în folosul debitorului, de a transmite aceste bunuri şi de a efectua aceste plăţi prin intermediul administratorului în baza împuternicirilor acestuia;
f) data şi ora deschiderii procedurii de lichidare.
(2) Hotărîrea cu privire la declararea debitorului în stare de insolvabilitate şi la deschiderea procedurii de lichidare se aduce la cunoştinţa părţilor în proces, tuturor creditorilor cunoscuţi, angajaţilor debitorului, Fondului Social, Camerei Înregistrării de Stat de pe lîngă Ministerul Justiţiei, Băncii Naţionale a Moldovei, altor instituţii financiare, inspectoratului fiscal teritorial şi se publică în termen de 10 zile în Monitorul Oficial al Republicii Moldova din mijloacele reclamantului, transferate la contul de depozit al instanţei de judecată.
(3) În publicaţie trebuie să se indice:
a) denumirea instanţei în a cărei procedură se află cauza;
b) denumirea şi sediul debitorului;
c) data şi ora adoptării hotărîrii judecătoreşti, în al cărei temei se deschide procedura de lichidare;
d) propunerea făcută creditorilor de a-şi prezenta creanţele asupra debitorului în termenul stabilit;
e) contul la care urmează să fie vărsate mijloacele creditare ale debitorului;
f) alte date importante.
[Art.16 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.16 în redacţia Legii nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 17. Efectele juridice ale hotărîrii privind deschiderea procedurii de lichidare
(1) De la data intrării în vigoare a hotărîrii privind deschiderea procedurii de lichidare:
a) debitorul pierde dreptul de folosinţă, de dispunere şi de administrare a patrimoniului, drepturile şi obligaţiunile lui trecînd la administrator;
b) toate obligaţiunile şi creanţele debitorului se consideră la scadenţă dacă din acţiunile întreprinse de administrator în temeiul art.19 nu rezultă altceva;
c) decontările cu debitorul se fac numai printr-un cont al acestuia deschis de administrator;
d) orice garanţie de executare a obligaţiunii acordată în afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau neautorizată de instanţa de judecată se consideră nulă;
e) în denumirea sa, debitorul trebuie să folosească cuvintele "în procedură de lichidare.
[Alin.2 art.17 exclus prin Legea nr.1051-XIV din 16.06.2000, celelalte renumerotate]
[Alin.2 art.17 modificat prin Legea nr.187-XIV din 06.11.98]
(2) Creanţele creditorilor rezultate din tranzacţii încheiate după deschiderea procedurii de lichidare vor avea prioritate faţă de creanţele creditorilor fie prin constituirea gajului, fie prin alte garanţii sigure de satisfacere a creanţelor lor în mod prioritar.
[Alin.4 art.17 exclus prin Legea nr.1051-XIV din 16.06.2000]
[Alin.4 art.17 introdus prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.17 în redacţia Legii nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 18. Acţiunile ulterioare hotărîrii cu privire la deschiderea procedurii de lichidare
(1) După intrarea în funcţie, administratorul:
a) ia în primire patrimoniul şi documentaţia debitorului, în condiţiile legii;
b) inventariază bunurile debitorului şi ia măsuri pentru conservarea lor;
c) aplică, după caz, sigiliile pe averea, documentele şi registrele debitorului;
d) efectuează şi alte acţiuni în condiţiile art.22 alin.(7) şi restricţiilor prevăzute la art.17.
(2) Creditorii sînt obligaţi să-şi declare drepturile în faţa instanţei de judecată în termen de o lună de la data publicării anunţului respectiv, să dea explicaţii referitor la valoarea creanţelor, la existenţa gajului, la bunurile care se află în posesiunea debitorului şi asupra cărora deţin drept de proprietate sau referitor la alte drepturi. Creanţele creditorilor vor fi acceptate de instanţa de judecată în limitele termenelor de prescripţie prevăzute de Codul civil. Din ziua înaintării creanţelor de către creditori, se suspendă termenul de prescripţie al acestora, care va începe să curgă din nou în caz de respingere a creanţelor de către instanţa de judecată. Creanţele către bugetul public naţional sînt luate în considerare cu titlu provizoriu, în cuantumul declarat de creditor. Creanţele creditorilor, care nu şi-au declarat drepturile în termenul stabilit, cu excepţia salariaţilor debitorului, urmează să fie satisfăcute în ultimul rînd, conform prevederilor art.28 alin.(2) lit.h).
(3) În cel mult 5 zile după expirarea termenului de prezentare a revendicărilor, instanţa de judecată va expedia persoanelor participante la proces o înştiinţare despre convocarea primei adunări a creditorilor, indicînd data, ora şi locul ei.
(4) În cel mult 10 zile de la data expirării termenului de prezentare a revendicărilor, se convoacă şedinţa instanţei de judecată şi prima adunare a creditorilor, în cadrul căreia se verifică toate creanţele asupra debitorului, corespunderea fiecărei creanţe rîndului şi valorii ei în cazul fiecărui creditor; se audiază raportul administratorului privind gestiunea patrimoniului debitorului de la data intrării în funcţie, inclusiv garanţiile acordate de administrator creditorilor la creanţele care au apărut după deschiderea procedurii de lichidare; se decide asupra propunerilor de iniţiere a procedurii de reorganizare; se reconfirmă în funcţie administratorul sau se numeşte o altă persoană în această funcţie; debitorul se pronunţă asupra tuturor revendicărilor puse în faţa sa; administratorul expune opinia sa în problemele discutate.
[Art.18 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.18 în redacţia Legii nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 19. Rezilierea contractelor
(1) Pentru sporirea maximă a valorii patrimoniului debitorului, administratorul poate confirma sau rezilia orice contract la care debitorul este parte, inclusiv contracte de acordare a creditelor, arende neexpirate sau alte contracte, atît timp cît contractul nu a fost îndeplinit integral de toate părţile implicate. La solicitarea celeilalte părţi, administratorul trebuie să o înştiinţeze în termene rezonabile, dar nu mai tîrziu de 3 săptămîni după numirea sa, asupra confirmării sau rezilierii contractului; dacă nu se va face o astfel de înştiinţare, contractul se consideră reziliat, iar administratorul nu va fi în drept să insiste asupra executării lui.
(2) Dacă vînzătorul unor bunuri a menţinut titlul de proprietate pînă la achitarea completă a preţului de vînzare, tranzacţia nu va fi supusă prevederilor alin.(1).
(3) Un contract de angajare sau de arendă a bunurilor imobiliare poate fi reziliat numai cu respectarea termenului de înştiinţare stabilit de lege. Termenul contractual de înştiinţare care depăşeşte termenul de înştiinţare stabilit de lege nu va fi respectat.
(4) Creditorul este îndreptăţit să ceară debitorului repararea prejudiciilor reale provocate de rezilierea contractului.
(5) Litigiile în cazurile arătate la prezentul articol trebuie să fie examinate în cadrul procesului de faliment în decursul a 2 săptămîni.
[Art.19 în redacţia Legii nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 20. Nulitatea tranzacţiilor încheiate de debitor
(1) Administratorul poate intenta un proces în judecată pentru anularea tranzacţiilor şi recuperarea bunurilor de la persoane terţe în cazul:
a) transferurilor gratuite în favoarea proprietarului, conducătorului debitorului, soţiei/soţului sau rudelor acestora (părinţi, copii, fraţi, surori, bunel, bunică, nepoţi), efectuate în decursul a 3 ani de pînă la depunerea cererii cu privire la deschiderea procesului de faliment;
b) transferurilor gratuite către persoane terţe efectuate în decursul a 3 ani de pînă la depunerea cererii cu privire la deschiderea procesului de faliment;
c) tranzacţiilor în care recompensa oferită de debitor depăşeşte considerabil recompensa primită şi care au fost realizate în decursul a 3 ani de pînă la depunerea cererii cu privire la deschiderea procesului de faliment;
d) oricărei acţiuni realizate în decursul a 3 ani de pînă la depunerea cererii cu privire la deschiderea procesului de faliment cu intenţia tuturor persoanelor implicate de a ascunde activele de creditori sau de a leza drepturile lor prin alte mijloace;
e) transmiterii patrimoniului debitorului în favoarea unui creditor în contul unei datorii viitoare, transmitere efectuată cu cel tîrziu 120 de zile înainte de depunerea cererii cu privire la deschiderea procesului de faliment în scopul majorării sumei pe care creditorul ar primi-o în urma lichidării debitorului;
f) perfectării unei ipoteci sau unui alt drept de gaj sau măririi garanţiei obligaţiunilor pentru o creanţă negarantată, în termen de 180 de zile sau în cazul unei creanţe auxiliare ori creanţe a unui acţionar ori asociat al debitorului, create sau perfectate în decursul unui an de pînă la depunerea cererii cu privire la deschiderea procesului de faliment.
(2) Tranzacţiile cu persoane terţe asociate debitorului, efectuate în decursul unui an pînă la depunerea cererii cu privire la deschiderea procesului de faliment, pot fi de asemenea anulate şi recuperate dacă sînt în detrimentul intereselor creditorilor şi dacă parte a lor este:
a) un asociat (acţionar) care deţine cel puţin 20 la sută din cota (acţiunile) societăţii (asociaţiei);
b) un manager sau un alt membru al organelor de conducere sau de supraveghere a debitorului;
c) oricare altă persoană fizică sau juridică ce controlează debitorul sau activitatea lui comercială.
(3) Administratorul poate intenta un proces de anulare a unei tranzacţii conform alin.(1) şi (2) în decurs de un an după depunerea cererii cu privire la deschiderea procesului de faliment. Adunarea creditorilor este autorizată să intenteze proces de anulare dacă administratorul refuză să o facă.
(4) Prin derogare de la prevederile alin.(1) – (3), nici administratorul şi nici adunarea creditorilor nu poate anula tranzacţia debitorului dacă aceasta a fost efectuată în cadrul activităţii comerciale sau al afacerilor financiare obişnuite ale debitorului, dacă a fost parte a unui schimb reciproc de o valoare rezonabil echivalentă sau dacă a făcut ca beneficiarul să acorde debitorului un credit nou neasigurat, pe care ultimul nu l-a achitat la data depunerii cererii cu privire la deschiderea procesului de faliment.
(5) Beneficiarul unei tranzacţii anulate alin.(1) – (3) va restitui patrimoniul transferat sau, dacă acesta nu mai există, costul lui la momentul transferării de către debitor.
(6) Beneficiarul care a restituit patrimoniul transferat de debitor sau costul lui va obţine o creanţă în valoarea acestui patrimoniu, cu condiţia participării beneficiarului la acest ultim transfer fără intenţia de a pune piedici, de a-i reţine sau înşela pe creditori. Donaţiile sau alte tranzacţii încheiate fie de fondatorii întreprinderii individuale, fie de asociaţii societăţii în nume colectiv, fie de un comanditat al societăţii în comandită în cadrul unor relaţii civile obişnuite, fără scopul de a tăinui patrimoniul debitorului şi de a prejudicia interesele creditorilor, de asemenea nu pot fi recunoscute nule.
(7) Administratorul sau adunarea creditorilor pot recupera patrimoniul sau costul lui transmis de debitor către beneficiarul iniţial şi retransmis de acesta unui al doilea beneficiar numai dacă al doilea beneficiar nu a plătit un preţ just pentru acest patrimoniu şi ştia că transmiterea iniţială ar putea fi anulată conform prezentei legi.
[Art.20 în redacţia Legii nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 21. Obligaţiile proprietarului şi ale conducătorului debitorului
După adoptarea hotărîrii cu privire la deschiderea procedurii de lichidare, proprietarul şi conducătorul debitorului sînt obligaţi:
a) să acorde asistenţă administratorului procedurii de lichidare în exercitarea atribuţiilor sale;
b) să transmită, în decurs de 10 zile, administratorului procedurii de lichidare patrimoniul debitorului şi toată informaţia necesară, inclusiv actele referitoare la patrimoniul debitorului;
c) să asiste la adunarea (şedinţa comitetului) creditorilor, la şedinţa instanţei de judecată şi să răspundă la toate întrebările referitoare la procedura de lichidare;
d) să execute toate hotărîrile instanţei de judecată referitoare la procedura de lichidare, inclusiv cele vizînd limitarea drepturilor lor.
Articolul 22. Administratorul procesului de faliment
(1) Administratorul procedurii de lichidare se desemnează de către instanţa de judecată la propunerea adunării creditorilor.
(2) Instanţa de judecată poate desemna de sine stătător un administrator, la cererea reclamantului, într-un termen de 20 de zile de la data înaintării cererii conform prevederilor art.8 alin.(1).
(3) Administrator poate fi orice persoană fizică cu studii superioare, avînd o experienţă de activitate administrativă sau juridică de cel puţin 3 ani din ultimii 5 ani, care nu are antecedente penale pentru infracţiuni premeditate ce nu sînt stinse în modul stabilit sau orice întreprindere de consulting solvabilă ce dispune de angajaţi care corespund acestor cerinţe. Licenţa administratorului se anulează în cazul în care două întreprinderi conduse de el, aflate în procedura de reorganizare, au fost lichidate ca urmare a neîndeplinirii planurilor de reorganizare.
(4) Modul de eliberare, suspendare şi anulare a licenţelor se stabileşte de Guvern.
(5) Administratorul îşi exercită atribuţiile în baza unui contract încheiat cu adunarea creditorilor (reprezentantul împuternicit al acesteia). Contractul trebuie să fie confirmat de judecător şi să aibă aplicată ştampila instanţei de judecată.
(6) Funcţiile de bază ale administratorului sînt următoarele:
a) dispune de patrimoniul debitorului în conformitate cu prezenta lege;
b) conduce activitatea debitorului sau exercită controlul asupra activităţii debitorului, dacă conducătorul debitorului nu a fost înlăturat de la conducere;
c) are dreptul să conteste în instanţa de judecată tranzacţiile debitorului, prevăzute la art.20 alin.(1) lit.c);
d) angajează şi concediază lucrătorii în conformitate cu legislaţia muncii;
e) face analiza stării financiare a debitorului, studiază temeinicia creanţelor creditorilor, şi le prezintă instanţei de judecată spre aprobare;
f) formează masa concursuală, inclusiv desfăşoară munca de percepere a sumei debitoare;
g) întocmeşte şi modifică tabelul de creanţe ale creditorilor;
h) prezintă instanţei de judecată şi creditorilor informaţia necesară despre starea financiară a debitorului şi bunurile acestuia în momentul deschiderii procedurii de lichidare;
i) convoacă adunarea (comitetul) creditorilor;
j) formează comisia de lichidare şi conduce activitatea acesteia;
k) întocmeşte şi prezintă instanţei de judecată spre aprobare bilanţul de lichidare a debitorului;
l) întocmeşte, în comun cu Comitetul creditorilor, planul de lichidare a debitorului;
m) prezintă instanţei de judecată şi creditorilor rapoarte periodice, cel puţin o dată pe lună, privind îndeplinirea atribuţiilor sale.
(7) Toate acţiunile administratorului vizînd gestionarea şi vînzarea masei concursuale trebuie orientate spre executarea maximă a creanţelor creditorilor.
(8) Administratorul are dreptul să atace în instanţa de judecată deciziile adunării creditorilor, care îi limitează împuternicirile sau au fost adoptate cu încălcarea competenţei adunării.
[Art.22 modificat prin Legea nr.340-XV din 06.07.2001]
[Art.22 completat prin Legea nr.427-XV din 27.07.2001]
[Art.22 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.22 modificat prin Legea nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 23. Remunerarea administratorului
(1) Mărimea remunerării administratorului se stabileşte de către adunarea generală a creditorilor şi se aprobă de către instanţa de judecată.
(2) Remunerarea administratorului se calculează în cuantum de cel mult 1% din suma venitului obţinut în urma desfăşurării activităţii de bază a întreprinderii, îndreptate pentru stingerea datoriilor faţă de creditori.
[Art.23 în redacţia Legii nr.427-XV din 27.07.2001]
Articolul 24. Subordonarea şi răspunderea administratorului
(1) Administratorul se supune hotărîrilor instanţei de judecată.
(2) Instanţa de judecată este în drept să destituie administratorul, inclusiv la cererea adunării creditorilor, în cazul în care, pe parcursul procesului de faliment, instanţa va stabili că acesta comite încălcări ale legislaţiei în vigoare sau, prin acţiunile sale, depăşeşte sau nu respectă atribuţiile acordate administratorului prin prezenta lege şi stipulările contractului încheiat cu creditorii. În acest caz, instanţa de judecată va desemna un alt administrator.
(3) Administratorul răspunde de exercitarea obligaţiilor sale faţă de toţi participanţii la procedura de lichidare şi poartă întreaga răspundere materială pentru pierderile pricinuite ca urmare a acţiunilor sale ilegale. Clauzele privind răspunderea materială a administratorului şi garanţiile oferite de acesta se stipulează în contract.
[Art.24 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.24 modificat prin Legea nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 25. Adunarea creditorilor
(1) Toţi creditorii, drepturile cărora au fost recunoscute de instanţa de judecată, participă la adunarea creditorilor şi au drept de vot, cu excepţia acelor, drepturile cărora sînt garantate prin gaj şi care nu au renunţat la dreptul de a li se executa creanţele din contul gajului.
(2) Creditorul are drept de vot în cadrul adunării creditorilor, în mod proporţional cu valoarea creanţelor sale, trecute la data convocării adunării în tabelul de creanţe ale creditorilor.
(3) Pe măsura achitării cu creditorii, administratorul va face modificări în tabelul de creanţe ale creditorilor. Datele cu privire la modificările în acest tabel se comunică de către administrator la deschiderea adunării ordinare a creditorilor.
(4) Divergenţele ce apar între creditori şi administrator relativ la valoarea creanţelor, incluse în tabelul de creanţe ale creditorilor, se examinează de către instanţa de judecată la cererea creditorului respectiv. În acest caz valoarea creanţelor creditorului se stabileşte de către instanţa de judecată şi se introduce de către administrator în tabelul de creanţe ale creditorilor.
(5) Adunarea creditorilor:
a) constituie comitetul creditorilor şi stabileşte atribuţiile lui;
b) propune candidatura administratorului, stabileşte funcţiile acestuia şi încheie contractul cu el;
c) autorizează administratorul să încheie unele tranzacţii de înstrăinare a bunurilor debitorului;
d) decide în privinţa termenelor şi formei vînzării bunurilor debitorului, precum şi a preţului iniţial al acestor bunuri;
e) stabileşte mărimea remuneraţiei administratorului;
[Lit.f) exclusă prin Legea nr.1254-XIII din 16.07.97]
f) exercită controlul asupra activităţii administratorului.
(6) Adunarea creditorilor se convoacă la iniţiativa administratorului sau a creditorilor, valoarea creanţelor cărora constituie mai mult de 1/4 din valoarea creanţelor înscrise în tabelul de creanţe ale creditorilor, fie la iniţiativa a mai mult de 1/3 din creditori, în termenele stabilite de instanţa de judecată.
(7) Adunarea creditorilor este deliberativă dacă la ea participă creditorii, valoarea creanţelor cărora constituie peste 50% din valoarea totală a creanţelor creditorilor.
(8) Hotărîrile adunării creditorilor se adoptă cu votul majorităţii creditorilor, valoarea creanţelor cărora constituie peste 50% din valoarea totală a creanţelor creditorilor.
(9) Hotărîrea adunării creditorilor privind stabilirea unor noi termene de îndeplinire a obligaţiilor se adoptă de către creditorii, valoarea creanţelor cărora constituie mai mult de 2/3 din valoarea totală a creanţelor creditorilor.
(10) Orice hotărîre a adunării creditorilor trebuie să fie adusă la cunoştinţa instanţei de judecată care examinează cazul falimentului, tuturor creditorilor cunoscuţi, debitorului şi altor persoane interesate.
(11) Hotărîrile adunării creditorilor sînt obligatorii pentru toţi creditorii.
(12) Comitetul creditorilor se constituie conform principiului reprezentării proporţionale a tuturor creditorilor (grupelor de creditori) şi se aprobă de instanţa de judecată.
(13) Comitetul creditorilor este îndreptăţit să ceară administratorului prezentarea informaţiilor respective şi explicaţiilor.
(14) Comitetul creditorilor acordă administratorului consultaţii relativ la chestiunile procesului de faliment şi îi dă recomandări referitoare la executarea obligaţiilor lui.
[Art.25 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
Articolul 26. Drepturile reprezentantului angajaţilor debitorului
Reprezentantul angajaţilor debitorului, împuternicit de adunarea generală (conferinţa) a angajaţilor, are dreptul să participe la examinarea cazului falimentului, să efectueze în comun cu creditorii verificarea valorii creanţelor în partea ce se referă la obligaţiile debitorului faţă de angajaţii săi, precum şi să controleze actele prezentate pentru a argumenta insolvabilitatea acestuia.
Articolul 27. Vînzarea bunurilor debitorului din masa debitoare
(1) Vînzarea bunurilor debitorului din masa debitoare se face la licitaţii publice în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
(2) Bunurile, inclusiv ansamblurile patrimoniale ale debitorului care, în conformitate cu legislaţia, nu pot fi proprietate privată sau obiect de posesiune, se înstrăinează întreprinderilor (organizaţiilor) de stat în modul stabilit.
(3) Terenurile ce aparţin debitorului cu drept de proprietate sau gestiune economică se înstrăinează în condiţiile legislaţiei.
(4) Cel tîrziu cu 20 de zile înainte, administratorul va înştiinţa prin poştă sau prin alt mijloc rezonabil toţi creditorii cu creanţe de peste 5 la sută din valoarea tuturor creanţelor despre intenţia sa de a vinde orice active a căror valoare depăşeşte 10 la sută din valoarea tuturor creanţelor. În înştiinţare se va consemna ce fel de vînzare va fi: închisă sau la licitaţie, precum şi preţul, condiţiile de achitare şi identitatea cumpărătorului, dacă este cunoscută.
(5) Administratorul va înştiinţa instanţa de judecată, creditorii şi conducătorul debitorului despre intenţia sa de a vinde bunuri imobiliare la licitaţie, cel tîrziu cu 30 de zile înainte de licitaţie. În înştiinţare se va descrie amănunţit imobilul conform datelor din registrul de bunuri imobiliare şi se va consemna preţul iniţial. Dacă vreun creditor sau conducătorul debitorului are obiecţii faţă de condiţiile licitaţiei, instanţa de judecată va examina în şedinţă obiecţiile după ce a informat creditorii şi conducătorul debitorului cel tîrziu cu 20 de zile înainte de şedinţă.
(6) Administratorul va anunţa orice licitaţie de bunuri imobiliare cel puţin de două ori în ziare locale cu tiraj mare şi va face ca avizele privind licitaţia să fie afişate la sediul instanţei de judecată şi pe imobilul care se vinde. Copii de pe avize vor fi expediate fiecărui creditor asigurat al bunurilor imobiliare şi debitorului. Vînzarea va avea loc peste 20 de zile de la data ultimei publicări a avizelor.
[Art.27 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.27 modificat prin Legea nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 28. Satisfacerea creanţelor creditorilor în cadrul procedurii de lichidare
(1) Vor fi achitate în mod prioritar în următoarea ordine:
a) creanţele asigurate cu gaj;
b) cheltuielile judiciare şi renumeraţia administratorului;
c) cheltuielile administrative, inclusiv:
- cheltuielile reale şi cheltuielile necesare pentru păstrarea (conservarea) şi înstrăinarea patrimoniului;
- cheltuielile legate de asigurarea realizării planului de reorganizare sau lichidare, inclusiv livrările de energie electrică, gaze, apă, servicii telefonice etc., coordonate preventiv cu Comitetul creditorilor şi aprobate de instanţa de judecată.
(2) După achitarea creanţelor indicate la alin.(1), creanţele creditorilor se sting în următoarea ordine:
a) creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate sănătăţii lor şi creanţele în legătură cu decesul acestor cetăţeni – pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp;
b) creanţele privind plata salariului, incluzînd perioada de pînă la 6 luni precedente deschiderii procedurii de lichidare, precum şi indemnizaţiile de concediere a personalului în legătură cu procesul de faliment;
c) creanţele de satisfacere a obligaţiunilor faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat pe o perioadă de pînă la 6 luni precedente deschiderii procesului de faliment;
d) cerinţele de satisfacere a obligaţiunilor faţă de bugetul public naţional pe o perioadă de un an, anterior deschiderii procedurii de lichidare;
e) depunerile băneşti ale cetăţenilor în instituţiile financiare în sumă de pînă la 1000 de lei;
f) creanţele altor categorii de creditori, care nu au fost satisfăcute pe deplin, în modul stabilit prin prezentul articol;
g) impozitele, taxele şi sancţiunile aplicate debitorului prin legislaţia unor state străine;
h) creanţele creditorilor, care au fost depuse după expirarea termenului stabilit la art.18 alin.(2).
(3) Creanţele următorului rînd se execută după stingerea în totalitate a creanţelor rîndului precedent.
(4) În cazul în care suma percepută este insuficientă pentru executarea în totalitate a creanţelor creditorilor de acelaşi rînd, aceste creanţe vor fi executate proporţional sumei ce revine fiecărui creditor.
(5) Administratorul prezintă lunar instanţei de judecată datele referitoare la plăţile efectuate. Pentru plătirea ultimei sume în mărime de cel puţin 2% din masa concursuală, administratorul trebuie să obţină autorizaţia instanţei de judecată.
(6) Creanţele creditorilor neexecutate din cauza insuficienţei masei concursuale se consideră stinse. Sînt considerate, de asemenea, stinse creanţele creditorilor nerecunoscute de instanţa de judecată în modul stabilit şi creanţele nesatisfăcute conform hotărîrii instanţei de judecată.
(7) Mijloacele băneşti rămase după executarea creanţelor creditorilor administratorul le depune la contul de depozit al instanţei de judecată care a deschis procedura de lichidare. Aceste mijloace băneşti se transmit conducătorului debitorului sau debitorului în conformitate cu legea, cu alt act normativ sau cu documentele de constituire a debitorului.
(8) Creanţele cetăţenilor, în faţa cărora debitorul, întreprindere persoană fizică, răspunde pentru prejudiciile cauzate sănătăţii lor, creanţele în legătură cu decesul acestor cetăţeni, precum şi alte creanţe cu caracter personal, nestinse în cadrul executării hotărîrii instanţei de judecată, rămîn în vigoare şi pot fi formulate faţă de fondatorul (asociatul) debitorului în modul prevăzut de legislaţie. Cuantumul acestor creanţe se reduce proporţional cu gradul de executare a lor în procesul falimentului debitorului.
[Art.5 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Art.5 modificat prin Legea nr.1254-XIII din 16.07.97]
Articolul 29. Examinarea cererilor administratorului şi a plîngerilor creditorilor
Cererile administratorului, inclusiv cele cu privire la divergenţele dintre dînsul şi creditorii, precum şi revendicările creditorilor şi debitorului, depuse pe parcursul procedurii de lichidare sau al procedurilor de reorganizare, se examinează de instanţa de judecată în termen de cel mult 2 săptămîni de la data primirii cererilor şi revendicărilor respective.
Articolul 30. Hotărîrea relativ la declararea falimentului şi la lichidarea debitorului
(1) După stingerea tuturor creanţelor creditorilor în condiţiile art.28, administratorul prezintă spre aprobare instanţei de judecată dare de seamă, la care se anexează bilanţurile de lichidare, tabelul de creanţe ale creditorilor cu indicarea valorii creanţelor executate, actele despre utilizarea mijloacelor băneşti rămase după executarea creanţelor creditorilor şi cere în numele adunării creditorilor declararea debitorului în stare de faliment.
(2) După audierea debitorului, instanţa de judecată pronunţă hotărîrea declarativă de faliment, care conţine:
a) data şi ora survenirii falimentului;
b) avizul cu privire la executarea tuturor creanţelor creditorilor şi aprobarea bilanţului de lichidare;
c) darea de seamă a administratorului.
(3) Copia de pe hotărîrea instanţei de judecată se expediază la Camera Înregistrării de Stat de pe lîngă Ministerul Justiţiei.
(4) Debitorul se consideră lichidat din momentul excluderii lui din Registrul comercial de stat în baza încheierii privind declararea debitorului în stare de faliment, pronunţate de instanţa de judecată.
[Art.31 exclus prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
PROCEDURA SIMPLIFICATĂ DE LICHIDARE
Articolul 31. Aplicarea procedurii simplificate de lichidare
Procedura simplificată de lichidare se aplică de instanţa de judecată în următoarele cazuri:
1) la solicitarea Ministerului Finanţelor sau a inspectoratelor fiscale teritoriale, dacă debitorul nu dispune de patrimoniu;
2) dacă se constată că activele debitorului nu permit acoperirea cheltuielilor de judecată;
3) dacă, în baza rezultatelor auditului independent sau a expertizei contabile, efectuate de către instituţiile de expertiză judiciară ale Ministerului Justiţiei în conformitate cu art.12, sau din informaţia obţinută de la Ministerul Finanţelor sau de la inspectoratul fiscal teritorial respectiv, se constată existenţa a cel puţin uneia din condiţiile enumerate mai jos:
a) în ultimele 12 luni anterioare înaintării cererii de intentare a procesului de faliment nu au fost efectuate operaţii la contul debitorului; sau b) există alţi indici că debitorul nu a desfăşurat activitate de întreprinzător; sau c) patrimoniul debitorului nu este suficient pentru acoperirea creanţelor creditorilor în modul stabilit la art.28 alin.(1) şi (2) lit.a) – d).
Articolul 32. Derularea procedurii simplificate de lichidare
(1) Procedura simplificată de lichidare se va derula în condiţiile prevăzute de cap.IV, cu următoarele derogări:
a) administratorul va fi desemnat numai de instanţa de judecată în termen de 10 zile de la adoptarea hotărîrii de aplicare a procedurii simplificate de lichidare;
b) atribuţiile adunării creditorilor, stabilite la art.25 alin.(5), se vor limita doar la funcţia de exercitare a controlului asupra activităţii administratorului, cu dreptul de a contesta acţiunile acestuia în instanţa de judecată;
c) celelalte atribuţii ale adunării creditorilor şi atribuţiile Comitetului creditorilor vor fi îndeplinite de către administrator.
(2) Creditorii sau debitorii care nu vor fi de acord cu aplicarea procedurii simplificate de lichidare vor putea ataca hotărîrea instanţei de judecată cu apel.
[Capitolul V introdus prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
[Capitolul V exclus, celelalte se renumerotează prin Legea nr.1254-XIII din 16.07.97]
ACŢIUNILE NELEGITIME ALE DEBITORULUI, CONDUCĂTORULUI
DEBITORULUI ŞI ALE PERSOANELOR CU FUNCŢII DE RĂSPUNDERE
ALE DEBITORULUI, CREDITORULUI ŞI ALE ALTOR PERSOANE
[Denumirea capitolului VI în redacţia Legii nr.310-XIV din 10.03.99]
Articolul 33. Acţiunile nelegitime ale debitorului, conducătorului debitorului şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale debitorului pînă la intentarea procesului de faliment
(1) La acţiunile nelegitime ale debitorului sau conducătorului debitorului pînă la deschiderea procesului de faliment se referă acţiunile ce sînt calificate ca faliment intenţionat sau fictiv.
(2) La acţiunile nelegitime ale debitorului sau conducătorului debitorului se referă de asemenea acţiunile întreprinse prevăzînd insolvabilitatea debitorului şi care cauzează prejudicii intereselor tuturor sau ale unor creditori, inclusiv:
a) tăinuirea unei părţi din patrimoniul debitorului sau din obligaţiile acestuia;
b) tăinuirea, nimicirea, falsificarea oricărui act de evidenţă privind activitatea debitorului;
c) neincluderea notificărilor necesare în documentele contabile, tăinuirea sau nimicirea unor documente contabile, ţinerea evidenţei contabile cu încălcarea legislaţiei;
d) nimicirea, vînzarea sau gajarea unei părţi din averea debitorului, luate în credit şi neachitate;
e) folosirea patrimoniului sau creditelor debitorului în interes personal;
f) desfăşurarea activităţii comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului;
g) deturnarea sau tăinuirea nelegitimă a activelor debitorului ori majorarea în mod fictiv a pasivelor acestuia;
h) procurarea de fonduri fixe şi circulante pentru debitor la preţuri exagerate în scopul creării imposibilităţii de plată a creanţelor scadente.
[Art.33 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
Articolul 34. Acţiunile nelegitime ale debitorului, conducătorului debitorului şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale debitorului după intentarea procesului de faliment.
Acţiuni nelegitime ale debitorului sau conducătorului debitorului după deschiderea procesului de faliment se consideră:
a) acţiunile prevăzute la art.32 alin.(2);
b) tăinuirea de administrator a informaţiei cui, cînd şi sub ce formă a fost transmisă o parte din averea debitorului;
c) neprezentarea la cererea administratorului a bunurilor aflate la debitor în folosinţă sau la păstrare;
d) neprezentarea de către debitor a documentelor contabile administratorului;
e) tăinuirea de administrator de către debitor a informaţiei privind săvîrşirea de către acesta a acţiunilor arătate la art.20.
[Art.34 modificat prin Legea nr.310-XIV din 10.03.99]
Articolul 35. Acţiunile nelegitime ale creditorilor şi altor persoane
(1) Acţiunile creditorului se consideră nelegitime, dacă el, ştiind despre executarea preferenţială a creanţelor sale în detrimentul celorlalţi creditori, a acceptat o asemenea executare.
(2) Se consideră că a săvîrşit acţiuni nelegitime orice persoană care, ştiind despre insolvabilitatea survenită a debitorului sau care va urma, contribuie vădit la tăinuirea întregului lui patrimoniu sau a unei părţi din el.
Articolul 36. Consecinţele săvîrşirii acţiunilor nelegitime
Persoanele care au săvîrşit acţiunile nelegitime arătate la art.32-34 sînt trase la răspundere în conformitate cu legislaţia.
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 37. Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
Articolul 38. Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.851-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la faliment.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Petru LUCINSCHI |
Chişinău, 26 martie 1996. | |
| Nr.786-XIII. |
