L E G E

cu privire la tariful vamal

nr. 1380-XIII  din  20.11.97

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.40-41/286 din 07.05.1998

* * *

C U P R I N S

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Domeniul de aplicare a legii

Articolul 2. Noţiuni de bază

Capitolul II

TAXA VAMALĂ. TIPURILE EI, MODUL DE STABILIRE ŞI DE APLICARE

Articolul 3. Tipurile de taxe vamale

Articolul 4. Modul de stabilire şi de aplicare a taxei vamale

Capitolul III

VALOAREA ÎN VAMĂ A MĂRFII

Articolul 5. Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor

Articolul 6. Declararea valorii în vamă a mărfii

Articolul 7. Drepturile şi obligaţiile declarantului

Articolul 8. Drepturile şi obligaţiile autorităţii vamale

Articolul 9. Calcularea şi perceperea taxei vamale

Capitolul IV

METODELE DE DETERMINARE A VALORII ÎN VAMĂ A MĂRFII

ŞI MODUL DE APLICARE A LOR

Articolul 10. Metodele de determinare a valorii în vamă a mărfii

Articolul 11. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit

Articolul 12. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică

Articolul 13. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară

Articolul 14. Principii suplimentare privind determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică sau similară

Articolul 15. Determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda costului unitar

Articolul 16. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii calculate

Articolul 17. Metoda de rezervă

Articolul 17¹. Metoda de determinare a valorii în vamă a mărfurilor de export

Capitolul V

DETERMINAREA ŢĂRII DE ORIGINE A MĂRFII

Articolul 18. Scopul şi modul de determinare a ţării de origine a mărfii

Articolul 19. Ţara de origine a mărfii

Articolul 20. Marfa fabricată integral în ţara respectivă

Articolul 21. Criteriile prelucrării suficiente a mărfii

Articolul 22. Determinarea ţării de origine a mărfii la livrarea acesteia în loturi

Articolul 23. Confirmarea originii mărfii

Articolul 24. Certificatul de origine a mărfii

Articolul 25. Dispoziţii suplimentare privind determinarea ţării de origine a mărfii

Articolul 26. Întemeierea refuzului de trecere a mărfii peste frontiera vamală

Capitolul VI

FACILITĂŢI TARIFARE

Articolul 27. Facilităţi tarifare

Articolul 28. Scutirea de taxa vamală

Capitolul VII

MODUL DE RESTITUIRE A SUMELOR TAXELOR

VAMALE PLĂTITE ÎN PLUS

Articolul 29. Modul de restituire a sumelor taxelor vamale plătite în plus

Capitolul VIII

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA PREZENTEI LEGI

Articolul 30. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi

Capitolul IX

ACORDURILE INTERNAŢIONALE

Articolul 31. Acordurile internaţionale

Capitolul X

APLICAREA PREVEDERILOR UNOR ARTICOLE

Articolul 32. Aplicarea prevederilor unor articole

Capitolul XI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 33. Intrarea în vigoare a prezentei legi

Articolul 34. Îndatoririle Guvernului

Anexa nr.1 Tariful vamal de import al Republicii Moldova

Anexa nr.2 Taxa pentru proceduri vamale

Anexa nr.3 Note interpretative la unele articole din Legea cu privire la tariful vamal

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Domeniul de aplicare a legii

(1) Prezenta lege stabileşte modul de formare şi de aplicare a tarifului vamal la mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul Republicii Moldova, regulile de supunere a acestora taxelor vamale, precum şi metodele de determinare a valorii în vamă şi a ţării de origine a mărfurilor.

(2) Scopul aplicării tarifului vamal:

a) optimizarea structurii importului de mărfuri;

b) echilibrarea importului şi exportului de mărfuri, protecţia producătorilor de mărfuri autohtoni;

c) crearea condiţiilor favorabile pentru integrarea economiei Republicii Moldova în economia mondială.

Articolul 2. Noţiuni de bază

(1) În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:

tarif vamal – catalog care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri;

frontieră vamală – frontiera de stat a Republicii Moldova;

teritoriu vamal – teritoriul asupra căruia Republica Moldova are dreptul exclusiv de jurisdicţie în domeniul activităţii vamale;

trecerea mărfurilor peste frontiera vamală – introducerea pe sau scoaterea de pe teritoriul vamal a mărfurilor, precum şi tranzitarea lor prin orice metodă;

mărfuri – orice bun mobil, inclusiv toate tipurile de energie. Mijloacele de transport utilizate la transporturile internaţionale nu se consideră mărfuri;

Nomenclator de mărfuri – listă care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica internaţională;

valoarea în vamă a mărfii – valoarea mărfii introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, stabilită în scopul perceperii taxelor vamale şi a altor impozite;

taxă vamală – plată obligatorie, percepută de autoritatea vamală la introducerea pe sau scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal;

declarant – persoană fizică sau juridică care îşi declară mărfurile autorităţii vamale;

ţară de import – ţara sau teritoriul vamal în care se importă mărfuri şi servicii;

mărfuri identice – mărfuri care se aseamănă sub toate aspectele cu marfa de evaluat, inclusiv sub aspectul caracteristicilor fizice, calităţii şi reputaţiei ei pe piaţă. Deosebirile neesenţiale de aspect exterior nu pot constitui o piedică pentru a considera identice mărfurile care corespund celorlalte caracteristici ale definiţiei;

mărfuri similare – mărfuri care, deşi nu se aseamănă sub toate aspectele, au caracteristici asemănătoare şi sînt produse din materiale asemănătoare, ceea ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial. Calitatea mărfurilor, reputaţia lor şi existenţa unei mărci de producţie sau de comerţ sînt factori care urmează a fi luaţi în considerare la determinarea similitudinii mărfii;

mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip – mărfuri încadrate, conform Nomenclatorului de mărfuri al Republicii Moldova, aprobat de către Guvern, într-o grupă sau într-o categorie de mărfuri produse de o anumită ramură de producţie sau de un anumit sector de producţie, cuprinzînd mărfuri identice sau similare;

redevenţe – plăţi efectuate pentru brevete, mărci de fabrică sau de comerţ şi drepturi de autor.

[Art.2 modificat prin Legea nr.1319-XIV din 27.10.2000, în vigoare 22.03.2001]

Capitolul II

TAXA VAMALĂ. TIPURILE EI, MODUL DE STABILIRE ŞI DE APLICARE

Articolul 3. Tipurile de taxe vamale

Se aplică următoarele tipuri de taxe vamale:

1) ad valorem, calculată în procente faţă de valoarea în vamă a mărfii;

2) specifică, calculată în baza tarifului stabilit la o unitate de marfă;

3) combinată, care îmbină tipurile de taxe vamale specificate la punctele 1) şi 2);

4) excepţională, care, la rîndul ei, se divizează în:

a) taxă specială, aplicată în scopul protejării mărfurilor de origine indigenă la introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producţie străină în cantităţi şi în condiţii care cauzează sau pot cauza prejudicii materiale considerabile producătorilor de mărfuri autohtoni;

b) taxă antidumping, percepută în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la preţuri mai mici decît valoarea lor în ţara exportatoare la momentul importului, dacă sînt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare;

c) taxă compensatorie, aplicată în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor, la producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenţii, dacă sînt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare.

Articolul 4. Modul de stabilire şi de aplicare a taxei vamale

(1) Cotele taxei vamale şi lista mărfurilor supuse acesteia se stabilesc de către Parlament.

(2) Cotele taxei vamale se aplică în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(3) Cotele taxei vamale sînt unice şi nu pot fi modificate, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(4) Taxele vamale se aplică conform anexei nr.1, care face parte integrantă din prezenta lege.

(5) Taxele pentru efectuarea procedurilor vamale se percep conform anexei nr.2, care face parte integrantă din prezenta lege.

[Art.4 completat prin Legea nr.1387-XIV din 24.11.2000, în vigoare 31.12.2000]

Capitolul III

VALOAREA ÎN VAMĂ A MĂRFII

Articolul 5. Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor

(1) Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se aplică pentru toate mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal.

(2) Modul de aplicare a sistemului de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se stabileşte de către Guvern în baza prevederilor prezentei legi şi ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 6. Declararea valorii în vamă a mărfii

(1) La trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale.

(2) Modul şi condiţiile de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe şi scoase de pe teritoriul vamal, precum şi forma declaraţiei se stabilesc de către Guvern în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 7. Drepturile şi obligaţiile declarantului

(1) Valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

(2) În cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege.

(3) În cazul în care apare necesitatea de a preciza valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul este în drept să ceară autorităţii vamale să i se elibereze marfa declarată, cu gajarea anumitor bunuri ori cu garanţia unei bănci, sau să plătească taxa vamală stabilită de către autoritatea vamală.

(4) În cazul în care nu este de acord cu decizia autorităţii vamale referitoare la valoarea în vamă a mărfii, declarantul poate ataca această decizie în modul stabilit de legislaţie atît în faţa autorităţii vamale, cît şi în faţa instanţei de judecată, fără penalizare.

(5) Cheltuielile suplimentare aferente precizării valorii în vamă a mărfii sau prezentării unor informaţii suplimentare referitoare la ea sînt acoperite de declarant, în cazul cînd autorităţile vamale depistează neautenticitatea datelor anunţate în declaraţie. Cheltuielile ce ţin de efectuarea, la insistenţa autorităţii vamale, a controlului suplimentar, în cazul cînd rezultatele acestuia confirmă informaţia iniţială prezentată de declarant, sînt acoperite de către autoritatea vamală.

[Art.7 completat prin Legea nr.1319-XIV din 27.10.2000, în vigoare 22.03.2001]

Articolul 8. Drepturile şi obligaţiile autorităţii vamale

(1) Autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii.

(2) Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.

(3) În cazul în care nu sînt date ce ar proba corectitudinea valorii în vamă a mărfii anunţate sau există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sînt veridice şi/sau suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv metodele prevăzute de prezenta lege.

(4) Informaţia prezentată de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii constituie secret comercial, poate fi utilizată de autoritatea vamală exclusiv în scopuri vamale şi nu poate fi transmisă terţelor, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Pentru divulgarea informaţiei ce constituie secret comercial, autoritatea vamală poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

(5) În cazul în care persoana cu funcţii de răspundere a autorităţii vamale adoptă decizia privind imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă a mărfii anunţate de declarant, autoritatea vamală, la cererea declarantului, îl înştiinţează în scris despre motivele neacceptării valorii date, oferindu-i acestuia sau oricărei alte persoane responsabile de plata taxelor vamale şi altor impozite posibilitatea de a declara recurs fără penalizare.

(6) După adoptarea deciziei definitive privind imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă a mărfii anunţate de declarant, autoritatea vamală, la cererea în scris a declarantului, este obligată, în termen de o lună, să-i expună în scris motivele neacceptării valorii în vamă a mărfii anunţate de el drept bază la calcularea taxei vamale.

(7) În sensul articolelor 7 şi 8 din prezenta lege, expresia "fără penalizare" înseamnă că declarantul nu va fi pasibil de amendă sau de o altă formă de penalitate pentru acţiunile de contestaţie.

[Art.8 modificat prin Legea nr.1319-XIV din 27.10.2000, în vigoare 22.03.2001]

Articolul 9. Calcularea şi perceperea taxei vamale

(1) Taxa vamală se calculează şi se percepe în baza valorii în vamă a mărfii pînă la sau la momentul prezentării declaraţiei vamale, dacă legislaţia nu prevede altfel.

(2) Taxa vamală încasată se varsă la bugetul de stat.

[Art.9 modificat prin Legea nr.1319-XIV din 27.10.2000, în vigoare 22.03.2001]

Capitolul IV

METODELE DE DETERMINARE A VALORII ÎN VAMĂ A MĂRFII

ŞI MODUL DE APLICARE A LOR

Articolul 10. Metodele de determinare a valorii în vamă a mărfii

(1) Valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode:

a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit;

b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică;

c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară;

d) în baza costului unitar al mărfii;

e) în baza valorii calculate a mărfii;

f) prin metoda de rezervă.

(2) Principala metodă dintre cele specificate la alin.(1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit.d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului.

[Art.10 completat prin Legea nr.1319-XIV din 27.10.2000, în vigoare 22.03.2001]

Articolul 11. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit

(1) La determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, în valoarea tranzacţiei se includ următoarele componente în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii:

a) cheltuielile pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul vamal:

- cheltuielile aferente asigurării;

- costul transportului;

- costul încărcării, descărcării şi transbordării mărfii;

b) cheltuielile suportate de cumpărător:

- comisioanele şi primele pentru brokeri, cu excepţia comisioanelor pentru achiziţionarea mărfii;

- costul containerelor şi/sau al altui ambalaj de folosinţă repetată, dacă, în corespundere cu Nomenclatorul de mărfuri, acestea sînt considerate un tot întreg cu marfa;

- costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj şi al lucrărilor de ambalare;

c) valoarea, calculată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri şi servicii oferite, direct sau indirect, de cumpărător, în mod gratuit sau la preţ redus, în scopul utilizării la producerea ori exportarea mărfii evaluate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în preţul efectiv plătit sau de plătit:

- materiale, componente, părţi şi alte elemente similare, încorporate în marfă;

- instrumente, matriţe, forme şi alte componente similare, utilizate la producerea mărfii;

- materiale cheltuite la producerea mărfii;

- lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de artă şi design, planuri şi schiţe, executate în afara ţării şi necesare pentru producerea mărfii;

d) redevenţele şi taxele pentru licenţe, pe care cumpărătorul trebuie să le achite, direct sau indirect, drept condiţie a vînzării mărfii evaluate, în măsura în care aceste redevenţe şi taxe pentru licenţe nu au fost incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia redevenţelor şi taxelor pentru licenţe plătite de către cumpărător pentru dreptul de reproducere şi distribuire a producţiei cinematografice;

e) partea din venitul de la orice revînzare, transmitere sau utilizare ulterioară a mărfii, care ar reveni, direct sau indirect, vînzătorului.

(2) Orice adaos la preţul efectiv plătit sau de plătit se efectuează în conformitate cu prevederile prezentului articol, doar pe bază de date obiective şi cuantificabile.

(3) La determinarea valorii în vamă a mărfii nu se admite nici un adaos la preţul efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia celor prevăzute în prezentul articol.

(4) Metoda respectivă nu poate fi aplicată dacă:

a) există restricţii în privinţa drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate, cu excepţia restricţiilor:

- stabilite de legislaţie;

- în privinţa regiunii geografice în care marfa poate fi revîndută;

- care nu influenţează esenţial preţul mărfii;

b) vînzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei depind de respectarea unor condiţii a căror acţiune nu poate fi luată în considerare;

c) informaţia folosită de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii nu este veridică sau nu este confirmată prin acte;

d) participanţii la tranzacţie sînt persoane interdependente, cu excepţia cazurilor cînd interdependenţa lor nu influenţează valoarea tranzacţiei şi aceasta este acceptată în scopuri vamale conform prevederilor alin.(5).

(5) a) La determinarea acceptabilităţii valorii tranzacţiei în scopul aplicării prevederilor alin.(4), interdependenţa cumpărătorului şi vînzătorului, conform alin.(6), nu va constitui un motiv suficient pentru a considera valoarea tranzacţiei inacceptabilă. În acest caz, se examinează circumstanţele vînzării şi valoarea tranzacţiei se acceptă cu condiţia ca interdependenţa să nu influenţeze preţul. Dacă, ţinînd cont de informaţiile furnizate de declarant sau obţinute din alte surse, autoritatea vamală are motive să considere că interdependenţa a influenţat preţul, ea comunică motivele sale declarantului, dîndu-i acestuia posibilitatea de a argumenta valoarea tranzacţiei. La solicitarea declarantului, motivele se comunică în scris.

b) În cazul cînd participanţii la tranzacţie sînt persoane interdependente, valoarea tranzacţiei se acceptă şi marfa se evaluează conform prevederilor alin.(4), dacă declarantul demonstrează că o atare valoare este foarte asemănătoare cu una dintre valorile înregistrate aproape în acelaşi moment sau în acelaşi moment, cum ar fi:

- valoarea tranzacţiei cu mărfuri identice sau similare din aceeaşi ţară de export între persoane care nu sînt interdependente;

- valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare determinată conform prevederilor art.15;

- valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare determinată conform prevederilor art.16.

c) La aplicarea criteriilor menţionate se va ţine cont de diferenţa la nivel de comerţ, de cantitate, de componenţii enumeraţi în prezentul articol, de diferenţa de cheltuieli în tranzacţiile identice dintre persoane care nu sînt interdependente şi cele dintre persoane interdependente.

d) Criteriile specificate la lit.b) se aplică la iniţiativa declarantului şi numai în scop comparativ.

(6) În sensul prezentei legi, persoanele se consideră interdependente dacă:

- una dintre ele face parte din consiliul directorilor sau din consiliul observatorilor celeilalte şi viceversa;

- sînt recunoscute legal ca asociaţi;

- una dintre ele este patron, iar cealaltă – salariat;

- o persoană oarecare posedă, exercită controlul sau deţine, direct sau indirect, cel puţin 5% din acţiunile cu drept de vot emise de ele;

- una dintre ele exercită controlul, direct sau indirect, asupra celeilalte;

- ambele sînt supuse controlului, direct sau indirect, de o terţă persoană;

- împreună exercită controlul, direct sau indirect, asupra unei terţe persoane;

- ambele sînt membri ai aceleiaşi familii.

(7) Persoanele asociate în afaceri, în cazul în care una este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv (indiferent de denumirea folosită) al celeilalte, sînt considerate interdependente, în sensul prezentei legi, în cazul în care cad sub incidenţa prevederilor alin.(6).

[Art.11 modificat prin Legea nr.1319-XIV din 27.10.2000, în vigoare 22.03.2001]

Articolul 12. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică

(1) La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă identică. Se consideră identice mărfurile care se aseamănă în toate privinţele cu marfa evaluată, inclusiv în ce priveşte:

a) caracteristicile fizice;

b) calitatea mărfii şi reputaţia ei pe piaţă;

c) ţara de origine;

d) producătorul.

(2) Deosebirile neesenţiale de exterior nu pot constitui temei pentru includerea mărfurilor în categoria celor neidentice dacă în celelalte privinţe aceste mărfuri corespund cerinţelor prevăzute la alin.(1).

Articolul 13. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară

(1) La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă similară. Se consideră similare mărfurile care, deşi nu sînt identice, au caracteristici asemănătoare şi se constituie din componente asemănătoare, fapt ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii ca şi marfa evaluată şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial.

(2) La determinarea similitudinii mărfurilor, se iau în considerare următoarele caracteristici:

a) calitatea, existenţa mărcii comerciale, reputaţia pe piaţă;

b) ţara de origine;

c) producătorul.

Articolul 14. Principii suplimentare privind determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică sau similară

(1) Marfa nu se consideră identică sau similară cu cea evaluată dacă:

a) nu a fost produsă în aceeaşi ţară cu marfa evaluată;

b) lucrările de proiectare, lucrările experimentale de construcţie, de amenajare estetică, designul, schiţele şi desenele tehnice ale ei au fost executate pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) Marfa fabricată de o altă persoană decît producătorul mărfii evaluate se consideră identică ori similară cu cea evaluată numai în cazul în care nu există mărfuri identice sau similare fabricate de producătorul mărfii evaluate.

(3) Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică sau similară se aplică în cazul în care marfa identică sau similară:

a) este vîndută pentru a fi introdusă pe teritoriul Republicii Moldova;

b) este introdusă concomitent sau cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea mărfii care urmează a fi evaluată;

c) este introdusă aproximativ în aceeaşi cantitate şi/sau în aceleaşi condiţii comerciale. Dacă marfa identică sau similară a fost introdusă în altă cantitate şi/sau în alte condiţii comerciale, declarantul trebuie să rectifice corespunzător valoarea în vamă a mărfii anunţate de el, ţinînd cont de aceste deosebiri, şi să confirme prin acte datele prezentate.

(4) În cazul în care cheltuielile specificate la art.11 alin.(1) lit.a) sînt cuprinse în valoarea tranzacţiei, această valoare se ajustează luînd în calcul diferenţa semnificativă, care poate exista între atare cheltuieli aferente mărfurilor evaluate şi mărfurilor identice sau similare, determinată de diferenţele de distanţă şi de mijloacele de transport.

(5) În cazul în care, la determinarea valorii în vamă a mărfii, drept bază poate fi luată valoarea uneia din cîteva tranzacţii cu mărfuri identice sau similare, se aplică cea mai mică valoare a tranzacţiei.

[Art.14 modificat prin Legea nr.1319-XIV din 27.10.2000, în vigoare 22.03.2001]

Articolul 15. Determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda costului unitar

(1) Dacă marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat) este vîndută în ţara de import în starea în care a fost importată, valoarea în vamă a acestei mărfi, conform prevederilor prezentului articol, se va baza pe preţul unitar corespunzător vînzării acestei mărfi ori vînzării mărfii identice sau similare acesteia în cele mai mari partide, concomitent sau aproape concomitent cu importul mărfii de evaluat către persoane care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu vînzătorul, şi cu condiţia deducerii:

a) comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obişnuit, beneficiilor şi cheltuielilor generale aferente vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip;

b) cheltuielilor obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielilor conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova;

c) cheltuielilor prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a);

d) impozitelor şi taxelor pasibile de plată în legătură cu importul sau vînzarea mărfurilor.

(2) Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică sau similară nu este vîndută la momentul sau aproape la momentul introducerii mărfii de evaluat, valoarea în vamă se va baza, în cazul în care alin.(1) nu prevede altfel, pe preţul unitar la care aceste mărfuri se vînd în starea în care au fost introduse pe teritoriul vamal la data ulterioară cea mai apropiată momentului introducerii mărfii de evaluat, însă nu mai tîrziu de 90 de zile de la această dată.

(3) Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică sau similară nu este vîndută în starea în care au fost importate, la solicitarea declarantului, valoarea în vamă se va baza pe preţul unitar la care cea mai mare partidă de mărfuri introduse, după prelucrarea ulterioară, a fost vîndută către persoane care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu vînzătorul, făcîndu-se, totodată, ajustările datorate valorii adăugate aferente prelucrării şi deducerile prevăzute la alin.(1).

[Art.15 în redacţia Legii nr.1319-XIV din 27.10.2000, în vigoare 22.03.2001]

Articolul 16. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii calculate

(1) Valoarea în vamă a mărfii, conform prevederilor prezentului articol, se va baza pe valoarea calculată a acesteia, incluzînd:

a) valoarea sau preţul materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru producerea mărfii;

b) volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale, egal celui inclus de obicei în cuantumul vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu marfa de evaluat, fabricate de producători, cu destinaţia ţării de import;

c) orice cheltuieli prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a).

(2) Autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige o persoană nerezidentă să prezinte spre verificare documentele de evidenţă sau să permită accesul la ele în scopul de a determina valoarea calculată a mărfii. Totodată, informaţia comunicată de producătorul mărfii în scopul determinării valorii în vamă a acesteia, conform prevederilor prezentului articol, poate fi verificată în altă ţară de autoritatea vamală, cu acordul producătorului şi cu condiţia preavizării guvernului ţării în cauză şi neopunerii acestuia cercetărilor.

[Art.16 în redacţia Legii nr.1319-XIV din 27.10.2000, în vigoare 22.03.2001]

Articolul 17. Metoda de rezervă

(1) În cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile.

(2) La cererea sa, declarantul va fi informat în scris asupra valorii în vamă a mărfii, determinate conform prevederilor prezentului articol, şi asupra metodei utilizate la determinare.

(3) La determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda de rezervă, drept bază nu pot fi luate:

a) preţul de vînzare al mărfii pe piaţa internă a Republicii Moldova;

b) preţul mărfii pe piaţa internă a ţarii exportatoare;

c) preţul mărfii stabilit arbitrar sau preţul fictiv;

d) sistemul care prevede aplicarea, în scopuri vamale, a celei mai mari valori a mărfii din două posibile;

e) costul de producţie al mărfii, altul decît valoarea calculată a mărfurilor identice sau similare, determinat conform prevederilor art.16 lit.a);

f) valoarea mărfii comercializate pentru export în altă ţară decît ţara importatoare;

g) valoarea în vamă a mărfii minimală.

[Art.17 modificat prin Legea nr.1319-XIV din 27.10.2000, în vigoare 22.03.2001]

Articolul 17¹. Metoda de determinare a valorii în vamă a mărfurilor de export

Valoarea în vamă a mărfurilor de export se determină în baza valorii lor contractuale, luînd în considerare condiţiile D.A.F. ("Delivered at frontier" – livrarea pînă la frontieră).

[Art.17¹ introdus prin Legea nr.1387-XIV din 24.11.2000, în vigoare 31.12.2000]

Capitolul V

DETERMINAREA ŢĂRII DE ORIGINE A MĂRFII

Articolul 18. Scopul şi modul de determinare a ţării de origine a mărfii

(1) Ţara de origine a mărfii se determină în scopul efectuării unor măsuri tarifare şi netarifare orientate spre reglementarea introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal şi scoaterii acestora de pe acest teritoriu.

(2) Modul de determinare a ţării de origine a mărfii se stabileşte de către Guvern în baza prevederilor prezentei legi şi a acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 19. Ţara de origine a mărfii

(1) Drept ţară de origine a mărfii se consideră ţara în care ea a fost fabricată integral sau a fost supusă unei prelucrări suficiente conform criteriilor stabilite de prezenta lege şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Drept ţară de origine a mărfii pot fi considerate şi un grup de ţări, o uniune vamală de ţări, o parte a ţării, în cazul în care este necesar de a le evidenţia în scopul determinării originii mărfii.

Articolul 20. Marfa fabricată integral în ţara respectivă

Drept mărfuri fabricate integral în ţara respectivă se consideră:

a) zăcămintele minerale extrase pe teritoriul ei sau în apele ei teritoriale;

b) producţia vegetală, cultivată sau colectată pe teritoriul ei;

c) animalele vii ce s-au născut şi au fost crescute în ţară;

d) producţia obţinută de la animalele crescute în ţara dată;

e) producţia vînatului şi pescuitului obţinută în ţară;

f) producţia pescuitului maritim, extrasă sau fabricată în oceanul mondial de navele ţării respective sau de navele închiriate (afretate) de ea;

g) producţia obţinută prin aplicarea tehnologiilor avansate pe navele cosmice ce aparţin ţării respective sau sînt închiriate de ea;

h) materia primă secundară şi deşeurile formate în procesul operaţiilor de producţie şi altor operaţii efectuate în ţară;

i) mărfurile fabricate în ţară exclusiv din producţia specificată la lit.a)-h).

Articolul 21. Criteriile prelucrării suficiente a mărfii

(1) Dacă la fabricarea mărfii au participat două sau mai multe ţări, originea ei se determină în baza criteriilor prelucrării suficiente a mărfii.

(2) Criteriile prelucrării suficiente a mărfii se stabilesc şi se aplică în conformitate cu prezenta lege şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, în modul stabilit de Guvern.

(3) Criteriile prelucrării suficiente a mărfii în ţara respectivă sînt:

a) modificarea, în Nomenclatorul de mărfuri, la nivelul oricăruia din primele patru semne, a poziţiei mărfii (codului de clasificare) în urma prelucrării acesteia;

b) executarea unor operaţii de producţie sau tehnologice suficiente pentru a considera drept ţară de origine ţara unde au fost efectuate aceste operaţii;

c) modificarea valorii mărfii în cazul în care cota procentuală a valorii materialelor utilizate la fabricarea ei constituie nu mai puţin de 45 la sută (regula cotei ad valorem).

(4) Se consideră că nu corespund criteriilor prelucrării suficiente a mărfii:

a) operaţiile de asigurare a integrităţii ei în timpul păstrării sau transportului;

b) operaţiile de pregătire a mărfii pentru vînzare şi transport (divizarea loturilor, formarea loturilor pentru expediere, sortarea, reambalarea);

c) operaţiile simple de asamblare;

d) reunirea mărfurilor (componentelor) fără a atribui producţiei obţinute caracteristici ce ar deosebi-o esenţial de mărfurile (componentele) iniţiale.

(5) În cazul în care în actele corespunzătoare nu se stipulează expres datele referitoare la marfa concretă sau la ţara ei de origine, se aplică criteriul prelucrării suficiente a mărfii, specificat la alin.(3) lit.a).

Articolul 22. Determinarea ţării de origine a mărfii la livrarea acesteia în loturi

(1) La cererea declarantului, trebuie să fie considerată o singură marfă, marfa în stare demontată sau incompletă, livrată în mai multe loturi, în cazul în care, din motive de producţie sau de transportare, este imposibil de a o expedia într-un singur lot, precum şi marfa divizată în loturi din greşeală.

(2) Condiţiile de aplicare a prevederilor alin.(1) sînt:

a) înştiinţarea prealabilă a autorităţii vamale despre divizarea mărfii în loturi, indicîndu-se cauzele acestei divizări şi specificîndu-se fiecare lot prin indicarea codului de clasificare a mărfii conform Nomenclatorului de mărfuri şi a datelor despre valoarea ei şi ţara de origine;

b) confirmarea prin acte a incorectitudinii divizării mărfii în cîteva partide;

c) livrarea tuturor loturilor de mărfuri dintr-o ţară de către un singur exportator;

d) introducerea tuturor loturilor de mărfuri prin unul şi acelaşi punct vamal;

e) livrarea tuturor loturilor de mărfuri în termen de cel mult şase luni de la data acceptării de către autoritatea vamală a declaraţiei vamale sau de la data expirării termenului de prezentare a acesteia referitor la primul lot.

Articolul 23. Confirmarea originii mărfii

(1) Pentru confirmarea originii mărfii, autoritatea vamală este în drept să-i solicite declarantului certificatul de origine a mărfii.

(2) La introducerea mărfii pe teritoriul vamal, certificatul de origine a ei se prezintă în mod obligatoriu dacă:

a) ţara de origine a mărfii beneficiază din partea Republicii Moldova de un regim preferenţial la tariful vamal;

b) importul mărfurilor din ţara respectivă se reglementează prin restricţii cantitative sau alte măsuri de reglementare a activităţii comerciale externe;

c) acest lucru este prevăzut de legislaţia în domeniul protecţiei mediului înconjurător, ocrotirii sănătăţii, protecţiei drepturilor consumatorilor, asigurării ordinii publice, securităţii statului şi în alte domenii de importanţă vitală, precum şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte;

d) documentele prezentate pentru perfectare vamală nu conţin date cu privire la originea mărfii sau autoritatea vamală are temei să presupună că datele declarate cu privire la originea mărfurilor sînt neautentice.

(3) La scoaterea mărfii de pe teritoriul vamal, certificatul de origine a ei, în cazurile în care acesta este necesar conform contractelor respective, conform regulilor ţării importatoare sau acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, se eliberează de organele abilitate.

Articolul 24. Certificatul de origine a mărfii

(1) Certificatul de origine a mărfii trebuie să confirme univoc originea acesteia din ţara respectivă şi să conţină:

a) declaraţia exportatorului care confirmă că marfa corespunde cerinţelor specificate la art.20;

b) adeverinţa din partea organului competent din ţara exportatoare ce a eliberat certificatul care confirmă autenticitatea datelor din certificat.

(2) Certificatul de origine a mărfii se prezintă împreună cu declaraţia vamală şi cu alte documente care urmează să fie perfectate de către autoritatea vamală. În caz de pierdere a certificatului, se prezintă duplicatul autentificat oficial al acestuia.

(3) În cazul în care se pune la îndoială autenticitatea certificatului de origine a mărfii sau a datelor ce se conţin în el, autoritatea vamală este în drept să se adreseze organelor care au eliberat certificatul sau organizaţiilor specializate ale ţării menţionate ca ţară de origine a mărfii pentru a obţine date suplimentare sau precizări.

(4) În cazurile prevăzute de prezenta lege, originea mărfii se consideră stabilită numai în cazul în care se prezintă certificatul de origine a mărfii, perfectat în modul cuvenit, sau date suplimentare ori precizări.

Articolul 25. Dispoziţii suplimentare privind determinarea ţării de origine a mărfii

(1) La mărfurile provenite din ţările cu care Republica Moldova a încheiat acorduri privind acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate, poate fi aplicat (restabilit) regimul preferenţial la tariful vamal în cazul prezentării certificatului de origine a lor cel tîrziu la expirarea unui an de la data perfectării actelor vamale.

(2) La determinarea ţării de origine a mărfii, nu se ia în considerare originea resurselor energetice, a maşinilor, utilajului şi instrumentelor folosite la fabricarea ei.

(3) Particularităţile determinării ţării de origine a mărfurilor introduse pe teritoriul vamal din terţe ţări, precum şi din zonele vamale libere şi depozitele vamale libere situate pe teritoriul Republicii Moldova, se stabilesc de către Guvern.

(4) La cererea declarantului sau a oricărei persoane interesate, informaţia privind ţara de origine sau originea preferenţială a mărfii se va furniza cît mai curînd posibil, dar nu mai tîrziu decît peste 150 de zile de la data solicitării evaluării, cu condiţia că autorităţilor corespunzătoare le-au fost comunicate toate informaţiile necesare. Solicitările menţionate pot fi acceptate pînă la şi după punerea în vînzare a mărfii respective. Datele stabilite privind ţara de origine sînt valabile în decurs de 3 ani, sub rezerva ca faptele pe care se bazează şi condiţiile în care au fost obţinute să rămînă comparabile.

[Art.25 completat prin Legea nr.1319-XIV din 27.10.2000, în vigoare 22.03.2001]

Articolul 26. Întemeierea refuzului de trecere a mărfii peste frontiera vamală

(1) Autoritatea vamală este în drept să respingă cererea de trecere a mărfii peste frontiera vamală doar în cazul în care dispune de argumente temeinice că această marfă este originară din ţara ale cărei mărfuri nu pot fi autorizate pentru trecerea frontierei vamale în conformitate cu legislaţia sau cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Neprezentarea certificatului de origine a mărfii, perfectat în modul cuvenit, sau a datelor suplimentare ori a precizărilor în privinţa originii mărfii nu poate constitui temei pentru refuzul trecerii mărfii peste frontiera vamală.

(3) Mărfurile a căror origine nu este stabilită cu exactitate pot fi trecute peste frontiera vamală doar cu condiţia achitării taxei vamale la cotele maxime ale tarifului vamal.

Capitolul VI

FACILITĂŢI TARIFARE

Articolul 27. Facilităţi tarifare

(1) Prin facilităţi tarifare se subînţeleg facilităţile acordate de către ţară, în condiţii de reciprocitate sau unilateral, pentru mărfurile trecute peste frontiera vamală a acestei ţări sub formă de stabilire a unor cote tarifare pentru importul sau exportul preferenţial de mărfuri, de reducere a taxei vamale, de scutire de taxă, de restituire a taxei plătite anterior.

(2) Facilităţile tarifare se stabilesc prin prezenta lege şi nu pot avea caracter individual, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.28.

(3) Facilităţile tarifare se acordă în modul prevăzut de legislaţie şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 28. Scutirea de taxa vamală

Sînt scutite de taxa vamală:

a) mijloacele de transport folosite la transporturi internaţionale de pasageri şi de bagaje, de mărfuri, precum şi obiectele de aprovizionare tehnico-materială, echipamentul, combustibilul, alimentele, necesare pentru exploatarea acestor mijloace de transport în cursul deplasării sau procurate în străinătate în legătură cu lichidarea defecţiunilor, în suma stabilită de actele legislative corespunzătoare;

b) mărfurile de uz oficial introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal de către cetăţeni străini, în conformitate cu legislaţia, precum şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte;

c) valuta naţională, valuta străină (cu excepţia celei folosite în scopuri numismatice), precum şi hîrtiile de valoare, în conformitate cu legislaţia;

d) mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor umanitar, destinaţia lor fiind confirmată de o comisie de stat specială;

e) mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor cu titlu gratuit (donaţii) sau în scopuri filantropice pe linia statului, destinaţia lor fiind confirmată de organul abilitat;

f) mărfurile introduse provizoriu pe sau scoase provizoriu de pe teritoriul vamal sub supraveghere vamală în cadrul regimurilor vamale respective;

g) mărfurile destinate terţelor ţări, trecute prin teritoriul vamal sub supraveghere vamală în regim de tranzit;

h) mărfurile trecute peste frontiera vamală de către persoane fizice şi care nu sînt destinate pentru activitatea de producţie sau comercială, în conformitate cu Codul vamal;

i) mărfurile care se importă provizoriu în zonele liberei iniţiative pentru a fi prelucrate şi ulterior exportate;

j) publicaţiile periodice, cărţile ce ţin de domeniul învăţămîntului, ştiinţei şi culturii, materialele didactice pentru instituţiile preşcolare, de învăţămînt şi curative.

Capitolul VII

MODUL DE RESTITUIRE A SUMELOR TAXELOR

VAMALE PLĂTITE ÎN PLUS

[Cap.VII (art.29) introdus prin Legea nr.1319-XIV din 27.10.2000, în vigoare 22.03.2001]

Articolul 29. Modul de restituire a sumelor taxelor vamale plătite în plus

(1) Sumele taxelor vamale plătite în plus la buget, ca rezultat al comiterii unor erori de calcul, al efectuării plăţilor anticipate în mărimi ce depăşesc cele necesare sau ca rezultat al anulării plăţilor după modificarea declaraţiei vamale, se restituie la contul plătitorului sau se trec în contul altor plăţi vamale şi fiscale dacă nu a trecut mai mult de un an de la data supraplăţii.

(2) Pentru a obţine restituirea sumelor specificate la alin.(1) sau trecerea lor în contul altor plăţi, plătitorul depune o cerere la autoritatea vamală, în care indică supraplata respectivă. La cerere se anexează certificatul fiscal teritorial, care confirmă restanţele plătitorului sau lipsa acestora faţă de buget şi fondul social.

(3) Examinînd cererea plătitorului, autoritatea vamală adoptă hotărîrea privind restituirea, trecerea în contul altor plăţi sau refuzul de restituire a sumei taxelor vamale încasate, informîndu-l în scris pe plătitor despre hotărîrea adoptată. O copie a hotărîrii în cauză, precum şi a actului de verificare a stării decontărilor, întocmit la ziua efectuării operaţiunilor bancare, se anexează la documentele ce confirmă restituirea supraplăţii sau trecerea ei în contul altor plăţi. Autoritatea vamală examinează cererea în termen de 30 de zile.

(4) Operaţiunile menţionate de restituire sau de trecere în cont a supraplăţilor se efectuează de către autorităţile vamale, în baza documentelor bancare şi de casă, prin virament respectiv de la conturile trezoreriale.

(5) În cazul în care plătitorul are restanţe la bugetele de toate nivelurile, supraplata nu i se restituie, ea fiind folosită la stingerea restanţelor în cauză.

[Art.25 introdus prin Legea nr.1319-XIV din 27.10.2000, în vigoare 22.03.2001, cap.VII,VIII devin, respectiv, cap.VIII,IX, iar art.29,30 devin, respectiv, art.30,31]

Capitolul VIII

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA PREZENTEI LEGI

Articolul 30. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi

Persoanele care încalcă prezenta lege poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

Capitolul IX

ACORDURILE INTERNAŢIONALE

Articolul 31. Acordurile internaţionale

În cazul în care acordul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte norme decît cele prevăzute de prezenta lege, se aplică normele acordului internaţional.

Capitolul X

APLICAREA PREVEDERILOR UNOR ARTICOLE

[Cap.X (art.32) introdus prin Legea nr.1319-XIV din 27.10.2000, în vigoare 22.03.2001]

Articolul 32. Aplicarea prevederilor unor articole

Prevederile unor articole se aplică ţinînd cont de notele interpretative expuse în anexa nr.3.

[Art.32 introdus prin Legea nr.1319-XIV din 27.10.2000, în vigoare 22.03.2001, cap.IX devine cap.XI, iar art.31 şi 32 devin, respectiv, art.33 şi 34]

Capitolul XI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 33.

Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.

Articolul 34.

Guvernul, în termen de 6 luni:

va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

va prezenta Parlamentului propuneri pentru:

- aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

- elaborarea actelor normative care să asigure realizarea prezentei legi.