H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Regulamentului privind cerinţele de

acoperire a necesarului de lichiditate pentru bănci

 

nr. 44  din  26.02.2020

 

Monitorul Oficial nr.87-93/317 din 20.03.2020

 

* * *

 

În temeiul art.27 alin.(1) lit.c) din Legea nr.548/1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.297-300, art.544), cu modificările ulterioare, art.76 alin.(1), (2) şi (4) şi art.84 din Legea nr.202/2017 privind activitatea băncilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.434-439, art.727), cu modificările ulterioare, Comitetul executiv al Băncii Naţionale a Moldovei

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind cerinţele de acoperire a necesarului de lichiditate pentru bănci (se anexează).

2. Pct.3 din capitolul II, pct.2 din capitolul III şi capitolul V din Regulamentul cu privire la lichiditatea băncii (aprobat de Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei, proces-verbal nr.28 din 08.08.1997) se abrogă începând cu 1 ianuarie 2022.

3. Regulamentul indicat la punctul 1 din prezenta hotărâre intră în vigoare la 1 octombrie 2020.

4. Prin derogare de la pct.3 din prezenta hotărâre, prevederile regulamentului indicat la pct.1 din prezenta hotărâre referitoare la supravegherea pe bază consolidată a băncilor, efectul de levier pentru bănci şi tratamentul riscului de credit al contrapărţii pentru bănci se vor aplica din data intrării în vigoare a actelor normative respective.

 

 

 

Aprobat

prin Hotărârea Comitetului executiv

al Băncii Naţionale a Moldovei

nr.44 din 26 februarie 2020

 

REGULAMENT

privind cerinţele de acoperire a necesarului

de lichiditate pentru bănci

 

Prezentul regulament transpune art.1 lit.c), art.411, art.412 alin.(1) şi (2), art.414, art.415 alin.(1) şi (2) din Regulamentul (UE) nr.575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr.648/2012, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 176 din 27 iunie 2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2015/62 al Comisiei din 10 octombrie 2014, precum şi transpune parţial Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr.575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituţiile de credit (Text cu relevanţă pentru SEE) publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 11 din 17 ianuarie 2015.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

 

Secţiunea 1

Aplicarea cerinţelor de lichiditate

1. Prezentul regulament stabileşte reguli pe care trebuie să le îndeplinească băncile persoane juridice din Republica Moldova, precum şi sucursalele din Republica Moldova ale băncilor din alte state (în continuare – „bănci”) în scopul definirii şi calculării cerinţei de acoperire a necesarului de lichiditate, ca raport între rezerva de lichidităţi şi ieşirile nete de lichidităţi ale băncii în decursul unei perioade de criză gravă (în continuare – „criză”) de 30 de zile.

2. Băncile respectă pe bază individuală dispoziţiile prezentului regulament.

3. Băncile îndeplinesc, în măsura şi potrivit metodelor prevăzute în reglementările Băncii Naţionale a Moldovei (în continuare – „BNM”) aferente supravegherii pe bază consolidată a băncilor, cerinţele prevăzute în prezentul regulament pe baza situaţiei lor consolidate şi toate dispoziţiile următoare:

1) activele din alte state care îndeplinesc cerinţele prevăzute la capitolul II şi care sunt deţinute de o filială din alt stat nu sunt recunoscute ca active lichide în scopuri consolidate în cazul în care nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a fi considerate active lichide în temeiul legislaţiei naţionale a statului respectiv care stabileşte cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate;

2) ieşirile de lichidităţi dintr-o filială din alt stat cărora li se aplică, în temeiul legislaţiei naţionale a statului respectiv care stabileşte cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate, rate de ieşire mai mari decât cele menţionate la capitolul III fac obiectul consolidării în conformitate cu ratele mai ridicate prevăzute de legislaţia naţională a statului respectiv;

3) intrările de lichidităţi într-o filială din alt stat cărora li se aplică, în temeiul legislaţiei naţionale a statului respectiv care stabileşte cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate, rate de ieşire mai mici decât cele menţionate la capitolul III fac obiectul consolidării în conformitate cu ratele mai scăzute prevăzute de legislaţia naţională a statului respectiv;

4) la nivel consolidat, cuantumul intrărilor provenite de la o bancă specializată, astfel cum se menţionează la pct.104 şi 105, este recunoscut numai până la cuantumul ieşirilor provenite de la aceeaşi bancă specializată.

 

Secţiunea 2

Definiţii

4. Termenii şi expresiile utilizate în prezentul regulament, au semnificaţia prevăzută în Legea nr.202/2017 privind activitatea băncilor (în continuare – „Legea nr.202/2017”) şi în actele normative ale BNM emise în aplicarea legii menţionate.

5. În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiţii:

1) „active de nivel 1” înseamnă active cu un nivel extrem de ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului în conformitate cu secţiunea 2, capitolul II;

2) „active de nivel 2” înseamnă active cu un nivel ridicat de lichiditate şi de calitate a creditului. Activele de nivel 2 sunt subîmpărţite în active de nivel 2A şi în active de nivel 2B, în conformitate cu secţiunea 2, capitolul II;

3) „client financiar” înseamnă un client care desfăşoară ca activitate principală una sau mai multe dintre activităţile enumerate la art.14 din Legea nr.202/2017 sau este una dintre următoarele entităţi:

a) o bancă;

b) o societate de investiţii;

c) o societate financiară nonbancară;

d) un organism de plasament colectiv (în continuare – „OPC”);

e) un fond de investiţii cu capital fix;

f) un asigurător;

g) un reasigurător;

h) o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă;

4) „credit în marjă” înseamnă împrumuturi colateralizate acordate clienţilor în scopul asumării unor poziţii de tranzacţionare cu efect de levier;

5) „criză” înseamnă o deteriorare bruscă sau gravă a poziţiei de solvabilitate sau de lichiditate a unei bănci ca urmare a unor modificări ale condiţiilor de piaţă sau ale unor factori idiosincratici care duc la apariţia unui risc semnificativ ca banca să nu îşi mai poată îndeplini angajamentele care devin scadente în următoarele 30 de zile;

6) „depozite retail” înseamnă o datorie către o persoană fizică sau către un IMM (astfel cum este definit la subpct.9) din prezentul punct), dacă persoana fizică sau IMM-ul s-ar califica pentru clasa expunerilor de tip retail prevăzut la pct.61 din Regulamentul cu privire la tratamentul riscului de credit pentru bănci potrivit abordării standardizate aprobat prin HCE al BNM nr.111 din 24 mai 2018 (în continuare Regulamentul nr.111/2018) şi dacă depozitele agregate ale unui astfel de IMM, luate ca grup, nu depăşesc 5 milioane lei moldoveneşti;

7) finanţare wholesale (finanţare angro) înseamnă finanţări care nu se încadrează în categoria depozite retail definite la subpct.6) din prezenta secţiune;

8) „ieşiri nete de lichidităţi” înseamnă cuantumul care rezultă din scăderea intrărilor de lichidităţi ale unei bănci din ieşirile sale de lichidităţi, în conformitate cu secţiunea 1, capitolul III;

9) „IMM” înseamnă o microîntreprindere, o întreprindere mică şi o întreprindere mijlocie, astfel cum prevede Legea nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii;

10) „rezervă de lichidităţi” înseamnă volumul de active lichide pe care o bancă îl deţine în conformitate cu secţiunea 2, capitolul II;

11) schemă de garantare a depozitelor dintr-un alt stat echivalentă cu reglementările Uniunii Europene (în continuare – schemă de garantare a depozitelor dintr-un alt stat echivalentă UE) înseamnă o schemă care aplică standardele de protecţie a depozitelor din reglementările privind schemele de garantare a depozitelor ale Uniunii Europene (Directiva 2014/49 privind schemele de garantare a depozitelor) cel puţin cu referire la:

- cerinţele specifice referitoare la perioada de rambursare;

- la finanţarea ex-ante;

- accesul la mijloace financiare suplimentare în cazul unei solicitări masive a rezervelor sistemului de garantare.

Informaţia privind echivalenţa schemei de garantare a depozitelor dintr-un alt stat cu reglementările Uniunii Europene, în care se constată respectarea standardelor menţionate va fi păstrată în incinta băncii şi va fi prezentată la solicitarea BNM.

12) „societate pentru investiţii personale” („PIC”) înseamnă o întreprindere sau o fiducie al cărei proprietar real sau, respectiv, beneficiar efectiv este o persoană fizică sau un grup de persoane fizice aflate în strânsă legătură, care a fost constituită cu scopul unic de gestionare a patrimoniului proprietarilor şi care nu desfăşoară nicio altă activitate comercială, industrială sau profesională. PIC poate avea ca obiect şi alte activităţi conexe, cum ar fi separarea activelor proprietarilor de activele corporative, facilitarea transferului de active în cadrul unei familii sau prevenirea divizării activelor după decesul unui membru al familiei, cu condiţia ca aceste activităţi să aibă legătură cu obiectivul principal al gestionării patrimoniului proprietarilor;

13) Swap-uri pe garanţii reale (collateral swap) înseamnă tranzacţii în cadrul cărora activele lichide de nivel 1 au fost obţinute pe baza unor garanţii reale care nu se califică drept active lichide de nivel 1.

 

Secţiunea 3

Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate

6. Băncile trebuie să deţină active lichide a căror valoare însumată acoperă diferenţa dintre ieşirile de lichidităţi şi intrările de lichidităţi în situaţii de criză. În acest scop băncile urmează să asigure menţinerea nivelurilor rezervelor de lichiditate care sunt adecvate pentru a le permite să facă faţă eventualelor dezechilibre dintre intrările şi ieşirile de lichidităţi în situaţii de criză într-o perioadă de 30 de zile.

7. În sensul pct.6 cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate este egală cu raportul dintre rezerva de lichidităţi a unei bănci şi ieşirile sale nete de lichidităţi în decursul unei perioade de criză de 30 de zile şi se exprimă ca procent. Băncile îşi calculează indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate în conformitate cu următoarea formulă:

 

 

8. Băncilor nu le este permis să dubleze intrările de lichidităţi şi activele lichide.

9. Băncile menţin un indicator de acoperire a necesarului de lichiditate de cel puţin 100%.

10. Prin derogare de la pct.9, băncile pot să îşi monetizeze activele lichide pentru a-şi acoperi ieşirile nete de lichidităţi în decursul unor perioade de criză, chiar şi în cazul în care o astfel de utilizare a activelor lichide poate duce la scăderea indicatorului lor de acoperire a necesarului de lichiditate sub 100% în decursul perioadelor respective.

11. În cazul în care, în orice moment, indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate al unei bănci a scăzut sau ar putea fi în mod rezonabil de aşteptat să scadă sub 100%, inclusiv în perioade de criză, aceasta notifică imediat BNM şi transmite fără întârziere BNM un plan în vederea restabilirii în timp util a conformităţii cu cerinţele prevăzute la pct.9. Până la restabilirea conformităţii, banca raportează indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate în conformitate cu Instrucţiunea cu privire la prezentarea de către bănci a rapoartelor COREP în scopuri de supraveghere aprobată prin HCE al BNM nr.117 din 24.05.2018 (în continuare – Instrucţiunea nr.117/2018), zilnic, până la sfârşitul fiecărei zile lucrătoare, cu excepţia cazului în care BNM aprobă o frecvenţă de raportare mai scăzută şi un termen de raportare mai lung. BNM acordă astfel de aprobări doar pe baza situaţiei individuale a unei bănci şi ţinând seama de amploarea şi complexitatea activităţilor băncii. BNM monitorizează punerea în aplicare a planului de restabilire. Elaborarea de către bancă şi transmiterea la BNM a planului menţionat, nu aduce atingere dreptului BNM de a aplica alte măsuri de supraveghere sau sancţiuni conform Legii nr.202/2017.

12. Băncile îşi calculează şi îşi monitorizează indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate în lei moldoveneşti pentru toate elementele menţionate la capitolele II şi III şi componentele acestora, indiferent de moneda de denominare efectivă.

În plus, băncile îşi calculează şi îşi monitorizează separat indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate pentru anumite elemente, după cum urmează:

1) pentru elementele care fac obiectul raportării separate într-o monedă diferită de lei moldoveneşti în conformitate cu secţiunea 5 din prezentul capitol, băncile îşi calculează şi îşi monitorizează separat indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate în acea monedă diferită;

2) pentru elementele denominate în lei moldoveneşti, în cazul în care valoarea agregată a datoriilor denominate în alte monede decât leii moldoveneşti depăşeşte sau este egală cu 5% din totalul datoriilor băncii, excluzând elementele fondurilor proprii şi elementele extrabilanţiere, băncile îşi calculează şi îşi monitorizează separat indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate în lei moldoveneşti.

Băncile raportează BNM indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate în conformitate cu Instrucţiunea nr.117/2018.

 

Secţiunea 4

Scenarii de criză în scopul indicatorului de acoperire

a necesarului de lichiditate

13. Următoarele scenarii se consideră ca indicatori ai circumstanţelor în care se poate considera că o bancă se confruntă cu o situaţie de criză:

1) retragerea unei proporţii semnificative din depozitele sale retail;

2) pierderea parţială sau totală a capacităţii de finanţare wholesale negarantată, inclusiv depozitele wholesale şi alte surse de finanţare contingente, cum ar fi liniile de lichiditate sau de credit angajate sau neangajate (care pot fi anulate necondiţionat în orice moment fără notificare sau care atrag anularea automată ca urmare a deteriorării bonităţii debitorului) obţinute;

3) o pierdere parţială sau totală a finanţării garantate pe termen scurt;

4) ieşiri suplimentare de lichidităţi ca urmare a deteriorării ratingului de credit cu până la trei trepte;

5) creşterea volatilităţii pieţei care afectează valoarea garanţiilor reale sau calitatea acestora sau care generează nevoi suplimentare de garanţii reale;

6) utilizări neprogramate de facilităţi de lichiditate şi de credit;

7) obligaţia potenţială de răscumpărare a datoriei sau de onorare a obligaţiilor necontractuale.

 

Secţiunea 5

Obligaţia de raportare şi formatul de raportare

14. Băncile raportează BNM, în lei moldoveneşti, indiferent de exprimarea efectivă, elementele menţionate la capitolele II şi III şi componentele acestora.

15. Băncile raportează separat BNM elementele menţionate la pct.14, atunci când are datorii agregate într-o monedă, inclusiv lei moldoveneşti, a căror valoare este egală cu sau este mai mare de 5% din total datorii a băncii sau a subgrupului unic de lichiditate.

16. Băncile raportează informaţiile prevăzute la pct.14 şi 15 conform Instrucţiunii nr.117/2018.

 

Capitolul II

REZERVA DE LICHIDITĂŢI

 

Secţiunea 1

Prevederi generale privind rezerva de lichidităţi

 

Subsecţiunea 1

Componenţa rezervei de lichidităţi

17. Pentru a putea fi eligibile să facă parte din rezerva de lichidităţi a unei bănci, activele lichide respectă cumulativ, cu excepţiile prevăzute de prezentul capitol următoarele cerinţe:

1) cerinţele generale prevăzute la subsecţiunea 3 din prezenta secţiune;

2) cerinţele operaţionale prevăzute la subsecţiunea 4 din prezenta secţiune;

3) criteriile de eligibilitate corespunzătoare pentru clasificarea lor ca active de nivel 1 sau de nivel 2, în conformitate cu secţiunea 2 din prezentul capitol.

 

Subsecţiunea 2

Componenţa rezervei de lichidităţi pentru fiecare nivel al activelor

18. Băncile respectă în orice moment următoarele cerinţe privind componenţa rezervei sale de lichidităţi:

1) minimum 60% din rezerva de lichidităţi este compusă din active de nivel 1;

2) maximum 15% din rezerva de lichidităţi poate fi deţinut sub formă de active de nivel 2B.

19. Cerinţele prevăzute la pct.18 se aplică după ajustarea pentru impactul asupra stocului de active lichide pe care îl au finanţările garantate, tranzacţiile de creditare garantate sau tranzacţiile de swap pe garanţii reale cu active lichide în cazul în care aceste tranzacţii ajung la scadenţă în termen de până la 30 de zile, după deducerea tuturor marjelor de ajustare aplicabile şi cu condiţia ca banca să respecte cerinţele operaţionale prevăzute la subsecţiunea 4 din prezenta secţiune.

20. Băncile stabilesc componenţa rezervei lor de lichidităţi în conformitate cu formulele prevăzute în anexa nr.1 la prezentul regulament.

 

Subsecţiunea 3

Cerinţe generale privind activele lichide

21. Pentru a fi considerate active lichide, activele unei bănci îndeplinesc următoarele condiţii:

1) Activele sunt un bun, un drept sau un interes deţinute de o bancă şi negrevate de sarcini. În acest scop, un activ este considerat a fi negrevat de sarcini în cazul în care banca nu face obiectul unei restricţii juridice, contractuale, de reglementare sau de alt tip care o împiedică să lichideze, să vândă, să transfere, să atribuie sau, în general, să înstrăineze activul respectiv printr-o tranzacţie activă de vânzare fermă sau printr-un acord de răscumpărare în următoarele 30 de zile. Următoarele active sunt considerate a fi negrevate de sarcini:

a) activele incluse într-un portofoliu care sunt disponibile pentru utilizare imediată drept garanţii reale pentru a se obţine finanţare suplimentară în cadrul unor linii de credit angajate şi nefinanţate încă, aflate la dispoziţia băncii. Băncile estimează că activele din portofoliu sunt grevate de sarcini în ordinea crescătoare a lichidităţii în funcţie de clasificarea gradului de lichiditate a activelor lichide prevăzute în secţiunea 2 din prezentul capitol, începând cu activele neeligibile pentru rezerva de lichidităţi;

b) activele pe care banca le-a primit ca garanţii reale pentru diminuarea riscului de credit în cadrul unor tranzacţii de reverse repo sau al unor tranzacţii de finanţare prin titluri şi pe care banca le poate înstrăina.

2) Activele nu au fost emise de însăşi banca, de întreprinderea sa mamă, alta decât o entitate din sectorul public care nu este o bancă, de filiala sa sau de o altă filială a întreprinderii sale mamă.

3) Activele nu au fost emise de niciuna dintre următoarele entităţi:

a) o altă bancă, cu excepţia cazului în care emitentul este o entitate din sectorul public menţionată la pct.31, subpct.3) şi la pct.33, subpct.1) şi 2);

b) o societate de investiţii;

c) un asigurator;

d) un reasigurator;

e) o societate financiară holding;

f) o societate financiară holding mixtă;

g) orice altă entitate care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile enumerate la art.14 din Legea nr.202/2017;

4) Valoarea activelor se poate determina pe baza preţurilor de piaţă difuzate pe scară largă şi uşor accesibile. În absenţa unor preţuri de piaţă, valoarea activelor se poate determina pe baza unei formule care utilizează date publice. Formulele utilizate trebuie să fie clare şi concise.

5) Activele sunt cotate la o bursă recunoscută sau se tranzacţionează printr-o tranzacţie activă de vânzare fermă sau printr-o tranzacţie de răscumpărare simplă pe pieţe de răscumpărare general acceptate. Aceste criterii se evaluează separat pentru fiecare piaţă. Un activ admis la tranzacţionare într-un loc de tranzacţionare organizat care nu este o bursă recunoscută, nici în Republica Moldova şi nici într-un alt stat, este considerat lichid numai în cazul în care locul de tranzacţionare constituie o piaţă activă şi de dimensiuni semnificative pentru vânzările ferme de active. Banca ia în considerare următoarele elemente ca criterii minime pentru a evalua dacă un loc de tranzacţionare constituie o piaţă activă şi de dimensiuni semnificative în sensul prezentului subpct.:

a) elemente de probă istorice privind amploarea şi profunzimea pieţei, astfel cum au fost dovedite de diferenţe reduse între preţul de vânzare şi cel de cumpărare, de volumul ridicat de tranzacţii, precum şi de numărul mare şi de caracterul divers al participanţilor pe piaţă;

b) prezenţa unei infrastructuri de piaţă robuste.

6) Cerinţele prevăzute la subpct.4) şi 5) din prezentul punct nu se aplică:

a) bancnotelor şi monedelor menţionate la pct.31, subpct.1);

b) expunerilor faţă de băncile centrale menţionate la pct.31, subpct.2) şi 4) şi la pct.33 subpct.2);

c) expunerilor faţă de administraţia publică centrală a Republicii Moldova menţionate la pct.31 subpct.3) lit.a).

 

Subsecţiunea 4

Cerinţe operaţionale

22. Băncile aplică politici şi limite care să asigure faptul că activele lichide deţinute, inclusiv rezerva lor de lichidităţi, rămân diversificate în mod corespunzător în orice moment. În aceste scopuri, băncile iau în considerare gradul de diversificare între diferitele categorii de active lichide şi în cadrul aceleiaşi categorii de active lichide menţionate în secţiunea 2 din prezentul capitol şi orice alţi factori de diversificare relevanţi, cum ar fi tipurile de emitenţi, contrapărţile sau situarea geografică a acestor emitenţi şi contrapărţi.

În temeiul art.139, alin.(3), lit.m) din Legea nr.202/2017 BNM poate să impună cerinţe de lichiditate specifice, inclusiv restricţii privind activele lichide deţinute de o bancă pentru a asigura respectarea cerinţei prevăzute la prezentul alineat. Orice astfel de cerinţă, inclusiv restricţie nu se aplică:

1) următoarelor categorii de active de nivel 1:

a) bancnotelor şi monedelor menţionate la pct.31 subpct.1);

b) expunerilor faţă de băncile centrale, astfel cum se prevede la pct.31 subpct.2) şi 4);

c) activelor care reprezintă creanţe asupra băncilor de dezvoltare multilaterală şi asupra organizaţiilor internaţionale menţionate la pct.46 şi, respectiv, la pct.47 din Regulamentul nr.111/2018 sau activelor care sunt garantate de acestea;

2) categoriilor de active de nivel 1 care reprezintă creanţe asupra administraţiilor centrale sau regionale, asupra autorităţilor locale sau asupra entităţilor din sectorul public menţionate la pct.31 subpct.3) şi 4) sau care sunt garantate de acestea, cu condiţia ca banca să deţină activul în cauză pentru a acoperi ieşirile de lichidităţi în situaţii de criză în moneda statului respectiv sau ca activul să fie emis de administraţiile centrale sau regionale, de autorităţile locale sau de entităţile din sectorul public din Republica Moldova.

23. Băncile au acces cu uşurinţă la activele lichide pe care le deţin şi sunt capabile să le monetizeze în orice moment în decursul perioadei de criză de 30 de zile, printr-o vânzare fermă sau printr-un acord de răscumpărare pe pieţe de răscumpărare general acceptate. Un activ lichid este considerat ca fiind uşor accesibil pentru o bancă în cazul în care nu există obstacole juridice sau practice în ceea ce priveşte capacitatea băncii de a monetiza activul respectiv în timp util.

Activele utilizate în scopul de a îmbunătăţi calitatea creditului în tranzacţii structurate sau de a acoperi costurile operaţionale ale băncilor nu sunt considerate ca fiind uşor accesibile pentru o bancă.

Activele deţinute în alt stat în care există restricţii în calea liberei lor transferabilităţi sunt considerate ca fiind uşor accesibile numai în măsura în care banca foloseşte aceste active pentru a acoperi ieşirile de lichidităţi din statul respectiv. Activele deţinute într-o valută neconvertibilă sunt considerate ca fiind uşor accesibile numai în măsura în care banca foloseşte aceste active pentru a acoperi ieşirile de lichidităţi în moneda respectivă.

24. Băncile asigură faptul că activele lor lichide fac obiectul controlului unei funcţii specifice de administrare a lichidităţilor în cadrul băncii. Respectarea acestei cerinţe se consideră adecvată într-unul dintre următoarele moduri:

1) plasarea activelor lichide într-un portofoliu separat, gestionat direct de funcţia de administrare a lichidităţilor, cu unicul scop de a fi utilizate ca sursă de fonduri contingente, inclusiv în perioade de criză;

2) instituirea unor sisteme şi controale interne care să permită funcţiei de administrare a lichidităţilor să deţină un control operaţional efectiv pentru a monetiza activele lichide deţinute în orice moment în decursul perioadei de criză de 30 de zile şi pentru a avea acces la fondurile contingente fără a intra în conflict direct cu orice strategii de afaceri sau de gestionare a riscurilor existente. În special, un activ nu este inclus în rezerva de lichidităţi în cazul în care monetizarea activului, fără înlocuire, în decursul perioadei de criză de 30 de zile, ar elimina o acoperire care ar crea o poziţie de risc deschisă ce ar depăşi limitele interne ale băncii.

3) prin combinarea opţiunilor din subpct.1) şi 2) cu aprobarea BNM, cu condiţia ca banca să argumenteze necesitatea şi condiţiile în care aceasta combină modurile respective.

25. Băncile monetizează periodic, cel puţin o dată pe an, un eşantion suficient de reprezentativ din activele lichide pe care le deţin prin vânzare fermă sau printr-un acord de răscumpărare repo simplu pe o piaţă de răscumpărare general acceptată. Băncile elaborează strategii de înstrăinare a eşantioanelor de active lichide care sunt adecvate pentru:

1) a testa accesul la piaţă şi capacitatea de utilizare aferente acestor active;

2) a verifica eficacitatea proceselor folosite de bancă pentru monetizarea în timp util a activelor;

3) a reduce la minimum riscul de a trimite pieţei un semnal negativ ca urmare a monetizării de către bancă a activelor sale în perioadele de criză.

26. Cerinţa prevăzută la pct.25 nu se aplică activelor de nivel 1 menţionate la subsecţiunea 1, secţiunea 2 din prezentul capitol.

27. Cerinţa prevăzută la pct.23 nu împiedică băncile să acopere riscul de piaţă aferent activelor lor lichide, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:

1) banca să instituie mecanisme interne corespunzătoare în conformitate cu pct.23 şi 24 pentru a asigura faptul că activele respective sunt în continuare uşor disponibile şi sub controlul funcţiei de administrare a lichidităţilor;

2) intrările şi ieşirile nete de lichidităţi care ar rezulta în caz de lichidare anticipată a acoperirii sunt luate în calcul la evaluarea activului în cauză, în conformitate cu pct.30.

28. Băncile asigură faptul că exprimarea în monede a activelor lor lichide corespunde distribuirii în funcţie de monedă a ieşirilor lor nete de lichidităţi. Cu toate acestea, după caz, BNM poate solicita băncilor să restricţioneze necorelarea structurii pe monede prin stabilirea unor limite privind proporţia dintre ieşirile nete de lichidităţi într-o monedă care pot fi acoperite în decursul unei perioade de criză prin deţinerea de active lichide care nu sunt exprimate în moneda respectivă. Această restricţie poate fi aplicată numai pentru o monedă care poate face obiectul unei raportări separate, în conformitate cu pct.15. Pentru determinarea nivelului oricărei restricţii privind necorelarea structurii pe monede care poate fi aplicată în conformitate cu prezentul alineat, se ia în considerare cel puţin următoarele elemente:

1) capacitatea băncii de a lua oricare dintre următoarele măsuri:

a) utilizarea activelor lichide pentru a genera lichidităţi în moneda şi în jurisdicţia în care se efectuează ieşirile nete de lichidităţi;

b) efectuarea de swap valutar şi colectarea de fonduri pe pieţele valutare în condiţii de criză care corespund perioadei de criză de 30 de zile prevăzută la secţiunea 3, capitolul I;

c) transferul unui excedent de lichiditate de la o monedă la alta şi între jurisdicţii şi entităţi juridice în cadrul grupului său în condiţii de criză care corespund perioadei de criză de 30 de zile prevăzută la secţiunea 3, capitolul I;

2) impactul variaţiilor bruşte şi adverse ale cursului de schimb asupra poziţiilor necorelate existente şi asupra eficacităţii oricăror acoperiri valutare existente.

29. Orice restricţie privind necorelarea structurii pe monede impusă în conformitate cu pct.28 se consideră ca fiind o cerinţă specifică privind lichidităţile, stabilită ca urmare a evaluărilor şi analizelor efectuate în conformitate cu prevederile art.139 alin.(6) şi (7) din Legea nr.202/2017.

 

Subsecţiunea 5

Evaluarea activelor lichide în scopul calculării indicatorului de

acoperire a necesarului de lichiditate

30. În scopul calculării indicatorului său de acoperire a necesarului de lichiditate, banca utilizează valoarea de piaţă a activelor sale lichide. Valoarea de piaţă a activelor lichide se reduce în conformitate cu marjele de ajustare prevăzute în secţiunea 2 din prezentul capitol şi în conformitate cu pct.27 subpct.2), după caz.

 

Secţiunea 2

Active lichide

 

Subsecţiunea 1

Active de nivel 1

31. Activele de nivel 1 includ doar activele care se încadrează în una sau mai multe dintre următoarele categorii şi care întrunesc, în fiecare caz, criteriile de eligibilitate prezentate în cele ce urmează:

1) monede şi bancnote;

2) următoarele expuneri faţă de băncile centrale:

a) activele care reprezintă creanţe asupra BNM. În acest context, creanţele menţionate includ:

(i) depozitele overnight ale băncilor la BNM;

(ii) excedentul zilnic de rezerve care se calculează ca diferenţa pozitivă dintre nivelul efectiv la zi şi nivelul stabilit al rezervelor obligatorii. Rezervele obligatorii deţinute de bancă la BNM nu se includ în categoria de active de nivel 1;

(iii) depozite la termen la BNM care sunt în mod explicit şi contractual rambursabile la notificare. Alte depozite la termen la BNM nu sunt eligibile pentru rezerva de lichidităţi. Cu toate acestea, în cazul în care termenul expiră în termen de 30 de zile, depozitul la termen ar putea fi considerat ca intrare de lichidităţi în conformitate cu secţiunea 3, capitolul III;

(iv) valorile mobiliare emise de BNM.

b) activele care reprezintă creanţe asupra sau creanţe garantate de Banca Centrală Europeană;

c) activele care reprezintă creanţe asupra sau creanţe garantate de băncile centrale ale altor ţări, cu condiţia ca expunerile faţă de banca centrală sau faţă de administraţia centrală a acestora să primească o evaluare de credit efectuată de o societate de evaluare externă a creditului (ECAI) desemnată, pe care BNM a asociat-o cel puţin cu nivelul 1 de calitate a creditului, în conformitate cu pct.30 din Regulamentul nr.111/2018;

d) rezervele deţinute de bancă la o bancă centrală menţionată la lit.b) şi c) în măsura în care banca are dreptul să retragă aceste rezerve în orice moment în timpul perioadelor de criză şi condiţiile pentru o astfel de retragere au fost specificate într-un acord între autoritatea competentă relevantă responsabilă de supravegherea băncilor şi banca centrală respectivă;

3) activele care reprezintă creanţe asupra sau creanţe garantate de următoarele administraţii centrale sau regionale, autorităţi locale sau entităţi din sectorul public:

a) administraţia publică centrală a Republicii Moldova;

b) administraţia centrală a unui alt stat, cu condiţia ca acesta să primească o evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată, pe care BNM a asociat-o cel puţin cu nivelul 1 de calitate a creditului, în conformitate cu pct.30 din Regulamentul nr.111/2018;

c) entităţi din sectorul public, cu condiţia ca acestea să fie tratate ca expuneri faţă de administraţia publică centrală a Republicii Moldova în conformitate cu pct.42 din Regulamentul nr.111/2018;

4) activele care reprezintă creanţe asupra sau creanţe garantate de administraţia centrală sau de banca centrală a unui alt stat care nu a primit, la evaluarea de credit efectuată de o ECAI desemnată, o evaluare de credit pe care BNM a asociat-o cu nivelul 1 de calitate a creditului, în conformitate cu pct.30 din Regulamentul nr.111/2018, cu condiţia ca, în acest caz, banca să poată recunoaşte activul ca fiind de nivel 1 doar pentru a acoperi ieşirile nete de lichidităţi în condiţii de criză, efectuate în aceeaşi monedă în care este exprimat activul.

În cazul în care activul nu este exprimat în moneda naţională a statului respectiv, banca poate să recunoască activul ca fiind de nivel 1 doar până la valoarea ieşirilor nete de lichidităţi ale băncii în condiţii de criză, în valuta respectivă, corespunzând operaţiunilor sale în jurisdicţia în care se asumă riscul de lichiditate;

5) activele care reprezintă creanţe asupra sau creanţe garantate de băncile de dezvoltare multilaterală şi de organizaţiile internaţionale menţionate la pct.46 şi, respectiv, la pct.47 din Regulamentul nr.111/2018.

32. Cu excepţia celor specificate la pct.38 subpct.1) şi 2) în legătură cu acţiunile şi unităţile deţinute în OPC-uri, nu se aplică nicio marjă de ajustare asupra valorii activelor de nivel 1 rămase.

 

Subsecţiunea 2

Active de nivel 2A

33. Activele de nivel 2A includ doar activele care se încadrează în una sau mai multe dintre următoarele categorii şi care întrunesc, în fiecare caz, criteriile de eligibilitate prezentate mai jos:

1) activele care reprezintă creanţe asupra sau creanţe garantate de administraţii regionale, autorităţi locale sau entităţi din sectorul public din Republica Moldova, dacă expunerilor faţă de acestea li se atribuie o pondere a riscului de 20% în conformitate cu pct.34, 35, 37 şi cu pct.38, 40, şi 41 din Regulamentul nr.111/2018, după caz;

2) activele care reprezintă creanţe asupra sau creanţe garantate de administraţia centrală sau de banca centrală a unui alt stat sau de o administraţie regională, o autoritate locală sau o entitate din sectorul public dintr-un alt stat, cu condiţia ca acestora să li se atribuie o pondere a riscului de 20% în conformitate cu pct.30, secţiunea 2 sau secţiunea 3 din capitolul IV din Regulamentul nr.111/2018, după caz;

3) titlurile de creanţă emise de societăţile comerciale, care îndeplinesc cumulativ cerinţele următoare:

a) primesc, de la o ECAI desemnată, o evaluare de credit pe care BNM a asociat-o cel puţin cu nivelul 1 de calitate a creditului, în conformitate cu secţiunea 9 din capitolul IV din Regulamentul nr.111/2018, sau nivelul echivalent de calitate a creditului în cazul unei evaluări de credit pe termen scurt;

b) valoarea emisiunii de titluri este de cel puţin echivalentul în lei moldoveneşti a 250 milioane euro calculat la cursul oficial al BNM;

c) scadenţa maximă a titlurilor, la data emisiunii, este de 10 ani.

34. Valoarea de piaţă a fiecărui activ de nivel 2A face obiectul unei marje de ajustare de cel puţin 15%.

 

Subsecţiunea 3

Active de nivel 2B

35. Activele de nivel 2B includ doar activele care se încadrează în una sau mai multe dintre următoarele categorii şi care întrunesc, în fiecare caz, criteriile de eligibilitate prezentate mai jos:

1) titlurile de creanţă emise de societăţile comerciale, care îndeplinesc toate cerinţele următoare:

a) au primit o evaluare de credit din partea unei ECAI desemnate, pe care BNM a asociat-o cel puţin cu nivelul 2 de calitate a creditului, în conformitate cu secţiunea 9 din capitolul IV din Regulamentul nr.111/2018, sau cu nivelul echivalent de calitate a creditului în cazul unei evaluări de credit pe termen scurt;

b) valoarea emisiunii de titluri este de cel puţin echivalentul în lei moldoveneşti a 250 milioane euro calculat la cursul oficial al BNM;

c) termenul maxim de scadenţă a titlurilor, la data emisiunii, este de 10 ani;

2) acţiunile, cu condiţia ca acestea să îndeplinească toate cerinţele următoare:

a) să facă parte dintr-un indice pe acţiuni principal:

(i) în Republica Moldova, băncile consideră că este indice pe acţiuni principal indicele compus din acţiunile societăţilor cotate permanent pe piaţa reglementată, sau

(ii) într-un alt stat, astfel cum a fost identificat în sensul indicelui pe acţiuni principal de către autoritatea publică relevantă din statul respectiv;

b) sunt exprimate în lei moldoveneşti sau, în cazul în care sunt exprimate într-o monedă diferită, sunt considerate ca fiind de nivel 2B doar până la cuantumul necesar pentru a acoperi ieşirile nete de lichidităţi în condiţii de criză, în moneda respectivă sau în jurisdicţia în care se asumă riscul de lichiditate; şi

c) au un istoric cert ca sursă sigură de lichidităţi, în orice moment, inclusiv în timpul perioadelor de criză. Această cerinţă este considerată a fi îndeplinită în cazul în care, în cursul unei perioade de 30 de zile de criză pe piaţă, nivelul de scădere a cursului acţiunii sau de creştere a marjei de ajustare a acesteia nu a depăşit 40% sau, respectiv, 40 de puncte procentuale;

d) emitentul a primit o evaluare de credit din partea unei ECAI desemnate, pe care BNM a asociat-o cel puţin cu nivelul 2 de calitate a creditului, în conformitate cu secţiunea 9 din capitolul IV din Regulamentul nr.111/2018.

36. Valoarea de piaţă a fiecărui activ de nivel 2B face obiectul următoarelor marje de ajustare minime:

1) o marjă de ajustare de 50% pentru titlurile de creanţă emise de societăţile comerciale menţionate la pct.35 subpct.1);

2) o marjă de ajustare de 50% pentru acţiunile menţionate la pct.35 subpct.2).

 

Subsecţiunea 4

Organisme de plasament colectiv

37. Acţiunile sau unităţile deţinute în OPC-uri se califică drept active lichide de acelaşi nivel ca activele lichide suport ale întreprinderii în cauză, până la o valoare absolută a echivalentului în lei moldoveneşti a 500 de milioane euro calculat la cursul oficial al BNM, pentru fiecare bancă, în mod individual, cu condiţia ca: OPC să investească numai în active lichide şi în instrumente financiare derivate, în cel din urmă caz doar în măsura necesară pentru a diminua riscul ratei dobânzii, riscul valutar sau riscul de credit în portofoliu.

38. Băncile aplică următoarele marje de ajustare minime la valoarea acţiunilor sau a unităţilor pe care le deţin în OPC-uri, în funcţie de categoria de active lichide suport:

1) 0% pentru monede şi bancnote, precum şi pentru expunerile faţă de băncile centrale, menţionate la pct.31 subpct.2);

2) 5% pentru alte active de nivel 1 altele decât cele menţionate la pct.1);

3) 20% pentru activele de nivel 2A;

4) 55% pentru titlurile de creanţă de nivel 2B emise de societăţi comerciale, menţionate la pct.35 subpct.1), pentru acţiunile menţionate la pct.35 subpct.2).

39. Abordarea la care se face referire la pct.38 se aplică după cum urmează:

1) în cazul în care banca este la curent cu expunerile-suport ale OPC-ului, aceasta poate analiza respectivele expuneri-suport pentru a le atribui marja de ajustare corespunzătoare, în conformitate cu pct.38;

2) în cazul în care banca nu este la curent cu expunerile-suport ale OPC-ului, aceasta trebuie să presupună că OPC-ul investeşte, până la valoarea maximă permisă conform mandatului său, în ordine crescătoare în active lichide, astfel cum sunt acestea clasificate în sensul pct.38, începând cu cele menţionate la subpct.4) şi până când se atinge limita totală maximă pentru investiţii. Aceeaşi abordare se aplică pentru a determina nivelul de lichiditate al activelor-suport în cazul în care banca nu cunoaşte expunerile-suport ale OPC.

40. Băncile elaborează metodologii şi proceduri solide de calculare şi raportare a valorii de piaţă şi a marjelor de ajustare pentru acţiunile sau unităţile deţinute în OPC-uri. În cazul în care expunerea nu este suficient de semnificativă pentru ca o bancă să elaboreze propriile metodologii, BNM poate acorda derogarea de la elaborarea metodologiilor şi procedurilor de calculare şi raportare a valorii de piaţă şi a marjelor de ajustare pentru acţiunile sau unităţile deţinute în OPC-uri. În cazul în care BNM acordă derogarea respectivă, pentru calcularea şi raportarea marjelor de ajustare pentru acţiuni sau unităţi deţinute în OPC-uri banca se poate baza numai pe depozitarul OPC-ului, cu condiţia ca OPC-ul să investească exclusiv în titluri şi să depoziteze toate titlurile respective la acest depozitar.

41. În cazul în care o bancă nu se conformează cerinţelor prevăzute la pct.40 în ceea ce priveşte acţiunile sau unităţile deţinute într-un OPC, aceasta încetează să le recunoască ca active lichide în sensul prezentului regulament, în conformitate cu subsecţiunea 5 din prezenta secţiune.

 

Subsecţiunea 5

Neîndeplinirea cerinţelor

42. În cazul în care un activ lichid încetează să mai îndeplinească oricare dintre cerinţele generale aplicabile prevăzute la pct.21 sau oricare dintre cerinţele operaţionale prevăzute la pct.23, banca încetează să mai recunoască activul respectiv ca activ lichid în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a avut loc neîndeplinirea cerinţelor.

 

Subsecţiunea 6

Abordări alternative privind lichidităţile

43. În cazul în care nu există suficiente active lichide într-o anumită monedă astfel încât băncile să respecte indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate prevăzut la secţiunea 3 din capitolul I, se aplică una sau mai multe dintre următoarele dispoziţii:

1) cerinţa privind coerenţa între monede, prevăzută la pct.28, nu se aplică în ceea ce priveşte moneda respectivă;

2) banca poate acoperi deficitul de active lichide într-o anumită monedă cu facilităţi de credit de la BNM sau de la banca centrală dintr-un alt stat care are moneda respectivă, cu condiţia ca facilitatea să respecte toate cerinţele următoare:

a) este angajată în mod irevocabil, prin contract, pentru următoarele 30 de zile;

b) pentru facilitatea dată se percepe un comision care trebuie achitat indiferent de sumă, dacă acesta există, retras din facilitatea respectivă;

c) cuantumul acestui comision este stabilit astfel încât venitul net al activelor folosite în scopul de a garanta acordarea facilităţii să nu fie mai mare decât venitul net al unui portofoliu reprezentativ de active lichide, după ajustarea efectuată pentru a ţine seama de orice diferenţe semnificative în materie de risc de credit;

3) în cazul în care există un deficit de active de nivel 1, dar există suficiente active de nivel 2A, banca poate deţine active suplimentare de nivel 2A în rezerva de lichiditate şi plafoanele pentru fiecare nivel de active prevăzut la subsecţiunea 2, secţiunea 1 din prezentul capitol se consideră modificate în mod corespunzător. Aceste active suplimentare de nivel 2A fac obiectul unei marje de ajustare minime egale cu 20%. Orice activ de nivel 2B deţinut de bancă continuă să facă obiectul marjelor de ajustare aplicabile în fiecare caz, în conformitate cu prezentul capitol.

44. Băncile aplică derogările prevăzute la pct.43 în mod invers proporţional în ceea ce priveşte disponibilitatea activelor lichide relevante. Băncile îşi evaluează necesităţile de lichidităţi în vederea aplicării prezentei subsecţiuni ţinând cont de capacitatea lor de a reduce, printr-o administrare sănătoasă a lichidităţilor, necesitatea de astfel de active lichide şi deţinerile de astfel de active de acest tip ale altor participanţi pe piaţă.

 

Capitolul III

IEŞIRI ŞI INTRĂRI DE LICHIDITĂŢI

 

Secţiunea 1

Ieşirile nete de lichidităţi

 

Subsecţiunea 1

Definiţia ieşirilor nete de lichidităţi

45. Ieşirile nete de lichidităţi sunt egale cu suma ieşirilor de lichidităţi menţionată la subpct.1) din care se scade suma intrărilor de lichidităţi menţionată la subpct.2), dar nu sunt mai mici decât zero; acestea se calculează după cum urmează:

1) suma ieşirilor de lichidităţi, astfel cum sunt definite în secţiunea 2 din prezentul capitol;

2) suma intrărilor de lichidităţi, astfel cum sunt definite în secţiunea 3 din prezentul capitol, calculată după cum urmează:

a) intrările exceptate de la plafon, astfel cum se prevede la pct.103 şi 104;

b) valoarea cea mai mică, dar nu mai mică decât zero, dintre intrările menţionate la pct.105 şi 90% din ieşirile menţionate la subpct.1) din prezentul punct din care se scad intrările care beneficiază de o exceptare, menţionate la pct.103 şi 104;

c) valoarea cea mai mică, dar nu mai mică decât zero, dintre intrările altele decât cele menţionate la pct.103, 104 şi 105 şi 75% din ieşirile menţionate la subpct.1) din prezentul punct din care se scad intrările care beneficiază de o exceptare, menţionate la pct.103 şi 104 şi intrările menţionate la pct.105 împărţite la 0,9 pentru a se ţine cont de aplicarea plafonului de 90%.

46. Ieşirile şi intrările de lichidităţi se evaluează pe o perioadă de criză de 30 de zile, în ipoteza unui scenariu de criză combinat, legat de specificul băncii – de tip idiosincratic – şi legat de piaţă în general, astfel cum se menţionează la pct.13.

47. Calculele prevăzute la pct.45 se efectuează în conformitate cu formula stabilită în anexa nr.2.

 

Subsecţiunea 2

Cerinţe privind evaluarea efectului garanţiilor reale primite în tranzacţiile

cu instrumente financiare derivate

48. Băncile calculează ieşirile şi intrările de lichidităţi aşteptate într-o perioadă de 30 de zile pentru contractele enumerate în anexa nr.1 la Regulamentul cu privire la tratamentul riscului de piaţă potrivit abordării standardizate aprobat prin HCE al BNM nr.114 din 24 mai 2018 (în continuare Regulamentul nr.114/2018) pe o bază netă pentru fiecare contraparte, cu condiţia existenţei unor acorduri bilaterale de compensare, în conformitate cu reglementările aferente tratamentului riscului de credit al contrapărţii pentru bănci. În sensul prezentei subsecţiuni, baza netă se consideră a fi netă de garanţiile reale care urmează a fi primite, cu condiţia ca acestea să se califice drept active lichide în temeiul capitolului II din prezentul regulament. Ieşirile şi intrările de numerar generate de tranzacţiile cu instrumente derivate pe valute, care implică un schimb de principaluri complet şi simultan (sau pe parcursul aceleiaşi zile), se calculează pe o bază netă, chiar şi în cazul în care tranzacţiile respective nu fac obiectul unui acord de compensare bilaterală.

 

Secţiunea 2

Ieşiri de lichidităţi

 

Subsecţiunea 1

Definiţia ieşirilor de lichidităţi

49. Ieşirile de lichidităţi se calculează prin înmulţirea soldurilor diferitelor categorii sau tipuri de datorii şi angajamente extrabilanţiere cu ratele lor preconizate de scadenţă şi de retragere astfel cum este indicat în prezentul capitol.

50. Ieşirile de lichidităţi menţionate la pct.49 au în vedere intrările determinate ca fiind interdependente potrivit subsecţiunii 4 din prezenta secţiune şi includ următoarele elemente, în fiecare caz înmulţite cu rata de ieşire aplicabilă:

1) suma curentă de plătit pentru depozitele retail stabile şi alte depozite retail în conformitate cu subsecţiunile 2 şi 3 din prezenta secţiune;

2) sumele curente de plătit aferente altor datorii care devin scadente, a căror rambursare poate fi solicitată de către emitent sau de către furnizorul finanţării sau care implică o aşteptare a furnizorului finanţării ca banca să ramburseze datoria în următoarele 30 de zile, determinate în conformitate cu subsecţiunile 5 şi 6 din prezenta secţiune;

3) ieşirile suplimentare determinate în conformitate cu subsecţiunea 9 din prezenta secţiune;

4) suma maximă care poate fi retrasă în următoarele 30 de zile din facilităţile de credit şi de lichiditate angajate neutilizate, determinate în conformitate cu subsecţiunea 10 din prezenta secţiune;

5) ieşirile suplimentare identificate în evaluarea efectuată conform subsecţiunii 8 din prezenta secţiune.

 

Subsecţiunea 2

Ieşiri aferente depozitelor retail stabile

51. Cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite criteriile privind o rată de ieşire mai ridicată, în conformitate cu pct.55, 56 sau 60, cuantumul depozitelor retail acoperite de schema de garantare a depozitelor în conformitate cu Legea nr.575/2003 privind garantarea depozitelor în sistemul bancar ori de o schemă de garantare a depozitelor dintr-un alt stat echivalentă UE este considerat stabil şi se înmulţeşte cu 5% în cazul în care depozitul fie:

1) este parte a unei relaţii comerciale de durată, ceea ce face retragerea foarte puţin probabilă; sau

2) este deţinut într-un cont curent deschis la bancă.

52. În sensul pct.51 subpct.1) se consideră că un depozit retail este parte a unei relaţii de durată în cazul în care deponentul îndeplineşte cel puţin unul dintre următoarele criterii:

1) are o relaţie contractuală activă cu banca care durează de cel puţin 12 luni;

2) are o relaţie de împrumut cu banca pentru credite rezidenţiale sau alte credite pe termen lung;

3) are în bancă cel puţin un alt produs activ, care nu este un credit.

53. În sensul pct.51 subpct.2), un depozit retail este considerat a fi deţinut într-un cont curent în cazul în care salariile, veniturile sau tranzacţiile sunt creditate cu regularitate în acest cont şi, respectiv, debitate cu regularitate din acest cont.

 

Subsecţiunea 3

Ieşiri aferente altor depozite retail

54. Băncile înmulţesc cu 10% depozitele retail de alt tip, inclusiv partea din depozitele retail care nu face obiectul subsecţiunii 2 din prezenta secţiune, cu excepţia cazului în care se aplică condiţiile prevăzute la pct.55.

55. Depozitele retail de alt tip fac obiectul unor rate de ieşire mai ridicate, după cum se stabileşte de către bancă, în conformitate cu pct.56, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

1) soldul total al depozitelor, inclusiv toate conturile de depozit ale clientului la respectiva bancă sau la respectivul grup depăşeşte 2,5 milioane lei moldoveneşti;

2) depozitul este un cont care poate fi accesat doar pe internet;

3) depozitul oferă o rată a dobânzii care îndeplineşte oricare dintre următoarele condiţii:

a) rata depăşeşte în mod semnificativ rata medie aferentă unor produse retail similare;

b) dobânda este dependentă de evoluţia unui indice de piaţă sau al unui set de indici de piaţă;

c) dobânda este dependentă de orice variabilă de piaţă, alta decât o rată a dobânzii variabilă;

4) depozitul a fost iniţial un depozit la termen, cu o dată de scadenţă în termen de 30 de zile sau depozitul are o perioadă fixă de preaviz mai scurtă de 30 de zile, în conformitate cu dispoziţiile contractuale, altele decât depozitele care se califică pentru tratamentul prevăzut la pct.59;

5) în cazul băncilor din Republica Moldova, deponentul este rezident într-o altă ţară sau depozitul este exprimat într-o altă monedă decât lei moldoveneşti. În cazul filialelor sau al sucursalelor din alte state ale băncilor din Republica Moldova, deponentul nu este rezident în acest stat sau depozitul este exprimat într-o altă monedă decât moneda naţională a acestui stat.

56. Băncile aplică o rată de ieşire mai ridicată, stabilită după cum urmează:

1) în cazul în care depozitele retail îndeplinesc criteriul de la pct.55 subpct.1) sau două dintre criteriile de la pct.55 subpct.2)-5), rata de ieşire aplicată este de 10%;

2) în cazul în care depozitele retail îndeplinesc criteriul de la pct.55 subpct.1) şi cel puţin încă un alt criteriu de la pct.55, sau trei sau mai multe criterii de la pct.55, rata de ieşire aplicată este de 15%.

57. În temeiul art.139 alin.(3) lit.m) din Legea nr.202/2017, BNM solicită băncii să aplice o rată de ieşire mai ridicată ţinând cont de specificul activităţii băncii.

58. Băncile aplică depozitelor retail rata de ieşire menţionată la pct.56 subpct.2) atunci când evaluarea prevăzută la pct.55 nu a fost efectuată sau nu este finalizată.

59. Băncile pot exclude din calculul ieşirilor anumite categorii de depozite retail, clar definite, cu condiţia ca în absolut fiecare caz banca să aplice cu rigurozitate următoarele prevederi pentru întreaga categorie a depozitelor respective, în afară de cazul în care o exceptare poate fi justificată prin faptul că deponentul se află într-o situaţie dificilă:

1) timp de 30 de zile, deponentul nu poate retrage depozitul; sau

2) pentru retrageri anticipate în perioada de 30 de zile, deponentul trebuie să plătească o penalitate care include pierderea dobânzii pe perioada cuprinsă între data retragerii şi cea a scadenţei contractuale, la care se adaugă o penalitate semnificativă care nu trebuie să depăşească neapărat valoarea dobânzii datorate pentru timpul scurs între data depunerii şi data retragerii.

În cazul în care o parte din depozitul menţionat la primul paragraf poate fi retrasă fără să se aplice o astfel de penalitate, numai partea respectivă este tratată ca depozit la vedere şi soldul restant este tratat ca depozit la termen, astfel cum este prevăzut în prezentul alineat. O rată de ieşire de 100% se aplică depozitelor anulate a căror scadenţă reziduală este mai mică de 30 de zile şi în cazul în care a fost convenită plata către o altă bancă.

60. Prin derogare de la pct.54-59 şi de la subsecţiunea 2 din prezenta secţiune, băncile înmulţesc depozitele retail atrase în alte state cu o rată de ieşire mai mare, în cazul în care această rată este prevăzut de legislaţia naţională care stabileşte cerinţele de lichiditate în statul respectiv.

 

Subsecţiunea 4

Ieşiri cu intrări interdependente

61. Cu aprobarea prealabilă a BNM, băncile pot calcula o ieşire de lichidităţi netă prin deducerea din aceasta a unei intrări interdependente care îndeplineşte cumulativ condiţiile următoare:

1) intrarea interdependentă este direct legată de ieşire şi nu este luată în considerare la calculul intrărilor de lichidităţi prevăzut în secţiunea 3 din prezentul capitol;

2) intrarea interdependentă este necesară în temeiul unui angajament juridic, contractual sau în materie de reglementare;

3) intrarea interdependentă îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

a) are loc în mod obligatoriu înainte de ieşire;

b) este primită în termen de 10 zile şi este garantată de administraţia publică centrală a Republicii Moldova.

 

Subsecţiunea 5

Ieşiri asociate depozitelor operaţionale

62. Băncile înmulţesc cu 25% datoriile rezultate din depozitele care sunt menţinute:

1) de către deponent, pentru a obţine de la bancă servicii de compensare, de custodie, de administrare a numerarului sau alte servicii comparabile în contextul unei relaţii operaţionale de durată;

2) de către deponent în contextul unei relaţii operaţionale de durată, alta decât cea menţionată la subpct.1) din prezentul punct.

63. Prin derogare de la pct.62, băncile înmulţesc cu 5% cota din datoriile rezultate din depozitele menţionate la pct.62 subpct.1) care este acoperită de schema de garantare a depozitelor în conformitate cu Legea nr.575/2003 privind garantarea depozitelor în sistemul bancar sau de o schemă de garantare a depozitelor dintr-un alt stat echivalentă UE.

64. Serviciile de compensare, de custodie, de administrare a numerarului sau alte servicii comparabile menţionate la pct.62 subpct.1) acoperă serviciile în cauză doar în măsura în care acestea sunt furnizate în contextul unei relaţii de durată, care este de o importanţă crucială pentru deponent. Depozitele menţionate la pct.62 subpct.1) şi 2) au limitări juridice sau operaţionale semnificative care fac improbabilă efectuarea de retrageri semnificative într-o perioadă de 30 de zile. Fondurile în excedent faţă de cele necesare pentru furnizarea de servicii operaţionale sunt tratate ca depozite neoperaţionale.

65. Depozitele rezultate dintr-o relaţie de bănci corespondente sau din furnizarea de servicii de tip prime brokerage nu sunt tratate ca depozite operaţionale şi li se aplică o rată de ieşire de 100%.

66. În vederea identificării depozitelor menţionate la pct.62 subpct.2), o bancă consideră că există o relaţie operaţională de durată cu un client nefinanciar, cu excepţia depozitelor la termen, a depozitelor de economii şi a depozitelor efectuate de brokeri, în cazul în care sunt îndeplinite toate criteriile următoare:

1) remunerarea contului este fixată la cel puţin 5 puncte de bază sub rata predominantă pentru depozitele wholesale cu caracteristici comparabile, dar nu este necesar să fie negativă;

2) depozitul este deţinut în conturi special desemnate şi tarificat fără să se creeze stimulente economice pentru deponent, care să-l determine să-şi menţină în depozit fonduri în plus faţă de ceea ce este necesar pentru relaţia operaţională;

3) tranzacţiile semnificative sunt creditate şi debitate în mod frecvent în, respectiv din, contul avut în vedere;

4) este îndeplinit unul dintre următoarele criterii:

a) relaţia cu deponentul există de cel puţin 24 de luni;

b) depozitul este utilizat pentru minimum 2 servicii active. Aceste servicii pot include accesul direct sau indirect la serviciile de plată naţionale sau internaţionale, tranzacţiile cu titluri sau serviciile de depozitare.

Doar acea parte din depozit care este necesară pentru a se face uz de serviciul al cărui produs secundar reprezintă depozitul este tratată ca depozit operaţional. Excedentul este considerat a fi neoperaţional.

 

Subsecţiunea 6

Ieşiri aferente altor datorii

67. Băncile înmulţesc cu 40% datoriile rezultate din depozitele constituite de clienţi care sunt clienţi nefinanciari, administraţii centrale, bănci centrale, bănci de dezvoltare multilaterală, entităţi din sectorul public, societăţi pentru investiţii personale sau de alţi clienţi care sunt brokeri în materie de depozite, în măsura în care nu intră sub incidenţa subsecţiunii 5 din prezenta secţiune.

68. Prin derogare de la pct.67, în cazul în care datoriile menţionate la punctul respectiv sunt acoperite de schema de garantare a depozitelor în conformitate cu Legea nr.575/2003 privind garantarea depozitelor în sistemul bancar sau de o schemă de garantare a depozitelor dintr-un alt stat echivalentă UE, rata de ieşire aplicată acestora este de 20%.

69. Băncile aplică o rată de ieşire de 0% datoriilor rezultate din propriile cheltuieli de funcţionare ale băncii.

70. Băncile aplică datoriilor rezultate din tranzacţii de creditare garantată şi din operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, astfel cum sunt definite la pct.3 din Regulamentul cu privire la tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de bănci aprobat prin HCE al BNM nr.112 din 24 mai 2018 (în continuare Regulamentul nr.112/2018), care ajung la scadenţă într-o perioadă de 30 de zile, o rată de ieşire de:

1) 0% dacă datoriile sunt garantate cu active care s-ar califica drept active de nivel 1, în conformitate cu subsecţiunea 1, secţiunea 2, capitolul II sau dacă creditorul este o bancă centrală;

2) 15% dacă sunt garantate cu active care s-ar califica drept active de nivel 2A în conformitate cu subsecţiunea 2, secţiunea 2, capitolul II;

3) 25% dacă sunt garantate cu active care nu s-ar califica drept active lichide în conformitate cu subsecţiunile 1 şi 2, secţiunea 2, capitolul II, iar creditorul este administraţia publică centrală, o entitate din sectorul public din Republica Moldova sau dintr-un alt stat în care banca a înfiinţat o sucursală/o filială licenţiată de statul respectiv sau o bancă de dezvoltare multilaterală. Entităţile din sectorul public care beneficiază de acest tratament se limitează la cele care au o pondere de risc de 20% sau mai mică în conformitate cu pct.42 şi 47 din Regulamentul nr.111/2018;

4) 50% dacă sunt garantate cu:

a) titluri de creanţă emise de societăţi comerciale care s-ar califica drept active de nivel 2B, în conformitate cu pct.35 subpct.1);

b) acţiuni care s-ar califica drept active de nivel 2B, în conformitate cu pct.35 subpct.2);

5) 100% în cazul în care sunt garantate cu active care nu s-ar califica drept active lichide în conformitate cu capitolul II, cu excepţia tranzacţiilor vizate la subpct.3) din prezentul punct sau dacă creditorul este o bancă centrală.

71. Swap-urile pe garanţii reale care ajung la scadenţă în următoarele 30 de zile generează o ieşire de lichidităţi corespunzătoare excedentului de valoare de lichiditate a activelor luate cu împrumut în raport cu valoarea de lichiditate a activelor date cu împrumut, cu excepţia cazului în care contrapartea este o bancă centrală, caz în care se aplică o rată de ieşire de 0%.

72. Soldurile compensatorii deţinute în conturi separate în cadrul regimurilor de protecţie a clienţilor impuse de reglementările statelor străine sunt tratate ca intrări în conformitate cu subsecţiunea 1, secţiunea 3 din prezentul capitol şi sunt excluse din stocul de active lichide.

73. Băncile aplică o rată de ieşire de 100% tuturor obligaţiunilor şi altor titluri de creanţă emise de bancă, cu excepţia cazului în care obligaţiunea este vândută exclusiv pe piaţa retail şi deţinută într-un cont retail, caz în care instrumentelor respective li se poate aplica acelaşi tratament ca şi categoriei corespunzătoare de depozite retail. Limitările sunt definite astfel încât aceste instrumente să nu poată fi achiziţionate şi deţinute de alte părţi decât clienţii retail.

74. Băncile aplică o rată de ieşire de 100% deficitului zilnic de rezerve obligatorii.

 

Subsecţiunea 7

Ieşirile de lichidităţi în cadrul unui grup

75. Prin derogare de la subsecţiunea 10 din prezenta secţiune, BNM poate autoriza aplicarea unei rate mai scăzute de ieşire pentru facilităţile de credit sau de lichiditate neutilizate, dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de mai jos:

1) există motive să se aştepte o ieşire mai mică chiar şi în baza unui scenariu de criză combinat, idiosincratic şi legat de piaţă în general, al furnizorului;

2) contrapartea este banca-mamă sau o filială a băncii sau o altă filială a aceleiaşi bănci-mamă ori este legată de bancă printr-o relaţie în sensul obligaţiei de întocmire a conturilor consolidate şi a unui raport anual consolidat în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii şi raportării financiare nr.287/2017;

3) cea mai mică rată de ieşire nu se situează sub rata de intrare aplicată de contraparte;

4) banca şi contrapartea sunt înregistrate în Republica Moldova.

 

Subsecţiunea 8

Ieşiri suplimentare de lichidităţi pentru alte produse şi servicii

76. Băncile evaluează cu regularitate probabilitatea şi volumul potenţial al ieşirilor de lichidităţi în decursul unei perioade de 30 de zile pentru produse sau servicii care nu sunt menţionate la subsecţiunile 5, 6, 7, 9 şi 10 din prezenta secţiune şi pe care le oferă sau le sponsorizează sau pe care potenţiali cumpărători le-ar considera a fi asociate cu aceste produse sau servicii. Produsele sau serviciile respective includ, dar nu se limitează la acestea, ieşirile de lichidităţi rezultate din orice elemente extrabilanţiere menţionate în reglementările aferente efectului de levier şi în anexa nr.1 din Regulamentul nr.111/2018, cum ar fi:

1) alte obligaţii de finanţare extrabilanţiere şi contingente, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, facilităţi de finanţare neangajate;

2) credite şi avansuri neutilizate către contrapărţi de tip wholesale;

3) credite ipotecare care au fost convenite, dar care nu au fost încă utilizate;

4) carduri de credit;

5) descoperiri de cont (overdrafts);

6) ieşiri de lichidităţi planificate generate de reînnoirea sau prelungirea unor noi credite retail sau wholesale;

7) sume de plătit planificate aferente instrumentelor financiare derivate;

8) produse extrabilanţiere aferente finanţării comerţului.

77. Ieşirile menţionate la pct.76 se evaluează în ipoteza unui scenariu de criză combinat, legat de specificul băncii – de tip idiosincratic – şi legat de piaţă în general, astfel cum se menţionează la secţiunea 4, capitolul I. Pentru evaluarea respectivă, băncile iau în considerare, în special, prejudiciile semnificative aduse reputaţiei lor care ar putea rezulta dacă nu furnizează sprijin de lichiditate unor astfel de produse sau servicii. Băncile, la solicitarea BNM, prezintă acesteia, cel puţin o dată pe an, informaţii privind respectivele produse şi servicii în privinţa cărora probabilitatea şi volumul potenţial al ieşirilor de lichidităţi, menţionate la pct.76, sunt semnificative, iar BNM stabileşte ieşirile care vor fi alocate. BNM poate stabili o rată de ieşire de până la 5% pentru elementele extrabilanţiere aferente finanţării comerţului, astfel cum este prevăzut în reglementările aferente efectul de levier şi în anexa nr.1 din Regulamentul nr.111/2018, în baza informaţiei prezentate de către bănci la solicitarea BNM. În cadrul solicitării BNM va înainta cerinţe privind modul, forma, perioada, conţinutul informaţiilor şi data limită de prezentare.

 

Subsecţiunea 9

Ieşiri suplimentare

78. Garanţiile reale, altele decât numerarul şi activele menţionate la subsecţiunea 1, secţiunea 2 din capitolul II, care sunt furnizate de bancă pentru contractele enumerate în anexa nr.1 din Regulamentul nr.114/2018 şi pentru instrumentele financiare derivate de credit, fac obiectul unor ieşiri suplimentare de 20%.

79. Băncile calculează şi notifică BNM o ieşire suplimentară pentru toate contractele încheiate ale căror condiţii contractuale au ca rezultat, în termen de 30 de zile şi în urma unei deteriorări semnificative a calităţii creditului băncii, ieşiri de lichidităţi suplimentare sau nevoi de garanţii reale suplimentare. Băncile notifică BNM această ieşire cel târziu la data raportării, în conformitate cu secţiunea 5, capitolul I. În cazul în care BNM consideră că ieşirile respective sunt semnificative în ceea ce priveşte posibilele ieşiri de lichidităţi ale băncii, aceasta stabileşte condiţii mai stricte, solicitând băncii să adauge o ieşire suplimentară pentru contractele în cauză, corespunzând nevoilor de garanţii reale suplimentare sau ieşirilor de numerar suplimentare care rezultă dintr-o deteriorare semnificativă a calităţii creditului băncii, corespunzând unei scăderi cu trei niveluri a evaluării externe a creditului său. Banca aplică o rată de ieşire de 100% acestor garanţii reale sau ieşiri de numerar suplimentare. Banca revizuieşte cu regularitate amploarea acestei deteriorări semnificative, ţinând seama de elementele relevante în temeiul contractelor pe care le-a încheiat şi notifică BNM privind rezultatele analizei sale.

80. Banca adaugă o ieşire suplimentară corespunzătoare nevoilor de garanţii reale care ar rezulta din impactul unui scenariu de piaţă negativ asupra tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate, asupra tranzacţiilor de finanţare şi asupra altor contracte ale băncii, în cazul în care acestea sunt semnificative.

Tranzacţiile cu instrumente financiare derivate ale unei bănci sunt considerate semnificative în cazul în care totalul valorilor noţionale ale unor astfel de tranzacţii a depăşit 10% din ieşirile nete de lichidităţi astfel cum sunt definite la subsecţiunea 1, secţiunea 1 din prezentul capitol, în orice moment, în ultimii doi ani anteriori.

Pentru scopurile prezentului punct ieşirile nete de lichidităţi definite la subsecţiunea 1, secţiunea 1 din prezentul capitol nu includ ieşirile suplimentare de la următorul alineat.

Ieşirea suplimentară este cel mai mare flux absolut net într-un interval de 30 de zile corespunzător garanţiilor reale realizat pe parcursul ultimelor 24 luni. Băncile pot lua în calcul intrările şi ieşirile tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate pe o bază netă doar în cazul în care acestea sunt efectuate în cadrul aceluiaşi acord-cadru de compensare. Fluxul absolut net corespunzător garanţiilor reale se bazează atât pe ieşirile cât şi pe intrările efectuate şi se calculează la nivelul portofoliului băncii.

81. Băncile iau în considerare, pe o bază netă, ieşirile şi intrările aşteptate pe parcursul unei perioade de 30 de zile pentru contractele enumerate în anexa nr.1 din Regulamentul nr.114/2018, în conformitate cu pct.48. În cazul unei ieşiri nete, banca înmulţeşte rezultatul cu o rată de ieşire de 100%. Băncile exclud din aceste calcule cerinţele de lichiditate care ar rezulta din aplicarea pct.78, 79 şi 80.

82. Băncile adaugă o ieşire suplimentară de 100% corespunzătoare valorii de piaţă a titlurilor sau a altor active vândute în lipsă şi care urmează să fie furnizate în termen de 30 de zile, cu excepţia cazului în care banca deţine titlurile care urmează să fie furnizate sau le-a împrumutat în condiţii care prevăd returnarea acestora doar după termenul de 30 de zile, iar titlurile nu fac parte din activele lichide ale băncilor. În cazul în care poziţia scurtă este acoperită de o tranzacţie de finanţare prin titluri însoţită de o garanţie, banca presupune că poziţia scurtă va fi menţinută pe toată perioada celor 30 de zile şi i se va aplica o rată de ieşire de 0%.

83. Banca adaugă o ieşire suplimentară de 100% corespunzătoare:

1) garanţiilor reale excedentare pe care le deţine banca, care pot fi oricând solicitate prin contract de către contraparte;

2) garanţiilor reale care trebuie să fie furnizate unei contrapărţi în termen de 30 de zile;

3) garanţiilor reale corespunzând unor active care ar avea calitatea de active lichide în sensul capitolului II, care se pot substitui, fără acordul băncii, unor active corespunzătoare unor active care nu s-ar califica drept active lichide în sensul capitolului II.

84. Depozitele primite ca garanţii reale nu sunt considerate datorii în sensul subsecţiunii 5 sau al subsecţiunii 6 din prezenta secţiune, ci fac obiectul dispoziţiilor de la pct.78-83, după caz.

85. Se consideră că activele împrumutate fără garanţii şi scadente într-o perioadă de 30 de zile fac obiectul unei retrageri integrale, conducând la o ieşire de active lichide de 100%, cu excepţia cazului în care banca deţine titlurile şi acestea nu fac parte din rezerva sa de lichidităţi.

86. În ceea ce priveşte furnizarea de servicii de tip prime brokerage, în cazul în care o bancă a acoperit vânzările în lipsă ale unui client corelându-le, pe intern, cu activele unui alt client, iar activele în cauză nu se clasifică drept active lichide, respectivele tranzacţii fac obiectul unei rate de ieşire de 50% corespunzând obligaţiei contingente.

 

Subsecţiunea 10

Ieşiri aferente facilităţilor de credit şi de lichiditate

87. În sensul prezentei subsecţiuni, prin facilitate de lichiditate se înţelege orice facilitate de rezervă angajată, neutilizată, care ar fi folosită pentru a refinanţa datoriile unui client în situaţiile în care respectivul client nu este în măsură să refinanţeze datoria respectivă pe pieţele financiare. Valoarea acesteia se calculează ca valoarea datoriei emise de client, încă neachitată şi care ajunge la scadenţă într-o perioadă de 30 de zile şi care este acoperită de facilitate. Partea din facilitatea de lichiditate care acoperă o datorie care nu ajunge la scadenţă într-o perioadă de 30 de zile este exclusă din domeniul de aplicare al definiţiei facilităţii. Orice capacitate suplimentară a facilităţii este tratată ca o facilitate de creditare angajată cu rata de tragere aferentă, astfel cum este prevăzut în prezenta subsecţiune. Facilităţile generale de capital circulant pentru entităţi corporative (societăţi comerciale) nu vor fi clasificate ca facilităţi de lichiditate, ci ca facilităţi de credit.

88. Băncile calculează ieşirile pentru facilităţile de credit şi de lichiditate prin înmulţirea valorii facilităţilor de credit şi de lichiditate cu ratele de ieşire corespunzătoare, stabilite la pct.89-91. Ieşirile din facilităţile de credit şi de lichiditate angajate sunt calculate ca procent din suma maximă care poate fi retrasă în termen de 30 de zile, fără includerea cerinţelor de lichiditate care ar fi aplicabile în temeiul subsecţiunii 8 din prezenta secţiune pentru elementele extrabilanţiere aferente finanţării comerţului şi fără includerea vreunei garanţii reale puse la dispoziţia băncii şi evaluate în conformitate cu pct.30, cu condiţia ca garanţia reală să îndeplinească cumulativ condiţiile următoare:

1) să poată fi reutilizată sau ipotecată de bancă;

2) să fie deţinută sub formă de active lichide, dar să nu fie contabilizată ca parte din rezerva de lichidităţi; şi

3) să nu fie constituită din active emise de contrapartea facilităţii sau de una dintre entităţile afiliate ale acesteia.

Suma maximă care poate fi retrasă pentru facilităţi de credit şi de lichiditate este stabilită ca fiind suma maximă care ar putea fi retrasă având în vedere propriile obligaţii ale contrapărţii sau având în vedere calendarul predefinit ale retragerilor contractuale, care devin scadente într-o perioadă de 30 de zile. Toate elementele menţionate se confirmă prin informaţii relevante.

89. Suma maximă care poate fi retrasă în următoarele 30 de zile din facilităţile de credit angajate neutilizate şi din facilităţile de lichiditate angajate neutilizate este înmulţită cu 5% în cazul în care facilităţile se încadrează în clasa de expuneri de tip retail.

90. Suma maximă care poate fi retrasă în termen de 30 de zile din facilităţile de credit angajate neutilizate este înmulţită cu 10% în cazul în care facilităţile în cauză îndeplinesc următoarele condiţii:

1) nu se încadrează în clasa de expuneri de tip retail;

2) au fost furnizate unor clienţi care nu sunt clienţi financiari, inclusiv societăţi nefinanciare, administraţii centrale, bănci centrale, bănci de dezvoltare multilaterală şi entităţi din sectorul public;

3) nu au fost furnizate în scopul înlocuirii finanţării clientului în situaţii în care acesta nu îşi poate acoperi nevoile de finanţare pe pieţele financiare.

91. Suma maximă care poate fi retrasă în următoarele 30 de zile din facilităţile de lichiditate angajate neutilizate se înmulţeşte cu 30%, în cazul în care facilităţile în cauză îndeplinesc condiţiile prevăzute la pct.90 subpct.1) şi 2), şi cu 40%, în cazul în care acestea sunt furnizate către societăţi pentru investiţii personale.

92. Banca înmulţeşte suma maximă care poate fi retrasă din alte facilităţi de credit angajate neutilizate şi din alte facilităţi de lichiditate angajate neutilizate într-o perioadă de 30 de zile cu rata de ieşire corespunzătoare, după cum urmează:

1) 40% pentru facilităţile de credit şi de lichiditate acordate băncilor şi pentru facilităţile de credit acordate altor societăţi financiare reglementate, inclusiv asigurătorilor şi societăţilor de investiţii, OPC-urilor sau fondurilor de investiţii cu capital fix;

2) 100% pentru facilităţile de credit şi de lichiditate acordate clienţilor financiari, care nu sunt menţionate la subpct.1) şi la pct.87 – 91.

93. Băncile aplică o rată de ieşire de 100% oricăror ieşiri de lichidităţi rezultate din datorii care devin scadente într-o perioadă de 30 de zile, altele decât cele prevăzute la subsecţiunile 2-10 din prezenta secţiune.

 

Secţiunea 3

Intrări de lichidităţi

 

Subsecţiunea 1

Intrări

94. Intrările de lichidităţi se evaluează pe parcursul unei perioade de 30 de zile. Acestea includ doar intrările contractuale din expuneri care nu sunt restante şi în cazul cărora banca nu are niciun motiv să se aştepte la neperformanţă în termen de 30 de zile.

95. Intrărilor de lichidităţi li se aplică o rată de intrare de 100%, inclusiv, în particular, următoarelor lichidităţi:

1) sumele datorate de bănci centrale şi clienţi financiari. În ceea ce îi priveşte pe aceştia din urmă, se consideră că intrările de lichidităţi provenite în special din următoarele tranzacţii fac obiectul ratei de intrare de 100%:

a) titlurile care ajung la scadenţă într-o perioadă de 30 de zile;

b) operaţiunile de finanţare a comerţului cu o scadenţă reziduală mai mică de 30 de zile;

2) sumele datorate din poziţiile în instrumente de capital legate de indici principali, cu condiţia să nu se dubleze cu activele lichide. Sumele respective includ sumele datorate prin contract în următoarele 30 de zile, cum ar fi dividendele în numerar provenite de la astfel de indici principali şi sumele în numerar care urmează să fie primite, provenite de la astfel de instrumente de capitaluri proprii care au fost vândute dar nu au fost încă decontate, în cazul în care acestea nu sunt recunoscute drept active lichide în conformitate cu capitolul II.

96. Prin derogare de la pct.95, intrările prevăzute la prezentul alineat fac obiectul următoarelor cerinţe:

1) sumele datorate de clienţii nefinanciari se reduc, la nivelul plăţii principalului, fie cu 50% din valoarea lor, fie cu valoarea angajamentelor contractuale de acordare a finanţării luate faţă de respectivii clienţi, în funcţie de care dintre cele două valori este mai mare. În sensul prezentului subpct., printre clienţii nefinanciari se numără persoanele fizice, IMM, societăţile comerciale, administraţiile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală sau entităţile din sectorul public;

2) sumele datorate din tranzacţii de creditare garantată şi din operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, astfel cum sunt definite la pct.3 din Regulamentul nr.112/2018, care sunt garantate cu active lichide, nu se iau în considerare până la valoarea activelor lichide nete de marjele de ajustare aplicabile în conformitate cu capitolul II. Sumele datorate pentru valoarea rămasă sau dacă sunt garantate cu active care nu se califică drept active lichide în conformitate cu capitolul II sunt luate în considerare integral. Nu se permite nicio intrare de lichidităţi în cazul în care garanţia reală este utilizată pentru a acoperi o poziţie scurtă în conformitate cu pct.82;

3) sumele datorate din credite în marjă care ajung la scadenţă contractuală, a căror garanţie este constituită din active nelichide, pot beneficia de o rată de intrare de 50%. Intrările respective pot fi luate în considerare numai în cazul în care banca nu utilizează, în scopul acoperirii unor poziţii scurte, garanţiile reale pe care le-a primit iniţial pentru împrumuturile acordate;

4) sumele datorate pe care banca care datorează sumele respective le tratează în conformitate cu subsecţiunea 5, secţiunea 2 din prezentul capitol, sunt înmulţite cu o rată de intrare simetrică corespunzătoare. În cazul în care rata corespunzătoare nu poate fi determinată, se aplică o rată de intrare de 5%;

5) swap-urile pe garanţii reale care ajung la scadenţă într-o perioadă de 30 de zile conduc la o intrare de lichidităţi corespunzătoare excedentului de valoare de lichiditate a activelor date cu împrumut în comparaţie cu valoarea de lichiditate a activelor luate cu împrumut;

6) în cazul în care garanţia reală obţinută prin operaţiuni de reverse repo, de împrumutare de titluri sau de swap pe garanţii reale, care ajunge la scadenţă în următoarele 30 de zile, este reînnoită şi utilizată pentru a acoperi poziţiile scurte care pot fi prelungite după termenul de 30 de zile, o bancă presupune că respectivele acorduri reverse repo sau acorduri de împrumut de titluri vor fi reînnoite şi nu vor genera nicio intrare de numerar care să reflecte nevoia sa de a continua să acopere poziţia scurtă sau să răscumpere titlurile relevante. Poziţiile scurte includ atât situaţiile în care, într-un portofoliu echilibrat, banca a vândut un titlu în lipsă (short selling) în mod direct, în cadrul unei strategii de tranzacţionare sau de acoperire, cât şi situaţiile în care băncii îi lipseşte un titlu dintr-un portofoliu de operaţiuni repo echilibrat şi a luat cu împrumut un titlu pentru o anumită perioadă de timp şi a dat cu împrumut titlul pentru o perioadă mai îndelungată;

7) orice facilitate de credit sau de lichiditate neutilizată şi orice alt angajament primit de la alte entităţi decât băncile centrale şi entităţile menţionate la subsecţiunea 3 din prezenta secţiune nu se iau în considerare.

8) sumele datorate din titluri emise de bancă sau de o persoană juridică afiliată acesteia sunt luate în considerare pe o bază netă cu o rată de intrare aplicată pe baza ratei de intrare aplicabile activului-suport în temeiul prezentei subsecţiuni;

9) activele care nu au o dată de expirare contractuală definită se iau în considerare cu o rată de intrare de 20%, cu condiţia ca dispoziţiile contractului să-i permită băncii să se retragă din contract sau să ceară plata în termen de 30 de zile.

97. Pct.96 subpct.1) nu se aplică sumelor datorate din tranzacţii de creditare garantată şi din operaţiuni ajustate la condiţiile pieţei de capital, definite la pct.3 din Regulamentul nr.112/2018, care sunt garantate cu active lichide în conformitate cu capitolul II, astfel cum se menţionează la pct.96 subpct.2). Intrările provenite din eliberarea soldurilor deţinute în conturi separate în conformitate cu cerinţele de reglementare privind protejarea activelor destinate tranzacţionării ale clienţilor sunt luate în calcul în integralitate, cu condiţia ca respectivele solduri separate să fie menţinute în active lichide, astfel cum sunt definite la capitolul II.

98. Ieşirile şi intrările aşteptate pe o perioadă de 30 de zile din contractele enumerate în anexa nr.1 din Regulamentul nr.114/2018 se calculează pe o bază netă, astfel cum se prevede la pct.48, şi se înmulţesc cu 100% în cazul unei intrări nete de lichidităţi.

99. Băncile nu iau în considerare oricare intrări care provin din oricare dintre activele lichide menţionate la capitolul II, altele decât plăţile datorate pentru activele care nu sunt reflectate în valoarea de piaţă a activului.

100. Băncile nu iau în considerare intrările din nicio nouă obligaţie asumată.

101. Băncile iau în considerare intrările de lichidităţi care urmează să fie primite în alte state în care există restricţii privind transferul sau care sunt exprimate în valute neconvertibile, numai în măsura în care acestea corespund ieşirilor din alt stat, respectiv în valuta în cauză.

 

Subsecţiunea 2

Plafon aplicabil intrărilor

102. Băncile limitează recunoaşterea intrărilor de lichidităţi la 75% din totalul ieşirilor de lichidităţi, astfel cum sunt definite în secţiunea 2 din prezentul capitol, cu excepţia cazului în care o anumită intrare face obiectul unei exceptări, astfel cum se prevede la pct.103, 104 sau 105.

103. Cu aprobarea prealabilă a BNM, banca poate excepta, în totalitate sau parţial, de la aplicarea plafonului menţionat la pct.102, următoarele intrări de lichidităţi:

1) intrările în cazul cărora furnizorul este o bancă-mamă sau o filială a băncii sau o altă filială a aceleiaşi bănci-mamă ori este legat de bancă printr-o relaţie în sensul obligaţiei de întocmire a conturilor consolidate şi a unui raport anual consolidat în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii şi raportării financiare nr.287/2017;

2) intrările din depozitele constituite la alte bănci în cadrul unui grup de entităţi care se califică pentru tratamentul prevăzut la pct.19-22 din Regulamentul nr.111/2018;

3) intrările prevăzute la pct.61, inclusiv intrările provenite din împrumuturi legate de creditele ipotecare sau provenite de la o bancă de dezvoltare multilaterală sau de la o entitate din sectorul public pentru care banca a acţionat ca intermediar (pass through).

104. Cu aprobarea prealabilă a BNM, băncile specializate pot fi exceptate de la plafonul aplicabil intrărilor atunci când activităţile lor principale sunt leasingul şi factoringul, cu excepţia activităţilor descrise la pct.105, şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la pct.106.

105. Cu aprobarea prealabilă a BNM, băncile specializate pot face obiectul unui plafon al intrărilor de 90% în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la pct.106 şi activităţile principale ale acestor bănci sunt următoarele:

1) finanţările pentru achiziţionarea de autovehicule;

2) contracte de credit pentru consumatori, astfel cum sunt definite în Legea nr.202/2013 privind contractele de credit pentru consumatori.

106. Băncile menţionate la pct.104 exceptate de la plafonul aplicabil intrărilor şi băncile menţionate la pct.105 pot aplica un plafon de 90%, cu condiţia ca acestea să îndeplinească următoarele condiţii:

1) activităţile economice prezintă un profil de risc de lichiditate scăzut, ţinând cont de următorii factori:

a) calendarul intrărilor este sincronizat cu cel al ieşirilor;

b) la nivel individual, banca nu este finanţată în mod semnificativ prin depozite retail;

2) la nivel individual, cota pe care o reprezintă activităţile lor principale, astfel cum sunt menţionate la pct.104 sau 105, depăşeşte 80% din bilanţul total;

3) derogările aferente plafonului aplicabil intrărilor sunt dezvăluite în rapoartele anuale.

107. Exceptările prevăzute la pct.103, 104 şi 105, sunt aplicate atât la nivel individual, cât şi la nivel consolidat, sub rezerva dispoziţiilor de la pct.3 subpct.4).

108. Băncile determină valoarea ieşirilor nete de lichidităţi în cadrul aplicării plafonului intrărilor în conformitate cu formula prevăzută în anexa nr.2 la prezentul regulament.

 

Subsecţiunea 3

Intrările de lichidităţi în cadrul unui grup

109. Prin derogare de la pct.96 subpct.7), BNM poate autoriza aplicarea, a unei rate de intrare mai ridicate pentru facilităţile de credit şi de lichiditate neutilizate, atunci când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de mai jos:

1) există motive să se aştepte o intrare mai mare chiar în baza unui scenariu de criză combinat, idiosincratic şi legat de piaţă în general, al furnizorului;

2) contrapartea este banca-mamă sau o filială a băncii sau o altă filială a aceleiaşi bănci-mamă ori este legată de bancă printr-o relaţie în sensul obligaţiei de întocmire a conturilor consolidate şi a unui raport anual consolidat în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii şi raportării financiare nr.287/2017;

3) în cazul în care rata de intrare este mai mare de 40%, o rată de ieşire simetrică corespunzătoare este aplicată de către contraparte prin derogare de la subsecţiunea 10, secţiunea 2 din prezentul capitol;

4) banca şi contrapartea sunt înregistrate în Republica Moldova.

 

Capitolul IV

PROCEDURA DE EMITERE DE CĂTRE BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI A

APROBĂRILOR PREALABILE, DEROGĂRILOR, APROBĂRILOR ŞI

AUTORIZĂRILOR

 

Secţiunea 1

Acordarea aprobărilor prealabile

110. Prezenta secţiune se aplică aprobărilor prealabile emise de către BNM potrivit pct.61, 103, 104 şi 105. Pentru eliberarea aprobării prealabile banca înaintează către BNM o cerere la care se anexează documentele şi informaţiile care confirmă îndeplinirea de către bancă a condiţiilor stabilite la punctele respective.

111. Cererea, precum şi documentele şi informaţiile menţionate la pct.110 se prezintă la BNM în limba română şi se semnează de către persoana împuternicită de bancă.

112. În cazul în care documentele şi/sau informaţiile specificate la pct.110 nu corespund pct.110 şi 111, BNM înştiinţează în scris banca despre acest fapt în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii. Banca, în termen de 10 zile lucrătoare de la data recepţionării scrisorii BNM, completează şi prezintă la BNM documentele şi/sau informaţiile care lipsesc.

113. În cazul în care banca nu completează în termenul prevăzut la pct.112 setul de documente şi informaţii, BNM informează banca despre încetarea procedurii administrative în termen de 3 zile lucrătoare de la expirarea termenului acordat.

114. În termen de 30 de zile de la data primirii setului complet de documente şi informaţii în conformitate cu prezenta secţiune, BNM eliberează aprobarea prealabilă corespunzătoare sau respinge cererea, informând în scris banca despre decizia sa. BNM poate stabili un termen mai mare pentru emiterea deciziei, care nu va depăşi 90 de zile, în condiţiile Codului administrativ, cu informarea băncii.

115. În cazul în care documentele şi informaţiile prezentate conform prezentei secţiuni sunt insuficiente pentru a lua o decizie cu privire la cererea de aprobare prealabilă în contextul pct.110, BNM este în drept să solicite prezentarea documentelor şi a informaţiilor suplimentare.

116. Banca este obligată să prezinte informaţiile şi documentele suplimentare în termenul indicat de BNM, perioadă pe parcursul căreia termenul prevăzut la pct.114 se suspendă.

117. În caz de respingere a cererii pentru obţinerea aprobării prealabile, se vor indica temeiurile în baza cărora se respinge cererea. Drept temei de respingere a cererii pentru obţinerea aprobării prealabile a BNM sunt considerate următoarele:

1) neîndeplinirea condiţiilor stabilite pentru obţinerea aprobării prealabile respective, după caz şi/sau

2) prezentarea la BNM a informaţiei eronate, neautentice şi/sau contradictorii;

3) neprezentarea documentelor şi informaţiilor care confirmă întrunirea de către bancă a condiţiilor stabilite pentru obţinerea aprobării prealabile respective.118. Banca este în drept să aplice prevederile stabilite în aprobările prealabile începând cu data eliberării aprobării prealabile.

 

Secţiunea 2

Acordarea aprobărilor, derogărilor şi

impunerea condiţiilor mai stricte

119. În cadrul procesului de supraveghere, BNM poate acorda aprobări, derogări şi impune condiţii mai stricte în cazurile prevăzute la pct.11, 24 subpct.3), 40 şi 79.

120. În cazul în care BNM iniţiază una din procedurile menţionate la pct.119, aceasta informează în scris banca despre acest fapt în termen de 3 zile lucrătoare de la data iniţierii procedurii, după caz şi la necesitate solicită prezentarea informaţiilor şi a documentelor relevante care confirmă că banca îndeplineşte cerinţele stabilite în prezentul regulament.

121. Informaţia şi documentele solicitate se prezintă în limba română şi se semnează de către persoana împuternicită de bancă.

122. Prevederile aferente procedurii prevăzute la pct.112-118 se aplică în mod corespunzător.

 

Secţiunea 3

Acordarea autorizaţiilor

123. Autorizaţiile se acordă în contextul pct.75 şi 109 atât la solicitarea băncii, cât şi la iniţiativa BNM în cadrul controalelor din oficiu şi/sau pe teren.

124. Prevederile aferente procedurii prevăzute la secţiunea 1, respectiv secţiunea 2 din prezentul capitol se aplică în mod corespunzător.

 

Capitolul V

DISPOZIŢII TRANZITORII

125. Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate prevăzut la secţiunea 3 capitolul I se aplică după cum urmează:

1) 60% din cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate, începând cu 1 octombrie 2020;

2) 70%, începând cu 1 ianuarie 2021;

3) 80%, începând cu 1 ianuarie 2022;

4) 100%, începând cu 1 ianuarie 2023.

 

 

Anexa nr.1

la Regulamentul privind cerinţele de acoperire

a necesarului de lichiditate pentru bănci

 

Formule pentru determinarea componenţei rezervei de lichidităţi

 

1. Banca utilizează formulele prevăzute în prezenta anexă pentru a determina componenţa rezervei sale de lichidităţi, în conformitate cu subsecţiunea 2, secţiunea 1 din capitolul II.

2. Calcularea rezervei de lichidităţi: începând cu data calculării, rezerva de lichidităţi a băncii este egală cu:

(a) valoarea activelor de nivel 1; plus

(b) valoarea activelor de nivel 2A; plus

(c) valoarea activelor de nivel 2B;

minus valoarea cea mai mică dintre:

(d) suma dintre (a), (b) şi (c); sau

(e) „valoarea excedentului de active lichide” calculată în conformitate cu pct.3 şi 4 din prezenta anexă.

3. Valoarea „excedentului de active lichide”: această valoare este formată din componentele definite mai jos:

(a) valoarea ajustată a activelor de nivel 1, care este egală cu valoarea tuturor activelor lichide de nivel 1 care ar fi deţinute de bancă în momentul încheierii oricărei tranzacţii de finanţare garantate, tranzacţii de creditare garantate, tranzacţii de schimb de active sau tranzacţii cu instrumente financiare derivate garantate care ajunge la scadenţă într-o perioadă de până la 30 de zile de la data calculării şi în cadrul căreia banca şi contrapartea fac schimb de active lichide pe cel puţin un segment al tranzacţiei;

(b) valoarea ajustată a activelor de nivel 2A, care este egală cu valoarea după aplicarea marjelor de ajustare a tuturor activelor de nivel 2A care ar fi deţinute de bancă în momentul încheierii oricărei tranzacţii de finanţare garantate, tranzacţii de creditare garantate, tranzacţii de schimb de active sau tranzacţii cu instrumente financiare derivate garantate care ajunge la scadenţă într-o perioadă de 30 de zile de la data calculării şi în cadrul căreia banca şi contrapartea fac schimb de active lichide pe cel puţin un segment al tranzacţiei; şi

(c) valoarea ajustată a activelor de nivel 2B, care este egală cu valoarea după aplicarea marjelor de ajustare a tuturor activelor de nivel 2B care ar fi deţinute de bancă în momentul încheierii oricărei tranzacţii de finanţare garantate, tranzacţii de creditare garantate, tranzacţii de schimb de active sau tranzacţii cu instrumente financiare derivate garantate care ajunge la scadenţă într-o perioadă de 30 de zile de la data calculării şi în cadrul căreia banca şi contrapartea fac schimb de active lichide pe cel puţin un segment al tranzacţiei.

4. Calcularea „valorii excedentului de active lichide”: această valoare este egală cu:

(a) valoarea ajustată a activelor de nivel 1; plus

(b) valoarea ajustată a activelor de nivel 2A; plus

(c) valoarea ajustată a activelor de nivel 2B;

minus valoarea cea mai mică dintre:

(d) suma dintre (a), (b) şi (c);

(e) 100/60 înmulţit cu (a);

(f) 100/85 înmulţit cu suma dintre (a) şi (b).

5. Componenţa rezervei de lichidităţi după luarea în calcul a încheierii oricărei tranzacţii de finanţare garantate, tranzacţii de creditare garantate, tranzacţii de schimb de active sau tranzacţii cu instrumente financiare derivate garantate şi aplicarea plafoanelor de mai sus, în conformitate cu subsecţiunea 2 secţiunea 1 din capitolul II, se stabileşte după cum urmează:

a’ (valoarea ajustată a activelor de nivel 1 după aplicarea plafonului)

= a (valoarea ajustată a activelor de nivel 1 înainte de aplicarea plafonului);

b’(valoarea ajustată a activelor de nivel 2A după aplicarea plafonului)

= MIN(b, a 40/60), a

unde b = valoarea ajustată a activelor de nivel 2A înainte de aplicarea plafonului

c’ (valoarea ajustată a activelor de nivel 2B după aplicarea plafonului)

= MIN (c, (a + b’)15/85, MAX((a 40/60 – b’,0)

unde c = valoarea ajustată a activelor de nivel 2B înainte de aplicarea plafonului

 

 

Anexa nr.2

la Regulamentul privind cerinţele de acoperire

a necesarului de lichiditate pentru bănci

 

Formulă pentru calcularea ieşirilor nete de lichidităţi

 

NLO (Net liquidity outflow) = Ieşiri nete de lichidităţi

TO (Total outflows) = Totalul ieşirilor

TI (Total inflows) = Totalul intrărilor

FEI (Fully exempted inflows) = Intrări exceptate integral

IHC (Inflows subject to higher cap) = Intrări care fac obiectul unui plafon mai ridicat, şi anume de 90% din ieşiri

IC (Inflows subject to cap) = Intrări care fac obiectul unui plafon de 75% din ieşiri

Ieşirile nete de lichidităţi sunt egale cu totalul ieşirilor minus reducerea pentru intrările exceptate integral minus reducerea pentru intrările care fac obiectul plafonului de 90% minus reducerea pentru intrările care fac obiectul plafonului de 75%.

NLO = TO – MIN(FEI, TO) – MIN(IHC, 0,9*MAX(TO – FEI, 0)) – MIN(IC, 0,75*MAX(TO – FEI – IHC/0,9, 0))