H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la tratamentul

riscului de piaţă potrivit abordării standardizate

 

nr. 114  din  24.05.2018

 

Monitorul Oficial nr.183-194/904 din 08.06.2018

 

* * *

 

În temeiul art.5 alin.(1) lit.d), art.11 alin.(1), art.27 alin.(1) lit.c), art.44 lit.a) din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.297-300, art.544), cu modificările şi completările ulterioare, art.60 şi 71 din Legea nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.434-439, art.727), cu modificările şi completările ulterioare, Comitetul executiv al Băncii Naţionale a Moldovei

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul cu privire la tratamentul riscului de piaţă potrivit abordării standardizate, conform anexei.

2. Regulamentul indicat la punctul 1 din prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 iulie 2018.

3. De la data intrării în vigoare a regulamentului indicat la punctul 1 din prezenta hotărâre băncile vor asigura conformarea activităţii lor, inclusiv a politicilor şi regulamentelor interne cu cerinţele acestuia.

 

 

Anexă

la Hotărârea Comitetului executiv

al Băncii Naţionale a Moldovei

nr.114 din 24 mai 2018

 

REGULAMENT

cu privire la tratamentul riscului de piaţă potrivit abordării standardizate

 

Prezentul regulament transpune următoarele acte ale Uniunii Europene:

art.4 alin.(1) pct.50, 68, 69, 70, 72, 84, 85, 86, 87, 92, 96, 97, art.102, art.103, art.104, art.105 alin.(1)-(13), art.106, art.325-327, art.328 alin.(1), art.329 alin.(1) şi (2), art.330-335, art.336 alin.(1) şi (4), art.338-351, art.352 alin.(1)-(5), art.353 alin.(1) şi (2), art.354 alin.(1), (2), (4) şi (5), art.355-357, art.358 alin.(1)-(3) şi (5), art.359-361 şi anexa II din Regulamentul nr.575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr.648/2012, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2015/62 al Comisiei din 10 octombrie 2014;

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr.945/2014 al Comisiei din 4 septembrie 2014 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la indicii relevanţi cu o diversificare corespunzătoare în conformitate cu Regulamentul (UE) nr.575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului;

Regulamentul Delegat (UE) nr.525/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr.575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului cu privire la standardele tehnice de reglementare pentru definirea pieţei;

Regulamentul Delegat (UE) nr.528/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr.575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare pentru alte riscuri decât riscul delta ale opţiunilor în cadrul abordării standardizate a riscului de piaţă;

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr.2015/2197 al Comisiei din 27 noiembrie 2015 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare în ceea ce priveşte valutele strâns corelate, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr.575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

 

Secţiunea 1

Obiect, domeniu de aplicare

1. Prezentul regulament stabileşte reguli privind cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă potrivit abordării standardizate, în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii conform actelor normative ale Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la fondurile proprii şi cerinţele de capital.

2. Prezentul regulament se aplică băncilor, persoane juridice din Republica Moldova, precum şi sucursalelor din Republica Moldova ale băncilor din alte state (în continuare – bănci).

3. Băncile respectă obligaţiile prevăzute în prezentul regulament pe bază individuală. După caz, băncile îndeplinesc, în măsura şi potrivit metodelor prevăzute la capitolul IV din Regulamentul cu privire la supravegherea pe bază consolidată a băncilor, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.101/2020 obligaţiile prevăzute în prezentul regulament pe baza situaţiei lor consolidate.

[Pct.3 în redacţia Hot.BNM nr.16 din 03.02.2022, în vigoare 25.03.2022]

 

4. Sub rezerva pct.5 şi numai pentru scopul calculării poziţiilor nete şi a cerinţelor de fonduri proprii pe bază consolidată în conformitate cu prezentul regulament, băncile pot folosi poziţiile dintr-o bancă pentru a compensa poziţiile dintr-o altă bancă.

5. Băncile pot aplica dispoziţiile pct.4 doar cu condiţia obţinerii aprobării Băncii Naţionale a Moldovei în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) există în cadrul grupului o alocare satisfăcătoare a fondurilor proprii;

b) cadrul de reglementare, juridic sau contractual în care operează băncile este în măsură să garanteze sprijinul financiar reciproc în cadrul grupului.

6. În cazul în care există întreprinderi situate în alte state, pe lângă condiţiile de la pct.5, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) întreprinderile în cauză au fost autorizate într-un alt stat şi corespund definiţiei de bancă recunoscute din alte state;

b) întreprinderile în cauză respectă, pe bază individuală, cerinţe de fonduri proprii echivalente cu cele prevăzute în prezentul regulament şi în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei;

c) în statele în cauză nu există reglementări care ar putea afecta semnificativ transferul de fonduri în cadrul grupului.

 

Secţiunea 2

Definiţii

7. Termenii, noţiunile şi expresiile utilizate în prezentul regulament au semnificaţia prevăzută în Legea nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor (în continuare – Legea nr.202 din 6 octombrie 2017) şi în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei emise în aplicarea legii menţionate.

8. În sensul prezentului regulament termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1) acoperire internă (hedging) – reprezintă o poziţie care compensează în mod semnificativ elementele de risc componente între o poziţie sau seturi de poziţii din portofoliul de tranzacţionare şi o poziţie sau seturi de poziţii din afara portofoliului de tranzacţionare;

2) acord repo simplu – reprezintă o tranzacţie de răscumpărare a unui singur activ sau a unor active similare, necomplexe, prin opoziţie cu un coş de active;

3) bursă recunoscută – reprezintă o bursă care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este o piaţă reglementată astfel cum este definit în subpct.10) din prezentul punct;

b) are un mecanism de compensare prin care contractele menţionate în anexa nr.1 la prezentul regulament fac obiectul cerinţelor de marjă zilnică care, în opinia autorităţilor competente, oferă o protecţie corespunzătoare;

4) delta – reprezintă variaţia aşteptată a preţului unei opţiuni în raport cu o variaţie a preţului instrumentului suport al opţiunii;

5) finanţare de stocuri – reprezintă poziţii în care stocuri fizice au fost vândute forward, iar costul finanţării a fost îngheţat până la data vânzării forward;

6) instrument financiar reprezintă oricare dintre următoarele:

a) orice contract care generează simultan un activ financiar (pentru una dintre părţi) şi o datorie financiară sau un instrument de capital (pentru cealaltă dintre părţi);

b) un instrument menţionat în art.4 din Legea nr.171 din 11.07.2012 privind piaţa de capital;

c) un instrument financiar derivat;

d) un instrument financiar primar;

e) un instrument de numerar.

Instrumentele menţionate la lit.a), b) şi c) sunt instrumente financiare numai dacă valoarea lor derivă din preţul unui instrument financiar-suport sau al altui element-suport, dintr-un indicator sau un indice.

7) marcarea la model – reprezintă orice evaluare care trebuie raportată la un nivel de referinţă, extrapolată sau calculată în alt mod pornind de la una sau mai multe date de intrare de pe piaţă;

8) marcare la piaţă – reprezintă evaluarea poziţiilor la preţuri de închidere direct disponibile, care provin din surse independente, inclusiv cotaţii bursiere, cotaţii electronice sau cotaţii provenite de la mai mulţi brokeri independenţi de renume;

9) obligaţie de referinţă – reprezintă o obligaţie folosită în vederea stabilirii valorii de decontare în numerar a unui instrument financiar derivat de credit;

10) piaţă reglementată – reprezintă o piaţă reglementată astfel cum este definit în Legea privind piaţa de capital nr.171 din 11.07.2012;

11) portofoliu de tranzacţionare – reprezintă toate poziţiile pe instrumente financiare şi mărfuri deţinute de o bancă, fie cu intenţia tranzacţionării, fie cu scopul de a acoperi poziţiile deţinute cu intenţia tranzacţionării;

12) poziţii deţinute cu intenţia tranzacţionării – reprezintă oricare dintre următoarele:

a) poziţiile în cont propriu şi poziţiile provenind din serviciile pentru clienţi şi din formarea pieţei;

b) poziţiile destinate revânzării pe termen scurt;

c) poziţiile destinate să beneficieze de diferenţele, reale sau aşteptate pe termen scurt, dintre preţurile de cumpărare şi cele de vânzare sau de alte variaţii ale preţurilor sau ale ratei dobânzii;

13) sistem multilateral de tranzacţionare – reprezintă un sistem multilateral de tranzacţionare astfel cum este definit în Legea privind piaţa de capital nr.171 din 11.07.2012;

14) titlu convertibil – reprezintă un titlu care, de regulă, la alegerea deţinătorului, poate fi schimbat cu un alt titlu;

15) verificare independentă a preţurilor – reprezintă un proces de verificare regulată a preciziei şi independenţei preţurilor de piaţă sau a datelor de intrare utilizate pentru marcarea la model;

16) warrant – reprezintă un titlu care conferă deţinătorului dreptul de a cumpăra un activ suport la un preţ stabilit, până la sau la data expirării warrant-ului şi care poate fi decontat prin livrarea activului suport însuşi sau prin decontare în numerar.

 

Capitolul II

PORTOFOLIUL DE TRANZACŢIONARE

 

Secţiunea 1

Cerinţe pentru portofoliul de tranzacţionare

9. Portofoliul de tranzacţionare al unei bănci cuprinde toate poziţiile pe instrumente financiare şi mărfuri care sunt deţinute fie cu intenţie de tranzacţionare, fie pentru a acoperi alte elemente din portofoliul de tranzacţionare şi care, fie sunt libere de orice clauze restrictive cu privire la posibilitatea tranzacţionării acestora, fie pot fi acoperite.

10. Intenţia de tranzacţionare trebuie demonstrată pe baza strategiilor, politicilor şi procedurilor stabilite de bancă în scopul administrării unei anumite poziţii sau portofoliului în conformitate cu secţiunea 2 din prezentul capitol.

11. Băncile trebuie să stabilească şi să menţină sisteme şi mecanisme de control pentru administrarea portofoliului de tranzacţionare potrivit Regulamentului cu privire la cadrul de administrare a activităţii băncii (aprobat prin HCE al BNM nr.146 din 07.06.2017).

12. Băncile pot include acoperirile interne la calcularea cerinţelor de capital pentru riscul de poziţie, cu condiţia să fie deţinute cu intenţia tranzacţionării şi să fie îndeplinite cerinţele prevăzute la secţiunile 2 – 5 din prezentul capitol.

 

Secţiunea 2

Administrarea portofoliului de tranzacţionare

13. În administrarea poziţiilor sau seturilor de poziţii din portofoliul de tranzacţionare banca respectă cumulativ următoarele cerinţe:

1) pentru poziţia/instrumentul sau portofoliul respectiv trebuie să existe o strategie de tranzacţionare formalizată, aprobată de organul executiv, care trebuie să includă orizontul de deţinere aşteptat;

2) pentru administrarea activă a poziţiilor deschise trebuie să existe politici şi proceduri formalizate, care să includă următoarele:

a) poziţiile care pot fi deschise la nivel de oficiu (desk) de tranzacţionare;

b) limitele aferente unei poziţii sunt stabilite şi monitorizate pentru a se asigura caracterul lor adecvat;

c) dealerii au autonomia de a deschide/administra o poziţie în cadrul limitelor stabilite şi în conformitate cu strategia aprobată;

d) poziţiile sunt raportate organului executiv ca parte integrantă a procesului de administrare a riscului la nivelul băncii; şi

e) poziţiile sunt monitorizate în mod activ în raport cu sursele de informaţii referitoare la piaţă şi cu o evaluare a capacităţii de tranzacţionare/acoperire a poziţiei sau a riscurilor componente ale acesteia, care să includă evaluarea calităţii şi disponibilităţii informaţiilor despre piaţă utilizate ca date de intrare pentru procesul de evaluare, rulajul pieţei (market turnover), dimensiunile poziţiilor tranzacţionate pe piaţă;

f) proceduri şi mecanisme de control antifraudă active;

3) banca dispune de politici şi proceduri formalizate pentru monitorizarea poziţiilor în raport cu strategia de tranzacţionare a băncii, inclusiv monitorizarea rulajului şi a poziţiilor pentru care perioada de deţinere iniţială a fost depăşită.

 

Secţiunea 3

Includerea în portofoliul de tranzacţionare

14. Băncile dispun de politici şi proceduri formalizate pentru a determina poziţiile pe care le includ în portofoliul de tranzacţionare în scopul calculării cerinţelor de capital, în conformitate cu cerinţele prevăzute la secţiunea 1 din prezentul capitol şi cu definiţia portofoliului de tranzacţionare de la pct.8 subpct.11), ţinând seama de capacităţile şi practicile băncii de gestionare a riscurilor. Banca atestă, cu documente scrise care asigură o acoperire integrală, că respectă aceste politici şi proceduri şi le supune periodic unui audit intern.

15. Băncile dispun de politici şi proceduri formalizate pentru administrarea globală a portofoliului de tranzacţionare. Aceste politici şi proceduri acoperă cel puţin:

1) activităţile pe care banca le consideră a fi tranzacţii şi parte constitutivă a portofoliului de tranzacţionare în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii;

2) măsura în care o poziţie poate fi marcată zilnic la preţul pieţei prin referinţă la o piaţă bidirecţională activă şi lichidă;

3) pentru poziţiile care se marchează la model, măsura în care banca poate:

a) să identifice toate riscurile semnificative ale poziţiei;

b) să acopere toate riscurile semnificative ale poziţiei cu instrumente pentru care există o piaţă bidirecţională activă şi lichidă;

c) să derive estimări fiabile pentru ipotezele şi parametrii cheie folosite în model;

4) măsura în care banca poate şi trebuie să genereze evaluări pentru poziţia care poate fi validată extern în mod consecvent;

5) măsura în care restricţiile legale sau alte cerinţe operaţionale ar împiedica banca să efectueze o lichidare sau să acopere poziţia în termen scurt;

6) măsura în care banca poate şi trebuie să procedeze la gestionarea activă a riscurilor poziţiilor în cadrul operaţiunilor de tranzacţionare;

7) măsura în care banca poate transfera riscul sau poziţiile din portofoliul de tranzacţionare în afara acestuia, sau invers, şi criteriile pentru astfel de transferuri.

 

Secţiunea 4

Cerinţe de evaluare prudentă

16. Toate poziţiile din portofoliul de tranzacţionare fac obiectul normelor privind evaluarea prudentă enunţate în prezenta secţiune. Băncile se asigură, în special, că evaluarea prudentă a poziţiilor lor din portofoliul de tranzacţionare atinge un grad corespunzător de certitudine, ţinând seama de natura dinamică a poziţiilor din portofoliul de tranzacţionare, de cerinţele de soliditate prudenţială, de modul de operare şi de scopul cerinţelor de capital în ceea ce priveşte poziţiile din portofoliul de tranzacţionare.

17. Băncile instituie şi menţin sisteme şi mecanisme de control suficiente pentru a obţine estimări prudente şi fiabile pentru scopuri de evaluare. Sistemele şi mecanismele de control respective includ cel puţin următoarele elemente:

1) politici şi proceduri formalizate pentru procesul de evaluare, incluzând responsabilităţi clar definite pentru diversele structuri implicate în procesul de determinare a evaluării, sursele de informaţii privind piaţa şi examinarea pertinenţei acestora, orientări pentru utilizarea datelor de intrare neobservabile care reflectă ipotezele băncii referitoare la elementele pe care le-ar utiliza participanţii de pe piaţă pentru stabilirea preţului poziţiei, frecvenţa cu care se realizează evaluările independente, sincronizarea în ceea ce priveşte preţurile de închidere, procedurile pentru ajustarea evaluărilor, procedurile de verificare ad-hoc şi de sfârşit de lună;

2) linii de raportare pentru subdiviziunea responsabilă cu procesul de evaluare, care sunt clare şi independente de subdiviziunea responsabilă cu iniţierea tranzacţiilor (front office) care au ca destinatar final organul de conducere.

18. Băncile îşi reevaluează poziţiile din portofoliul de tranzacţionare cel puţin zilnic.

19. Băncile îşi marchează poziţiile la piaţă ori de câte ori este posibil, inclusiv în cazul în care aplică tratamentul privind capitalul aferent portofoliului de tranzacţionare.

20. Pentru marcarea la piaţă banca foloseşte cotaţia de cumpărare/vânzare mai prudentă, în afara cazului în care aceasta este în măsură să îşi închidă poziţia la preţul mediu al pieţei. În cazul în care băncile se folosesc de această derogare, acestea informează semestrial Banca Naţională a Moldovei cu privire la poziţiile vizate şi prezintă dovezi conform cărora îşi pot închide poziţia la preţul mediu al pieţei.

21. Atunci când marcarea la piaţă nu este posibilă, băncile îşi marchează poziţiile şi portofoliile la model în mod prudent, inclusiv atunci când calculează cerinţele de fonduri proprii pentru poziţiile din portofoliul de tranzacţionare.

22. Băncile respectă următoarele cerinţe legate de marcarea la model:

a) organul executiv are cunoştinţă de elementele din portofoliul de tranzacţionare sau de alte poziţii evaluate la valoarea justă care fac obiectul marcării la model şi înţelege importanţa incertitudinii astfel create în raportarea riscurilor/rezultatelor activităţii;

b) atunci când este posibil, băncile extrag informaţiile despre piaţă din aceleaşi surse ca şi preţurile de piaţă şi evaluează frecvent pertinenţa informaţiilor din piaţă privind o anumită poziţie evaluată şi parametrii modelului;

c) atunci când sunt disponibile, băncile folosesc metodologii de evaluare care reprezintă practici de piaţă acceptate pentru instrumentele financiare sau mărfurile în cauză;

d) atunci când modelul este dezvoltat chiar de bancă însăşi, acesta se bazează pe ipoteze adecvate, care au fost evaluate şi examinate de părţi calificate corespunzător independente de procesul de elaborare;

e) băncile dispun de proceduri formale de control al variaţiilor şi păstrează o copie de siguranţă a modelului, care se foloseşte periodic pentru verificarea evaluărilor;

f) echipa de gestionare a riscurilor cunoaşte punctele slabe ale modelelor folosite şi cum să le reflecte cel mai bine în rezultatele evaluării;

g) modelele băncilor fac obiectul unei examinări periodice pentru a determina precizia rezultatelor lor, care include şi o evaluare a menţinerii adecvării ipotezelor, o analiză a profitului şi a pierderii în raport cu factorii de risc şi o comparaţie a valorilor reale de închidere cu rezultatele modelului.

23. În sensul pct.22 lit.d), modelul se dezvoltă sau se aprobă independent de oficiul (desk) de tranzacţionare şi este testat independent, inclusiv pentru validarea calculelor matematice, a ipotezelor şi a implementării programelor informatice.

24. Pe lângă marcarea zilnică la piaţă sau la model, băncile efectuează şi o verificare independentă a preţurilor. Verificarea preţurilor de piaţă şi a datelor de intrare ale modelului trebuie să fie efectuată de o persoană sau o unitate independentă de persoanele sau unităţile care beneficiază de pe urma portofoliului de tranzacţionare, cel puţin o dată pe lună, sau mai frecvent în funcţie de natura pieţei sau a activităţii de tranzacţionare. Atunci când nu există surse independente de determinare a preţurilor sau sursele de determinare a preţurilor sunt mai subiective, pot fi potrivite măsuri prudente, precum ajustările evaluărilor.

25. Băncile instituie şi menţin proceduri pentru luarea în considerare a ajustărilor evaluărilor.

26. Băncile iau în considerare în mod formal ajustările evaluărilor cu privire la următoarele: marjele de credit constatate în avans, costurile de închidere, riscurile operaţionale, incertitudinea preţului de piaţă, finalizarea anticipată, costurile de investiţie şi de finanţare, costurile administrative viitoare şi, după caz, riscul de model.

27. Băncile instituie şi menţin proceduri pentru calculul ajustării evaluării curente a oricărei poziţii mai puţin lichide, care ar putea să rezulte în special din evenimente de pe piaţă sau din situaţii proprii ale băncii, de exemplu poziţii concentrate şi/sau poziţii pentru care perioada de deţinere iniţială a fost depăşită. Dacă este necesar, băncile efectuează astfel de ajustări în plus faţă de orice modificări ale valorii poziţiei necesare în scopul raportării financiare şi le concep în aşa fel încât să reflecte lipsa de lichiditate a poziţiei.

28. Conform procedurilor menţionate la pct.27, băncile trebuie să ia în considerare mai mulţi factori pentru a stabili dacă este necesară o ajustare a evaluării pentru poziţiile mai puţin lichide. Aceşti factori includ:

a) timpul care ar fi necesar pentru acoperirea poziţiei sau a riscurilor inerente poziţiei;

b) volatilitatea şi media marjelor dintre preţurile de cumpărare şi cele de vânzare;

c) disponibilitatea cotaţiilor de piaţă (numărul şi identitatea formatorilor de piaţă), volatilitatea şi media volumelor de tranzacţionare, inclusiv volumele de tranzacţionare în perioadele de criză a pieţei;

d) concentrările pieţei;

e) clasamentul cronologic al poziţiilor;

f) măsura în care evaluarea se bazează pe marcarea la model;

g) impactul altor riscuri de model.

29. În cazul utilizării unor evaluări realizate de terţi sau în cazul marcării la model, băncile verifică dacă este oportună aplicarea unei ajustări a evaluării. În plus, băncile verifică necesitatea stabilirii de ajustări pentru poziţiile mai puţin lichide şi reexaminează permanent continuitatea caracterului adecvat al acestora.

30. În sensul pct.29, băncile evaluează în mod explicit necesitatea de a efectua ajustări ale evaluărilor în legătură cu gradul de incertitudine al datelor utilizate pentru parametri în cadrul modelelor.

31. În ceea ce priveşte produsele complexe care includ derivate de credit de tip „n-th-to-default” (al n-lea caz de nerambursare), băncile evaluează în mod explicit necesitatea unor ajustări ale evaluării pentru a reflecta riscul de model asociat utilizării unei metodologii de evaluare care ar putea fi incorectă şi riscul de model asociat utilizării, în modelul de evaluare, a unor parametri de calibrare ce nu pot fi observaţi (şi care ar putea fi incorecţi).

 

Secţiunea 5

Acoperiri interne (hedging)

32. O acoperire internă respectă, în speţă, următoarele cerinţe:

a) nu este destinată în principal evitării sau reducerii cerinţelor de fonduri proprii;

b) este documentată corespunzător şi este supusă unor proceduri interne speciale de aprobare şi de audit;

c) se efectuează în condiţiile pieţei;

d) riscul de piaţă generat de acoperirea internă este administrat în mod dinamic în portofoliul de tranzacţionare în limitele autorizate;

e) este atent monitorizată în conformitate cu proceduri adecvate.

33. Cerinţele de la pct.32 se aplică fără a aduce atingere cerinţelor aplicabile poziţiei acoperite din afara portofoliului de tranzacţionare.

34. Prin derogare de la pct.32-33, în cazul în care o bancă acoperă, printr-o acoperire internă, o expunere la riscul de credit din afara portofoliului de tranzacţionare sau o expunere la riscul de contraparte utilizând un instrument financiar derivat de credit înregistrat în portofoliul său de tranzacţionare, expunerea din afara portofoliului de tranzacţionare sau expunerea la riscul de contraparte nu se consideră acoperită în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, decât dacă banca achiziţionează în corespondenţă cu aceasta, de la un terţ furnizor de protecţie eligibil, un instrument financiar derivat de credit care respectă cerinţele privind protecţia nefinanţată a creditului din afara portofoliului de tranzacţionare.

 

Capitolul III

CERINŢE DE FONDURI PROPRII PENTRU RISCUL DE POZIŢIE

 

Secţiunea 1

Dispoziţii generale şi instrumente specifice

35. Cerinţa de fonduri proprii a băncii pentru riscul de poziţie este suma cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul general şi cel specific aferente poziţiilor sale pe instrumente de datorie şi de capital.

36. Valoarea absolută a excedentului poziţiilor lungi (scurte) ale unei bănci faţă de poziţiile sale scurte (lungi) pe titluri de capital, instrumente de datorie şi titluri convertibile, identice, precum şi pe contracte financiare futures, opţiuni, warranturi şi warranturi acoperite, identice, reprezintă poziţia sa netă pe fiecare dintre aceste instrumente diferite. La calcularea poziţiei nete, poziţiile pe instrumente financiare derivate se tratează conform dispoziţiilor pct.39-44. În cazul în care banca deţine instrumente de datorie proprii, acestea nu se iau în considerare la calcularea cerinţelor de capital pentru riscul specific prevăzute la pct.58-60.

37. Nu este permisă compensarea între un titlu convertibil şi o poziţie de semn opus pe instrumentul-suport al acestuia.

38. Toate poziţiile nete, indiferent de semnul lor, se convertesc zilnic, înainte de a le agrega, în moneda de raportare folosind cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data respectivă.

39. Contractele futures pe rata dobânzii, contractele forward pe rata dobânzii (FRA) şi angajamentele forward de cumpărare sau vânzare a instrumentelor de datorie se tratează drept combinaţii de poziţii lungi şi scurte. Astfel, o poziţie lungă pe un contract futures pe rata dobânzii se tratează ca o combinaţie între un împrumut luat, cu scadenţă la data livrării contractului futures şi o deţinere a unui activ cu o scadenţă egală cu cea a instrumentului sau a poziţiei noţionale, reprezentând suport la contractul futures în cauză. În mod similar, un contract FRA vândut se tratează ca o poziţie lungă, cu o scadenţă egală cu data decontării plus perioada contractului, şi o poziţie scurtă, cu o scadenţă egală cu data decontării. Atât împrumutul, cât şi activul deţinut se includ în prima categorie prevăzută în tabelul 2 de la pct.58, în scopul calculării cerinţei de fonduri proprii pentru riscul specific aferent contractelor futures pe rata dobânzii şi contractelor FRA. Un angajament forward de cumpărare a unui instrument de datorie se tratează ca o combinaţie între un împrumut cu scadenţă la data livrării şi o poziţie lungă (spot) pe însuşi instrumentul de datorie. Împrumutul se include în prima categorie prevăzută în tabelul 2 de la pct.58, pentru scopurile riscului specific, iar instrumentul de datorie se include în coloana corespunzătoare din cadrul aceluiaşi tabel.

40. În sensul pct.39, „poziţie lungă” înseamnă o poziţie în care o bancă a fixat rata dobânzii pe care o va primi la un anumit moment în viitor, iar „poziţie scurtă” înseamnă o poziţie în care banca a fixat rata dobânzii pe care o va plăti la un anumit moment în viitor.

41. În sensul prezentului capitol, opţiunile şi warranturile pe rata dobânzii, pe instrumente de datorie, pe titluri de capital, pe indici bursieri, pe contracte financiare futures, pe swapuri şi pe valute se tratează ca şi cum ar fi poziţii egale în valoare cu suma aferentă instrumentului-suport la care se referă opţiunea, înmulţită cu valoarea delta aferentă. Poziţiile astfel obţinute pot fi compensate cu orice poziţii de semn opus pe instrumente identice cu instrumentul-suport, sau pe instrumente financiare derivate identice cu instrumentul financiar derivat-suport. Valoarea delta utilizată este cea a bursei în cauză. În cazul opţiunilor pentru instrumente financiare derivate extrabursiere sau în cazul în care valoarea delta nu este disponibilă la bursa în cauză, banca poate calcula ea însăşi valoarea delta cu ajutorul unui model adecvat, cu aprobarea Băncii Naţionale a Moldovei. Aprobarea se acordă dacă modelul estimează în mod adecvat rata de modificare a valorii opţiunii sau warantului în raport cu modificări minore ale preţului de piaţă al suportului.

42. Băncile reflectă în mod adecvat riscurile, altele decât riscul delta, asociate cu opţiunile în cerinţele de fonduri proprii conform pct.43.

43. Întru realizarea prevederilor pct.42, 120 şi 147 din prezentul regulament, băncile îşi calculează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de piaţă în ceea ce priveşte alt risc decât riscul delta al opţiunilor sau al warranturilor, în conformitate cu una dintre următoarele abordări:

a) abordarea simplificată, astfel cum se prevede în anexa nr.2 secţiunea A la prezentul regulament;

b) abordarea delta-plus, astfel cum se prevede în anexa nr.2 secţiunea B la prezentul regulament;

c) abordarea bazată pe scenarii, astfel cum se prevede în anexa nr.2 secţiunea C la prezentul regulament.

44. Swapurile se tratează pentru scopurile riscului de rată a dobânzii pe aceeaşi bază ca şi instrumentele din bilanţ. Astfel, un swap pe rata dobânzii, în cadrul căruia o bancă primeşte o rată a dobânzii variabilă şi plăteşte o rată a dobânzii fixă, se tratează ca fiind echivalent cu o poziţie lungă pe un instrument pe rată a dobânzii variabilă cu scadenţă egală cu perioada până la următoarea dată de fixare a ratei dobânzii şi o poziţie scurtă pe un instrument pe rată a dobânzii fixă cu aceeaşi scadenţă ca şi swapul însuşi.

45. Băncile care marchează la piaţă şi administrează riscul de rată a dobânzii pentru instrumentele financiare derivate reglementate de pct.39-44 pe baza fluxurilor de numerar actualizate pot, cu aprobarea Băncii Naţionale a Moldovei, să utilizeze modelele de sensibilitate pentru a calcula poziţiile menţionate la pct.39-44 şi le pot utiliza pentru orice obligaţiune care este amortizată pe perioada reziduală, nu şi pentru cele al căror principal este rambursat la final într-o singură rată.

46. Aprobarea se acordă dacă aceste modele generează poziţii care au aceeaşi sensibilitate la modificările ratei dobânzii ca şi fluxurile de numerar-suport. Această sensibilitate se evaluează în raport cu variaţiile independente ale unor rate eşantionate de-a lungul curbei de randament, care să comporte cel puţin un punct de sensibilitate în fiecare dintre benzile de scadenţă prevăzute în tabelul 2 de la pct.58. Poziţiile se includ în calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul general al instrumentelor de datorie.

47. Băncile care nu utilizează modelele prevăzute la pct.45 pot să compenseze integral toate poziţiile pe instrumente financiare derivate reglementate de pct.39-44 care îndeplinesc cel puţin următoarele condiţii:

1) poziţiile au aceeaşi valoare şi sunt denominate în aceeaşi monedă;

2) rata de referinţă (pentru poziţiile pe rată variabilă) sau cuponul (pentru poziţiile pe rată fixă) are valoare apropiată;

3) următoarea dată de fixare a dobânzii sau, pentru poziţiile pe cupon fix, scadenţa reziduală corespunde următoarelor limite:

a) mai puţin de o lună: aceeaşi zi;

b) între o lună şi un an: în şapte zile;

c) peste un an: în 30 de zile.

48. La calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul general şi riscul specific al părţii care îşi asumă riscul de credit („vânzătorul protecţiei”) trebuie utilizat, dacă nu se specifică altfel, cuantumul noţional al instrumentului financiar derivat de credit, prevăzut în contract.

49. Prin derogare de la pct.48, banca poate alege să înlocuiască valoarea noţională cu valoarea noţională plus variaţia netă a valorii de piaţă a instrumentului financiar derivat de la iniţierea tranzacţiei, reprezentând, din punctul de vedere al vânzătorului de protecţie, o variaţie netă în sens descendent, de semn negativ. În scopul calculării cerinţei de risc specific, alta decât pentru instrumentele de tipul total return swap, se aplică scadenţa instrumentului financiar derivat de credit prevăzută în contract, şi nu scadenţa obligaţiei. Poziţiile se determină după cum urmează:

a) un instrument de tipul total return swap creează o poziţie lungă pe riscul general al obligaţiei de referinţă şi o poziţie scurtă pe riscul general al unui titlu de stat cu o scadenţă egală cu perioada până la următoarea dată de fixare a ratei dobânzii şi care are atribuită o pondere de risc de 0%, în temeiul Regulamentului cu privire la tratamentul riscului de credit pentru bănci potrivit abordării standardizate (aprobat prin HCE al BNM nr.111 din 24.05.2018). De asemenea, acesta creează o poziţie lungă pe riscul specific al obligaţiei de referinţă;

b) un instrument de tipul „credit default swap” nu creează o poziţie pe riscul general. Pentru scopurile riscului specific, banca înregistrează o poziţie lungă sintetică pe o obligaţie aferentă entităţii de referinţă, cu excepţia cazului în care instrumentul financiar derivat beneficiază de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de datorie eligibil, caz în care se înregistrează o poziţie lungă pe instrumentul financiar derivat. Dacă în cadrul produsului sunt datorate plăţi sub formă de prime sau dobânzi, aceste fluxuri de numerar se reprezintă ca poziţii noţionale pe titluri de stat;

c) un instrument de tipul single name credit linked note creează o poziţie lungă pe riscul general al instrumentului însuşi, ca şi un instrument pe rata dobânzii. Pentru scopul riscului specific se creează o poziţie lungă sintetică pe o obligaţie aferentă entităţii de referinţă. Pentru emitentul titlului se creează o poziţie lungă suplimentară. În cazul în care un instrument de tipul credit linked note beneficiază de un rating extern şi îndeplineşte condiţiile aferente unui titlu de datorie eligibil, este necesar să se înregistreze doar o singură poziţie lungă pe riscul specific al instrumentului respectiv;

d) pe lângă o poziţie lungă pe riscul specific al emitentului instrumentului, un instrument de tipul multiple name credit linked note, care oferă protecţie proporţională, creează o poziţie pe fiecare entitate de referinţă, suma noţională totală a contractului fiind repartizată între poziţii, proporţional cu ponderea pe care o are fiecare expunere faţă de o entitate de referinţă. Atunci când se pot selecta mai multe obligaţii aferente unei entităţi de referinţă, obligaţia cu cea mai mare pondere de risc determină riscul specific;

e) un instrument financiar derivat de credit de tipul „first-asset-to-default” (primul activ în stare de nerambursare) creează o poziţie, de valoare egală cu suma noţională, pe o obligaţie aferentă fiecărei entităţi de referinţă. În cazul în care valoarea maximă a plăţii pentru un eveniment de credit este mai mică decât cerinţa de fonduri proprii conform metodei de la prima teză a prezentei litere, cuantumul maxim al plăţii poate fi considerat drept cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific.

50. Un instrument financiar derivat de credit de tipul „n-th-asset-to-default” (al n-lea activ în stare de nerambursare) creează o poziţie, de valoare egală cu suma noţională, pe o obligaţie aferentă fiecărei entităţi de referinţă, cu excepţia a n-1 entităţi de referinţă care au cea mai mică cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific. În cazul în care valoarea maximă a plăţii pentru un eveniment de credit este mai mică decât cerinţa de fonduri proprii conform metodei de la prima teză a prezentului punct, această sumă poate fi considerată drept cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific.

51. Atunci când un instrument financiar derivat de credit de tipul „n-th-to-default” beneficiază de un rating extern, vânzătorul protecţiei calculează cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific utilizând ratingul instrumentului financiar derivat şi aplică ponderile de risc corespunzătoare din tabelul 1.

 

 

52. Pentru partea care transferă riscul de credit („cumpărătorul protecţiei”), poziţiile sunt determinate prin simetrie cu cele înregistrate de vânzătorul protecţiei, cu excepţia instrumentelor de tipul credit linked note (care nu generează poziţii scurte pe emitent). La calcularea cerinţei de fonduri proprii pentru „cumpărătorul protecţiei”, se utilizează cuantumul noţional al instrumentului financiar derivat de credit, prevăzut în contract.

53. Prin derogare de la pct.52, banca poate alege să înlocuiască valoarea noţională cu valoarea noţională plus variaţia netă a valorii de piaţă a instrumentului financiar derivat de la iniţierea tranzacţiei, reprezentând, din punctul de vedere al vânzătorului de protecţie, o variaţie netă în sens descendent, de semn negativ. Dacă la un moment dat există o opţiune call în combinaţie cu un step-up, un asemenea moment este considerat ca fiind scadenţa protecţiei.

54. Instrumentele financiare derivate de credit, în conformitate cu pct.62 sau pct.64, sunt incluse numai în stabilirea cerinţei de fonduri proprii pentru riscul specific conform pct.65.

55. O bancă, în cazul în care transferă titluri sau drepturi garantate referitoare la proprietatea titlurilor, în cadrul unui acord repo sau în cazul în care dă cu împrumut titlurile în cadrul unei operaţiuni de dare de titluri cu împrumut trebuie să includă titlurile respective în calculul cerinţei de fonduri proprii, conform prezentului capitol, cu condiţia ca aceste titluri să fie poziţii din portofoliul de tranzacţionare.

 

Secţiunea 2

Titluri de datorie

56. Poziţiile nete se clasifică corespunzător monedei în care acestea sunt denominate, iar cerinţa de fonduri proprii pentru riscul general şi riscul specific se calculează separat pentru fiecare monedă individuală.

 

Subsecţiunea 1

Risc specific

57. Banca poate plafona cerinţa de fonduri proprii pentru riscul specific al unei poziţii nete pe un instrument de datorie la valoarea maximă a pierderii posibile ca urmare a riscului de nerambursare. Pentru o poziţie scurtă, această limită poate fi calculată ca o modificare a valorii determinată de titlu sau, unde este cazul, de faptul că numele-suport devin imediat lipsite de risc de nerambursare.

58. Banca atribuie poziţiile nete din portofoliul de tranzacţionare calculate conform pct.36-38, categoriilor corespunzătoare din tabelul 2 în funcţie de emitent/debitor, evaluarea externă a creditului, precum şi în funcţie de scadenţa reziduală, şi, în continuare, le înmulţeşte cu ponderile prevăzute în tabelul menţionat. Banca însumează poziţiile ponderate care rezultă din aplicarea prezentului punct, indiferent dacă acestea sunt lungi sau scurte, în vederea calculării cerinţei de fonduri proprii pentru acoperirea riscului specific.

 

 

59. Alte elemente eligibile:

1) poziţii lungi şi scurte pe active pentru care nu este disponibilă o evaluare din partea unei ECAI desemnate, şi care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) sunt considerate suficient de lichide de către banca în cauză;

b) calitatea lor investiţională este, în opinia băncii, cel puţin echivalentă cu cea a activelor menţionate în tabelul 2 al doilea rând;

c) sunt admise la tranzacţionare pe cel puţin o piaţă reglementată din Republica Moldova sau pe o bursă dintr-un alt stat, cu condiţia ca bursa respectivă să fie recunoscută de Comisia Naţională a Pieţei Financiare;

2) poziţii lungi şi scurte pe active, emise de bănci supuse cerinţelor de fonduri proprii prevăzute în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei, care sunt considerate de către banca în cauză suficient de lichide şi a căror calitate investiţională este, în opinia băncii, cel puţin echivalentă cu cea a activelor menţionate în tabelul 2 al doilea rând;

3) titluri emise de bancă care sunt considerate a avea un nivel de calitate a creditului echivalent sau mai ridicat decât cele asociate nivelului 2 de calitate a creditului, conform abordării standardizate pentru riscul de credit al expunerilor faţă de bănci, şi care sunt supuse unor mecanisme de supraveghere şi reglementare comparabile cu cele prevăzute în actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei şi în Legea nr.202 din 6 octombrie 2017.

60. Băncile care aplică pct.59 subpct.1) sau 2) trebuie să dispună de o metodologie formalizată pe baza căreia evaluează dacă activele îndeplinesc cerinţele de la literele respective şi să notifice această metodologie Băncii Naţionale a Moldovei.

61. Portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie constă în instrumente financiare derivate de credit de tipul „n-th-to-default”, unde toate instrumentele de referinţă sunt:

a) fie instrumente pentru un singur nume (single-name instruments), inclusiv instrumente derivate de credit pentru un singur nume (single-name credit derivatives), pentru care există o piaţă lichidă bidirecţională;

b) fie indici tranzacţionaţi în mod normal, care se bazează pe entităţile de referinţă în cauză.

62. În sensul pct.61, se consideră că există o piaţă bidirecţională atunci când există oferte independente, de bună credinţă, de cumpărare şi vânzare, astfel încât în cadrul unei zile să se poată determina un preţ corelat în mod rezonabil cu ultimul preţ de vânzare sau cu cotaţii curente competitive, de bună credinţă, de cumpărare sau de vânzare şi să se poată efectua decontarea la acest preţ într-un interval relativ scurt potrivit uzanţei comerciale.

63. Poziţiile care fac trimitere la oricare dintre următoarele elemente nu sunt incluse într-un portofoliu de tranzacţionare pe bază de corelaţie:

a) un suport care poate fi alocat clasei de expuneri „expuneri de tip retail” sau clasei de expuneri „expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile” conform abordării standardizate pentru riscul de credit din afara portofoliului de tranzacţionare al unei bănci;

b) o creanţă asupra unei entităţi cu scop special, garantată, direct sau indirect, cu o poziţie care, în sine, nu ar fi eligibilă pentru includere în portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie, în conformitate cu pct.61-63.

64. Banca poate include în portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie poziţii care nu sunt instrumente financiare derivate de credit de tipul „n-th-to-default”, dar care acoperă alte poziţii ale acestui portofoliu, sub rezerva existenţei unei pieţe lichide bidirecţionale, astfel cum se prevede la pct.62, pentru instrumentul respectiv sau suporturile acestuia.

65. O bancă determină cel mai mare dintre următoarele cuantumuri ca cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific în ceea ce priveşte portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie:

a) cerinţa totală de fonduri proprii pentru riscul specific care s-ar aplica exclusiv poziţiilor nete lungi din portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie;

b) cerinţa totală de fonduri proprii pentru riscul specific care s-ar aplica exclusiv poziţiilor nete scurte din portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie.

 

Subsecţiunea 2

Calcularea riscului general pe baza scadenţei

66. În vederea calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscului general, toate poziţiile se ponderează corespunzător scadenţei, astfel cum se explică la pct.67, în vederea calculării cerinţei de fonduri proprii necesare pentru acoperirea acestora. Această cerinţă se reduce în cazul în care o poziţie ponderată este deţinută în paralel cu o poziţie ponderată de semn opus, în cadrul aceleiaşi benzi de scadenţă. Reducerea cerinţei se efectuează de asemenea în cazul în care poziţiile ponderate de semn opus se încadrează în benzi de scadenţă diferite, nivelul reducerii depinzând atât de faptul că cele două poziţii aparţin sau nu aceleiaşi zone, cât şi de zonele specifice în care se încadrează.

67. Banca încadrează poziţiile nete în benzile de scadenţă corespunzătoare din coloana 2 sau, după caz, coloana 3 a tabelului 3 din prezenta subsecţiune. Banca realizează acest lucru pe baza scadenţei reziduale, în cazul instrumentelor cu rată fixă şi pe baza perioadei rămase până la următoarea fixare a ratei dobânzii, în cazul instrumentelor la care rata dobânzii este variabilă înainte de scadenţa finală. Banca face, de asemenea, distincţie între instrumentele de datorie cu un cupon de 3% sau mai mult şi cele cu un cupon sub 3% şi, în consecinţă, le încadrează în coloana 2 sau coloana 3 a tabelului 3 din prezenta subsecţiune. Apoi, banca le înmulţeşte pe fiecare dintre acestea cu ponderea aferentă benzii de scadenţă în cauză din coloana 4 a tabelului 3 din prezenta subsecţiune.

68. Ulterior, banca calculează suma poziţiilor lungi ponderate şi suma poziţiilor scurte ponderate din fiecare dintre benzile de scadenţă. Suma rezultată din punerea în corespondenţă a celor două sume amintite, într-o bandă de scadenţă dată, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă în acea bandă, în timp ce poziţia lungă reziduală sau poziţia scurtă reziduală reprezintă poziţia ponderată nepusă în corespondenţă în aceeaşi bandă. Apoi, se calculează totalul poziţiilor ponderate puse în corespondenţă din toate benzile.

69. Pentru benzile incluse în fiecare dintre zonele din tabelul 3, banca calculează totalurile poziţiilor lungi ponderate nepuse în corespondenţă, în vederea determinării poziţiei lungi ponderate nepuse în corespondenţă pentru fiecare zonă. În mod similar, totalurile aferente poziţiilor scurte ponderate nepuse în corespondenţă, de la fiecare bandă dintr-o anumită zonă, se însumează în vederea determinării poziţiei scurte ponderate nepuse în corespondenţă pentru acea zonă. Partea aferentă poziţiei lungi ponderate nepuse în corespondenţă pentru o zonă dată, care este pusă în corespondenţă cu poziţia scurtă ponderată, nepusă în corespondenţă pentru aceeaşi zonă, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă pentru zona respectivă. Partea poziţiei lungi ponderate, nepuse în corespondenţă, sau a poziţiei scurte ponderate, nepuse în corespondenţă pentru o zonă, care nu poate fi astfel pusă în corespondenţă, reprezintă poziţia ponderată nepusă în corespondenţă pentru zona respectivă.

 

 

70. Cuantumul aferent poziţiei lungi sau scurte ponderate, nepuse în corespondenţă în zona unu, care este pus în corespondenţă cu poziţia scurtă sau lungă ponderată nepusă în corespondenţă din zona doi, reprezintă poziţia ponderată pusă în corespondenţă între zonele unu şi doi. Acelaşi calcul se realizează ulterior pentru partea rămasă din poziţia ponderată nepusă în corespondenţă din zona doi şi poziţia ponderată nepusă în corespondenţă din zona trei, în vederea calculării poziţiei ponderate puse în corespondenţă între zonele doi şi trei.

71. Banca poate inversa ordinea de la pct.70, astfel încât să calculeze poziţia ponderată pusă în corespondenţă între zonele doi şi trei înainte să calculeze poziţia respectivă între zonele unu şi doi.

72. Apoi, în vederea determinării poziţiei ponderate puse în corespondenţă între zonele unu şi trei, soldul poziţiei ponderate nepuse în corespondenţă din zona unu se pune în corespondenţă cu cel din zona trei, rămas după ce zona trei a fost pusă în corespondenţă cu zona doi.

73. Poziţiile reziduale rezultate în urma parcurgerii celor trei proceduri separate de calcul de punere în corespondenţă prevăzute la pct.70-72 se însumează.

74. Cerinţa de fonduri proprii a băncii se calculează prin însumarea următoarelor elemente:

a) 10% din suma poziţiilor ponderate puse în corespondenţă în toate benzile de scadenţă;

b) 40% din poziţia ponderată pusă în corespondenţă din zona unu;

c) 30% din poziţia ponderată pusă în corespondenţă din zona doi;

d) 30% din poziţia ponderată pusă în corespondenţă din zona trei;

e) 40% din poziţia ponderată pusă în corespondenţă între zonele unu şi doi şi între zonele doi şi trei;

f) 150% din poziţia ponderată pusă în corespondenţă între zonele unu şi trei;

g) 100% din poziţiile ponderate reziduale nepuse în corespondenţă.

 

Subsecţiunea 3

Calcularea riscului general pe baza duratei

75. Băncile pot utiliza în vederea calculării cerinţei de fonduri proprii pentru riscul general, aferent instrumentelor de datorie, în locul abordării prevăzute la subsecţiunea 2 din prezenta secţiune, o abordare care reflectă durata, cu condiţia ca banca să utilizeze acest sistem în mod consecvent.

76. Conform abordării bazate pe durată menţionate la pct.75, banca ia valoarea de piaţă a fiecărui instrument de datorie cu rată fixă şi calculează randamentul la scadenţă al acestuia, care este rata de actualizare implicită pentru titlul respectiv. În cazul instrumentelor cu rată variabilă, banca ia valoarea de piaţă a fiecărui instrument şi calculează randamentul pornind de la ipoteza că principalul este scadent la următoarea dată de fixare a ratei dobânzii.

77. Apoi, banca calculează durata modificată pentru fiecare instrument de datorie pe baza următoarei formule:

 

 

unde:

D = durata calculată conform următoarei formule:

 

 

unde:

R = randamentul la scadenţă;

C_t = plata în numerar la momentul t;

M = scadenţa totală.

Se efectuează corecţii ale calculului duratei modificate pentru instrumentele de datorie supuse riscului de plată anticipată.

78. Apoi, banca încadrează fiecare instrument de datorie în zona corespunzătoare a tabelului 4. Banca realizează acest lucru pe baza duratei modificate a fiecărui instrument.

 

 

79. Banca calculează apoi poziţia ponderată pe baza duratei, pentru fiecare instrument, prin înmulţirea valorii sale de piaţă cu durata sa modificată şi cu modificarea presupusă a ratei dobânzii aferente unui instrument căruia îi corespunde respectiva durată modificată (a se vedea coloana 3 a tabelului 4).

80. Banca calculează poziţiile lungi ponderate pe baza duratei, precum şi poziţiile scurte ponderate pe baza duratei, în cadrul fiecărei zone. Suma rezultată din punerea în corespondenţă, în fiecare zonă, a poziţiilor lungi ponderate pe baza duratei cu poziţiile scurte ponderate pe baza duratei, reprezintă poziţia ponderată pe baza duratei, pusă în corespondenţă pentru zona respectivă.

81. Apoi, banca calculează pentru fiecare zonă poziţiile ponderate pe baza duratei nepuse în corespondenţă. În continuare, parcurge procedurile stabilite la pct.70-73, pentru poziţiile ponderate nepuse în corespondenţă.

82. Ulterior, cerinţa de fonduri proprii a băncii se calculează ca sumă a următoarelor elemente:

a) 2% din poziţia ponderată pe baza duratei, pusă în corespondenţă pentru fiecare zonă;

b) 40% din poziţiile ponderate pe baza duratei, puse în corespondenţă între zonele unu şi doi şi între zonele doi şi trei;

c) 150% din poziţia ponderată pe baza duratei, pusă în corespondenţă între zonele unu şi trei;

d) 100% din poziţiile reziduale ponderate pe baza duratei, nepuse în corespondenţă.

 

Secţiunea 3

Titluri de capital

83. Banca calculează separat suma tuturor poziţiilor nete lungi şi suma tuturor poziţiilor nete scurte, în conformitate cu pct.36-38. Suma valorilor absolute ale celor două cifre reprezintă poziţia brută totală a băncii.

84. Banca calculează, separat pentru fiecare piaţă, diferenţa dintre suma poziţiilor nete lungi şi suma poziţiilor nete scurte. Suma valorilor absolute ale acestor diferenţe reprezintă poziţia netă totală a băncii.

85. În sensul pct.84 semnificaţia termenului ”piaţă” înseamnă:

a) pentru zona euro, toate titlurile de capital cotate pe pieţe bursiere din statele membre ale Uniunii Europene care au adoptat moneda euro ca monedă naţională;

b) pentru alte state, toate titlurile de capital cotate pe pieţele bursiere din cadrul unei jurisdicţii naţionale.

86. Pentru a calcula cerinţa de fonduri proprii pentru acoperirea riscului specific, banca înmulţeşte poziţia sa brută totală cu 8%.

87. Pentru a calcula cerinţa de fonduri proprii pentru acoperirea riscului general, banca înmulţeşte poziţia sa netă totală cu 8%.

88. Contractele futures pe indici bursieri, echivalentele delta ale opţiunilor pe contractele futures pe indici bursieri şi ale opţiunilor pe indici bursieri, care sunt denumite în continuare, în mod colectiv, „contracte futures pe indici bursieri”, se pot descompune în poziţii pe fiecare dintre titlurile de capital componente. Aceste poziţii pot fi tratate ca poziţii pe titlurile de capital-suport respective şi pot fi compensate cu poziţii de semn opus pe înseşi titlurile de capital-suport. Băncile notifică Banca Naţională a Moldovei cu privire la modul în care utilizează acest tratament.

89. În cazul în care un contract futures pe indice bursier nu este descompus în poziţii pe fiecare dintre titlurile de capital componente, acesta se tratează ca şi un titlu de capital individual.

90. În sensul pct.89, riscul specific al acestui titlu de capital individual poate fi ignorat dacă respectivul contract futures pe indice bursier este tranzacţionat pe o bursă şi reprezintă un indice relevant cu o diversificare corespunzătoare.

91. Lista indicilor bursieri pentru care sunt disponibile tratamentele prevăzute la pct.90 este inclusă în anexa nr.3 la prezentul regulament.

 

Secţiunea 4

Angajamente de preluare fermă (underwriting)

92. În cazul angajamentelor de preluare fermă de titluri de datorie şi de capital, o bancă poate utiliza procedura ce urmează la calcularea cerinţelor de fonduri proprii. În primul rând, banca calculează poziţiile nete prin deducerea poziţiilor aferente angajamentelor de preluare fermă care sunt subscrise sau subangajate de către terţe părţi, pe baza unor înţelegeri formale. Banca reduce apoi poziţiile nete cu factorii de reducere prevăzuţi în tabelul 5 şi calculează cerinţele de fonduri proprii utilizând poziţiile reduse aferente angajamentelor de preluare fermă.

 

 

93. „Ziua lucrătoare zero” este ziua lucrătoare în care banca devine necondiţionat angajată în acceptarea unei cantităţi cunoscute de titluri la un preţ convenit.

94. Banca notifică Banca Naţională a Moldovei cu privire la modul în care aplică pct.92-93.

 

Secţiunea 5

Cerinţe de fonduri proprii pentru riscul specific aferent poziţiilor acoperite

prin instrumente financiare derivate de credit

 

Subsecţiunea 1

Recunoaşterea acoperirilor prin instrumente financiare derivate de credit

95. Banca Naţională a Moldovei recunoaşte acoperirile prin instrumente financiare derivate de credit, în conformitate cu principiile stabilite la pct.96-102.

96. Băncile tratează poziţia pe instrumentul financiar derivat de credit ca fiind un „segment” şi poziţia acoperită care are acelaşi cuantum nominal sau, după caz, cuantumul noţional, ca celălalt „segment”.

97. Se realizează o recunoaştere integrală atunci când valoarea celor două segmente evoluează întotdeauna în direcţii opuse şi aproximativ în aceeaşi măsură. Acest lucru se întâmplă în următoarele situaţii:

a) cele două segmente sunt constituite din instrumente complet identice;

b) o poziţie lungă cash este acoperită printr-un instrument de tip „total rate of return swap” (sau invers) şi există o corespondenţă perfectă între obligaţia de referinţă şi expunerea-suport (respectiv poziţia cash). Scadenţa swapului însuşi poate fi diferită faţă de cea a expunerii-suport.

98. În situaţiile prevăzute la pct.97, niciunul dintre cele două segmente ale poziţiei nu este supus cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul specific.

99. Se aplică o compensare de 80% atunci când valorile celor două segmente evoluează întotdeauna în direcţii opuse şi când există o corespondenţă perfectă în ceea ce priveşte obligaţia de referinţă, în ceea ce priveşte scadenţa obligaţiei de referinţă şi cea a instrumentului financiar derivat de credit, precum şi în ceea ce priveşte moneda expunerii-suport. În plus, caracteristicile principale ale instrumentului financiar derivat de credit, prevăzute în contract, nu fac ca modificarea de preţ a instrumentului financiar derivat de credit să devieze semnificativ de la modificările de preţ ale poziţiei cash. În măsura în care prin intermediul tranzacţiei se transferă risc, se aplică o compensare de 80% a riscului specific pentru segmentul din tranzacţie cu cerinţa de fonduri proprii mai mare, în timp ce cerinţele pentru riscul specific aferente celuilalt segment sunt zero.

100. În alte situaţii în afară de cele menţionate la pct.97-99, se realizează o recunoaştere parţială în următoarele situaţii:

1) poziţia corespunde cazului descris la pct.97 lit.b), dar există neconcordanţă între active, respectiv între obligaţia de referinţă şi expunerea-suport. În această situaţie, poziţiile trebuie să îndeplinească şi următoarele cerinţe:

a) obligaţia de referinţă are rang egal sau inferior obligaţiei-suport;

b) obligaţia-suport şi obligaţia de referinţă au acelaşi debitor şi au clauze de tipul „cross-default” sau „cross-acceleration” cu caracter executoriu din punct de vedere legal;

2) poziţia corespunde cazului descris la pct.97 lit.a) sau pct.99, dar, în ceea ce priveşte moneda sau scadenţa, există neconcordanţă între protecţia de credit şi activul-suport. Neconcordanţele în ceea ce priveşte moneda se includ în cerinţa de fonduri proprii pentru riscul valutar;

3) poziţia corespunde cazului descris la pct.99 dar, în ceea ce priveşte activele, există neconcordanţă între poziţia cash şi instrumentul financiar derivat de credit. Totuşi, activul-suport este inclus în obligaţiile (de livrare), în cadrul documentaţiei instrumentului financiar derivat de credit.

101. În sensul pct.100, pentru a realiza o recunoaştere parţială, în loc de a se însuma cerinţele de fonduri proprii pentru riscul specific, aferente fiecărui segment al tranzacţiei, se aplică doar cea mai mare dintre cele două cerinţe de fonduri proprii.

102. În toate situaţiile care nu intră sub incidenţa pct.97-101, se calculează separat câte o cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific aferentă fiecărui segment al poziţiilor.

 

Subsecţiunea 2

Recunoaşterea acoperirilor prin instrumente financiare derivate

de credit de tipul „first to default” şi „n-th to default”

103. În cazul instrumentelor financiare derivate de credit de tipul „first-to-default” şi de tipul „nth-to-default”, pentru realizarea recunoaşterii conform subsecţiunii 1 din prezenta secţiune se aplică următorul tratament:

a) atunci când o bancă obţine o protecţie a creditului pentru o serie de entităţi de referinţă-suport pentru un instrument financiar derivat de credit cu condiţia ca prima nerambursare din cadrul activelor să declanşeze plata şi ca acest eveniment de credit să determine încetarea contractului, banca poate compensa riscul specific pentru entitatea de referinţă căreia i se aplică cea mai scăzută cerinţă de fonduri proprii pentru riscul specific dintre entităţile de referinţă-suport, conform tabelului 2 din pct.58 prezentul regulament;

b) atunci când al n-lea caz de nerambursare din cadrul expunerilor declanşează plata în baza protecţiei creditului, cumpărătorul protecţiei poate compensa riscul specific numai dacă protecţia a fost obţinută şi pentru cazurile de nerambursare de la 1 la n-1 sau dacă s-au produs deja n-1 cazuri de nerambursare. În astfel de cazuri se urmează metodologia descrisă la lit.a) pentru instrumentele financiare derivate de credit de tipul „first-to-default”, adaptată corespunzător pentru produsele de tipul „nth-to-default”.

 

Secţiunea 6

Cerinţe de fonduri proprii pentru OPC-uri

 

Subsecţiunea 1

Cerinţe de fonduri proprii pentru OPC-uri

104. Fără a aduce atingere altor dispoziţii din prezenta secţiune, poziţiile pe OPC-uri sunt supuse unei cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (specific şi general) de 32%.

105. Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la subsecţiunea 2, secţiunea 1, capitolul IV, corelate cu tratamentul modificat pentru aur prevăzut la pct.119, poziţiile pe OPC-uri sunt supuse unei cerinţe de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (specific şi general) şi pentru riscul valutar de 40%.

106. Cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel la subsecţiunea 3 din prezenta secţiune, nu este permisă compensarea între investiţiile-suport ale unui OPC şi alte poziţii deţinute de bancă.

 

Subsecţiunea 2

Criterii generale pentru OPC-uri

107. OPC-urile sunt eligibile pentru abordarea prevăzută la subsecţiunea 3 din prezenta secţiune atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1) prospectul de emisiune al OPC-ului sau documentul echivalent include toate elementele următoare:

a) categoriile de active în care OPC-ul este autorizat să investească;

b) dacă se aplică limite în ceea ce priveşte investiţiile, limitele relative şi metodologiile de calcul al acestora;

c) dacă este permis efectul de levier, nivelul maxim al efectului de levier;

d) dacă sunt permise tranzacţiile cu instrumente financiare derivate extrabursiere sau tranzacţiile de răscumpărare ori tranzacţiile de dare sau luare de titluri cu împrumut, o politică de limitare a riscului de contraparte ce rezultă din aceste tranzacţii;

2) activităţile OPC-ului sunt raportate în cadrul raportărilor semestriale şi anuale pentru a permite efectuarea unei evaluări a activelor şi pasivelor, a rezultatului financiar şi a operaţiunilor aferente perioadei de raportare;

3) acţiunile sau unităţile OPC-ului sunt rambursabile în numerar, din activele organismului, pe bază zilnică, la cererea deţinătorului unităţii;

4) investiţiile în OPC sunt separate de activele administratorului OPC- ului;

5) este efectuată o evaluare adecvată a riscului OPC-ului de către banca investitoare.

6) OPC-urile trebuie să fie administrate de persoane supuse unei supravegheri conform Legii privind piaţa de capital nr.171 din 11.07.2012 sau unei legislaţii echivalente din statul de origine al OPC-ului.

 

Subsecţiunea 3

Metode specifice pentru OPC-uri

108. În cazul în care banca cunoaşte de investiţiile-suport ale OPC-ului pe bază zilnică, banca poate ţine cont de acestea pentru a calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific). În baza acestei abordări, poziţiile pentru OPC sunt tratate ca poziţii pe investiţiile-suport ale OPC. Este permisă compensarea între poziţiile pe investiţiile-suport ale OPC-ului şi alte poziţii deţinute de bancă, atât timp cât banca deţine un număr suficient de acţiuni sau unităţi pentru a permite răscumpărarea/crearea, pe seama acestor acţiuni/unităţi, a investiţiilor-suport.

109. Banca poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific) aferent poziţiilor pe OPC-uri, luând în considerare poziţii care reprezintă poziţiile necesare pentru a reproduce componenţa şi performanţa indicelui sau coşului fix de titluri de capital sau titluri de datorie, generate extern, menţionate la lit.a), sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:

a) scopul mandatului OPC-ului este de a reproduce componenţa şi performanţa indicelui sau coşului fix de titluri de capital sau titluri de datorie, generate extern;

b) poate fi stabilit în mod clar, pe o perioadă minimă de şase luni, un coeficient de corelaţie minimă între randamentele zilnice ale OPC-ului şi indicele sau coşul de titluri de capital sau titluri de datorie pe care OPC-ul îl reproduce de 0,9 între modificările zilnice de preţ ale OPC-ului şi indicele sau coşul de titluri de capital sau titluri de datorie pe care OPC-ul îl reproduce.

110. În cazul în care banca nu cunoaşte de investiţiile-suport ale OPC-ului pe bază zilnică, banca poate calcula cerinţele de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific), sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:

a) se presupune că OPC-ul investeşte, în primul rând, până la limita maximă permisă potrivit mandatului său în clasele de active care atrag cea mai mare cerinţă de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific, separat) şi apoi continuă să facă investiţii în ordine descrescătoare până când se atinge limita totală maximă până la care poate investi. Poziţia pe OPC se tratează ca o deţinere directă a poziţiei ipotetice;

b) la calculul cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (specific şi general, separat), banca ţine cont de expunerea indirectă maximă pe care ar putea să o înregistreze prin asumarea de poziţii cu efect de levier prin intermediul OPC-ului, prin creşterea proporţională a poziţiei pe OPC până la nivelul maxim al expunerii faţă de investiţiile-suport, care rezultă din mandat;

c) în cazul în care cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de poziţie (general şi specific, împreună), calculată conform prezentului punct, o depăşeşte pe cea prevăzută la pct.104-105, cerinţa de fonduri proprii este plafonată la acel nivel.

111. Banca se poate baza pe următoarele părţi terţe în ceea ce priveşte calcularea şi raportarea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de poziţie aferent poziţiilor pe OPC-uri care corespund cazurilor descrise la prezentul punct şi la pct.108-110, în conformitate cu metodele prevăzute în prezentul capitol:

a) depozitarul OPC-ului, cu condiţia ca OPC-ul să investească exclusiv în titluri şi să depoziteze toate titlurile la acest depozitar.

Corectitudinea calculului efectuată conform prezentului punct trebuie confirmată de o societate de audit extern.

 

Capitolul IV

CERINŢE DE FONDURI PROPRII PENTRU RISCUL VALUTAR

 

Secţiunea 1

Regula minimă privind ponderarea pentru riscul valutar

112. Dacă valoarea poziţiei totale nete pe valută şi pe aur a unei bănci, calculată conform procedurii prevăzute la subsecţiunea 1 din prezenta secţiune, depăşeşte 2% din totalul fondurilor proprii, banca calculează o cerinţă de fonduri proprii pentru riscul valutar. Cerinţa de fonduri proprii pentru riscul valutar este egală cu suma dintre poziţia totală netă pe valută şi poziţia totală netă pe aur în moneda de raportare, înmulţită cu 8%.

 

Subsecţiunea 1

Calculul poziţiei totale nete pe valute

113. Poziţia deschisă netă a băncii pe fiecare valută şi pe aur se calculează ca sumă a următoarelor elemente (pozitive sau negative):

a) poziţia spot netă (respectiv toate elementele de activ din care se scad elementele reprezentând datorii, inclusiv dobânda calculată şi neajunsă la scadenţă, pe valuta în cauză sau, pentru aur, poziţia netă spot pe aur);

b) poziţia forward netă, reprezentând toate sumele de primit din care se scad toate sumele de plătit în cadrul tranzacţiilor forward pe valută şi pe aur, inclusiv futures pe valută şi pe aur şi principalul aferent swapurilor pe valută care nu se reflectă în poziţia spot;

c) garanţii irevocabile şi instrumente similare care urmează a fi, cu siguranţă, executate şi, probabil, nu vor fi recuperate;

d) echivalentul delta net sau calculat în funcţie de delta al portofoliului total de opţiuni pe valută şi pe aur;

e) valoarea de piaţă a altor opţiuni.

114. Valoarea delta utilizată în scopurile lit.d) de la pct.113 este cea a bursei în cauză. În cazul opţiunilor extrabursiere sau în cazul în care valoarea delta nu este disponibilă la bursa în cauză, banca poate calcula ea însăşi valoarea delta cu ajutorul unui model adecvat, cu aprobarea Băncii Naţionale a Moldovei. Aprobarea se acordă dacă modelul estimează în mod adecvat rata de modificare a valorii opţiunii sau warrantului în raport cu modificările minore ale preţului de piaţă al suportului.

115. Banca poate include venituri/cheltuieli viitoare nete care nu sunt încă înregistrate dar sunt deja acoperite în întregime, dacă procedează astfel în mod consecvent.

116. Banca poate descompune poziţiile nete pe valute compozite pe valutele componente în funcţie de cotele în vigoare.

117. Orice poziţii pe care o bancă le-a luat în mod deliberat pentru a se acoperi împotriva efectului advers al cursului de schimb asupra indicatorilor săi conform prevederilor Regulamentului cu privire la fonduri proprii şi cerinţe de capital (aprobat prin HCE al BNM nr.109 din 24.05.2018) pot fi, cu aprobarea Băncii Naţionale a Moldovei, excluse de la calculul poziţiilor valutare deschise nete. Aceste poziţii trebuie să fie de natură netranzacţionabilă sau structurală, iar orice modificare a condiţiilor privind excluderea lor necesită aprobarea explicită a Băncii Naţionale a Moldovei. Acelaşi tratament supus aceloraşi condiţii ca şi cele de mai sus poate fi aplicat poziţiilor pe care o bancă le are în legătură cu elemente care sunt deja deduse la calculul fondurilor proprii.

118. O bancă poate utiliza valoarea prezentă netă la calculul poziţiei deschise nete pe fiecare valută şi pe aur, cu condiţia ca banca să aplice această abordare în mod consecvent.

119. Poziţiile lungi şi scurte nete pe fiecare valută, alta decât moneda de raportare, precum şi poziţia lungă sau scurtă netă pe aur, se transformă în moneda de raportare la cursul spot. Aceste poziţii sunt apoi adunate separat pentru a forma totalul poziţiilor nete scurte şi respectiv totalul poziţiilor nete lungi. Cel mai mare dintre aceste două totaluri reprezintă poziţia totală netă pe valută a băncii.

120. Banca reflectă în mod adecvat riscurile asociate cu opţiunile, altele decât riscul delta, în cerinţele de fonduri proprii conform pct.43.

 

Subsecţiunea 2

Riscul valutar al OPC-urilor

121. În sensul subsecţiunii 1 din prezenta secţiune, în ceea ce priveşte OPC-urile, se iau în considerare poziţiile pe valută efective ale OPC-ului.

122. Banca se poate baza pe raportările următoarelor părţi terţe privind poziţiile pe valută ale OPC-ului:

a) instituţia depozitară a OPC-ului, cu condiţia ca OPC-ul să investească exclusiv în titluri şi să depoziteze toate titlurile la această instituţie depozitară.

123. Corectitudinea calculului efectuată conform pct.122 trebuie confirmată de o societate de audit extern.

124. Dacă o bancă nu are cunoştinţă de poziţiile pe valută ale unui OPC, se presupune că acesta a investit până la limita maximă permisă potrivit mandatului OPC-ului privind investiţiile în valută, iar banca trebuie să ia în considerare, atunci când calculează cerinţa de fonduri proprii pentru riscul valutar în ceea ce priveşte poziţiile din portofoliul de tranzacţionare, expunerea indirectă maximă pe care ar putea să o înregistreze prin asumarea de poziţii cu efect de levier prin intermediul OPC-ului.

125. În sensul pct.124, aceasta se realizează prin creşterea proporţională a poziţiei pe OPC până la nivelul maxim al expunerii faţă de investiţiile-suport care rezultă din mandatul privind activitatea de investire. Poziţia ipotetică pe valută a OPC-ului se tratează ca o valută distinctă potrivit tratamentului aplicabil investiţiilor în aur, cu adăugarea poziţiei lungi totale la poziţia valutară deschisă lungă totală şi a poziţiei scurte totale la poziţia valutară deschisă scurtă totală, în situaţia în care direcţia investiţiei OPC-ului este disponibilă.

126. Potrivit pct.124-125 nu este permisă compensarea între aceste poziţii înainte de efectuarea calculului.

 

Secţiunea 2

Valute strâns corelate

127. Banca poate să menţină cerinţe de fonduri proprii mai mici pentru poziţiile pe valute strâns corelate relevante.

128. În sensul prezentei secţiuni, se consideră că două valute sunt strâns corelate numai dacă, în următoarele 10 zile lucrătoare, apariţia unei pierderi, din poziţii egale şi opuse pe astfel de valute, de 4% sau mai puţin din valoarea respectivei poziţii puse în corespondenţă (exprimată în moneda de raportare), are o probabilitate – calculată pe baza ratelor de schimb zilnice pe ultimii trei sau cinci ani – de cel puţin 99%, când se foloseşte o perioadă de observare de trei ani, şi de cel puţin 95%, când se foloseşte o perioadă de observare de cinci ani.

129. Cerinţa de fonduri proprii pentru poziţia pusă în corespondenţă, pe două valute strâns corelate, este de 4% înmulţit cu valoarea poziţiei puse în corespondenţă.

130. Perechile de valute care îndeplinesc cerinţele de la pct.127-129 sunt prevăzute în anexa nr.4 la prezentul regulament.

131. La calcularea cerinţelor prevăzute în această secţiune, banca poate să nu ia în considerare poziţiile pe valute care fac obiectul unui acord interguvernamental obligatoriu din punct de vedere legal de limitare a variaţiei acestora faţă de alte valute prevăzute în acordul respectiv.

132. În sensul pct.131, banca îşi calculează poziţiile puse în corespondenţă pe aceste valute şi le supune unei cerinţe de fonduri proprii care să nu fie mai mică de jumătate din variaţia maximă permisă valutelor în cauză, prevăzută în respectivul acord interguvernamental.

133. Cerinţa de fonduri proprii pentru poziţiile puse în corespondenţă pe valute ale statelor membre ale Uniunii Europene participante la cea de-a doua etapă a uniunii economice şi monetare poate fi calculată prin înmulţirea valorii aferente acestor poziţii puse în corespondenţă cu 1,6%.

134. Doar poziţiile nepuse în corespondenţă pe valutele menţionate în prezenta secţiune se includ în poziţia deschisă netă totală conform pct.119.

135. În cazul în care datele privind ratele de schimb zilnice pe ultimii trei sau cinci ani – referitoare la poziţii egale şi opuse pe două valute pe perioada următoarelor 10 zile lucrătoare – arată că cele două valute sunt perfect corelate pozitiv şi că banca se poate confrunta oricând cu un spread zero între cotaţiile bid şi ask pe tranzacţiile respective, banca poate, cu aprobarea explicită a Băncii Naţionale a Moldovei, să aplice o cerinţă de fonduri proprii de 0% până la 31.12.2018 inclusiv.

 

Capitolul V

CERINŢE DE FONDURI PROPRII PENTRU RISCUL DE MARFĂ

 

Secţiunea 1

Activităţile şi poziţiile care generează risc de marfă

 

Notă: Vezi Rectificarea din Monitorul Oficial nr.210-223 din 22.06.2018, pag.380

 

136. Sub rezerva pct.137–148, băncile îşi calculează cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de marfă utilizând una dintre metodele prevăzute la secţiunea 2, subsecţiunile 1 – 3 din prezentul capitol.

137. Băncile care desfăşoară activităţi cu instrumente financiare al căror suport sunt materii prime agricole şi deţin sau îşi asumă poziţii în aceste instrumente pot stabili cerinţele de fonduri proprii aferente mărfurilor suport la sfârşitul fiecărui an pentru anul următor, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) în orice moment al anului, banca deţine fonduri proprii pentru acest risc care nu sunt mai mici decât media cerinţei de fonduri proprii pentru riscul respectiv, estimată de o manieră prudentă pentru anul următor;

b) banca estimează de o manieră prudentă volatilitatea aşteptată a cifrei calculate conform lit.a);

c) media cerinţei de fonduri proprii pentru acest risc nu depăşeşte 5% din fondurile sale proprii sau 10 milioane MDL şi, ţinând cont de volatilitatea estimată în conformitate cu lit.b), valoarea maximă aşteptată a cerinţelor de fonduri proprii nu depăşeşte 6,5% din fondurile sale proprii;

d) banca monitorizează în permanenţă dacă estimările efectuate în conformitate cu lit.a) şi b) continuă să reflecte realitatea.

138. Banca notifică Banca Naţională a Moldovei cu privire la modul în care utilizează opţiunea prevăzută la pct.137.

139. Fiecare poziţie pe mărfuri sau pe instrumente financiare derivate pe mărfuri se exprimă în unităţi de măsură standard. Preţul spot pentru fiecare marfă se exprimă în moneda de raportare.

140. Pentru calcularea riscului de marfă, poziţiile pe aur sau pe instrumente financiare derivate pe aur se consideră ca fiind supuse riscului valutar şi se tratează conform cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul valutar potrivit capitolului IV din prezentul regulament.

141. În sensul pct.155, excedentul poziţiilor lungi ale unei bănci faţă de poziţiile sale scurte, sau invers, pe o marfă şi pe contracte futures, opţiuni şi warranturi identice pe marfa respectivă reprezintă poziţia sa netă pe acea marfă. Poziţiile pe instrumente financiare derivate sunt tratate, aşa cum se prevede la pct.143-148, ca poziţii pe marfa-suport.

142. În scopul calculării unei poziţii pe o marfă, următoarele poziţii sunt considerate poziţii pe aceeaşi marfă:

a) poziţii pe diferite subcategorii de mărfuri în cazurile în care subcategoriile sunt livrabile una contra celeilalte;

b) poziţii pe mărfuri similare dacă acestea au caracteristici apropiate, putând fi substituite, şi dacă poate fi stabilită în mod clar o corelaţie minimă de 0,9 între variaţiile de preţ, pe durata a minimum un an.

143. Contractele futures pe mărfuri şi angajamentele forward de a cumpăra sau de a vinde mărfuri individuale se încorporează în sistemul de cuantificare ca cuantumuri noţionale exprimate în unităţi de măsură standard şi li se atribuie o scadenţă în funcţie de data expirării.

144. Swapurile pe mărfuri, în care un segment al tranzacţiei este un preţ fixat, iar celălalt este preţul de piaţă curent, sunt tratate ca o serie de poziţii egale cu cuantumul noţional al contractului, o poziţie corespunzând, unde este cazul, fiecărei plăţi aferente swapului, şi sunt încadrate în benzile de scadenţă prevăzute la pct.149.

145. În sensul pct.144, poziţiile sunt poziţii lungi dacă banca plăteşte un preţ fix şi primeşte un preţ variabil şi sunt poziţii scurte dacă banca primeşte un preţ fix şi plăteşte un preţ variabil. Swapurile pe mărfuri, în care segmentele tranzacţiei sunt pe mărfuri diferite, se raportează în benzile de scadenţă relevante pentru abordarea pe benzi de scadenţă.

146. În sensul prezentului capitol, opţiunile şi warranturile pe mărfuri sau pe instrumentele financiare derivate pe mărfuri se tratează ca şi cum ar fi poziţii egale în valoare cu suma aferentă instrumentului-suport la care se referă opţiunea, înmulţită cu valoarea delta aferentă. Poziţiile astfel obţinute pot fi compensate cu orice poziţii de semn opus pe mărfuri fungibile identice cu marfa fungibilă suport, sau pe instrumente financiare derivate pe mărfuri fungibile identice cu instrumentul financiar derivat-suport. Valoarea delta utilizată este cea a bursei în cauză. În cazul opţiunilor pentru instrumente financiare derivate extrabursiere sau în cazul în care valoarea delta nu este disponibilă la bursa în cauză, banca poate calcula ea însăşi valoarea delta cu ajutorul unui model adecvat, cu aprobarea Băncii Naţionale a Moldovei. Aprobarea se acordă dacă modelul estimează în mod adecvat rata de modificare a valorii opţiunii sau warrantului în raport cu modificări minore ale preţului de piaţă al suportului.

147. Băncile reflectă în mod adecvat riscurile asociate cu opţiunile, altele decât riscul delta, în cerinţele de fonduri proprii conform pct.43.

148. Dacă o bancă are una dintre calităţile de mai jos, aceasta include mărfurile în cauză în calculul cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de marfă:

a) cedent de mărfuri sau drepturi garantate referitoare la proprietatea mărfurilor în cadrul unui acord repo;

b) împrumutător de mărfuri în cadrul unui contract de dare de mărfuri cu împrumut.

 

Secţiunea 2

Metodele utilizate pentru calculul cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de marfă

 

Subsecţiunea 1

Abordarea pe benzi de scadenţă

149. Banca utilizează un tabel cu benzi de scadenţă, separat pentru fiecare marfă, conform tabelului 6. Toate poziţiile pe acea marfă se încadrează în benzile de scadenţă corespunzătoare. Stocurile fizice se încadrează pe prima bandă de scadenţă, între 0 şi 1 lună, inclusiv.

 

 

150. Poziţiile pe aceeaşi marfă pot fi compensate şi pot fi încadrate pe benzile de scadenţă corespunzătoare pe bază netă pentru:

a) poziţiile pe contracte care au scadenţa la aceeaşi dată;

b) poziţiile pe contracte care înregistrează unul faţă de celălalt o diferenţă de scadenţă de maximum 10 zile, dacă contractele sunt tranzacţionate pe pieţe care au date de livrare zilnice.

151. După realizarea prevederilor pct.150, banca calculează suma poziţiilor lungi şi suma poziţiilor scurte în fiecare bandă de scadenţă. Suma poziţiilor lungi puse în corespondenţă cu poziţiile scurte într-o anumită bandă de scadenţă reprezintă poziţiile puse în corespondenţă în acea bandă de scadenţă, în timp ce poziţia reziduală lungă sau scurtă reprezintă poziţia nepusă în corespondenţă pentru aceeaşi bandă.

152. Acea parte a poziţiei lungi, nepusă în corespondenţă în cadrul unei anumite benzi de scadenţă, care este, mai departe, pusă în corespondenţă cu poziţia scurtă, nepusă în corespondenţă în cadrul unei benzi de scadenţă, sau invers, reprezintă poziţia pusă în corespondenţă între două benzi de scadenţă. Acea parte a poziţiei lungi sau scurte, nepusă în corespondenţă, care nu poate fi astfel pusă în corespondenţă, reprezintă poziţia nepusă în corespondenţă.

153. Cerinţa de fonduri proprii a băncii pentru fiecare marfă se calculează, pe baza benzilor de scadenţă relevante, ca sumă a următoarelor:

a) suma poziţiilor lungi şi scurte puse în corespondenţă, înmulţită cu rata spread corespunzătoare, aşa cum se indică în a doua coloană a tabelului 6, pentru fiecare bandă de scadenţă, şi cu preţul spot al mărfii;

b) poziţia pusă în corespondenţă între două benzi de scadenţă, înmulţită, pentru fiecare bandă de scadenţă în care o poziţie nepusă în corespondenţă este reportată, cu 0,6%, care este rata carry, şi cu preţul spot al mărfii;

c) poziţiile reziduale nepuse în corespondenţă, înmulţite cu 15%, care este rata outright, şi cu preţul spot al mărfii.

154. Cerinţa de fonduri proprii totală a băncii pentru riscul de marfă se calculează ca sumă a cerinţelor de fonduri proprii calculate pentru fiecare marfă conform pct.153.

 

Subsecţiunea 2

Abordarea simplificată

155. Cerinţa de fonduri proprii a băncii pentru fiecare marfă se calculează ca sumă a următoarelor elemente:

a) 15% din poziţia netă, lungă sau scurtă, înmulţită cu preţul spot al mărfii;

b) 3% din poziţia brută, lungă plus scurtă, înmulţită cu preţul spot al mărfii.

156. Cerinţa de fonduri proprii totală a băncii pentru riscul de marfă se calculează ca sumă a cerinţelor de fonduri proprii calculate pentru fiecare marfă, conform pct.155.

 

Subsecţiunea 3

Abordarea extinsă pe benzi de scadenţă

157. Banca poate utiliza ratele minime de spread, carry şi outright menţionate în tabelul 7 de mai jos, în locul celor indicate la subsecţiunea 1 din prezenta secţiune, cu condiţia ca banca:

a) să desfăşoare activităţi semnificative cu mărfuri;

b) să aibă un portofoliu de mărfuri diversificat în mod adecvat;

c) să nu fie încă în măsură să utilizeze modele interne în scopul calculării cerinţei de fonduri proprii pentru riscul de marfă.

 

 

158. Banca notifică Banca Naţională a Moldovei cu privire la modul în care aplică prezenta subsecţiune şi transmite dovezi ale eforturile sale de implementare a unui model intern în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de marfă.

 

Capitolul VI

APROBĂRILE BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI

159. Aprobările prevăzute de prezentul Regulament vor fi solicitate de către bănci în formă scrisă cu anexarea tuturor documentelor şi informaţiilor, astfel încât Banca Naţională a Moldovei să concluzioneze îndeplinirea de către bancă a condiţiilor stabilite de prezentul Regulament.

 

 

Anexa nr.1

la Regulamentul cu privire la tratamentul

riscului de piaţă potrivit abordării standardizate

 

1) Contracte pe rata dobânzii:

a) contracte swap într-o singură valută pe rata dobânzii (single-currency interest rate swaps);

b) contracte swap de bază (basis-swaps);

c) contracte forward pe rata dobânzii (forward rate agreements (FRA));

d) contracte futures pe rata dobânzii (interest-rate futures);

e) contracte de opţiuni pe rata dobânzii, cumpărate (interest-rate options purchased);

f) alte contracte de natură similară;

2) contracte pe cursul de schimb şi contracte pe aur:

a) contracte swap în valute diferite pe rata dobânzii (cross-currency interest-rate swaps);

b) contracte forward pe cursul de schimb (forward foreign-exchange contracts);

c) contracte futures pe valute (currency futures);

d) contracte de opţiuni pe valute, cumpărate (currency options purchased);

e) alte contracte de natură similară;

f) contracte pe aur de natură similară celor de la literele a)-e).

3) Contracte de natură similară celor de la punctul 1) lit.a)-e) şi punctul 2) lit.a)-d) din prezenta anexă privind alte elemente de referinţă sau indici. Sunt incluse aici cel puţin toate instrumentele menţionate la art.4 alin.(1) lit.d), f), precum şi instrumente financiare derivate din lit.g) din Legea nr.171 din 11 iulie 2012 privind piaţa de capital, care nu au fost incluse la punctul 1) sau 2) din prezenta anexă.

 

 

Anexa nr.2

la Regulamentul cu privire la tratamentul

riscului de piaţă potrivit abordării standardizate

 

Metode pentru reflectarea altor riscuri decât riscul delta

în cerinţele de fonduri proprii ale băncilor

 

PREVEDERI GENERALE

1. Pentru calculul menţionat la pct.43 din prezentul regulament, băncile parcurg următoarele etape:

a) defalcarea coşurilor de opţiuni sau de warranturi în componentele lor fundamentale;

b) defalcarea nivelurilor maxime şi a nivelurilor minime sau a altor opţiuni care se referă la ratele dobânzilor la date diferite, într-un lanţ de opţiuni independente care se referă la diferite perioade de timp („caplet” şi „floorlet”);

c) tratarea opţiunilor sau a warranturilor pe swapuri pe rata dobânzii fixă/variabilă în opţiuni sau warranturi pe segmentul de rată fixă a swapului;

d) tratarea opţiunilor sau a warranturilor care se referă la mai multe suporturi dintre cele descrise la pct.15 din prezenta anexă ca un coş de opţiuni sau de warranturi în care fiecare opţiune are un singur suport distinct.

2. La calcularea cerinţelor de fonduri proprii conform pct.43 din prezentul regulament pe bază consolidată, băncile pot utiliza în mod combinat diferite abordări. Pe bază individuală, băncile pot combina numai abordarea bazată pe scenarii şi abordarea delta-plus, sub rezerva condiţiilor prevăzute la secţiunile B şi C din prezenta anexă.

 

Secţiunea A

Aplicarea abordării simplificate

3. Băncile care achiziţionează numai opţiuni şi warranturi pot utiliza doar abordarea simplificată.

4. Băncile care aplică abordarea simplificată calculează cerinţele de fonduri proprii în raport cu alte riscuri decât riscul delta ale opţiunilor sau ale warranturilor call şi put ca fiind cuantumul mai mare dintre zero şi diferenţa dintre următoarele valori:

1) cuantumul brut, astfel cum se descrie la pct.5-8 din prezenta anexă;

2) cuantumul echivalentului delta ponderat la risc, care se calculează ca valoarea de piaţă a instrumentului-suport, înmulţită cu valoarea delta şi apoi înmulţită cu una dintre următoarele ponderări relevante:

a) pentru riscul specific şi general al titlurilor de capital sau pentru riscul ratei dobânzii, în conformitate cu capitolul III din prezentul regulament;

b) pentru riscul de marfă, în conformitate cu capitolul V din prezentul regulament;

c) pentru riscul de schimb valutar, în conformitate cu capitolul IV din prezentul regulament.

5. Pentru opţiunile sau warranturile care se încadrează în una dintre următoarele două categorii, cuantumul brut menţionat la pct.4 din prezenta anexă se determină în conformitate cu pct.6-7 din prezenta anexă:

a) în cazul în care cumpărătorul are dreptul necondiţionat de a cumpăra activul suport la un preţ prestabilit la scadenţă sau în orice moment înainte de scadenţă şi în cazul în care vânzătorul are obligaţia de a îndeplini cererea cumpărătorului („opţiuni sau warranturi call simple”);

b) în cazul în care cumpărătorul are dreptul necondiţionat de a vinde activul suport în acelaşi mod ca cel descris la lit.a) („opţiuni sau warranturi put simple”).

6. Cuantumul brut menţionat la pct.4 din prezenta anexă se calculează ca fiind cuantumul cel mai mare dintre zero şi valoarea de piaţă a activului suport înmulţită cu suma cerinţelor de fonduri proprii privind riscul de piaţă specific şi general pentru suport minus valoarea profitului, dacă există, rezultat din executarea instantanee a opţiunii („în bani”), în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

a) opţiunea sau warrantul include dreptul de a vinde activul-suport („long put”) şi se combină cu deţinerile din activul- suport („poziţie lungă în instrumentul suport”);

b) opţiunea sau warrantul include dreptul de a cumpăra activul-suport („long call”) şi se combină cu promisiunea de a vinde deţinerile din instrumentul suport („poziţie scurtă în activul-suport”).

7. În cazul în care opţiunea sau warrantul include dreptul de a cumpăra activul-suport („long call”) sau dreptul de a vinde activul-suport („long put”), cuantumul brut menţionat la pct.4 din prezenta anexă este cuantumul cel mai mic dintre următoarele două cuantumuri:

a) valoarea de piaţă a activului-suport înmulţită cu suma cerinţelor specifice şi generale privind riscul de piaţă pentru activul-suport;

b) valoarea poziţiei determinate prin metoda marcării la piaţă sau prin metoda marcării la model, astfel cum se prevede la pct.15 subpct.2) şi 3) din prezentul regulament („valoarea de piaţă a opţiunii sau a warrantului”).

8. Pentru toate tipurile de opţiuni sau de warranturi care nu prezintă caracteristicile menţionate la pct.5 din prezenta anexă, cuantumul brut menţionat la pct.4 din prezenta anexă este valoarea de piaţă a opţiunii sau a warrantului.

 

Secţiunea B

Aplicarea abordării delta-plus

9. În cazul în care băncile aleg să aplice abordarea delta-plus pentru opţiuni şi warranturi al căror gamma este o funcţie continuă în preţul suportului şi al căror vega este o funcţie continuă în volatilitatea implicită („opţiuni şi warranturi continue”), cerinţele de fonduri proprii pentru alte riscuri decât riscul delta privind opţiunile sau warranturile se calculează ca suma următoarelor cerinţe:

a) cerinţele de fonduri proprii referitoare la derivata parţială a delta în raport cu preţul suportului, care pentru opţiunile sau warranturile pe obligaţiuni este derivata parţială a delta în raport cu randamentul-la-maturitate al obligaţiunii-suport şi pentru instrumentele de tip swaption este derivata parţială a delta în raport cu rata de swap;

b) cerinţa referitoare la prima derivată parţială a valorii unei opţiuni sau a unui warrant în raport cu volatilitatea implicită.

10. Volatilitatea implicită se consideră a fi valoarea volatilităţii din formula de stabilire a preţului opţiunii sau a warrantului pentru care, având în vedere un anumit model de stabilire a preţului şi dat fiind nivelul tuturor celorlalţi parametri observabili de stabilire a preţului, preţul teoretic al opţiunii sau al warrantului este egal cu valoarea sa de piaţă, „valoarea de piaţă” fiind înţeleasă în modul descris la pct.7 din prezenta anexă.

11. Cerinţele de fonduri proprii pentru alte riscuri decât riscul delta aferente opţiunilor sau warranturilor noncontinue se determină după cum urmează:

1) în cazul în care opţiunile sau warranturile au fost cumpărate, ca cel mai mare cuantum dintre zero şi diferenţa dintre următoarele valori:

a) valoarea de piaţă a opţiunii sau a warrantului, înţeleasă în modul descris la pct.7 din prezenta anexă;

b) cuantumul echivalentului delta ponderat la risc, înţeles în modul descris la pct.4 subpct.2) din prezenta anexă;

2) în cazul în care opţiunile sau warranturile au fost vândute, ca cel mai mare cuantum dintre zero şi diferenţa dintre următoarele cuantumuri:

a) valoarea de piaţă relevantă a activului-suport, care se consideră a fi plata maximă posibilă la scadenţă, dacă aceasta este stabilită prin contract, sau valoarea de piaţă a activului-suport ori valoarea noţională efectivă, dacă prin contract nu este stabilită nicio plată maximă posibilă;

b) cuantumul echivalentului delta ponderat la risc, înţeles în modul descris la pct.4 subpct.2) din prezenta anexă.

12. Valoarea pentru gamma şi vega utilizată în calcularea cerinţelor de fonduri proprii se calculează utilizând un model corespunzător de stabilire a preţului, astfel cum se menţionează la pct.42, 113-116 şi 146-147 din prezentul regulament. În cazul în care fie gamma, fie vega nu poate fi calculat în conformitate cu prezentul punct, cerinţa de capital privind alte riscuri decât riscul delta se calculează în conformitate cu pct.11 din prezenta anexă.

13. În sensul pct.9 lit.a) din prezenta anexă, cerinţele de fonduri proprii pentru riscul gamma se calculează printr-un proces constând în următoarea succesiune de etape:

a) pentru fiecare opţiune individuală sau warrant individual, se calculează impactul gamma;

b) impacturile gamma ale opţiunilor sau ale warranturilor individuale care se referă la acelaşi tip de suport distinct se adună;

c) valoarea absolută a sumei tuturor valorilor negative care rezultă din etapa de la lit.b) furnizează cerinţele de fonduri proprii pentru riscul gamma. Valorile pozitive care rezultă din etapa de la lit.b) nu se iau în considerare.

14. Pentru etapa de la pct.13 lit.a) din prezenta anexă, impacturile gamma se calculează în conformitate cu următoarea formulă:

 

 

unde VU:

a) pentru opţiunile sau warranturile pe rata dobânzii sau pe obligaţiuni este egal cu variaţia presupusă a randamentului indicată în tabelul 3 coloana 5 de la pct.69 din prezentul regulament;

b) pentru opţiunile sau warranturile pe titluri de capital şi indici bursieri este egal cu valoarea de piaţă a suportului înmulţită cu ponderarea prevăzută la pct.87 din prezentul regulament;

c) pentru opţiunile sau warranturile pe schimburi valutare şi pe aur este egal cu valoarea de piaţă a suportului, calculată în moneda de raportare şi înmulţită cu ponderarea prevăzută la pct.112 din prezentul regulament sau, dacă este cazul, cu ponderarea prevăzută la secţiunea 2 capitolul IV din prezentul regulament;

d) pentru opţiunile sau warranturile pe mărfuri, este egal cu valoarea de piaţă a suportului înmulţită cu ponderarea prevăzută la pct.155 lit.a) din prezentul regulament.

15. Pentru etapa de la pct.13 lit.b) din prezenta anexă, un tip de suport distinct este:

a) pentru ratele dobânzii în aceeaşi monedă: fiecare bandă de scadenţă, astfel cum este stabilită în tabelul 3 de la pct.69 din prezentul regulament;

b) pentru titluri de capital şi indici bursieri: fiecare piaţă, astfel cum este definită la pct.85 din prezentul regulament;

c) pentru valută şi aur: fiecare pereche valutară şi aurul;

d) pentru mărfuri: mărfurile considerate identice, astfel cum sunt definite la pct.142 din prezentul regulament.

16. În sensul pct.9 lit.b) din prezenta anexă, cerinţa de fonduri proprii pentru riscul vega se calculează printr-un proces constând în următoarea succesiune de etape:

a) pentru fiecare opţiune individuală, se determină valoarea vega;

b) pentru fiecare opţiune individuală, se calculează un decalaj presupus de plus/minus 25% în volatilitatea implicită, care este înţeleasă în modul descris la pct.10 din prezenta anexă;

c) pentru fiecare opţiune individuală, valoarea vega care rezultă din etapa de la lit.a) se înmulţeşte cu decalajul presupus în volatilitatea implicită care rezultă din etapa de la lit.b);

d) pentru fiecare tip de activ distinct, înţeles în modul descris la pct.15 din prezenta anexă, valorile care rezultă din etapa de la lit.c) se adună;

e) suma valorilor absolute care rezultă din etapa de la lit.d) furnizează cerinţa totală de fonduri proprii pentru riscul vega.

 

Secţiunea C

Aplicarea abordării bazate pe scenarii

17. Băncile pot utiliza abordarea bazată pe scenarii în cazul în care îndeplinesc toate cerinţele următoare:

a) au înfiinţat o unitate de control al riscului care monitorizează riscul portofoliului de opţiuni ale băncilor şi raportează rezultatele conducerii;

b) au notificat Băncii Naţionale a Moldovei un domeniu de aplicare predefinit al expunerilor care urmează să fie acoperite de această abordare în mod consecvent de-a lungul timpului;

c) integrează rezultatele abordării bazate pe scenarii în rapoartele interne către organul de conducere al băncii.

18. În sensul pct.17 lit.c) din prezenta anexă, băncile definesc poziţiile precise care fac obiectul abordării bazate pe scenarii, inclusiv tipul de produs sau oficiul (desk) şi portofoliul identificate, abordarea specifică în materie de gestionare a riscurilor care se aplică poziţiilor respective, aplicaţia informatică specializată care se aplică poziţiilor respective şi justificarea alocării poziţiilor respective abordării bazate pe scenarii, în raport cu poziţiile care sunt alocate altor abordări.

19. Pentru fiecare tip de suport distinct, astfel cum este menţionat la pct.15 din prezenta anexă, o bancă defineşte o matrice de scenarii care conţine un set de scenarii.

20. Prima dimensiune a matricei de scenarii o reprezintă variaţiile de preţ al suportului peste şi sub valoarea sa curentă. Banda de variaţie în cauză constă în următoarele:

a) pentru opţiunile sau warranturile pe rata dobânzii, plus/minus variaţia presupusă a ratei dobânzii prevăzută în tabelul 3 coloana 5 de la pct.69 din prezentul regulament;

b) pentru opţiunile sau warranturile pe titluri de capital sau indici bursieri, plus/minus ponderarea prevăzută la pct.87 din prezentul regulament;

c) pentru opţiunile sau warranturile pe schimburi valutare şi pe aur, plus/minus ponderarea prevăzută la pct.112 din prezentul regulament sau, dacă este cazul, plus/minus ponderarea prevăzută la secţiunea 2 capitolul IV din prezentul regulament;

d) pentru opţiunile (warranturile) pe mărfuri, plus/minus ponderarea prevăzută la pct.155 lit.a) din prezentul regulament.

21. Scenariile privind variaţia preţului suportului se definesc printr-o grilă cu cel puţin şapte puncte care include observarea curentă şi împarte banda menţionată la pct.20 din prezenta anexă în intervale egale.

22. A doua dimensiune a matricei de scenarii este definită de variaţiile volatilităţii. Banda de variaţie a volatilităţilor este cuprinsă între plus/minus 25% din volatilitatea implicită, care este înţeleasă în modul descris la pct.10 din prezenta anexă. Banda respectivă se împarte într-o grilă cu cel puţin trei puncte care include o variaţie de 0%, grila fiind împărţită în intervale egale.

23. Matricea de scenarii este determinată de toate combinaţiile posibile de puncte, astfel cum sunt menţionate la pct.21-22 din prezenta anexă. Fiecare combinaţie constituie un singur scenariu.

24. În conformitate cu abordarea bazată pe scenarii, cerinţa de fonduri proprii privind alte riscuri decât riscul delta ale opţiunilor sau ale warranturilor se calculează printr-un proces constând în următoarea succesiune de etape:

a) pentru fiecare opţiune individuală sau warrant individual, toate scenariile menţionate la pct.19-23 din prezenta anexă se aplică pentru a calcula pierderea netă simulată corespunzătoare fiecărui scenariu sau câştigul net simulat corespunzător fiecărui scenariu. Simularea respectivă se efectuează utilizându-se metode de reevaluare completă, prin simularea variaţiilor de preţ prin utilizarea unor modele de stabilire a preţului şi fără a se recurge la aproximări locale ale modelelor respective;

b) pentru fiecare tip de suport distinct, astfel cum este menţionat la pct.15 din prezenta anexă, se agregă valorile obţinute din calculul de la lit.a) din prezentul punct şi care se referă la scenariile individuale;

c) pentru fiecare tip de suport distinct, astfel cum este menţionat la pct.15 din prezenta anexă, „scenariul relevant” se calculează ca scenariul pentru care valorile determinate în etapa de la lit.b) din prezentul punct au ca rezultat înregistrarea celei mai mari pierderi sau a celui mai mic câştig, în cazul în care nu există pierderi;

d) pentru fiecare tip de suport distinct, astfel cum este menţionat la pct.15 din prezenta anexă, cerinţele de fonduri proprii se calculează în conformitate cu formula descrisă în pct.25 din prezenta anexă;

e) cerinţa totală de fonduri proprii în cazul altor riscuri decât riscul delta ale opţiunilor sau ale warranturilor este suma cerinţelor de fonduri proprii obţinute din calculul menţionat în etapa de la lit.d) din prezentul punct pentru toate tipurile de suporturi distincte, astfel cum sunt menţionate la pct.15 din prezenta anexă.

25. În sensul pct.24 lit.d) din prezenta anexă, băncile trebuie să utilizeze următoarea formulă:

 

 

unde:

a) PC („Price Change” – variaţia de preţ) este suma variaţiilor de preţ al opţiunilor cu acelaşi tip de suport distinct, înţeles în modul descris la pct.15 din prezenta anexă (semn negativ pentru pierderi şi semn pozitiv pentru câştiguri) şi care corespunde scenariului relevant determinat în etapa c) de la pct.20 din prezenta anexă;

b) DE („delta effect” – efectul delta) este efectul delta calculat după cum urmează:

 

 

unde:

(i) ADEV („aggregated delta equivalent value” – valoarea echivalentului delta agregat) este suma valorilor delta negative sau pozitive ale opţiunilor care au acelaşi tip de suport distinct, înţeles în modul descris la pct.15 din prezenta anexă, înmulţită cu valoarea de piaţă a suportului contractului;

(ii) PPCU („percentage price change of the underlying” – procentajul variaţiei de preţ al suportului) este procentajul variaţiei de preţ al suportului, înţeles în modul descris la pct.15 din prezenta anexă, care corespunde scenariului relevant determinat în etapa c) de la pct.20 din prezenta anexă.

 

 

 

 

Anexa nr.4

la Regulamentul cu privire la tratamentul

riscului de piaţă potrivit abordării standardizate

 

LISTA

de valute strâns corelate

 

Perechile de valute care îndeplinesc cerinţele de la secţiunea 2 capitolul IV din prezentul regulament figurează în prezenta anexă după cum urmează:

 

Partea 1

Lista valutelor strâns corelate cu euro (EUR)

Lekul albanez (ALL), marca din Bosnia şi Herţegovina (BAM), leva bulgărească (BGN), coroana cehă (CZK), lira sterlină britanică (GBP), kuna croată (HRK), dirhamul marocan (MAD), leul românesc (RON).

 

Partea 2

Lista valutelor strâns corelate cu dirhamul din Emiratele Arabe (AED)

Kwanza angoleză (AOA), dolarul canadian (CAD), yuanul renminbi chinezesc (CNY), lira sterlină britanică (GBP), dolarul din Hong Kong (HKD), lira libaneză (LBP), pataca din Macao (MOP), solul nou peruvian (PEN), pesoul filipinez (PHP), dolarul din Singapore (SGD), bahtul thailandez (THB), dolarul taiwanez (TWD), dolarul american (USD).

 

Partea 3

Lista valutelor strâns corelate cu lekul albanez (ALL)

Marca din Bosnia şi Herţegovina (BAM), leva bulgărească (BGN), coroana cehă (CZK), coroana daneză (DKK), kuna croată (HRK), dirhamul marocan (MAD), leul românesc (RON), euro (EUR).

 

Partea 4

Lista valutelor strâns corelate cu kwanza angoleză (AOA)

Dirhamul din Emiratele Arabe (AED), yuanul renminbi chinezesc (CNY), dolarul din Hong Kong (HKD), lira libaneză (LBP), pataca din Macao (MOP), solul nou peruvian (PEN), pesoul filipinez (PHP), dolarul din Singapore (SGD), bahtul thailandez (THB), dolarul taiwanez (TWD), dolarul american (USD).

 

Partea 5

Lista valutelor strâns corelate cu marca din Bosnia şi Herţegovina (BAM)

Lekul albanez (ALL), leva bulgărească (BGN), coroana cehă (CZK), coroana daneză (DKK), lira sterlină britanică (GBP), kuna croată (HRK), dirhamul marocan (MAD), leul românesc (RON), euro (EUR).

 

Partea 6

Lista valutelor strâns corelate cu leva bulgărească (BGN)

Lekul albanez (ALL), marca din Bosnia şi Herţegovina (BAM), coroana cehă (CZK), coroana daneză (DKK), lira sterlină britanică (GBP), kuna croată (HRK), dirhamul marocan (MAD), leul românesc (RON), euro (EUR).

 

Partea 7

Lista valutelor strâns corelate cu dolarul canadian (CAD)

Dirhamul din Emiratele Arabe (AED), dolarul din Hong Kong (HKD), pataca din Macao (MOP), dolarul din Singapore (SGD), dolarul taiwanez (TWD), dolarul american (USD).

 

Partea 8

Lista valutelor strâns corelate cu yuanul renminbi chinezesc (CNY)

Dirhamul din Emiratele Arabe (AED), kwanza angoleză (AOA), lira sterlină britanică (GBP), dolarul din Hong Kong (HKD), lira libaneză (LBP), pataca din Macao (MOP), solul nou peruvian (PEN), pesoul filipinez (PHP), dolarul din Singapore (SGD), bahtul thailandez (THB), dolarul taiwanez (TWD), dolarul american (USD).

 

Partea 9

Lista valutelor strâns corelate cu coroana cehă (CZK)

Lekul albanez (ALL), marca din Bosnia şi Herţegovina (BAM), leva bulgărească (BGN), coroana daneză (DKK), kuna croată (HRK), dirhamul marocan (MAD), leul românesc (RON), euro (EUR).

 

Partea 10

Lista valutelor strâns corelate cu coroana daneză (DKK)

Lekul albanez (ALL), marca din Bosnia şi Herţegovina (BAM), leva bulgărească (BGN), coroana cehă (CZK), lira sterlină britanică (GBP), kuna croată (HRK), dirhamul marocan (MAD), leul românesc (RON), dolarul din Singapore (SGD).

 

Partea 11

Lista valutelor strâns corelate cu lira sterlină britanică (GBP)

Dirhamul din Emiratele Arabe (AED), marca din Bosnia şi Herţegovina (BAM), leva bulgărească (BGN), yuanul renminbi chinezesc (CNY), coroana daneză (DKK), dolarul din Hong Kong (HKD), kuna croată (HRK), lira libaneză (LBP), dirhamul marocan (MAD), pataca din Macao (MOP), dolarul din Singapore (SGD), dolarul taiwanez (TWD), dolarul american (USD), euro (EUR).

 

Partea 12

Lista valutelor strâns corelate cu dolarul din Hong Kong (HKD)

Dirhamul din Emiratele Arabe (AED), kwanza angoleză (AOA), dolarul canadian (CAD), yuanul renminbi chinezesc (CNY), lira sterlină britanică (GBP), lira libaneză (LBP), pataca din Macao (MOP), solul nou peruvian (PEN), pesoul filipinez (PHP), dolarul din Singapore (SGD), bahtul thailandez (THB), dolarul taiwanez (TWD), dolarul american (USD).

 

Partea 13

Lista valutelor strâns corelate cu kuna croată (HRK)

Lekul albanez (ALL), marca din Bosnia şi Herţegovina (BAM), leva bulgărească (BGN), coroana cehă (CZK), coroana daneză (DKK), lira sterlină britanică (GBP), dirhamul marocan (MAD), leul românesc (RON), dolarul din Singapore (SGD), euro (EUR).

 

Partea 14

Lista valutelor strâns corelate cu wonul sud-coreean (KRW)

Solul nou peruvian (PEN), pesoul filipinez (PHP), dolarul din Singapore (SGD), dolarul taiwanez (TWD).

 

Partea 15

Lista valutelor strâns corelate cu lira libaneză (LBP)

Dirhamul din Emiratele Arabe (AED), kwanza angoleză (AOA), yuanul renminbi chinezesc (CNY), lira sterlină britanică (GBP), dolarul din Hong Kong (HKD), pataca din Macao (MOP), solul nou peruvian (PEN), pesoul filipinez (PHP), dolarul din Singapore (SGD), bahtul thailandez (THB), dolarul taiwanez (TWD), dolarul american (USD).

 

Partea 16

Lista valutelor strâns corelate cu dirhamul marocan (MAD)

Lekul albanez (ALL), marca din Bosnia şi Herţegovina (BAM), leva bulgărească (BGN), coroana cehă (CZK), coroana daneză (DKK), lira sterlină britanică (GBP), kuna croată (HRK), leul românesc (RON), dolarul din Singapore (SGD), bahtul thailandez (THB), dolarul taiwanez (TWD), euro (EUR).

 

Partea 17

Lista valutelor strâns corelate cu pataca din Macao (MOP)

Dirhamul din Emiratele Arabe (AED), kwanza angoleză (AOA), dolarul canadian (CAD), yuanul renminbi chinezesc (CNY), lira sterlină britanică (GBP), dolarul din Hong Kong (HKD), lira libaneză (LBP), solul nou peruvian (PEN), pesoul filipinez (PHP), dolarul din Singapore (SGD), bahtul thailandez (THB), dolarul taiwanez (TWD), dolarul american (USD).

 

Partea 18

Lista valutelor strâns corelate cu solul nou peruvian (PEN)

Dirhamul din Emiratele Arabe (AED), kwanza angoleză (AOA), yuanul renminbi chinezesc (CNY), dolarul din Hong Kong (HKD), wonul sud-coreean (KRW), lira libaneză (LBP), pataca din Macao (MOP), pesoul filipinez (PHP), dolarul din Singapore (SGD), bahtul thailandez (THB), dolarul taiwanez (TWD), dolarul american (USD).

 

Partea 19

Lista valutelor strâns corelate cu pesoul filipinez (PHP)

Dirhamul din Emiratele Arabe (AED), kwanza angoleză (AOA), yuanul renminbi chinezesc (CNY), dolarul din Hong Kong (HKD), wonul sud-coreean (KRW), lira libaneză (LBP), pataca din Macao (MOP), ringgitul malaysian (MYR), solul nou peruvian (PEN), dolarul din Singapore (SGD), bahtul thailandez (THB), dolarul taiwanez (TWD), dolarul american (USD).

 

Partea 20

Lista valutelor strâns corelate cu leul românesc (RON)

Lekul albanez (ALL), marca din Bosnia şi Herţegovina (BAM), leva bulgărească (BGN), coroana cehă (CZK), coroana daneză (DKK), kuna croată (HRK), dirhamul marocan (MAD), euro (EUR).

 

Partea 21

Lista valutelor strâns corelate cu dolarul din Singapore (SGD)

Dirhamul din Emiratele Arabe (AED), kwanza angoleză (AOA), dolarul canadian (CAD), yuanul renminbi chinezesc (CNY), coroana daneză (DKK), lira sterlină britanică (GBP), dolarul din Hong Kong (HKD), kuna croată (HRK), wonul sud-coreean (KRW), lira libaneză (LBP), dirhamul marocan (MAD), pataca din Macao (MOP), ringgitul malaysian (MYR), solul nou peruvian (PEN), pesoul filipinez (PHP), bahtul thailandez (THB), dolarul taiwanez (TWD), dolarul american (USD).

 

Partea 22

Lista valutelor strâns corelate cu bahtul thailandez (THB)

Dirhamul din Emiratele Arabe (AED), kwanza angoleză (AOA), yuanul renminbi chinezesc (CNY), dolarul din Hong Kong (HKD), lira libaneză (LBP), dirhamul marocan (MAD), pataca din Macao (MOP), solul nou peruvian (PEN), pesoul filipinez (PHP), dolarul din Singapore (SGD), dolarul taiwanez (TWD), dolarul american (USD).

 

Partea 23

Lista valutelor strâns corelate cu dolarul taiwanez (TWD)

Dirhamul din Emiratele Arabe (AED), kwanza angoleză (AOA), dolarul canadian (CAD), yuanul renminbi chinezesc (CNY), lira sterlină britanică (GBP), dolarul din Hong Kong (HKD), wonul sud-coreean (KRW), lira libaneză (LBP), dirhamul marocan (MAD), pataca din Macao (MOP), ringgitul malaysian (MYR), solul nou peruvian (PEN), pesoul filipinez (PHP), dolarul din Singapore (SGD), bahtul thailandez (THB), dolarul american (USD).

 

Partea 24

Lista valutelor strâns corelate cu dolarul american (USD)

Dirhamul din Emiratele Arabe (AED), kwanza angoleză (AOA), dolarul canadian (CAD), yuanul renminbi chinezesc (CNY), lira sterlină britanică (GBP), dolarul din Hong Kong (HKD), lira libaneză (LBP), pataca din Macao (MOP), solul nou peruvian (PEN), pesoul filipinez (PHP), dolarul din Singapore (SGD), bahtul thailandez (THB), dolarul taiwanez (TWD).