L E G E

pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal*

nr. 1056-XIV  din  16.06.2000

Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova, ediţie specială din 08.02.2007

Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova, ediţie specială din 25.03.2005

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.127-129/886 din 12.10.2000

* * *

Parlamentul prin prezenta lege organică adoptă titlul VI din Codul fiscal.

Articolul 1. Intrarea în vigoare

Titlul VI din Codul fiscal intră în vigoare la 1 ianuarie 2001.

Articolul 2. Abrogarea

La data intrării în vigoare a titlului VI din Codul fiscal se abrogă Legea nr.1245-XII din 22 decembrie 1992 privind impozitul funciar şi modul de impozitare.

Articolul 3. Modificarea actelor normative

Guvernul, în termen de 2 luni:

a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu titlul VI din Codul fiscal;

b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu titlul VI din Codul fiscal;

c) va asigura revizuirea şi abrogarea de către ministere şi departamente a actelor lor normative care contravin titlului VI din Codul fiscal.

Articolul 4. Dispoziţii finale şi tranzitorii

(1) Obligaţiile fiscale privind impozitul funciar şi impozitul pe bunurile imobiliare, apărute pînă la 1 ianuarie 2001, se reglementează conform legislaţiei în vigoare la momentul apariţiei acestor obligaţii fiscale.

(2) Pînă la 1 ianuarie 2019, prin derogare de la prevederile Codului fiscal, aplicarea impozitului funciar şi impozitului pe bunurile imobiliare se reglementează conform prevederilor alin.(4)-(11) din prezentul articol şi ale anexelor nr.1 şi nr.2 la prezenta lege.

(3) Prevederile alin.(2) nu se extind asupra:

a) bunurilor imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale, terenuri aferente acestor bunuri) din municipii şi oraşe, inclusiv din localităţile aflate în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor) – începînd cu 1 ianuarie 2007;

a¹) bunurilor imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale, terenuri aferente acestor bunuri) din satele (comunele) municipiilor Chişinău şi Bălţi – începînd cu 1 ianuarie 2012;

b) garajelor şi terenurilor pe care acestea sînt amplasate, loturilor întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele; bunurilor imobiliare cu altă destinaţie decît cea locativă sau agricolă – începînd cu 1 ianuarie 2010;

c) terenurilor agricole cu construcţii amplasate pe ele – începînd cu 1 ianuarie 2012.

Începînd cu datele prevăzute la prezentul alineat, impozitarea bunurilor respective se efectuează în conformitate cu prevederile Codului fiscal;

d) altor bunuri imobiliare evaluate de organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate – începînd cu 1 ianuarie 2017.

(3¹) Bunurile imobiliare prevăzute la art.280 din Codul fiscal, care nu au fost evaluate de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate se impozitează în baza prevederilor prezentei legi.

(4) Cotele concrete ale impozitului funciar şi impozitului pe bunurile imobiliare se stabilesc anual de către autorităţile reprezentative ale administraţiei publice locale la aprobarea bugetelor respective, în limitele (inclusiv limitele maxime) specificate în anexele nr.1 şi nr.2 la prezenta lege, însă nu mai mici decît 50% din cota maximă.

(5) Costul bunurilor imobiliare impozabile se determină după cum urmează:

– în cazul persoanelor juridice şi persoanelor fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, persoanelor care desfăşoară activitate profesională în sectorul justiţiei – în baza documentelor contabile;

– în cazul persoanelor fizice care nu sînt înregistrate în calitate de întreprinzător – în baza documentelor care se păstrează în arhivele organelor cadastrale şi/sau conform valorii de inventariere apreciate de către comisiile de specialitate formate în cadrul primăriilor.

(6) Subiecţi ai impunerii cu impozit funciar şi/sau impozit pe bunurile imobiliare sînt persoanele specificate la art.277 din Codul fiscal, ţinînd cont de prevederile art.283 şi 284 din Codul fiscal şi ale anexei nr.2 la prezenta lege (în ce priveşte impozitul pe bunurile imobiliare).

(7) Impozitul funciar se determină prin înmulţirea cotei concrete a impozitului la numărul de grad-hectare, hectare sau la suprafaţa terenului ce aparţine persoanei juridice sau persoanei fizice, se calculează şi se achită după cum urmează:

a) persoanele juridice şi persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), calculează de sine stătător suma anuală a impozitului funciar şi pînă la 25 iulie a anului fiscal în curs prezintă inspectoratelor fiscale teritoriale calculul impozitului funciar. Pentru terenurile dobîndite după 1 iulie a perioadei fiscale respective, calculul menţionat se prezintă nu mai tîrziu de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune. Calculul impozitului funciar se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în condiţiile stipulate la art.187 alin.(2¹) din Codul fiscal;

b) pentru persoanele fizice, altele decît cele specificate la lit.a), precum şi pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier) calcularea sumei anuale a impozitului funciar şi întocmirea avizelor de plată a impozitului se efectuează, conform instrucţiunii aprobate de Guvern, de către serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale primăriilor cu participarea inspectoratelor fiscale teritoriale. Avizele de plată a impozitului funciar se înmînează subiecţilor impunerii cel tîrziu cu 60 de zile pînă la expirarea primului termen de plată a impozitului stabilit la lit.c) din prezentul alineat, iar în cazul terenurilor dobîndite după 30 iunie a anului fiscal în curs – cel tîrziu pînă la 1 februarie a anului următor anului fiscal de gestiune;

c) persoanele specificate la lit.a) şi b) din prezentul alineat achită impozitul funciar în bugetul unităţii administrativ-teritoriale respective, în părţi egale, cel tîrziu la 15 august şi 15 octombrie a anului fiscal în curs, iar în cazul achitării sumei integrale a impozitului funciar pentru anul fiscal în curs pînă la data de 30 iunie a anului respectiv, aceste persoane beneficiază de dreptul la o reducere cu 15% a sumei impozitului ce urmează a fi achitat. Avizele de plată a impozitului funciar, înmînate subiecţilor impunerii, se întocmesc ţinîndu-se cont de acest drept. Pentru terenurile dobîndite după data de 1 iulie a anului fiscal în curs, achitarea se efectuează nu mai tîrziu de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune;

d) prevederile lit.a) şi b) nu se extind asupra întreprinzătorilor individuali al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi, care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A. şi care prezintă, în termen de pînă la 25 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, o dare de seamă fiscală unificată, cu achitarea impozitului în acelaşi termen.

[Alin.(8) art.4 abrogat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

(9) Impozitul pe bunurile imobiliare se determină prin înmulţirea valorii bunurilor imobiliare impozabile la cota concretă a impozitului, se calculează şi se achită după cum urmează:

a) persoanele juridice şi persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător calculează de sine stătător suma anuală a impozitului pe bunurile imobiliare, pornind de la valoarea contabilă a bunurilor imobiliare conform situaţiei din 1 ianuarie a anului fiscal în curs, iar în cazul bunurilor imobiliare dobîndite în cursul anului, inclusiv în cazul bunurilor imobiliare la care se schimbă subiectul impunerii în cursul anului – conform valorii contabile de la data dobîndirii acestora. Pentru bunurile imobiliare existente şi/sau dobîndite pînă la 30 iunie a anului fiscal în curs, persoanele juridice şi persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător prezintă organelor fiscale teritoriale calculul impozitului pe bunurile imobiliare pînă la data de 25 iulie inclusiv a perioadei fiscale respective, cu achitarea impozitului în două părţi egale – cel tîrziu pînă la 15 august şi, respectiv, 15 octombrie. Pentru bunurile imobiliare dobîndite după 30 iunie a anului fiscal în curs, persoanele juridice şi persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător prezintă organelor fiscale teritoriale calculul impozitului pe bunurile imobiliare pînă la 25 martie a anului următor anului fiscal în curs, cu achitarea impozitului în acelaşi termen. Calculul impozitului pe bunurile imobiliare se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în condiţiile stipulate la art.187 alin.(2¹) din Codul fiscal;

b) pentru persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător calcularea sumei anuale a impozitului pe bunurile imobiliare şi perfectarea avizelor de plată a impozitului se efectuează, conform instrucţiunii aprobate de Guvern, de către serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale primăriilor cu participarea organelor fiscale teritoriale. Avizele de plată a impozitului pe bunurile imobiliare se înmînează subiectului impunerii cel tîrziu cu 60 de zile pînă la expirarea primului termen de plată a impozitului. Persoanele menţionate achită impozitul pe bunurile imobiliare în bugetul unităţii administrativ-teritoriale respective, în părţi egale, cel tîrziu la 15 august şi 15 octombrie a anului fiscal în curs, iar în cazul achitării de către aceste persoane a sumei integrale a impozitului pentru anul fiscal în curs pînă la 30 iunie a anului respectiv, ele beneficiază de dreptul la o reducere cu 15% a sumei impozitului ce urmează a fi achitat. Avizele de plată a impozitului pe bunurile imobiliare, înmînate subiecţilor impunerii, se întocmesc ţinîndu-se cont de acest drept. Pentru bunurile imobiliare dobîndite după 1 iulie a anului fiscal în curs, achitarea se efectuează nu mai tîrziu de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune. În cazul bunurilor dobîndite după 30 iunie a anului fiscal în curs, avizele de plată se înmînează subiecţilor impunerii cel tîrziu pînă la 1 februarie a anului următor anului fiscal de gestiune;

c) prevederile lit.a) şi b) nu se extind asupra întreprinzătorului individual, gospodăriei ţărăneşti (de fermier) al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi, care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A. şi care prezintă, în termen de pînă la 25 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, o dare de seamă fiscală unificată, cu achitarea impozitului în acelaşi termen.

(10) Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi persoanele fizice care au bunuri imobiliare, inclusiv terenuri, amplasate în afara unităţii administrativ-teritoriale în care se află reşedinţa de bază, transferă impozitul pe bunurile imobiliare şi impozitul funciar, calculate pentru aceste bunuri şi terenuri, integral la bugetele satelor (comunelor), oraşelor sau municipiilor, la locul de amplasare a bunurilor imobiliare şi a terenurilor.

[Alin.(11) art.4 abrogat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

(11¹) Prin derogare de la prevederile art.282 alin.(2) din Codul fiscal, în anul 2007, contribuabilii din oraşe şi municipii, inclusiv din localităţile aflate în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor), – subiecţi ai impunerii cu impozitul pe bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale) – vor beneficia de dreptul la reducerea specificată la alin.(2) din articolul menţionat în cazul achitării sumei integrale a acestui impozit pînă la 15 august 2007.

(12) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepţia alineatelor alineatelor (1), (2), (4) – (11) din prezentul articol, care se pun în aplicare la data intrării în vigoare a titlului VI din Codul fiscal.

[Art.4 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Art.4 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Art.4 modificat prin Legea nr.64 din 11.04.2014, în vigoare 09.07.2014]

[Art.4 modificat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]

[Art.4 modificat prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

[Art.4 modificat prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

[Art.4 completat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 01.01.2012]

[Art.4 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2012]

[Art.4 modificat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 04.04.2011]

[Art.4 completat prin Legea nr.128 din 18.06.2010, în vigoare 01.01.2010]

[Art.4 modificat prin Legea nr.108-XVI din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Art.4 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

[Art.4 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.4 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 10.08.2007]

[Art.4 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

[Art.4 completat prin Legea nr.144-XVI din 22.06.2007, în vigoare 06.07.2007]

[Art.4 completat prin Legea nr.82-XVI din 29.03.2007, în vigoare 04.05.2007]

Anexa nr.1

Obiectele impunerii şi cotele maxime ale impozitului funciar

1. Terenurile cu destinaţie agricolă:

a) toate terenurile, altele decît cele destinate fîneţelor şi păşunilor:

- care au indici cadastrali – 1,5 lei pentru 1 grad-hectar;

- care nu au indici cadastrali – 110 lei pentru 1 hectar;

b) terenurile destinate fîneţelor şi păşunilor:

- care au indici cadastrali – 0,75 lei pentru 1 grad-hectar;

- care nu au indici cadastrali – 55 lei pentru 1 hectar;

c) terenurile ocupate de obiecte acvatice (iazuri, lacuri etc.) – 115 lei pentru 1 hectar de suprafaţă acvatică.

2. Terenurile din intravilan:

a) terenurile pe care sînt amplasate fondul de locuinţe, loturile de pe lîngă domiciliu (inclusiv terenurile atribuite de către autoritatea administraţiei publice locale ca loturi de pe lîngă domiciliu şi distribuite în extravilan, din cauza insuficienţei de terenuri în intravilan):

- în localităţile rurale – 1 leu pentru 100 m²;

a¹) terenurile atribuite de către autoritatea administraţiei publice locale ca loturi de pe lîngă domiciliu şi distribuite în extravilan din cauza insuficienţei de terenuri în intravilan, neevaluate de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate:

- în oraşe – 2 lei pentru 100 m²;

- în municipiile Chişinău şi Bălţi – 10 lei pentru 100 m²;

- în celelalte municipii şi în oraşele-reşedinţă – 4 lei pentru 100 m²;

b) terenurile destinate întreprinderilor agricole, alte terenuri neevaluate de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate:

- în oraşe şi în localităţile rurale – 10 lei pentru 100 m²;

- în municipiile Chişinău şi Bălţi – 30 lei pentru 100 m²;

- în celelalte municipii şi în oraşele-reşedinţă – 10 lei pentru 100 m².

3. Terenurile din extravilan, altele decît cele specificate la pct.5, neevaluate de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate – 70 lei pentru 1 hectar.

[Pct.3 introdus prin Legea nr.128 din 18.06.2010, în vigoare 01.01.2010]

[Pct.3 abrogat prin Legea nr.108-XVI din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Pct.4 abrogat prin Legea nr.108-XVI din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

5. Terenurile din extravilan pe care sînt amplasate clădiri şi construcţii, carierele şi pămînturile distruse în urma activităţii de producţie, neevaluate de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate – 350 lei pentru 1 hectar.r.

[Anexa nr.1 modificată prin Legea nr.128 din 18.06.2010, în vigoare 01.01.2010]

[Anexa nr.1 modificată prin Legea nr.108-XVI din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Anexa nr.2

Subiecţii impunerii, obiectele impunerii, baza impozabilă (costul)

şi cotele maxime ale impozitului pe bunurile imobiliare

1. Impozitul pe clădirile şi construcţiile cu destinaţie agricolă, precum şi pe alte bunuri imobiliare, neevaluate de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate, se stabileşte după cum urmează:

- pentru persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător – 0,1 la sută din valoarea contabilă a bunurilor imobiliare pe perioada fiscală;

- pentru persoanele fizice, altele decît cele specificate la prima liniuţă – 0,1 la sută din costul bunurilor imobiliare.

[Pct.1 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

1¹. Impozitul pe bunurile imobiliare cu altă destinaţie decît cea locativă sau agricolă, inclusiv exceptînd garajele şi terenurile pe care acestea sînt amplasate şi loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele, neevaluate de către organele cadastrale teritoriale conform valorii estimate, se stabileşte după cum urmează:

– pentru persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător – 0,3 la sută din valoarea contabilă a bunurilor imobiliare pe perioada fiscală;

– pentru persoanele fizice altele decît cele specificate la prima liniuţă – 0,3 la sută din costul bunurilor imobiliare.

[Pct.1¹ introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

2. Impozitul pe bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale) din localităţile rurale se stabileşte după cum urmează:

- pentru persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător – 0,1 la sută din valoarea contabilă a bunurilor imobiliare pe perioada fiscală;

- pentru persoanele fizice, altele decît cele specificate la prima liniuţă – 0,1 la sută din costul bunurilor imobiliare.

[Pct.2 modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[Pct.2¹ abrogat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

3. În cazurile în care suprafaţa totală a locuinţelor şi a construcţiilor principale ale persoanelor fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, înregistrate cu drept de proprietate, depăşeşte 100 m² inclusiv, cotele concrete stabilite ale impozitului pe bunurile imobiliare se majorează în funcţie de suprafaţa totală, după cum urmează:

- de la 100 la 150 m² inclusiv – de 1,5 ori;

- de la 150 la 200 m² inclusiv – de 2 ori;

- de la 200 la 300 m² inclusiv – de 10 ori;

- peste 300 m² – de 15 ori.

Construcţie principală – construcţie înregistrată cu drept de proprietate a persoanei fizice, care are destinaţie de locuinţă şi nu este antrenată în activitatea de întreprinzător.

[Anexa nr.2 modificată prin Legea nr.128 din 18.06.2010, în vigoare 01.01.2010]

[Anexa nr.2 modificată prin Legea nr.108-XVI din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

[Anexa nr.2 modificată prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

_______________________________

* Republicată în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1546-XIII din 25.02.1998 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.26-27, art.176.

Modificată şi completată prin Legile Republicii Moldova:

1) Legea nr.408-XV din 26.07.2001 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.1-3, art.4;

2) Legea nr.1163-XV din 27.06.2002 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.100-101, art.747;

3) Legea nr.1440-XV din 08.11.2002 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.178-181, art.1354;

4) Legea nr.501-XV din 11.12.2003 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.6-12, art.54;

5) Legea nr.293-XV din 28.07.2004 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.132-137, art.724;

6) Legea nr.35-XVI din 15.04.2005 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.67-68, art.263;

7) Legea nr.261-XVI din 27.10.2005 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.157-160, art.782;

8) Legea nr.353-XVI din 22.12.2005 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.176-181, art.879;

9) Legea nr.268-XVI din 28.07.2006 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.142-145, art.702;

10) Legea nr.448-XVI din 28.12.2006 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.203-206, art.1001;

11) Legea nr.428-XVI din 27.12.2006 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.10-12, art.23.