D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.89g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.409 din 7 iunie 2017

nr. 77  din  09.07.2018

Monitorul Oficial nr.424-429/160 din 16.11.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 25 iunie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 9 iulie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a punctelor 39, 69 şi 70 din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017, ridicată de către dl Vitalie Bîzgu, parte în dosarul nr.3a-602/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe 25 iunie 2018, de către un colegiu civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Curţii de Apel Chişinău se află apelul declarat de către dl Vitalie Bîzgu împotriva hotărârii judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din 12 februarie 2018, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată a acestuia împotriva Inspectoratului General de Poliţie al MAI.

4. În cadrul şedinţei de judecată din 7 iunie 2018, dl Vitalie Bîzgu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a punctelor 39, 69 şi 70 din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017.

5. Prin încheierea din aceeaşi dată, Curtea de Apel Chişinău a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

„[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

7. Prevederile relevante ale Statutului disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017, sunt următoarele:

„39. Se consideră abatere disciplinară fapta (acţiune sau inacţiune) funcţionarului săvârşită cu vinovăţie prin care au fost încălcate prevederile prezentului Statut disciplinar, ale actelor normative în vigoare, restrângerile, interdicţiile şi incompatibilităţile statuate de legislaţia în vigoare, ordinele şi dispoziţiile superiorilor, regulamentul intern sub a căror incidenţă se înscrie specificul funcţiei, precum şi cerinţele fişei postului deţinut.

[...]

69. Funcţionarul care urmează a fi audiat în cadrul anchetei de serviciu este în drept:

1) să solicite înlăturarea persoanei care efectuează ancheta de serviciu, la apariţia temeiurilor prevăzute în pct.57 al prezentului Statut disciplinar;

2) să prezinte persoanei care efectuează ancheta de serviciu probele pe care le consideră necesare, în vederea demonstrării nevinovăţiei sale sau care pot influenţa la aplicarea unei sancţiuni disciplinare mai blânde;

3) să conteste acţiunile persoanei care efectuează ancheta de serviciu şi deciziile adoptate în cadrul acesteia la conducătorul subdiviziunii care a dispus efectuarea anchetei de serviciu, iar, după caz, la conducătorul ierarhic superior.

70. La finalizarea anchetei de serviciu, persoana sancţionată disciplinar, în baza unei cereri scrise înaintate pe numele persoanei care a dispus desfăşurarea anchetei de serviciu, este în drept să ia cunoştinţă de ordinul şi materialele anchetei, cu respectarea legislaţiei privind secretul de stat şi protecţia datelor cu caracter personal. Cererea se anexează la materiale anchetei de serviciu.

[...]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia menţionează că prevederile criticate contravin cerinţelor de calitate a legii şi că, nefiind clare, sunt aplicate de către funcţionarul care efectuează ancheta de serviciu în mod discreţionar.

9. De asemenea, autorul menţionează că punctele 39, 69 şi 70 din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne încalcă dreptul la un proces echitabil al angajaţilor din poliţie atunci când este efectuată ancheta de serviciu.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a Statutului disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl Vitalie Bîzgu, parte în dosarul nr.3a-602/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Sesizarea este formulată de către un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

13. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie punctele 39, 69 şi 70 din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017, care definesc noţiunea de abatere disciplinară şi reglementează drepturile funcţionarului audiat în cadrul anchetei de serviciu.

14. Curtea observă că autorul excepţiei pretinde că dispoziţiile legale contestate nu sunt clare şi contravin principiilor unui proces echitabil.

15. Curtea subliniază că, potrivit articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată şi să descrie obiectul şi circumstanţele pe care subiectul îşi bazează cerinţele.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta nu este motivată, iar autorul acesteia este nemulţumit, în realitate, de modul în care au fost aplicate dispoziţiile punctelor 39, 69 şi 70 din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne de către persoana care a efectuat ancheta de serviciu şi conducătorul subdiviziunii care a dispus iniţierea acesteia.

17. Curtea reţine că raporturile juridice de muncă trebuie să se desfăşoare într-un cadru legal, pentru a fi respectate drepturile şi îndatoririle, precum şi interesele legitime ale ambelor părţi. În acest cadru, cercetarea disciplinară prealabilă aplicării sancţiunii contribuie în mare măsură la prevenirea unor măsuri abuzive, nelegale sau nefondate, dispuse de angajator, profitând de situaţia sa dominantă.

18. Cu privire la câmpul de aplicare al principiilor unui proces echitabil, Curtea aminteşte că prin hotărârea din 23 iunie 1981, pronunţată în cauza Le Compte, Van Leuven şi De Meyere v. Belgia, §51, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că procedurile disciplinare intră sub incidenţa articolului 6 §1 din Convenţie în materie de echitate a procesului şi de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială.

19. Totodată, Curtea Europeană a menţionat că, atunci când autorităţile publice învestite cu atribuţii de cercetare a abaterilor disciplinare şi de sancţionare a acestora nu îndeplinesc exigenţele unei instanţe independente şi imparţiale, legislaţia statului trebuie să permită accesul la o instanţă judecătorească care prezintă toate garanţiile prevăzute de articolul 6 din Convenţie (Frankowicz v. Polonia, 16 decembrie 2008, §60, şi Chaudet v. Franţa, 29 octombrie 2009, §36).

20. Curtea Europeană a arătat în cauza De Geouffre de la Pradelle v. Franţa (16 decembrie 1992, §34) faptul că este necesar ca legislaţia naţională să asigure fiecărei persoane „o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act ce constituie o ingerinţă în drepturile sale”.

21. Astfel, Curtea menţionează că, potrivit cadrului legal existent, actul de aplicare a unei sancţiuni disciplinare nu este exclus de la controlul judecătoresc. La sesizarea părţii interesate, instanţa de judecată trebuie să se pronunţe cu privire la legalitatea sancţiunii aplicate.

22. De asemenea, Curtea constată că, potrivit punctului 101 din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, funcţionarul sancţionat este în drept să conteste legalitatea ordinului de aplicare a sancţiunii disciplinare la instanţa competentă de contencios administrativ, în condiţiile legii. Aceste dispoziţii ale legii reprezintă o reiterare a prevederilor constituţionale ale articolului 53, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

23. Totodată, Curtea menţionează că eventualele greşeli de aplicare a legii pe parcursul desfăşurării anchetei de serviciu nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de către Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată, care are prerogativa de a interpreta faptele care constituie abateri disciplinare şi de a analiza în mod efectiv sancţiunea contestată cu respectarea garanţiilor dreptului la un proces echitabil.

24. Din analiza conţinutului normativ al dispoziţiilor punctelor 39, 69 şi 70 din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special, Curtea reţine că aceste texte prevăd ce fapte săvârşite de funcţionarul public cu statut special constituie abateri disciplinare şi ce drepturi are acesta în cadrul anchetei de serviciu. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a acestor prevederi, formulată din perspectiva unei lipse de claritate şi previzibilitate, Curtea constată că aceasta este nefondată.

25. În cauza de faţă, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate prevăd suficient de clar că faptele (acţiune sau inacţiune ale) funcţionarului săvârşite cu vinovăţie, prin care au fost încălcate prevederile Statutului disciplinar, ale actelor normative în vigoare, restrângerile, interdicţiile şi incompatibilităţile stabilite de legislaţia în vigoare, ordinele şi dispoziţiile superiorilor, regulamentul intern, sub a căror incidenţă se înscrie specificul funcţiei, precum şi cerinţele fişei postului deţinut constituie abateri disciplinare, că funcţionarul public cu statut special are anumite drepturi în cadrul anchetei de serviciu şi că la finalizarea anchetei de serviciu, persoana sancţionată disciplinar, în baza unei cereri scrise, înaintate pe numele persoanei care a dispus desfăşurarea anchetei de serviciu, este în drept să ia cunoştinţă de ordinul şi materialele anchetei.

26. Astfel, Curtea menţionează că prevederile legale criticate au un conţinut normativ clar şi precis pentru a putea fi aplicate şi oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora - în cazul de faţă, funcţionarul public cu statut special - să înţeleagă sensul lor, să îşi adapteze conduita şi să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare.

27. Prin urmare, Curtea reţine că legislaţia în vigoare prevede suficiente garanţii jurisdicţionale împotriva arbitrarului unei autorităţi publice, care are competenţa de a cerceta abaterile disciplinare, prin reglementarea posibilităţii contestării actului de aplicare a unei sancţiuni disciplinare, şi constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a punctelor 39, 69 şi 70 din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017, ridicată de către dl Vitalie Bîzgu, parte în dosarul nr.3a-602/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.