H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Metodologiei privind controlul de stat asupra

activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor în domeniile

de control ale Inspectoratului de Stat al Muncii

 

nr. 894  din  12.09.2018

 

Monitorul Oficial nr.358-364/955 din 21.09.2018

 

* * *

În temeiul art.16 alin.(2) din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.181-184, art.595), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Metodologia privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor în domeniile de control ale Inspectoratului de Stat al Muncii (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

3. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr.375/2014 cu privire la aprobarea Metodologiei de planificare a controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei criteriilor de risc pentru domeniul de control efectuat de către Inspectoratul de Stat al Muncii (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.142-146, art.424).

4. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării.

 

 

Aprobată

prin Hotărîrea Guvernului

nr.894 din 12 septembrie 2018

 

METODOLOGIA

privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător

în baza analizei riscurilor în domeniile de control ale

Inspectoratului de Stat al Muncii

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Metodologia privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor în domeniile de control ale Inspectoratului de Stat al Muncii (în continuare – Metodologie) este elaborată potrivit Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi în conformitate cu Metodologia generală privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.379/2018.

2. La baza Metodologiei stau criterii de risc relevante domeniilor de control ale Inspectoratului de Stat al Muncii (în continuare – Inspectorat), cu acordarea punctajului corespunzător după o scară prestabilită şi raportarea acestuia la ponderea fiecărui criteriu de risc, în funcţie de relevanţa lui pentru nivelul general de risc. Aplicarea punctajelor aferente fiecărui criteriu se efectuează pentru fiecare persoană/unitate supusă controlului şi este urmată de elaborarea unui clasament în funcţie de punctajul obţinut, în corespundere cu nivelul individual de risc estimat. Analiza riscurilor se utilizează pentru alegerea acţiunilor adecvate dintre mai multe acţiuni posibile.

3. Nivelul de risc estimat pentru fiecare persoană/unitate supusă controlului determină nivelul frecvenţei şi intensităţii acţiunilor de control ce se aplică acesteia.

4. Analiza riscurilor în baza criteriilor de risc se aplică în următoarele situaţii:

1) la planificarea anuală a controalelor;

2) la luarea deciziei privind efectuarea unui control inopinat;

3) la identificarea soluţiei optime privind plîngerea depusă la Inspectorat sau informaţiile referitoare la încălcarea legislaţiei care au devenit cunoscute;

4) la elaborarea listelor de verificare şi la stabilirea cerinţelor de reglementare care trebuie incluse în lista de verificare;

5) la planificarea strategică a activităţii de control;

6) în alte situaţii referitoare la decizii în domeniul controlului asupra activităţii de întreprinzător.

Analiza riscurilor în baza criteriilor de risc în situaţiile prevăzute la pct.4 se va realiza în conformitate cu capitolul II.

 

Capitolul II

PLANIFICAREA CONTROALELOR

 

Secţiunea 1

Criteriile de risc

5. Procesul de analiză a riscurilor se bazează pe prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, precum şi pe:

1) datele statistice disponibile;

2) analiza informaţiilor privind riscurile stabilite de Inspectorat sau de instituţii conexe;

3) practicile relevante ale altor state.

6. Criteriul de risc sumează un set de însuşiri ale subiectului şi/sau obiectului pasibil controlului ori de circumstanţe referitoare la raporturile precedente ale persoanei supuse controlului cu Inspectoratul, ale căror existenţă şi intensitate indică probabilitatea cauzării de daune vieţii şi sănătăţii salariaţilor, precum şi a încălcării drepturilor la muncă.

7. Criteriile de risc reflectă probabilitatea apariţiei prejudiciului şi/sau mărimea acestuia.

8. La stabilirea probabilităţii apariţiei prejudiciului se utilizează următoarele criterii de risc generale:

1) durata de la data efectuării ultimului control;

2) numărul de persoane angajate;

3) istoricul conformităţii sau neconformităţii cu prevederile legislaţiei şi cu prescripţiile Inspectoratului.

9. Criteriile de risc stabilite trebuie să respecte următoarele principii:

1) să fie relevante scopului activităţii Inspectoratului;

2) să acopere toate întreprinderile pasibile controlului efectuat de către Inspectorat;

3) să fie bazate pe informaţie certă, veridică şi accesibilă. În primul rînd, se aleg criteriile care acordă posibilitatea de atribuire a gradului de risc unei persoane/unităţi concrete în baza unei informaţii valorice (statistice), care poate fi obţinută, ori de cîte ori este necesar, din surse exterioare care nu ţin nici de activitatea Inspectoratului, nici de datele furnizate direct de unitate;

4) să poată fi ierarhizate conform ponderii şi intensităţii riscului pe care îl reflectă;

5) să fie raportate la caracterul multidimensional al surselor de risc. Este esenţial să nu se suprapună şi să fie alese cele ce ţin de subiect, obiect şi de raporturile anterioare cu organul de control.

10. Criteriile de risc utilizate de Inspectorat sînt următoarele:

1) domeniul de activitate;

2) suma indemnizaţiilor de incapacitate temporară de muncă;

3) durata de la data efectuării ultimului control;

4) numărul de angajaţi;

5) istoricul conformităţii sau neconformităţii cu prevederile legislaţiei şi cu prescripţiile Inspectoratului.

 

Secţiunea a 2-a

Gradarea intensităţii riscului

11. Fiecare criteriu de risc se repartizează pe grade/niveluri de intensitate, punctate conform valorii gradului de risc. Scara valorică este cuprinsă între 1 şi 5, unde 1 reprezintă gradul minim, iar 5 – gradul maxim de risc.

În cazul în care nu există date sau informaţii care să permită aprecierea gradului/nivelului de intensitate/severitate a criteriului de risc în raport cu persoana supusă controlului, se acordă punctajul maxim. După efectuarea primului control cu utilizarea acestui criteriu de risc, organul de control revizuieşte punctajul acordat în funcţie de datele şi informaţiile acumulate în cadrul controlului.

12. În descrierea fiecărui criteriu de risc, acordarea punctelor este urmată de explicarea circumstanţelor pentru fiecare nivel de risc, ceea ce permite identificarea nivelului de risc al fiecărei entităţi/unităţi economice.

13. La acordarea cifrelor valorice se ţine cont de ponderea fiecărui grad/nivel de risc în cadrul criteriului de risc şi de uniformitatea trecerii de la un nivel de risc la altul, astfel încît să fie reflectat un conţinut complet şi relevant al nivelurilor de risc posibile, de la nivelul minim la nivelul maxim de risc.

14. Punctajele vor fi acordate după cum urmează:

1) domeniul de activitate (tabelul 1)

Raţionamentul general: în diferite domenii de activitate se utilizează şi se prestează muncă nedeclarată, se admit restanţe la plata salariilor, se admite neîncheierea contractelor individuale de muncă, nerespectarea timpului de muncă şi a timpului de odihnă, neacordarea garanţiilor şi compensaţiilor, răspunderea materială, disciplina muncii. Astfel, se generează diverse forme de exploatare a muncii (muncă forţată, trafic în scopuri de exploatare prin muncă, sclavie etc.), salarii nedeclarate, prejudiciu realizării drepturilor la protecţie socială, prejudiciu adus bugetului familiei, bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale şi medicale, care se manifestă cu diferită intensitate şi frecvenţă.

 

 

2) suma indemnizaţiilor de incapacitate temporară de muncă (tabelul 2)

Raţionamentul general: cu cît mai mare este suma indemnizaţiilor de incapacitate temporară de muncă stabilită şi declarată de plătitorul de contribuţii, cu atît mai mare este riscul de erori la stabilirea şi calcularea acestora. Respectiv, se atribuie riscul maxim plătitorului de contribuţii cu suma mai mare a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă.

 

 

3) durata de la data efectuării ultimului control (tabelul 3)

Raţionamentul general: cu cît mai mare este perioada în care întreprinzătorul pasibil controlului nu este inspectat, cu atît mai mare este incertitudinea legată de conformarea acestuia cu prevederile actelor normative. Astfel, se atribuie riscul minim întreprinzătorilor controlaţi recent şi riscul maxim întreprinzătorilor care nu au fost supuşi de curînd controlului de stat.

 

 

4) numărul de angajaţi (tabelul 4)

Raţionamentul general: numărul mare de angajaţi presupune multiple scheme de organizare structurală a unităţii. Prezenţa diferitor categorii de angajaţi solicită de la angajator eforturi mari şi diversificate în procesul de organizare a muncii.

 

 

5) istoricul conformităţii sau neconformităţii cu prevederile legislaţiei şi cu prescripţiile organului de control (tabelul 5)

Raţionamentul general: lipsa încălcărilor sau, după caz, caracteristicile neconformităţilor existente la data ultimului control efectuat indică predispunerea antreprenorului la respectarea legii şi, respectiv, riscul scăzut de încălcare a acesteia, pe cînd existenţa încălcărilor şi caracteristicile neconformităţilor existente la data ultimului control efectuat indică un grad de risc înalt.

 

 

Secţiunea a 3-a

Ponderarea criteriilor

15. Ponderea fiecărui criteriu se stabileşte în raport cu toate criteriile selectate, ţinînd cont de importanţa criteriului respectiv pentru domeniul specific de control (tabelul 6). Astfel, aceleaşi criterii pot avea relevanţă şi pondere diferită, în funcţie de domeniul de control.

16. La determinarea ponderii fiecărui criteriu se va ţine cont de:

1) scopul, atribuţiile şi domeniul de activitate al Inspectoratului;

2) influenţa criteriului ales asupra probabilităţii prejudiciului potenţial ce se doreşte a fi evitat şi a mărimii acestuia;

3) multidimensionalitatea surselor de risc, ponderîndu-se corespunzător criteriilor ce ţin de diferite aspecte (subiect, obiect, raporturi anterioare).

17. Ponderea pentru fiecare criteriu de risc se determină în fracţii zecimale, astfel încît ponderea sumată a tuturor criteriilor să constituie o unitate. Acordarea unei ponderi mai mari unui criteriu impune diminuarea ponderii altor criterii.

 

 

18. Ponderea sumată a criteriilor de risc obligatorii nu poate fi mai mică de 0,5, iar fiecare criteriu din totalitatea celor stabilite nu poate avea o pondere mai mică de 0,1.

Este obligatorie revizuirea periodică a ponderilor atribuite fiecărui criteriu de risc, ca urmare a controalelor anterioare, în funcţie de noile date disponibile şi de actualizarea informaţiei colectate. În cazul în care un criteriu îşi pierde în timp din relevanţă, se va scădea consecutiv ponderea acestuia în raport cu celelalte criterii utilizate. Revizuirea trebuie să se efectueze în baza prevederilor pct.5.

 

Secţiunea a 4-a

Aplicarea criteriilor în raport cu persoanele supuse controlului

19. După determinarea criteriilor de risc concrete ce vor fi utilizate şi ponderea lor, criteriile se aplică în raport cu fiecare subiect potenţial al controlului, stabilindu-se media ponderată a gradelor specifice de risc în baza următoarei formule:

 

R_g= (w₁R₁+ w₂R₂+ ∙∙∙ +w_nR_n) x 200

sau

 

 

unde:

R_g – gradul de risc global asociat cu subiectul (unitatea) potenţial al controlului;

R₁, R₂, R_n – criteriile de risc;

w_1, w_2, w_n – ponderea fiecărui criteriu de risc;

R – gradul de risc pentru fiecare criteriu.

20. În urma aplicării formulei stabilite la pct.19, riscul global va avea valori între 200 şi 1000 de puncte, unităţile care obţin 200 de puncte fiind asociate cu cel mai mic risc.

21. Subiecţii controlului sînt clasificaţi în funcţie de punctajul obţinut în urma aplicării formulei, în fruntea clasamentului fiind plasaţi subiecţii care au acumulat punctajul maxim. Aceştia sînt asociaţi cu un risc mai înalt şi urmează a fi supuşi controlului în mod prioritar.

22. În baza clasamentului, Inspectoratul întocmeşte proiectul planului anual al controalelor, pe care îl înregistrează în Registrul de stat al controalelor în modul şi termenul stabilite de Guvern.

23. Clasamentul poate fi utilizat de Inspectorat pentru stabilirea frecvenţei controlului recomandat pentru fiecare unitate. Frecvenţa recomandată va fi utilizată pentru prioritizarea controlului inopinat în cazul în care mai multe unităţi, concomitent, cad sub incidenţa temeiurilor şi condiţiilor stabilite în art.19 din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

24. La sfîrşitul perioadei pentru care s-a făcut planificarea, Inspectoratul elaborează un raport prin care se determină ponderea unităţilor supuse controlului din numărul total şi, în cazul schimbării situaţiei de la data ultimului control efectuat, modifică, după caz, punctajele acordate anterior în baza informaţiei acumulate în urma controlului, pentru actualizarea profilului fiecărei unităţi.

25. Evaluarea riscului pentru obiectul individual se va efectua după fiecare control, cu excepţia verificării suplimentare realizate conform art.28 alin.(9) din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi a controlului la solicitarea directă din partea unităţii supuse controlului. În cazul în care datele colectate în timpul controalelor nu modifică clasamentul riscurilor, clasamentul existent rămîne neschimbat.

Noul clasament calculat se aplică la planificarea controalelor pentru anul următor.

26. Pentru unitatea care nu a mai fost supusă anterior controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător de către Inspectorat, locul în clasament se stabileşte după efectuarea primului control.

Inspectoratul poate solicita acestei unităţi realizarea unei autoevaluări a entităţii şi, pînă la efectuarea primului control, va utiliza datele autoevaluării.

27. Nivelul de risc al unităţii supuse controlului şi/sau al obiectului controlului se introduce în Registrul de stat al controalelor. Nivelul de risc al unităţii supuse controlului şi/sau al obiectului controlului reprezintă informaţie publică şi se plasează pe pagina web a Inspectoratului.

 

Capitolul III

EFECTUAREA CONTROALELOR INOPINATE

ÎN BAZA ANALIZEI RISCURILOR

28. Controalele inopinate se efectuează în baza analizei riscurilor şi doar în cazul existenţei temeiurilor şi respectării condiţiilor prevăzute la art.19 din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător. La analiza riscurilor, Inspectoratul utilizează criterii de risc care permit evaluarea eventualului prejudiciu şi a mărimii acestuia în cazul în care controlul nu s-ar efectua.

29. La stabilirea probabilităţii apariţiei prejudiciului şi a mărimii acestuia se vor utiliza următoarele criterii de risc generale:

1) pentru stabilirea probabilităţii apariţiei prejudiciului:

a) istoricul conformităţii şi neconformităţii persoanei supuse controlului;

b) domeniul activităţii economice;

c) probabilitatea repetării prejudiciului;

d) data ultimului control;

2) pentru stabilirea mărimii prejudiciului:

a) modul în care presupusa neconformitate cu cerinţele legale ar putea genera un prejudiciu;

b) domeniul de activitate economică;

c) mărimea prejudiciului care a fost deja cauzat.

Criteriile de risc indicate la subpct.1) se utilizează în funcţie de specificul domeniului de activitate al unităţii supuse controlului şi aplicabilitatea lor acestui domeniu.

 

Capitolul IV

IDENTIFICAREA SOLUŢIEI OPTIME PRIVIND PLÎNGERILE DEPUSE LA INSPECTORAT

SAU INFORMAŢIILE REFERITOARE LA ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI

ÎN BAZA ANALIZEI RISCURILOR

30. Plîngerile depuse la Inspectorat, precum şi informaţiile privind încălcarea legislaţiei care au devenit cunoscute Inspectoratului se evaluează în baza analizei riscurilor.

Controlul iniţiat în temeiul plîngerilor sau informaţiilor privind încălcarea legislaţiei se efectuează doar cu respectarea prevederilor art.19 din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi a prevederilor prezentei Metodologii.

31. Plîngerile şi informaţiile privind încălcarea legislaţiei pot determina acţiuni mai prompte, cum ar fi efectuarea de controale, care se realizează fără întîrziere, dacă acestea indică asupra unor încălcări grave sau foarte grave, asupra unor situaţii de pericol iminent pentru proprietatea persoanelor, precum şi dacă indică asupra unor posibile încălcări grave sau foarte grave, situaţii care prezintă pericol pentru proprietatea persoanelor.

Pentru plîngerile şi informaţiile cu privire la posibilele încălcări minore care conduc la un prejudiciu minor, Inspectoratul realizează acţiuni mai puţin intruzive sau dispune acţiuni care urmează să se realizeze într-o perioadă ulterioară, cu includerea în următorul control planificat a problemelor formulate în plîngerile depuse sau în informaţiile deţinute.

32. Criteriile de risc generale care pot fi utilizate pentru evaluarea plîngerilor cu privire la încălcarea legislaţiei sînt:

1) compatibilitatea cu domeniul de control al Inspectoratului;

2) conţinutul aparent neîntemeiat;

3) timpul ce a trecut de la identificarea problemei;

4) credibilitatea autorului plîngerii, în cazul în care Inspectoratul a recepţionat o plîngere repetată a aceluiaşi autor, fără a se demonstra veridicitatea reclamaţiilor anterioare;

5) completarea raportului unui incident cu detalii exacte, care permit sau nu determinarea faptului dacă plîngerea este depusă de o persoană reală şi asigură, de asemenea, desfăşurarea unei anchete reuşite.

Criteriile de risc indicate la subpct.1) se utilizează în funcţie de specificul domeniului de activitate al persoanei supuse controlului şi aplicabilitatea lor acestui domeniu.

33. Inspectoratul poate, de asemenea, să evalueze din oficiu alte informaţii cu privire la încălcările legislaţiei care i-au devenit cunoscute din publicaţiile mass-media, de pe reţelele de socializare sau din alte surse. Aceste informaţii se evaluează în temeiul şi în conformitate cu condiţiile şi criteriile de risc indicate la pct.30 şi 32.

34. Inspectoratul decide cu privire la clasificarea plîngerilor şi informaţiilor în baza condiţiilor şi criteriilor de risc indicate la pct.30 şi 32, cu dispunerea motivată a uneia sau a cîtorva dintre următoarele activităţi:

1) refuzul de a efectua un control, cu înregistrarea plîngerii în cabinetul electronic al persoanei supuse controlului din Registrul de stat al controalelor;

2) efectuarea imediată a unui control inopinat, care poate include desfăşurarea unui control la faţa locului;

3) înregistrarea plîngerii în cabinetul electronic al persoanei supuse controlului din Registrul de stat al controalelor, cu notificarea acesteia despre verificarea anumitor aspecte identificate în plîngere în timpul următorului control planificat;

4) transmiterea informaţiilor autorităţii competente, în cazul în care plîngerea nu se încadrează în domeniile de competenţă ale Inspectoratului.

 

Capitolul V

ELABORAREA LISTELOR DE VERIFICARE

ŞI STABILIREA CERINŢELOR DE REGLEMENTARE

CARE TREBUIE INCLUSE ÎN LISTA DE VERIFICARE

35. Desfăşurarea controalelor are loc doar în baza şi în limitele listei de verificare aplicabile pentru domeniul, tipul şi obiectul de control în cauză. Listele de verificare au ca scop optimizarea timpului şi a eforturilor necesare pentru desfăşurarea controlului, asigurînd orientarea procesului de control spre aspectele legate de riscurile cele mai semnificative.

36. Elaborarea listelor de verificare se face pornind de la criteriile de risc stabilite în metodologia sectorială. În conţinutul listelor de verificare se urmăreşte reflectarea respectării cerinţelor legale orientate spre înlăturarea şi/sau diminuarea efectivă şi oportună a riscurilor pentru mediu, sănătatea, viaţa şi proprietatea persoanelor care sînt prevăzute pentru domeniul de activitate respectiv.

37. În procesul de elaborare a listei de verificare, fiecare cerinţă legală referitoare la domeniul specific de activitate se evaluează pentru a determina modul în care nerespectarea acesteia poate cauza apariţia unui prejudiciu şi potenţiala mărime a acestuia.

38. Cerinţa legală se include în lista de verificare dacă:

1) nerespectarea acesteia:

a) creează pericol iminent, dar nu imediat pentru mediu, viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanei controlate şi/sau angajaţilor acesteia ori creează pericol iminent, dar nu imediat pentru societate, care, dacă nu este înlăturat în termenul indicat, va deveni imediat;

b) creează pericol iminent şi imediat pentru mediu, viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanei controlate şi/sau angajaţilor acesteia ori creează pericol iminent şi imediat pentru societate;

2) abordează aspectele majore relevante pentru reducerea riscurilor şi prevenirea daunelor.

39. Listele de verificare se întocmesc şi se aprobă conform regulilor aprobate de Guvern. Listele de verificare în domeniul raporturilor de muncă aprobate se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, pe pagina web a Inspectoratului şi în Registrul de stat al controalelor.

 

Capitolul VI

PLANIFICAREA STRATEGICĂ A ACTIVITĂŢII

DE CONTROL A INSPECTORATULUI

40. Inspectoratul realizează planificarea strategică a activităţii de control prin utilizarea analizei riscurilor, în scopul determinării domeniilor strategice pe care urmează să se concentreze activitatea sa de control. Domeniile strategice pot viza tipuri specifice de activităţi economice, probleme de reglementare specifice sau transversale, pericole noi într-un anumit domeniu. Domeniile strategice pot avea dimensiune locală sau regională.

41. Domeniile strategice ale Inspectoratului în asigurarea respectării dispoziţiilor actelor normative în domeniul raporturilor de muncă sînt:

1) legalizarea modului de încadrare în muncă, perfectarea contractelor individuale de muncă pentru minimizarea practicii de achitare a salariului „în plic” şi diminuarea fenomenului „muncii nedeclarate”;

2) corectitudinea stabilirii salariului de bază şi lichidarea restanţelor la plata salariilor;

3) corectitudinea stabilirii, a calculului şi a plăţii indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă;

4) respectarea duratei normale a timpului de muncă.

42. Selectarea domeniilor strategice permite distribuirea eficientă a resurselor interne pentru efectuarea controalelor, furnizarea de consultanţă persoanelor supuse controlului, precum şi stabilirea unui echilibru între controalele efectuate şi furnizarea de consultanţă pentru atingerea obiectivelor de reglementare.

43. În cazul planificării strategice a activităţii de control a Inspectoratului, criteriile de risc, descrierea lor, atribuirea punctelor şi ponderii pentru fiecare criteriu de risc se vor realiza conform prevederilor referitoare la planificarea anuală a controalelor statuate de prezenta Metodologie.

 

Capitolul VII

CREAREA ŞI MENŢINEREA SISTEMULUI DE DATE

NECESAR APLICĂRII CRITERIILOR DE RISC

44. Sistemul de efectuare a controalelor în baza analizei riscurilor trebuie să fie întemeiat pe date statistice relevante, certe şi accesibile, furnizate de Biroul Naţional de Statistică, pe date colectate de Inspectorat, de alte autorităţi şi instituţii publice, inclusiv din surse informatice oficiale, precum şi din alte surse sigure. Este obligatorie evitarea aplicării criteriilor de risc în baza datelor incomplete şi interpretabile:

1) pentru elaborarea şi menţinerea clasamentului persoanelor supuse controlului în conformitate cu riscul prezentat, Inspectoratul menţine, prin intermediul Registrului de stat al controalelor, o bază de date care reflectă cel puţin:

a) lista tuturor unităţilor pasibile de a fi supuse controlului, cu datele individuale de identificare;

b) istoria activităţii de control;

c) profilul fiecărei unităţi supuse controlului, cu informaţia relevantă pentru criteriile de risc utilizate la clasificarea unităţii în cauză;

2) Inspectoratul reexaminează şi actualizează informaţia necesară pentru aplicarea criteriilor de risc cel puţin o dată pe an.