L E G E

pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a pieţei financiare nebancare

pe anii 2018–2022 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia

 

nr. 129  din  13.07.2018

 

Monitorul Oficial nr.321-332/513 din 24.08.2018

 

* * *

Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.

 

Art.1. – Se aprobă:

a) Strategia de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2018–2022, prezentată în anexa nr.1;

b) Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2018–2022, prezentat în anexa nr.2.

 

Art.2. – Comisia Naţională a Pieţei Financiare:

a) va implementa Strategia de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2018–2022 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia;

b) va prezenta în Parlament informaţia cu privire la implementarea strategiei menţionate în cadrul raportului anual privind funcţionarea pieţei financiare nebancare şi privind activitatea CNPF.

 

 

Anexa nr.1

 

STRATEGIA

de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2018–2022

 

I. INTRODUCERE

Strategia de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2018–2022 (denumită în continuare Strategie), în virtutea competenţelor conferite prin legea-cadru (Legea nr.192/1998 privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare), a fost elaborată de Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF) în deplină consonanţă cu acordurile, programele de dezvoltare strategică şi documentele de politici existente la nivel naţional şi internaţional.

În urma reorganizării, în anul 2007, a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare în Comisia Naţională a Pieţei Financiare şi absorbţiei Inspecţiei de Supraveghere a Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii şi a Serviciului supravegherii de stat a activităţii asociaţiilor de economii şi împrumut ale cetăţenilor a fost reconstituită autoritatea (consolidată) de reglementare şi supraveghere a pieţei financiare nebancare în persoana CNPF, aceasta devenind un fel de „megaregulator” pentru toate sectoarele pieţei financiare nebancare. Pe parcursul ultimului deceniu de activitate, CNPF a elaborat, a modificat şi a dezvoltat cadrul normativ aferent asigurării bunei funcţionări a celor 3 sectoare ale pieţei financiare nebancare în conformitate cu principiile şi standardele Uniunii Europene/internaţionale. În acest context, în principalele legi de reglementare a pieţei nebancare per ansamblu au fost transpuse principalele directive ale UE.

Astfel, politici clare de acţiune, care cuprind peste 60 de măsuri, au fost integrate într-un document complex ce punctează dezvoltarea pieţei financiare nebancare pentru următorii 5 ani. În ansamblu, Strategia reflectă o viziune unitară şi cuantifică obiectivele aferente dezvoltării pieţei în cauză, fiind complementată/concretizată de Planul de acţiuni care defineşte în mod clar obiectivele, succesiunea reformelor şi responsabilităţile, astfel încît acestea să fie implementate pînă în 2022 şi care derivă, cu precădere, din angajamentele de ţară asumate prin Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte (Acordul de Asociere RM–UE).

Din această perspectivă, prezentul document de politici este axat pe următoarele direcţii:

a) elaborarea şi punerea în aplicare a unui cadru de reglementare care ar cuprinde transpunerea prevederilor legislaţiei comunitare, ceea ce va permite participanţilor la piaţă şi investitorilor să profite de avantajele pieţei unice europene;

b) creşterea eficacităţii în supravegherea pieţei financiare nebancare prin trecerea la supravegherea activităţii entităţilor în baza prevenirii şi gestiunii riscurilor;

c) sporirea nivelului de cultură financiară a populaţiei privind serviciile şi instrumentele pieţei financiare nebancare şi creşterea încrederii consumatorului, asigurînd protecţia acestuia;

d) dezvoltarea şi consolidarea capacităţilor instituţionale şi operaţionale ale CNPF pentru a asigura o guvernare bazată pe performanţă.

Principalele repere şi iniţiative ale Strategiei vizează soluţionarea obiectivelor-cheie, fapt care, în cele din urmă, ar conduce la o aplicare mai largă şi mai eficientă a ingineriei financiare în atragerea capitalului privat şi, în ultimă instanţă, la consolidarea competitivităţii economice a ţării.

Prezentul document reprezintă o viziune complexă în perspectiva următorilor 5 ani pentru crearea unui cadru integrat de funcţionare şi supraveghere a operatorilor şi operaţiunilor de pe piaţa financiară nebancară, care să contribuie la stabilitatea şi dezvoltarea sustenabilă a acesteia, reflectînd transparenţa şi responsabilitatea CNPF în relaţia cu entităţile supravegheate, legînd acţiunile specifice ale autorităţii cu îndeplinirea obiectivelor strategice.

Misiunea CNPF, în calitate de autoritate de reglementare şi supraveghere a pieţei financiare nebancare, derivă din chintesenţa Legii nr.192/1998 privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, care, la articolul 3, stabileşte obiectivele principale ale acesteia, şi anume: asigurarea stabilităţii, transparenţei, siguranţei şi eficienţei sectorului financiar nebancar, prevenirea riscurilor sistemice şi a manipulării pe piaţa financiară nebancară, protejarea drepturilor participanţilor la piaţa financiară nebancară.

Viziunea strategică a CNPF este direcţionată spre consolidarea sistemului de reglementare şi supraveghere a pieţei financiare nebancare şi creşterea competitivităţii acesteia, prin perfecţionarea cadrului normativ şi armonizarea acestuia cu acquis-ul comunitar în condiţiile implementării mecanismelor de supraveghere bazate pe prevenirea şi gestiunea riscurilor şi abordări prudenţiale.

În acest context, o atenţie sporită este acordată activităţilor destinate creşterii nivelului de educaţie financiară, ca măsură activă de protecţie a consumatorilor de servicii şi produse financiare nebancare şi de creştere a gradului de încredere a acestora. CNPF tinde să îmbunătăţească calitatea actului de asistenţă a participanţilor la piaţă, generînd astfel sporirea gradului de incluziune financiară şi cointeresarea în înregistrarea progreselor de edificare a încrederii în sistemul financiar nebancar şi în instrumentele aferente.

Printre obiectivele de activitate ale CNPF, cele mai importante sînt:

a) consolidarea sistemului de reglementare şi supraveghere, ajustarea acestuia la standardele internaţionale şi alinierea la bunele practici în spiritul directivelor UE;

b) asigurarea stabilităţii şi sustenabilităţii financiare prin implementarea instrumentelor adiţionale supravegherii prudenţiale şi nonprudenţiale;

c) asigurarea protecţiei drepturilor şi intereselor participanţilor la piaţa financiară nebancară;

d) consolidarea capacităţilor instituţionale şi operaţionale ale CNPF.

Pentru atingerea obiectivelor stabilite în condiţii de maximă eficienţă şi responsabilitate, CNPF îşi focalizează preocupările în aplicarea punctuală a instrumentelor aferente resetării politicilor şi mecanismelor de reglementare şi supraveghere a pieţei financiare nebancare în spiritul stabilităţii, corectitudinii, prudenţialităţii, credibilităţii, transparenţei şi bunei guvernanţe.

 

II. EVOLUŢIA PIEŢEI FINANCIARE NEBANCARE. ANALIZA

SITUAŢIEI ŞI DEFINIREA PROBLEMELOR

În contextul definirii perspectivelor pentru următorii 5 ani se cere, în primul rînd, constatarea progreselor şi a problemelor existente, pentru a putea identifica soluţii, precum şi determinarea cadrului necesar pentru Planul de acţiuni.

În sensul realizării acţiunilor stipulate în Legea nr.35/2011 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2011–2014 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2011–2014, în perioada următoare (2015–2017), în spiritul continuităţii, CNPF a desfăşurat reformele iniţiate pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare.

Deşi gradul de penetrare agregat al pieţei financiare nebancare în PIB a înregistrat o cotă modestă (5,09% în 2016), dimensiunile componentelor pieţei atestă evoluţii incongruente, punînd în evidenţă faptul că acestea sînt influenţate semnificativ de o mulţime de factori, cum ar fi: mediul de afaceri, evoluţia socioeconomică, lichiditatea şi dimensiunea pieţei, accesibilitatea şi transparenţa informaţiilor, cultura financiară a consumatorilor şi încrederea acestora în funcţionarea corectă a mecanismelor pieţei etc. (diagrama nr.1).

 

 

În această ordine de idei, acţiunile realizate şi măsurile întreprinse urmăresc consolidarea capacităţii participanţilor la piaţa financiară nebancară de a preveni riscurile operaţionale şi financiare, de a identifica vulnerabilităţile existente şi de a pune în aplicare cele mai bune practici de reglementare şi supraveghere a sectoarelor pieţei.

 

2.1. Piaţa de capital

O piaţă de capital veritabilă, ca parte a sistemului financiar, trebuie să îndeplinească trei funcţii principale, şi anume: mobilizarea economiilor, diminuarea deficitului informaţional dintre debitori şi creditori şi oferirea mijloacelor eficiente de gestionare a riscurilor. Este necesar de constatat că piaţa de capital din Republica Moldova nu a realizat deocamdată, în măsura necesară, rolul său de instrument adecvat şi eficient privind transformarea economiilor în investiţii.

În condiţiile actuale ale pieţei de capital, partea preponderentă a pachetelor majoritare de acţiuni este deţinută de un număr restrîns de acţionari, respectiv, pachetele minoritare nu sînt atractive pentru investitori, iar numărul de tranzacţii este limitat din cauza lipsei de oferte. Piaţa valorilor mobiliare corporative este una subdezvoltată din cauza lipsei de atractivitate şi diversificare a instrumentelor oferite spre tranzacţionare, acestea fiind limitate doar la acţiuni. Neatractivitatea pieţei valorilor mobiliare împiedică plasarea de către emitenţi a obligaţiunilor pentru a acumula fonduri pe termen lung, aceasta fiind caracterizată prin absenţa tranzacţiilor cu valori mobiliare de stat pe piaţa reglementată, lipsa obligaţiunilor municipale, a obligaţiunilor corporative şi a celor guvernamentale în cadrul unor programe investiţionale specifice.

Alte aspecte problematice se referă la nivelul scăzut al transparenţei informaţionale, inclusiv al calităţii datelor dezvăluite de către emitenţii de valori mobiliare, ceea ce împiedică luarea deciziilor de către investitori, de asemenea la provenienţa şi transparenţa acţionariatului în sectorul bancar şi de asigurări, precum şi la aspectele de guvernanţă corporativă ce sînt determinate de o serie de litigii şi vulnerabilităţi aferente proceselor de anulare, emitere şi vînzare a participaţiilor deţinute cu nerespectarea cerinţelor privind calitatea acţionariatului în capitalul băncilor şi al societăţilor de asigurare.

2.1.1. Evoluţia pieţei de capital

Pentru a impulsiona dezvoltarea pieţei de capital, atît la nivel naţional cît şi în context transfrontalier, CNPF a iniţiat un proces complex de reformă a pieţei, fiind realizate următoarele activităţi:

– remodelarea cadrului normativ în scopul armonizării acestuia cu acquis-ul comunitar şi cu cele mai bune practici internaţionale în domeniu. În context, a fost adoptată Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital şi cadrul normativ aferent, care transpune 11 directive ale UE şi actele complementare de punere în aplicare în materie de autorizare şi funcţionare, guvernanţă, administrare a riscurilor, cerinţe de capital;

– reconfigurarea infrastructurii pieţei de capital prin defragmentarea pieţei bursiere de valori mobilare (piaţa reglementată şi sistemul multilateral de tranzacţionare – MTF), redefinirea şi diversificarea actorilor pieţei conform standardelor UE;

– consolidarea funcţiilor de monitorizare a pieţei de capital prin revizuirea sistemului de raportare a participanţilor la piaţa de capital, inaugurarea sistemului de supraveghere în timp real a unor actori ai pieţei;

– lansarea unui fond de compensare a investitorilor în instrumente financiare;

– elaborarea şi implementarea principiilor de guvernanţă corporativă în rîndul entităţilor pieţei de capital;

– derularea unei serii de proiecte pentru a spori abilităţile şi cunoştinţele specialiştilor CNPF, precum şi educaţia financiară a populaţiei pe acest segment.

În pofida acţiunilor întreprinse de CNPF, indicatorii macroeconomici relevă că piaţa de capital autohtonă rămîne în continuare subdezvoltată. Ponderea plasamentelor pe piaţa primară comparativ cu PIB-ul ţării este foarte mică (0,33% în 2016). În statele cu un grad sporit de penetrare a economiei acest indicator este de peste 50%.

În prezent, tipurile de instrumente disponibile pe piaţa de capital sînt foarte limitate, singurele valori mobiliare care circulă pe piaţă fiind acţiunile. În perioada de referinţă, emisiunile de acţiuni s-au efectuat prin emisiuni închise. Deşi în 2017 volumul emisiunilor de acţiuni (462,9 milioane lei) a fost în creştere dublă faţă de anul 2015, acesta a constituit doar 42% din cel realizat în anul 2012.

După un trend descendent pronunţat (anul 2015) al principalilor indicatori ai pieţei de capital (emisiunile şi tranzacţiile cu valori mobiliare), în anul 2016 a fost înregistrată o uşoară revenire, însă sub nivelul efectiv din anii 2012–2014. Conform prevederilor Legii nr.171/2012 privind piaţa de capital, începînd cu luna martie 2015, tranzacţiile de pe piaţa secundară a valorilor mobiliare se realizează pe 3 segmente: piaţa reglementată, sistemul multilateral de tranzacţionare (MTF) şi în afara pieţei reglementate sau MTF. În perioada 2016–2017, piaţa secundară a valorilor mobiliare atestă o evoluţie neuniformă a volumului tranzacţiilor cu valori mobiliare. Volumul total al tranzacţiilor înregistrate în anul 2017 (563,9 milioane lei) s-a redus de două ori comparativ cu anul 2016 (1137,3 milioane lei) (diagrama nr.2).

 

 

2.2. Piaţa de asigurări

Piaţa de asigurări a parcurs o etapă importantă prin aprobarea şi punerea în aplicare a unor amendamente la cadrul normativ aferent funcţionării şi solidităţii financiare a societăţilor de asigurare, calităţii intermedierii/mecanismului şi instrumentelor de remediere/redresare financiară.

În urma intensificării activităţii de supraveghere şi a amendării cadrului juridic au fost aplicate următoarele măsuri de consolidare financiară a entităţilor din sectorul asigurări-reasigurări:

– creşterea capitalizării asigurătorilor şi a brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare (majorările de capital la asigurătorii care desfăşoară asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto externă (Cartea Verde) pînă la 22,5 milioane lei şi la brokeri – pînă la 100,0 mii lei);

– stabilirea şi aplicarea măsurilor de intervenţie timpurie prin instituirea administrării speciale a unui asigurător şi redresarea financiară a unui alt asigurător;

– stabilirea condiţiilor faţă de deţinerea participaţiilor calificate în capitalul social al asigurătorului;

– fortificarea normelor privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de asigurare şi de intermediere în asigurări şi/sau reasigurări;

– stabilirea cerinţelor ce ţin de pregătirea şi competenţa profesională în asigurări pentru a ridica gradul de profesionalism pe piaţă;

– stabilirea cerinţelor faţă de programul de reasigurare al asigurătorului, care vor permite evaluarea prudentă a concentraţiei riscurilor pe piaţa internă şi volumele transmise în reasigurare pe pieţele externe.

2.2.1. Evoluţia pieţei de asigurări

Modificările şi completările cadrului normativ (din perioada 2010–2016) au consolidat piaţa de asigurări şi au îmbunătăţit soliditatea financiară. Urmare a implementării noilor prevederi regulatorii bazate pe regimul Solvabilitate I cu privire la cerinţele de capitalizare, solvabilitate şi lichiditate, s-a înregistrat o reconfigurare a pieţei, numărul societăţilor diminuîndu-se de la 24 în anul 2010 la 16 în anul 2016.

Odată cu introducerea cerinţelor adiţionale licenţierii activităţii brokerilor şi agenţilor de asigurare, dezvoltarea activităţii intermediarilor în asigurări a fost una impunătoare. În 2016, numărul brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare prezenţi pe piaţă a fost de circa 70, aceştia intermediind aproximativ 30% din volumul primelor brute subscrise.

Începînd cu 1 ianuarie 2016, CNPF a făcut primul pas spre liberalizarea tarifelor pentru asigurările obligatorii de răspundere civila auto, odată cu punerea în aplicare a modificărilor la Hotărîrea CNPF nr.26/10 din 13 iunie 2013 cu privire la primele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto. Astfel, în formula de calcul al primei de asigurare au fost incluşi 2 coeficienţi de rectificare noi, care oferă posibilitatea asigurătorilor de a reduce prima de asigurare în funcţie de marja de profit şi de cheltuielile efective ale asigurătorului.

Piaţa de asigurări este o piaţă concentrată, în care primele 5 societăţi au înregistrat o cotă de piaţă de circa 67% în anul 2016. Caracteristicile pieţei de asigurări relevă structura diferitor tipuri de asigurări în totalul pieţei, aceasta fiind caracterizată prin cota ridicată a asigurărilor obligatorii şi slaba reprezentare a asigurărilor de viaţă, celelalte sectoare fiind de asemenea subdezvoltate.

Analizînd evoluţia volumului primelor de asigurare subscrise şi al despăgubirilor de asigurare plătite, se constată o continuă tendinţă de creştere a acestora (diagrama nr.3).

 

 

Dinamica ascendentă a volumului de prime brute subscrise a fost determinată de asigurările generale (99%, în 2016), în special de asigurările auto, care, datorită ponderii majoritare (67%), au impus ritmul pieţei. Dezvoltarea asigurărilor auto a fost determinată de creşterea primei de bază cu circa 20% pentru asigurarea obligatorie de răspundere civila auto internă, începînd cu 1 ianuarie 2016.

Totodată, din volumul total al primelor de asigurare, doar 7% revin asigurărilor de viaţă. Acest indicator rămîne unul scăzut în mod constant datorită nivelului redus al veniturilor cetăţenilor, lipsei de informare cu privire la avantajele acestei clase de asigurări, evoluţiei lente a procesului educaţional şi comportamentului financiar pasiv al publicului, precum şi datorită lipsei de încredere a societăţii în acest sector.

În aprecierea nivelului de dezvoltare a pieţei de asigurări, cei mai relevanţi indicatori de analiză sînt gradul de penetrare a asigurărilor în economie şi densitatea asigurării, evoluţia acestora fiind prezentată în tabelul de mai jos.

 

 

Analizînd evoluţia gradului de penetrare a asigurărilor în economie, se constată că scăderea acestui indicator (1,03%, în 2016) se datorează ritmului de creştere a PIB-ului – unul superior creşterii volumului primelor de asigurare.

În ceea ce priveşte densitatea asigurărilor, se remarcă o tendinţă de creştere, astfel, densitatea asigurărilor în 2016 fiind cu 27% mai mare comparativ cu anul 2012. Această tendinţă este determinată de creşterea absolută a primelor de asigurare plătite de către fiecare asigurat, cît şi de creşterea numărului de contracte de asigurare încheiate.

Cu referire la densitatea şi gradul de penetrare ale asigurărilor de locuinţe, se constată că acestea sînt extrem de joase, în mare parte datorită resurselor financiare limitate aflate la dispoziţia populaţiei, dar şi din cauza lipsei unei culturi financiare bine dezvoltate în domeniul asigurărilor. În prezent, majoritatea deţinătorilor de contracte de asigurare de locuinţe o reprezintă cetăţenii străini, companiile şi organizaţiile internaţionale, precum şi deţinătorii de contracte de creditare ipotecară în care este obligatorie condiţia de asigurare.

Nu se bucură de mare popularitate nici asigurările facultative de sănătate, deşi acestea înregistrează o tendinţă neînsemnată de creştere în ultimii ani. În prezent, ocrotirea sănătăţii face parte integrantă din sistemul securităţii sociale. Sistemul de asigurări sociale de sănătate este desemnat să finanţeze asistenţa medicală pentru populaţia asigurată şi inclusă în asigurare în baza contribuţiilor obligatorii plătite în mod regulat de către cetăţeni. Totuşi, adesea, serviciile medicale oferite în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate se dovedesc insuficiente, în special atunci cînd apar probleme grave de sănătate. Pentru a soluţiona în mod eficient acest aspect, în practica internaţională a fost pus în aplicare mecanismul parteneriatului public-privat în asigurările de sănătate obligatorii şi facultative.

2.2.2. Intensificarea activităţii de supraveghere şi aplicarea unor măsuri speciale

Transparenţa necorespunzătoare a structurii acţionariatului şi deficienţele de guvernanţă corporativă au conferit CNPF provocări majore, dat fiind deficitul de instrumente aferente protejării creditorilor şi consumatorilor de servicii financiare, ameninţînd stabilitatea sectorului de asigurări şi a celui financiar în ansamblu. Astfel, pentru soluţionarea problemei în cauză, CNPF a elaborat amendamente la art.29 din Legea nr.407/2006 cu privire la asigurări, prin care se propune reglementarea procedurii de anulare, emitere şi vînzare a participaţiilor deţinute cu nerespectarea cerinţelor privind calitatea acţionariatului în capitalul asigurătorului (reasigurătorului), precum şi stabilirea dreptului autorităţii de supraveghere de a prelua ea însăşi sau de a delega gestiunea acţiunilor suspendate şi a acţiunilor nou-emise unei societăţi de investiţii selectată şi autorizată de către CNPF pentru perioada suspendării drepturilor aferente acţiunilor şi în cazul constatării că acest proces periclitează guvernanţa corporativă a asigurătorului (reasigurătorului).

Potrivit deciziei comitetului de management al Consiliului Birourilor Sistemului Internaţional de Asigurări „Carte Verde”, conform căreia Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule (BNAA) putea fi suspendat din Sistemul Internaţional de Asigurări „Carte Verde” începînd cu 1 aprilie 2016, CNPF, în limita competenţelor sale operaţionale, a întreprins măsurile de rigoare pentru a remedia situaţia respectivă, care s-a soldat cu revocarea deciziei de suspendare a BNAA din Sistemul Internaţional de Asigurări „Carte Verde”, aprobată în cadrul Adunării generale a membrilor Consiliului Birourilor de la Bruxelles din 2 iunie 2016.

În acest sens, CNPF a elaborat şi a promovat un set de amendamente la Legea nr.407/2006 cu privire la asigurări şi la Legea nr.414/2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, prin care a fost consolidat cadrul de activitate al BNAA şi au fost extinse capacităţile de supraveghere ale CNPF.

Profitabilitatea şi eficienţa sectorului de asigurări rămîn a fi o provocare. În acest sens, sînt necesare măsuri concrete pentru îmbunătăţirea cadrului normativ şi intensificarea activităţii de supraveghere, inclusiv modificarea regimului de solvabilitate pentru societăţile de asigurare, evaluarea gradului de adecvare al rezervelor tehnice şi furnizarea unei estimări reale a valorii economice a acestora, calculul ratei de solvabilitate, implementarea mecanismelor de intervenţie timpurie, rezoluţie şi remediere financiară, precum şi îmbunătăţirea cadrului de reglementare aferent gestiunii crizelor de pe piaţa de asigurări.

 

2.3. Sectorul de creditare nebancară

Pe parcursul ultimilor 5 ani de dezvoltare, sectorul de creditare nebancară aflat în vizorul CNPF, reprezentat prin două forme instituţionale: asociaţii de economii şi împrumut şi organizaţii de microfinanţare, a consemnat o evoluţie pozitivă, înscrisă pe un trend ascendent. Deşi segmentul în cauză este încă nesemnificativ în raport cu PIB-ul (3,21%, în 2016), ponderea acestuia per piaţa de creditare devine tot mai vizibilă, în ultimii 5 ani acesta înregistrînd o creştere dublă, depăşind 10% din totalul pieţei.

CNPF, în ultima perioadă, a fost preocupată de sistematizarea în sensul ajustărilor aferente ambelor sectoare de creditare nebancară, iar aceste demersuri au avut obiectivul de a spori calitatea serviciilor oferite şi de a creşte gradul de încredere a consumatorilor de servicii de creditare nebancară.

2.3.1. Asociaţiile de economii şi împrumut

2.3.1.1. Intensificarea activităţii de supraveghere şi aplicarea unor măsuri de stabilizare financiară

În vederea intensificării activităţii de supraveghere şi implementării măsurilor de stabilizare financiară au fost întreprinse o serie de acţiuni al căror efect s-a exprimat prin:

– creşterea şi menţinerea gradului de capitalizare a asociaţiilor de economii şi împrumut (rezerva instituţională fiind de 32,3% din activ în 2016, minimul stabilit fiind de 10%);

– calitatea sustenabilă a împrumuturilor, materializată prin portofoliul supus riscului mai mare de 30 de zile, care se menţine sub minimul normativ de 10% (2,5%, în 2016);

– diminuarea dependenţei financiare a asociaţiilor de economii şi împrumut faţă de sursele externe de finanţare (scădere de 3,4 ori în ultimii 8 ani; 20,7%, în 2016);

– sporirea gradului de penetrare a serviciilor asociaţiilor de economii şi împrumut (3,0% în 2016), determinată inclusiv de creşterea încrederii populaţiei în acest sector.

2.3.1.2. Asigurarea unui cadru normativ adecvat şi prudent

Principalele componente ale legislaţiei care au fost amendate pe parcursul ultimilor 5 ani de activitate au vizat modificările la Legea asociaţiilor de economii şi împrumut nr.139/2007, normele de prudenţă financiară şi fondul de lichidităţi, fiind materializate prin introducerea următoarelor prevederi regulatorii de bază:

– diminuarea minimului necesar al cvorumului pentru desfăşurarea adunărilor generale ale membrilor. Relaxarea acestui prag vine să disciplineze responsabilitatea şi să stimuleze maturitatea beneficiarilor de servicii ale asociaţiilor, odată cu menţinerea caracterului obligatoriu al calităţii de membru şi creşterea semnificativă a numărului acestora;

– corelarea indicatorilor de calitate cu recomandările Consiliului Mondial al Uniunilor de Credit (WOCCU), prin introducerea în premieră a minimului necesar aferent portofoliului de împrumut supus riscului (mai mult de 30 de zile), cu consecinţa limitărilor stricte în activitate în cazul încălcării periodice a acestui indicator;

– adaptarea la reglementările internaţionale a procedeului de decontare a creanţei compromise aferente împrumutului acordat din contul provizioanelor constituite şi înregistrarea acesteia în componenţa activelor extrabilanţiere sub supraveghere doar în condiţiile existenţei unei certitudini întemeiate, justificate documentar, că creanţa în cauză nu va fi rambursată. Aplicarea acestei cerinţe va reflecta situaţia financiară adecvată şi reală a asociaţiilor, influenţînd în mod direct calitatea portofoliului, şi va permite o evidenţă mai prudentă a activelor entităţii;

– asigurarea centralizată a sectorului cu mijloace financiare (în formă de împrumuturi) plasate în fondul de lichidităţi în calitate de investiţii din partea asociaţiilor care deţin mijloace financiare disponibile în acest sens. Extinderea funcţiilor fondului de lichidităţi vine să satisfacă la modul direct cererile de creditare ale asociaţiilor care nu au acces la depuneri de economii (de categoria A) prin redirecţionarea surplusului de lichidităţi ale altor asociaţii (prioritar de categoria B).

2.3.1.3. Dezvoltarea şi implementarea unei soluţii informaţionale care să furnizeze instrumente de raportare, analiză şi avertizare timpurie

Fundamentul implementării unui mecanism nou în vederea atingerii obiectivului de asigurare a sinergiei funcţiilor de supraveghere la faţa locului şi din oficiu este reprezentat prin dezvoltarea şi implementarea pentru sector a unei soluţii informaţionale performante, adaptată necesităţilor de supraveghere, cu accent pe:

– colectarea datelor şi prelucrarea acestora în mod automatizat, prin standardizarea machetelor de raportare şi dezvoltarea sistemului informatic de analiză şi verificare, cu potenţiala posibilitate de identificare a vulnerabilităţilor prin alerte;

– analiza indicatorilor financiari şi prudenţiali în vederea identificării principalelor riscuri care ar necesita măsuri suplimentare de supraveghere;

– dezvoltarea dimensiunii pro-active a activităţii de supraveghere.

Aplicarea corespunzătoare, în timp, a sistemului respectiv va asigura monitorizarea periodică on-line a evoluţiei indicatorilor financiari, inclusiv va permite implementarea sistemului de avertizare timpurie pe baza indicatorilor prudenţiali. În aceste condiţii se va simplifica determinarea tipului de control necesar (preventiv, corectiv sau de detectare) şi se va accentua necesitatea conlucrării nemijlocite a serviciilor de supraveghere în cadrul etapelor pre şi post control.

2.3.2. Organizaţiile de microfinanţare

2.3.2.1. Elaborarea şi promovarea unui cadru normativ complet şi sustenabil

Consolidarea calitativă şi continuă a sectorului indică o tendinţă de transformare a intermediarilor de microfinanţare în instituţii care prestează servicii financiare în mod profesional, aceste entităţi fiind o alternativă eficientă şi accesibilă în mod prioritar pentru creditarea populaţiei, dar şi a întreprinderilor mici şi mijlocii.

Pentru diminuarea gradului de risc, existenţa unui cadru legal care vine să introducă prevederi unice de reglementare pentru organizaţiile de microfinanţare şi leasing financiar devine un imperativ. Astfel, acţiunile CNPF, în ultima perioadă, se caracterizează prin preocuparea constantă de consolidare a mecanismelor de supraveghere pentru o protecţie cît mai eficientă a beneficiarilor de credite nebancare prin atenuarea riscului de supraîndatorare. Legea nr.1/2018 cu privire la organizaţiile de creditare nebancară, adoptată de Parlament, vizează introducerea următoarelor aspecte de bază:

– instituirea procedurii de autorizare a activităţii de creditare nebancară;

– stabilirea anumitor cerinţe prudenţiale, inclusiv reglementări minime de capital social şi capital propriu, aplicarea prevederilor unice privind modul de constituire a provizioanelor aferente împrumuturilor acordate;

– cerinţe privind cadrul de administrare propriu, precum şi raportări prudenţiale.

Astfel, se nuanţează necesitatea introducerii de mecanisme şi pîrghii suplimentare, instrumentariu de care CNPF nu dispune în prezent, deşi se impune o monitorizare şi supraveghere atentă a evoluţiilor pe acest segment al pieţei financiare nebancare.

2.3.2.2. Monitorizarea activităţii organizaţiilor de microfinanţare şi implementarea sistemului informaţional de raportare electronică

Contextul în care activitatea organizaţiilor de microfinanţare este doar monitorizată, nu însă şi supravegheată, face dificil a stabili prudenţa şi implicit gradul de risc aferente acestui sector al pieţei financiare nebancare. Datele şi informaţiile oferite de şi referitoare la aceste entităţi nu sînt suficiente în a semnala riscurile şi, implicit, provocările cu care se confruntă acest sector.

Astfel, evoluţia rapidă şi permanentă a sectorului de microfinanţare a evidenţiat necesitatea monitorizării continue a interconexiunilor dintre diferite sectoare de creditare nebancară şi a analizei modalităţilor prin care unele riscuri ar putea fi răspîndite pe întreg sectorul financiar. În acest sens, în limita informaţiilor deţinute, au fost asigurate identificarea şi evaluarea riscurilor, analiza impactului acestora asupra pieţelor, activităţilor şi entităţilor reglementate.

Sistemul de raportare şi analiză a datelor financiare ale organizaţiilor de microfinanţare care este în curs de dezvoltare şi aplicare urmează a fi extins prin capacitatea de a identifica, evalua şi atenua riscurile la adresa stabilităţii pieţei de creditare, cu accent pe:

– monitorizarea activităţilor de creditare nebancară şi a inovaţiilor, precum şi implementarea unor mecanisme de intervenţie asupra produselor financiare în situaţie de necesitate;

– analiza continuă de risc a pieţei de creditare nebancare şi impactul convergenţei intersectoriale.

 

III. ANALIZA SWOT

Realizarea analizei SWOT are drept scop generalizarea şi analiza informaţiei privind evoluţia pieţei financiare nebancare şi emiterea unor probabilităţi ale evenimentelor potenţiale – atît bune cît şi rele – ca bază pentru strategia de dezvoltare a componentelor pieţei financiare nebancare şi planurile operaţionale ale CNPF.

Generalizarea analizei pe dimensiunile abordate identifică următoarele avantaje, dezavantaje, oportunităţi şi riscuri în dezvoltarea pieţei financiare nebancare:

 

 

IV. SCOPUL STRATEGIEI ŞI REZULTATELE SCONTATE

Scopul Strategiei este acela de a oferi pieţei financiare nebancare repere programatice, ancorate la standardele UE, pentru a promova încrederea în această piaţă, respectiv pentru a proteja interesele investitorilor şi a oferi acces cetăţenilor la serviciile şi instrumentele financiare adiţionale.

CNPF aspiră ca, pînă în anul 2022, Republica Moldova să dispună de o piaţă financiară nebancară mai competitivă, consolidată operaţional şi integrată.

În acest context, Strategia prezintă acţiunile necesare pentru atingerea obiectivelor asumate de CNPF, precum şi domeniile în care se vor concentra eforturile instituţiei, astfel încît să fie admisă o prioritizare adecvată a sarcinilor şi o monitorizare continuă a rezultatelor.

 

V. OBIECTIVELE GENERALE ŞI SPECIFICE ALE STRATEGIEI

Pentru a realiza scopul Strategiei, CNPF a stabilit obiective generale şi specifice, precum şi acţiunile pentru perioada 2018–2022.

Adaptarea legislaţiei naţionale ce ţine de reglementarea şi supravegherea pieţei financiare nebancare la acquis-ul comunitar şi la cele mai recente tendinţe internaţionale în vederea asigurării, în mod eficient, a funcţionării pieţei financiare nebancare şi a instituţiilor acesteia reprezintă unul dintre cele mai importante obiective în activitatea CNPF.

Potrivit angajamentelor asumate prin Acordul de Asociere RM–UE, CNPF urmează să ajusteze cadrul normativ autohton la cele peste 30 de directive şi regulamente europene din domeniul pieţei de capital, asigurărilor şi sectorului instituţiilor de plasament colectiv. În acelaşi timp, CNPF este într-un continuu proces de identificare a lacunelor, neconcordanţelor şi inconsistenţelor existente în legislaţie, respectiv modificarea şi completarea acesteia fiind un obiectiv ce se regăseşte permanent în activitatea CNPF.

Mai mult, îmbunătăţirea infrastructurii şi sporirea transparenţei pieţei financiare nebancare, asociate unei guvernanţe corporative adecvate, complementată de prezenţa investitorilor instituţionali, au o importanţă considerabilă în dezvoltarea pieţei financiare nebancare autohtone.

Obiectivele generale stabilite urmează a fi îndeplinite prin eforturile conjugate ale tuturor părţilor implicate.

 

1. Obiectivul general nr.1

CONSOLIDAREA CADRULUI NORMATIV AFERENT DEZVOLTĂRII

PIEŢEI FINANCIARE NEBANCARE

 

Obiective specifice:

1.1. Armonizarea cadrului normativ în domeniul pieţei de capital cu directivele şi normele UE pentru a asigura funcţionarea eficientă şi continuă a entităţilor şi participanţilor la aceasta

Eforturile de reformă ale CNPF pe dimensiunea alinierii la acquis-ul comunitar vor fi îndreptate prioritar spre consolidarea în continuare a cadrului de reglementare şi supraveghere, sporirea gradului de implementare a guvernanţei corporative la nivelul entităţilor licenţiate/autorizate pe piaţa de capital şi asigurarea unei transparenţe veritabile a acţionariatului acestor entităţi.

Pentru realizarea obiectivului propus, vor fi întreprinse următoarele acţiuni:

a) transpunerea şi implementarea cadrului normativ aferent Directivei 2013/36/UE¹ (CRD-IV) în materie de cerinţe prudenţiale pentru societăţile de investiţii, care în esenţă vizează creşterea importanţei funcţiilor interne de administrare a riscurilor, asigurarea de către societăţile de investiţii a unui capital iniţial suficient pentru a absorbi pierderile în cazul unor situaţii de criză, asigurarea unei monitorizări eficiente la faţa locului şi din oficiu din partea CNPF privind gradul de adecvare a capitalului societăţilor de investiţii. În acest scop se vor efectua:

_____________

¹ Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE.

 

– elaborarea şi implementarea modificărilor şi completărilor la legislaţia privind piaţa de capital în contextul Directivei 2013/36/UE;

– elaborarea, aprobarea şi punerea în aplicare a cadrului normativ subordonat Legii nr.171/2012 privind piaţa de capital, inclusiv transpunerea Regulamentului (CE) nr.575/2013²;

_____________

² Regulamentul (CE) nr.575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr.648/2012.

 

b) examinarea, sub aspectul realităţii pieţei de capital autohtone, a oportunităţilor de transpunere a Directivei 2014/65/UE³ şi a Regulamentului delegat (UE) nr.600/2014⁴ (cadrului MiFID-II). Aceste norme ajustează cadrul MiFID-I la necesităţile pieţei de astăzi şi aduc noutăţi în materie de platforme de tranzacţionare, tipuri de instrumente financiare, cerinţe de raportare etc.;

_____________

³ Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE.

⁴ Regulamentul (UE) nr.600/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Regulamentului (UE) nr.648/2012.

 

c) elaborarea şi implementarea modificărilor şi completărilor la legislaţia privind societăţile pe acţiuni în contextul Directivei (UE) 2017/1132⁵ şi al Directivei (UE) 2017/828⁶;

_____________

⁵ Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăţilor comerciale.

⁶ Directiva (UE) 2017/828 a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2017 de modificare a Directivei 2007/36/CE în ceea ce priveşte încurajarea implicării pe termen lung a acţionarilor.

 

d) monitorizarea aplicării acquis-ului comunitar în scopul revizuirii permanente a normelor de reglementare autohtone.

 

1.2. Stimularea dezvoltării pieţei de capital

Funcţionarea normală şi dezvoltarea pieţei de capital asigură reorientarea şi restructurarea activităţii societăţilor comerciale în funcţie de cerinţele pieţei, oferă modalităţi de finanţare mult mai rapide atît statului, în persoana autorităţilor publice centrale şi locale, cît şi societăţilor comerciale. În acest context, putem considera că piaţa de capital trebuie să fie nu doar o simplă componentă a economiei de piaţă, ci un barometru al activităţii fiecărui emitent în parte şi a economiei în ansamblu. În condiţiile în care piaţa de capital se confruntă cu o serie de probleme şi impedimente descrise, este necesar de cuantificat, pentru următorii ani, cele mai potrivite soluţii pentru reanimarea acestui sector, printre care se numără:

a) stimularea creşterii atractivităţii pieţei de capital. Pentru încurajarea investitorilor şi a emitenţilor de valori mobiliare sînt necesare măsuri fiscale menite să redirecţioneze capitalul spre investiţii pe termen lung din diferite domenii atractive, stimulînd ofertele publice;

b) dezvoltarea pieţei de obligaţiuni prin:

– elaborarea şi implementarea cadrului normativ aferent emisiunilor de obligaţiuni corporative de către societăţile pe acţiuni şi societăţile cu răspundere limitată, inclusiv admiterea şi circulaţia acestora pe piaţa reglementată sau în cadrul MTF;

– intensificarea dialogului cu instituţiile responsabile de emiterea instrumentelor financiare de stat, în special a obligaţiunilor cu termen de circulaţie mai mare de un an, în scopul admiterii acestora spre tranzacţionare pe piaţa reglementată;

– revizuirea cadrului normativ aferent emiterii şi circulaţiei obligaţiunilor municipale în scopul asigurării condiţiilor optime de finanţare a programelor investiţionale realizate de către organele administraţiei publice locale;

c) revizuirea cadrului normativ în scopul dezvoltării pieţei organizate (piaţa reglementată şi MTF). Avînd în vedere că pieţele organizate la nivel global sînt cele care asigură o protecţie adecvată consumatorilor de servicii financiare, prin crearea schemelor de garantare a investiţiilor, CNPF îşi propune în continuare priorităţi în dezvoltarea acestui segment de piaţă prin activităţi ce vizează:

– elaborarea şi implementarea, de comun acord cu operatorul pieţei organizate, a unui plan de acţiuni menit să asigure îmbunătăţirea mecanismelor şi regulilor de tranzacţionare conform celor mai bune practici în domeniu;

– elaborarea modificărilor la Legea nr.171/2012 privind piaţa de capital în scopul atragerii investiţiilor prin intermediul ofertelor publice de valori mobiliare efectuate pe piaţa reglementată sau în cadrul MTF;

– stimularea atragerii pe piaţa reglementată a companiilor mari cu valori de tranzacţionare semnificative prin scoaterea în evidenţă a avantajelor prezenţei pe acest segment în raport cu metodele tradiţionale de finanţare.

 

1.3. Armonizarea cadrului normativ în domeniul asigurărilor cu legislaţia comunitară şi cu cele mai bune practici aplicate la nivel internaţional

Armonizarea continuă a legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar şi cu practicile internaţionale rămîne unul din obiectivele prioritare, constituind un suport esenţial în vederea stimulării dezvoltării pieţei de asigurări. În acest sens, CNPF îşi propune reaşezarea şi consolidarea pieţei de asigurări într-un nou context legislativ care vizează alinierea supravegherii şi gestionării riscurilor la standardele regimului Solvabilitate II şi confirmarea măsurilor de consolidare a pieţei prin punerea în aplicare a noului cadru normativ, diversificarea produselor de asigurare şi a canalelor de distribuţie a acestora, precum şi identificarea măsurilor de extindere a asigurărilor facultative şi de stimulare a lansării de produse noi în următoarele domenii: asigurări de viaţă şi de sănătate, asigurări de riscuri financiare, asigurări de locuinţe şi proprietăţi imobiliare, asigurări pentru agricultură etc.

Pentru o sincronizare cu obiectivul de transpunere în cadrul normativ autohton a legislaţiei UE, activităţile de reglementare în domeniul asigurărilor vizează următoarele:

– elaborarea cadrului normativ în vederea liberalizării tarifelor pentru asigurările obligatorii auto. Astfel, primele de asigurare aferente asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto internă şi externă se vor stabili de fiecare asigurător în parte, prin metodele prezentate şi aprobate în prealabil de către CNPF. Acestea vor conţine modalitatea de calcul al primelor de asigurare de bază, tipurile de coeficienţi de rectificare şi modul de calcul al acestora, cota minimă şi cota maximă a cheltuielilor asigurătorului şi a marjei de profit, incluse în structura primei de asigurare, precum şi alte aspecte actuariale. Pentru a evita riscurile ce au produs falimente de rezonanţă în alte state ca urmare a liberalizării preţurilor la serviciile de asigurare obligatorie, este prioritară impunerea de către CNPF a unor condiţii prudenţiale suplimentare, prin care vor fi garantate acoperirea obligaţiilor curente şi viitoare ale asigurătorilor. Prin urmare, CNPF pledează pentru un calendar bine definit de adaptare a liberalizării propriu-zise la evoluţia macro- şi microeconomică. În acest context, supravegherea CNPF se va focusa pe activităţi de monitorizare strictă a indicatorilor de stabilitate, solvabilitate şi lichiditate, precum şi pe protecţia drepturilor consumatorilor produselor de asigurare în general, în contextul asigurării onorării de către companii a obligaţiilor de plată în termeni optimi şi în cuantum complet;

– elaborarea şi promovarea proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.407/2006 cu privire la asigurări, care au drept scop statuarea într-un act normativ unic a cadrului normativ aferent procedurii de licenţiere a asigurătorilor şi brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare. Proiectul legii conţine prevederi privind stabilirea mecanismului de reglementare prin licenţiere a activităţii participanţilor profesionişti la piaţa asigurărilor, inclusiv stabilirea procedurii de eliberare, reperfectare, suspendare şi retragere a licenţei (cu instituirea procedurii de supraveghere specială pentru asigurătorii care depun benevol licenţa şi nu transferă portofoliul de asigurare);

– transpunerea Directivei 2009/138/CE⁷ (Solvabilitate II) în legislaţia naţională, precum şi dezvoltarea cadrului de rezoluţie. În acest sens, CNPF va asigura implementarea efectivă a cerinţelor regimului Solvabilitate II prin aplicarea unui cadru procedural armonizat pentru implementarea unui sistem de supraveghere bazat pe prevenirea şi evaluarea riscurilor şi dezvoltarea instrumentelor de supraveghere care să asigure eficientizarea şi complementaritatea activităţilor de supraveghere. Totodată, implementarea măsurilor de rezoluţie va crea premise pentru prevenirea şi atenuarea apariţiei riscului sistemic;

_____________

⁷ Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II).

 

– pregătirea pieţei de asigurări autohtone pentru aplicarea standardelor Solvabilitate II, inclusiv consolidarea financiară a operatorilor pieţei prin adecvarea capitalului şi a rezervelor;

– transpunerea Directivei (UE) 2016/97⁸ (IDD), care implică trecerea de la conceptul de intermediere la conceptul de distribuţie în asigurări. Implementarea directivei se va axa pe următoarele aspecte: armonizarea dispoziţiilor naţionale în domeniul distribuţiei în asigurări şi reasigurări, optarea pentru protecţia consumatorilor şi egalitatea în tratament, indiferent de modul de distribuţie a serviciilor de asigurare, precum şi instituirea şi asigurarea transparenţei mecanismelor de control efectiv şi de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor intermediarilor în asigurări şi/sau reasigurări şi ale angajaţilor societăţilor de asigurare (reasigurare), ţinînd seama de natura produselor vîndute, tipul de distribuitor, rolul pe care îl îndeplinesc şi activitatea desfăşurată în cadrul distribuitorului de asigurări şi reasigurări;

_____________

⁸ Directiva (UE) 2016/97 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 ianuarie 2016 privind distribuţia de asigurări (reformare).

 

– elaborarea actelor normative pentru punerea în aplicare a noului cadru normativ şi fructificarea capacităţii pieţei de asigurări;

– implementarea asigurărilor obligatorii de locuinţe, care este o cale de dezvoltare a pieţei de asigurări, dar şi un remediu favorabil pentru economia ţării în condiţii de manifestare a fenomenelor climatice extreme şi a dezastrelor naturale. Totodată, cererea scăzută de asigurări, şi în special asigurarea riscului de catastrofă naturală, este cauzată de înţelegerea limitată a beneficiilor sale. Mulţi cetăţeni nu dispun de o cultură financiară, iar asigurarea este un concept necunoscut pentru potenţialii asiguraţi. Reforma asigurărilor obligatorii de locuinţe este o măsură socială preventivă, menită să diminueze riscurile şi să protejeze cetăţenii împotriva dezastrelor naturale. În acest context, este oportun şi de perspectivă să se implementeze acest tip de asigurări prin elaborarea proiectului de lege privind asigurarea obligatorie de locuinţe;

– revizuirea modelului actual aplicabil sistemului de asigurări sociale de sănătate şi implementarea principiilor de parteneriat public-privat, cu implicarea societăţilor de asigurare private, fapt ce poate constitui o soluţie viabilă de diversificare şi îmbunătăţire a calităţii serviciilor medicale şi de asigurări oferite cetăţenilor. Prin instrumentele de informare a populaţiei, asigurarea îşi va îndeplini una din funcţiile de bază – cea de control al calităţii serviciilor medicale prestate, iar societăţile de asigurare vor fi cointeresate în optimizarea cheltuielilor de asistenţă medicală în cadrul unui mediu concurenţial corespunzător.

 

1.4. Stimularea dezvoltării investitorilor instituţionali prin elaborarea şi promovarea cadrului normativ

Piaţa de pensii private este considerată esenţială pentru creşterea economică şi pentru abordarea provocărilor legate de cadrul demografic, care sînt factori determinanţi; or sistemul public de pensii, în asemenea condiţii, este supus unor presiuni crescînde, ceea ce înseamnă că trebuie să se bazeze mai mult pe pensiile facultative sau ocupaţionale pentru a se completa celelalte surse de pensii.

Evoluţia demografică, structura populaţiei, dar şi constrîngerile bugetare determină utilizarea pensiilor facultative drept o extindere a bazei sistemului actual de pensii prin adăugarea unei surse de pensii suplimentare faţă de cea oferită de către stat.

Cadrul legal existent cu privire la fondurile nestatale de pensii (Legea nr.329/1999) necesită o revizuire, acesta nefiind armonizat cu practicile UE şi cu directiva aferentă domeniului vizat (Directiva (UE) 2016/2341⁹), situaţie ce determină unele riscuri atît pentru fondurile de pensii, cît şi pentru participanţii acestora. Nu se atestă o dezvoltare a fondurilor de pensii facultative în calitate de instrument de obţinere a unor venituri suplimentare de către participanţi în momentul pensionării şi, respectiv, de stimulare a creşterii economice, procesul stagnînd la etapa de creare a trei fonduri nestatale de pensii şi licenţiere a unui manager al activelor fondului, aceste entităţi neavînd însă exerciţiul unei funcţionări eficiente.

_____________

⁹ Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale (IORP).

 

În sensul celor evocate, CNPF va elabora următoarele acte legislative:

privind fondurile de pensii facultative şi cadrul normativ aferent;

privind organizarea şi funcţionarea sistemului de plată a pensiilor facultative;

privind fondul de garantare a contribuţiilor în sistemul de pensii facultative.

Astfel, în scopul instituirii şi dezvoltării unei pieţe interne de furnizare a pensiilor facultative, va fi asigurată transpunerea în cadrul normativ naţional a Directivei (UE) 2016/2341.

În acelaşi context, CNPF a iniţiat elaborarea proiectului de lege privind organismele de plasament colectiv alternative ca o măsură de dezvoltare a investitorilor instituţionali precum organismele de plasament colectiv. Scopul proiectului de lege este asigurarea nivelului de protecţie a investitorilor, menţinerea unor pieţe echitabile, eficiente şi transparente, prin transpunerea Directivei 2011/61/UE¹⁰, precum şi a regulamentelor UE ce reglementează diferite tipuri de organisme de plasament colectiv. Astfel, CNPF va continua realizarea următoarelor activităţi:

_____________

¹⁰ Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a directivelor 2003/41/CE şi 2009/65/CE şi a regulamentelor (CE) nr.1060/2009 şi (UE) nr.1095/2010.

 

– elaborarea proiectului de lege privind organismele de plasament colectiv alternative;

– elaborarea cadrului de reglementare subordonat legii privind organismele de plasament colectiv alternative.

 

1.5. Consolidarea dezvoltării sectorului de creditare nebancară

Asociaţiile de economii şi împrumut

Tendinţa de creştere şi maturizare a sectorului asociaţiilor de economii şi împrumut (denumite în continuare AEÎ), cu precădere determinată de creşterea independenţei financiare a asociaţiilor faţă de creditele externe atrase, impune focusarea activităţilor CNPF asupra asigurării următoarelor obiective legislative prioritare:

a) elaborarea proiectelor de acte normative privind garantarea depunerilor de economii ale membrilor AEÎ.

Avînd în vedere costurile economice totale generate de falimentul unei asociaţii, precum şi impactul negativ asupra stabilităţii financiare sectoriale şi asupra încrederii deponenţilor, la etapa actuală de dezvoltare a sistemului este indicată instituirea unui instrument esenţial de protecţie a depunătorilor şi de stimulare a dezvoltării durabile a acestei pieţe.

Mecanismul de protecţie a depunătorilor reprezintă o completare indispensabilă pentru sistemul de supraveghere al AEÎ datorită solidarităţii pe care o creează între toate instituţiile ce operează în cadrul sectorului AEÎ în cazul în care una dintre acestea se află în faliment. Esenţială este asigurarea calculului şi încasării contribuţiilor în funcţie de riscul prezentat de membri, luîndu-se în considerare activele din bilanţ şi anumiţi indicatori de risc precum adecvarea capitalului, calitatea activelor şi lichiditatea AEÎ;

b) implementarea măsurilor de stabilizare aplicate AEÎ prin extinderea funcţiilor atribuite atît prin schema de garantare a depunerilor de economii, cît şi, după caz, asociaţiei centrale a AEÎ.

Ajustarea cadrului normativ în vederea aplicării măsurilor de stabilizare urmează să prevină, la etapa iniţială, starea de insolvabilitate financiară a asociaţiei prin ghidarea sau limitarea anumitor activităţi, precum şi prin procedeul de injectare a lichidităţilor (sub forma unor împrumuturi). Efectul aplicării unor astfel de măsuri timpurii de stabilizare vine să atenueze riscurile de insolvabilitate cu toate consecinţele implicite şi poate reprezenta o primă etapă de salvgardare a asociaţiilor în cadrul schemei de garantare a depunerilor de economii;

c) determinarea competenţelor funcţionale, a etapelor şi a modului de executare a atribuţiei administrării speciale a asociaţiei.

Cadrul de reglementare urmează a fi amendat în sensul stabilirii atribuţiilor de aplicare a administrării speciale, care să intervină în calitatea unui mecanism de rezoluţiune intermediar extins al măsurilor de stabilizare aplicate, în special în cazul în care efectele scontate ale implementării competenţelor de stabilizare timpurii nu au dat rezultatele scontate. Costul administrării speciale urmează să justifice efectele obţinute, prioritar urmărind asigurarea solvabilităţii financiare a asociaţiilor, care să garanteze onorarea la scadenţă a depunerilor de economii acceptate;

d) consolidarea capacităţilor instituţiilor apex din cadrul sistemului AEÎ.

Completarea legislaţiei în vederea fortificării instituţiilor de suport ale sistemului, prin centralizarea funcţiilor şi comasarea instituţională a acestora, constituie un imperativ în condiţiile implementării unui cadru extins de protecţie a depunătorilor prin mecanisme de stabilizare şi de administrare specială.

Realizarea obiectivelor propuse va permite AEÎ să treacă la o etapă mai matură de activitate, contribuind astfel la sporirea credibilităţii acestor entităţi, de asemenea va asigura fortificarea capacităţilor de finanţare a acestora.

 

Organizaţiile de creditare nebancare

Organizaţiile de creditare nebancară sînt entităţi, altele decît instituţiile de credit, ce desfăşoară activitatea de creditare cu titlu profesional, în condiţiile stabilite de lege.

În context, sînt necesare mecanisme şi pîrghii suplimentare, instrumentariu de care CNPF nu dispune, deşi se impune o monitorizare şi supraveghere atentă a evoluţiilor pe acest segment al pieţei financiare. În acest sens, CNPF a elaborat Legea nr.1/2018 cu privire la organizaţiile de creditare nebancară, care stabileşte un cadru comun de reglementare şi supraveghere pentru organizaţiile ce desfăşoară exclusiv activităţi de creditare nebancară, precum acordarea de credite, inclusiv microcredite şi leasing financiar. Legea urmăreşte dezvoltarea sectorului de creditare nebancară şi leasing financiar, inclusiv prin prevenirea riscurilor excesive din sistem, sporirea accesului la resurse financiare al persoanelor fizice şi juridice.

În această ordine de idei, ca urmare a adoptării de către Parlament a noului cadru normativ, CNPF îşi propune realizarea următoarelor acţiuni:

– punerea în aplicare a Legii nr.1/2018 cu privire la organizaţiile de creditare nebancară şi a Legii nr.35/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, în partea ce ţine de activitatea de leasing;

– elaborarea cadrului de reglementare subordonat Legii nr.1/2018 cu privire la organizaţiile de creditare nebancară.

 

Casele de amanet

Cadrul normativ actual privind activitatea caselor de amanet (lombardurilor) cuprinde unele neconcordanţe şi lacune, în special în raport cu consumatorii, transparenţa în activitatea desfăşurată de către entităţile de tip case de amanet fiind una redusă. În scopul asigurării şi menţinerii unui cadru integrat de funcţionare şi supraveghere a pieţei financiare nebancare, dar şi pentru consolidarea protecţiei consumatorului, se invocă necesitatea unei abordări pro-active pentru a se asigura că unele servicii financiare, precum cele ale caselor de amanet, sînt oferite corespunzător şi a se asigura că entităţile menţionate respectă condiţiile minime de acces pentru desfăşurarea activităţii de creditare. Întrucît CNPF doreşte să cuantifice preocuparea pentru sectorul menţionat, în materie de reglementări aferente organizării şi funcţionării caselor de amanet (lombardurilor), comisia are drept obiectiv de dezvoltare instituţională pentru perioada următoare implicarea punctuală, pentru studii relevante domeniului vizat, în vederea identificării modelului optim de supraveghere a acestuia. În acest sens, va fi elaborat inclusiv cadrul normativ adiţional.

Activităţile ce urmează a fi realizate de către CNPF se referă la:

– efectuarea unui studiu privind practicile aplicate la nivel european şi internaţional ce ţin de reglementarea, autorizarea şi supravegherea caselor de amanet (lombarduri);

– revizuirea cadrului normativ existent aferent activităţii caselor de amanet prin elaborarea modificărilor şi completărilor necesare în scopul asigurării unei reglementări precise şi exhaustive a modului de organizare şi funcţionare a acestora în spiritul celor mai bune practici.

 

2. Obiectivul general nr.2

CONSOLIDAREA STABILITĂŢII FINANCIARE

ŞI ASIGURAREA SOLIDITĂŢII FINANCIARE

Principalul scop al supravegherii prudenţiale este acela de a asigura soliditatea financiară a entităţilor pieţei financiare nebancare şi de a contribui la stabilitatea acesteia.

Totodată, un alt obiectiv al supravegherii prudenţiale este de a proteja interesele celor asiguraţi, ale investitorilor şi ale consumatorilor de servicii financiare nebancare şi de a reduce riscul de faliment, cu toate că acest risc nu poate fi exclus în totalitate într-o economie de piaţă. Aceasta presupune supravegherea solvabilităţii şi lichidităţii concepută pentru a verifica dacă entitatea poate îndeplini întotdeauna obligaţiile sale de plată.

În conformitate cu prevederile Planului naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere RM–UE, cadrul şi mecanismele de supraveghere prudenţială a sectoarelor pieţei financiare nebancare trebuie să corespundă standardelor europene şi celor recunoscute la nivel internaţional.

Implementarea supravegherii bazate pe risc este preocuparea majoră pe care CNPF şi-o asumă în perioada 2018–2022. Această abordare urmează a fi aplicată, într-o primă etapă, în activitatea de supraveghere a societăţilor de asigurare/reasigurare, urmînd să fie extinsă ulterior şi către celelalte entităţi şi sectoare supravegheate de CNPF. În acest context, CNPF va asigura elaborarea mecanismelor de supraveghere eficientă, proiectarea unor teste de stres pentru situaţii de criză, identificarea şi evaluarea riscurilor şi analiza impactului acestora asupra sectoarelor pieţei şi a entităţilor supravegheate.

 

Obiective specifice:

2.1. Trecerea de la supravegherea bazată pe conformitate la supravegherea bazată pe prevenirea şi gestiunea riscurilor

În vederea asigurării unei pieţe solide şi integre, precum şi în vederea ridicării nivelului încrederii investitorilor în instrumentele acesteia, se impune o nouă abordare în supravegherea participanţilor la piaţa financiară nebancară, dar şi o mai mare responsabilizare a acestora în procesul de tranziţie la noul model de supraveghere.

Supravegherea bazată pe prevenirea şi gestiunea riscurilor îşi propune să promoveze transparenţa, oferind semnale de avertizare timpurie şi încurajînd entităţile supravegheate să-şi evalueze propria poziţie la intervale de timp regulate. Profilul de risc al fiecărui participant determină programul de supraveghere ce cuprinde supravegherea la distanţă, inspecţii pe teren, întîlniri cu scop prudenţial, precum şi audituri externe şi acţiuni de reglementare.

Abordarea supravegherii bazate pe prevenirea şi gestiunea riscurilor, în general, pune accentul pe identificarea şi clasificarea riscurilor la care instituţia este expusă şi pe capacitatea de gestionare a acestor riscuri în cadrul evaluării globale a riscului împreună cu determinarea probabilităţii şi a ponderii riscurilor majore pentru fiecare instituţie.

Principiile de bază ale supravegherii bazate pe prevenirea şi gestiunea riscurilor, pe care CNPF trebuie să şi le asume, sînt:

– exercitarea unui raţionament profesional solid în ceea ce priveşte identificarea şi evaluarea riscurilor la care sînt expuşi participanţii la piaţă;

– supravegherea va include revizuirea celor mai importante funcţii de control al gestiunii riscurilor, cum ar fi: management şi guvernanţă, conformitate, analiză financiară, resurse umane, control intern, audit intern/ extern;

– CNPF se va baza pe rapoartele auditorilor externi în ceea ce priveşte corectitudinea situaţiilor financiare şi va utiliza activitatea acestora şi a altor instituţii de control pentru a modifica aria de acoperire a verificărilor sale, astfel încît să minimizeze dublarea eforturilor;

– CNPF va efectua studii pe o gamă de subiecte în cadrul cărora va compara instituţiile similare între ele pentru a identifica cele mai bune practici din industrie de a gestiona diferite niveluri de risc;

– CNPF va dezvălui constatările şi recomandările managementului instituţiilor astfel încît acestea să se asigure că procesele lor de gestiune a riscului sînt adecvate;

– CNPF va aplica o supraveghere mai redusă a entităţilor pieţei care sînt bine gestionate în ceea ce priveşte aspectele legate de risc.

 

2.2. Crearea şi implementarea mecanismelor necesare pentru punerea în aplicare a supravegherii bazate pe risc, în special prin tehnici şi instrumente de prevenire a riscurilor

Procesul de supraveghere bazată pe prevenirea şi gestiunea riscurilor implică o activitate de reglementare bine planificată, care să aibă obiectivul de promovare a viabilităţii şi solidităţii financiare a entităţilor pieţei, precum şi de monitorizare şi evaluare continuă a profilurilor de risc în relaţie cu strategiile de afaceri şi expunerile acestora.

Realizarea acestui obiectiv implică următoarele activităţi:

– elaborarea unor standarde minime pentru supravegherea bazată pe risc pe piaţa financiară nebancară;

– elaborarea şi aplicarea unor indicatori ai Sistemului de alertă timpurie pentru societăţile de investiţii, societăţile de asigurare, AEÎ şi organizaţiile de creditare nebancară;

– elaborarea şi punerea în aplicare a unor teste de stres pentru evaluarea impactului riscurilor aferente activităţii participanţilor la piaţa financiară nebancară;

– îmbunătăţirea calităţii rapoartelor, analizelor şi sintezelor prin creşterea gradului de relevanţă şi acurateţe a datelor şi informaţiilor;

– revizuirea cerinţelor faţă de rapoartele specifice întocmite şi prezentate de participanţii la piaţa financiară nebancară;

– elaborarea şi punerea în aplicare a unor cerinţe privind constituirea provizioanelor şi criteriile de clasificare a creanţelor pentru acoperirea pierderilor din creditele nebancare şi dobînzile aferente şi pentru acoperirea creanţelor ce ţin de nerecuperarea ratelor şi a dobînzilor de leasing.

 

2.3. Asigurarea unei tranziţii eficiente la regimul Solvabilitate II

Pentru atingerea acestui obiectiv este necesară o evaluare adecvată, atît cantitativă cît şi calitativă, a riscurilor, inclusiv a celor aferente conformării asigurătorilor faţă de cerinţa de capital de solvabilitate, precum şi a celor ce ţin de provenienţa şi transparenţa acţionariatului.

Realizarea obiectivului în cauză implică următoarele activităţi:

– comunicarea permanentă între organele de conducere ale asigurătorilor şi CNPF în vederea elaborării planurilor individuale de tranziţie la regimul Solvabilitate II;

– realizarea unei evaluări generale a sectorului de asigurări şi elaborarea metodologiilor necesare de calcul al rezervelor tehnice şi al capitalului de solvabilitate;

– crearea profilului de risc pentru fiecare asigurător în vederea punerii în aplicare a funcţiei preventive şi de intervenţie timpurie;

– desfăşurarea de către asigurători a procedurii de autoevaluare a riscului şi solvabilităţii;

– stabilirea procesului formal de aprobare a modelelor interne, asigurînd dezvoltarea şi implementarea acestora în scopul calculului capitalului de solvabilitate pe baze solide;

– trecerea de la planul de inspecţie la planul de supraveghere pentru fiecare societate de asigurare în contextul raportării pe regimul Solvabilitate II şi revizuirea cerinţelor minime cu privire la documentaţia internă în sectorul asigurări;

– racordarea strategiilor de supraveghere a guvernanţei corporative a societăţilor de asigurare la regimul Solvabilitate II, în particular referitor la corespunderea persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul societăţilor de asigurare cu standardele de competenţă profesională şi probitate morală („fit and proper”);

– elaborarea planurilor de urgenţă ale societăţilor de asigurare şi activităţile conexe.

 

3. Obiectivul general nr.3

ÎMBUNĂTĂŢIREA CONDUITEI DE PIAŢĂ ŞI CREŞTEREA

ÎNCREDERII CONSUMATORULUI

Dezvoltarea unei culturi adecvate a consumatorilor de produse şi servicii financiare nebancare devine un aspect tot mai important, în special pe măsură ce aceste produse şi servicii devin tot mai accesibile consumatorilor, fiecare dintre aceştia avînd un rol decisiv în luarea propriilor decizii. Referitor la acest aspect, activitatea CNPF este orientată spre monitorizarea potenţialelor riscuri şi beneficii din perspectiva efectelor asupra consumatorului, analizînd conduita entităţilor supravegheate, rezultată din conţinutul petiţiilor formulate, în vederea asigurării unei protecţii adecvate a drepturilor consumatorului şi menţinerii unei pieţe ordonate.

Activitatea de soluţionare a petiţiilor şi cea de monitorizare a pieţei financiare nebancare sînt activităţi complexe de analiză şi sinteză ce necesită obiectivitate, profesionalism şi cunoaşterea legislaţiei în vigoare şi a căror finalitate vizează respectarea drepturilor consumatorilor la informaţie, la negociere şi la petiţionare.

 

Obiective specifice:

3.1. Identificarea conflictelor de interese între prestatorii de servicii şi consumatorii de produse şi servicii financiare nebancare

Situaţiile de conflict de interese îi pot face pe consumatorii de produse şi servicii financiare nebancare să-şi piardă încrederea în prestatorii de astfel de servicii şi să-i supună anumitor riscuri financiare. Prin urmare, va fi elaborată o politică în materie de conflicte de interese care să atenueze riscurile şi să abordeze eventualele cazuri. O astfel de politică ar trebui să prevadă măsuri de prevenire, de detectare şi de sancţionare a conflictelor de interese. În acest sens, va fi elaborat modelul declaraţiei privind conflictul de interese între prestatorii de servicii şi consumatorii de produse şi servicii pe piaţa financiară nebancară.

 

3.2. Dezvoltarea unui mecanism eficient de comunicare cu publicul şi cu alte părţi interesate în vederea protecţiei investitorilor şi a consumatorilor de produse şi servicii financiare nebancare

Crearea unui mecanism eficient de comunicare cu publicul va permite CNPF să asigure un mediu mai favorabil de comunicare şi să reacţioneze mai bine şi mai operativ la necesităţile de informare şi protejare a consumatorilor de produse şi servicii financiare nebancare.

Îmbunătăţirea comunicării cu consumatorii necesită restructurarea multilaterală a funcţiei de comunicare, care include crearea unei infrastructuri de comunicare cu scopul de a îmbunătăţi comunicarea internă în cadrul entităţilor, precum şi existenţa unui efort coerent pentru crearea unui dialog public eficace. În acest context, sînt necesare:

– revizuirea cadrului normativ în domeniul protecţiei consumatorului pe piaţa financiară nebancară;

– punerea la dispoziţia operatorilor pieţei financiare nebancare a unor informaţii clare, relevante şi imparţiale privind sectoarele pieţei prin realizarea unor acţiuni de informare generică privind produsele şi serviciile financiare nebancare, într-un limbaj accesibil consumatorului şi prin promovarea publicării de către participanţii la piaţă a informaţiilor relevante pentru consumatori;

– dezvoltarea unor iniţiative active de colaborare cu asociaţiile de protecţie a consumatorilor;

– îmbunătăţirea calităţii serviciilor financiare nebancare prestate consumatorilor prin stabilirea de cerinţe privind politicile interne de prestare a serviciilor şi de soluţionare a pretenţiilor clienţilor;

– creşterea incluziunii financiare.

Totodată, una din principalele preocupări ale CNPF în activitatea de elaborare şi amendare a legislaţiei este protecţia investitorilor. În acest sens, CNPF va realiza următoarele activităţi:

– evaluarea cadrului normativ cu privire la fondul de compensare a investitorilor;

– aprobarea ghidului privind protecţia investitorului.

 

4. Obiectivul general nr.4

CONSOLIDAREA CAPACITĂŢILOR INSTITUŢIONALE ŞI OPERAŢIONALE

ALE COMISIEI NAŢIONALE A PIEŢEI FINANCIARE

Consolidarea capacităţilor instituţionale şi operaţionale ale CNPF reprezintă un obiectiv prioritar pe care CNPF şi l-a asumat şi prin care îşi propune să îmbunătăţească eficienţa sa, atît în ceea ce priveşte activitatea de bază (reglementare, autorizare/licenţiere, supraveghere, protecţia consumatorilor), cît şi în ceea ce priveşte fluxurile operaţionale interne şi structura tehnologiilor informaţionale. Pentru a deveni o instituţie independentă, CNPF urmează să consolideze structura de guvernare conform standardelor şi principiilor aplicate la nivel internaţional, adică să asigure o guvernare bazată pe performanţă. În acest context, trebuie de punctat că guvernarea bazată pe performanţă presupune şi implică capacităţile necesare pentru dezvoltarea şi implementarea strategiilor, monitorizarea continuă a globalizării tendinţelor, aplicarea creativă a celor mai bune practici, dar şi sarcina de a dezvolta un cadru de reglementare deschis, transparent şi raţional. Acest obiectiv impune direct asigurarea principiilor de independenţă operaţională, autonomie financiară, responsabilitate şi confidenţialitate pentru a pune în aplicare un proces de supraveghere eficient, bazat pe evaluarea şi gestiunea riscurilor, standarde de prudenţă, infrastructuri eficiente şi capacităţi adecvate de supraveghere, conforme celor mai bune practici internaţionale.

 

Obiective specifice:

4.1. Consolidarea capacităţilor CNPF în depistarea abuzurilor de pe piaţa de capital

În vederea depistării abuzurilor de pe piaţa de capital, CNPF va realiza următoarele activităţi:

– crearea cadrului de reglementare necesar pieţei de capital pentru aplicarea acestuia într-o manieră promptă şi transparentă;

– monitorizarea implementării de către operatorii pieţei de capital a procedurilor de prevenire şi combatere a abuzurilor de pe piaţă;

– punerea în aplicare a mecanismelor de investigaţie şi supraveghere în materie, oferite de cadrul normativ existent;

– revizuirea şi completarea competenţelor de sancţionare în scopul prevenirii şi combaterii abuzurilor de pe piaţa de capital.

 

4.2. Consolidarea capacităţilor CNPF pentru efectuarea inspecţiilor la faţa locului

În timpul inspecţiilor la faţa locului, supraveghetorii fac o apreciere generală a entităţii. Examinarea prin intermediul inspectorilor specializaţi şi pregătiţi permite să se aprecieze cu mai multă acurateţe factorii calitativi, cum ar fi capacitatea managementului şi procedurile de control intern, care pot să nu se reflecte adecvat în rapoartele prezentate de către entităţi.

Prin prezenţa sa efectivă la faţa locului, supraveghetorul poate dobîndi informaţii detaliate privind conducerea şi administrarea entităţilor, privind operaţiunile, procedurile şi controalele interne, informaţii ce sînt necesare pentru evaluarea situaţiei financiare a entităţii şi pentru verificarea respectării legilor şi a reglementărilor în domeniu.

În vederea consolidării capacităţilor pentru efectuarea inspecţiilor la faţa locului, CNPF va realiza următoarele activităţi:

– revizuirea procedurilor aferente inspecţiilor la faţa locului pe piaţa de capital, pe piaţa de asigurări şi în sectorul de pensii facultative;

– continuarea monitorizării activităţii operatorilor pieţei financiare nebancare, în special în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de desfăşurare a activităţii acestora;

– revizuirea procedurilor aferente inspecţiilor la faţa locului sub aspectul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.

 

4.3. Implicarea CNPF în educaţia financiară a populaţiei

În vederea realizării acestui obiectiv, CNPF va desfăşura următoarele activităţi:

– implicarea în activităţile de educaţie financiară a populaţiei, inclusiv în cooperare cu Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), pentru a identifica şi înlătura obstacolele în cunoaşterea activităţii pieţei financiare nebancare; dezvoltarea unei culturi a percepţiei şi atenuării riscurilor şi promovarea informaţiei relevante privind sectoarele pieţei financiare nebancare.

 

4.4. Consolidarea cooperării interinstituţionale şi internaţionale a CNPF

În scopul consolidării cooperării interinstituţionale şi internaţionale, CNPF:

– va intensifica activitatea de analiză la nivel macroeconomic şi va aplica mecanismele de monitorizare pentru prevenirea potenţialelor riscuri ce pot periclita stabilitatea financiară a sectorului;

– va evalua cadrul normativ în contextul cooperării internaţionale şi al schimbului de informaţii cu autorităţile financiare de reglementare străine.

 

4.5. Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale

Procesul continuu de modernizare şi dezvoltare a tehnologiilor informaţionale este o prioritate pentru CNPF, dar şi o provocare în contextul consolidării capacităţilor operaţionale de supraveghere electronică a pieţei financiare nebancare şi al identificării resurselor financiare necesare pentru optimizarea şi mentenanţa acestora.

În cadrul componentei de consolidare a capacităţilor instituţionale, CNPF îşi propune să îmbunătăţească eficienţa sa atît în ceea ce priveşte activitatea de bază, cît şi privind fluxurile operaţionale interne şi infrastructura de tehnologii informaţionale. În acest context, CNPF îşi propune dezvoltarea şi completarea cu noi funcţii a sistemelor informaţionale de colectare, generalizare, procesare şi analiză a informaţiei recepţionate din partea participanţilor la piaţă, care să asigure un nivel ridicat al calităţii şi securizării datelor, precum şi să sporească transparenţa în activitatea operatorilor pieţei.

În acest sens, a fost iniţiat un proces complex de modernizare şi dezvoltare a sistemelor informatice, care să contribuie la atingerea următoarelor obiective:

– eficientizarea guvernanţei şi a organizării sistemelor informatice;

– modernizarea şi dezvoltarea sistemelor informatice aferente activităţii participanţilor la piaţa financiară nebancară;

– optimizarea şi automatizarea proceselor şi operaţiunilor din cadrul CNPF;

– asigurarea securităţii informaţionale prin utilizarea unor canale securizate în scopul protecţiei datelor împotriva pierderii, alterării, deteriorării ori a accesului nesancţionat;

– consolidarea capacităţii CNPF de restabilire a datelor în urma unor accidente informatice, de asigurare a securităţii fizice a soluţiilor informatice;

– protecţia datelor cu caracter personal în cadrul sistemelor gestionate de CNPF.

 

VI. MONITORIZAREA STRATEGIEI

Monitorizarea Strategiei se va efectua în baza acţiunilor incluse în Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia. Strategia cuprinde o perioadă de 5 ani. Finanţarea acţiunilor prevăzute în Strategie se va efectua din bugetul CNPF şi din asistenţa tehnică.

Evaluarea anuală se va realiza la finele fiecărui an, iar rezultatele acesteia vor fi incluse în raportul anual privind funcţionarea pieţei financiare nebancare şi privind activitatea CNPF, care se va elabora anual pentru a se stabili gradul de realizare a Planului de acţiuni, urmînd a fi prezentat în Parlament.

Monitorizarea şi evaluarea implementării Strategiei se vor efectua pe baza următorilor indicatori:

 

 

 

[Anexa modificată prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]