H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 25 alin.(1)

din Legea nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii

şi din articolul 10 alin.(1) lit.b) din Legea contenciosului administrativ nr.793

din 10 februarie 2000 (controlul judiciar al hotărârilor emise de către

Consiliul Superior al Magistraturii în cauzele disciplinare)

(Sesizarea nr.148g/2017)

 

nr. 13  din  14.05.2018

 

Monitorul Oficial nr.235-244/107 din 29.06.2018

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

Dlui Igor DOLEA, preşedinte,

Dlui Aurel BĂIEŞU,

Dlui Victor POPA,

Dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 14 noiembrie 2017

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului „hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate […] doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare” din articolul 25 alin.(1) din Legea nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii şi a articolului 25 alin.(1) lit.g) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicată de către dl Gheorghe Muntean, parte în dosarul nr.3-19/17, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie, reprezentat de către dna avocat Ariadna Suveica.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 14 noiembrie 2017 de un complet de judecată din cadrul Curţii Supreme de Justiţie (Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Mariana Pitic, Luiza Gafton, Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu, Dumitru Mardari, Oleg Sternioală şi Ion Druţă), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

3. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a susţinut că textul legal contestat din articolul 25 alin.(1) din Legea nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi articolul 25 alin.(1) lit.g) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului sunt contrare articolelor 21, 114 şi 115 din Constituţie.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 15 decembrie 2017 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

6. În şedinţa plenară publică a Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a fost susţinută de către dna avocat Ariadna Suveica. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept al Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, Secretar de Stat al Ministerului Justiţiei.

 

CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

7. Pe 7 februarie 2017, dl Gheorghe Muntean a depus la Consiliul Superior al Magistraturii o cerere cu privire la demisia sa din funcţia de judecător din cadrul Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie, în conformitate cu articolul 26 alin.(2) din Legea cu privire la statutul judecătorului, din cauza reorganizării instanţei judecătoreşti.

8. Pe 28 martie 2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a emis hotărârea nr.236/12, prin care a dispus eliberarea din funcţie a dlui judecător Gheorghe Muntean, în baza articolului 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la statutul judecătorului, invocându-se pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare.

9. Pe 12 aprilie 2017, dl Gheorghe Muntean a depus la Curtea Supremă de Justiţie o contestaţie împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat anularea hotărârii Consiliului din 28 martie 2017 şi obligarea acestuia de a accepta cererea sa de demisie din funcţia de judecător. În motivarea contestaţiei sale, dl Gheorghe Muntean a menţionat că în privinţa sa există doar o ordonanţă de încetare şi de clasare a urmăririi penale, nu o hotărâre de condamnare.

10. Pe 2 noiembrie 2017, dl Gheorghe Muntean, reprezentat de către dna avocat Ariadna Suveica, a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului „hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate […] doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare” din articolul 25 alin.(1) din Legea nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii şi a articolului 25 alin.(1) lit.g) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului şi sesizarea Curţii Constituţionale.

11. La aceeaşi dată, Curtea Supremă de Justiţie a sesizat Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei.

 

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

„[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi

a tratatelor internaţionale

„(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

„Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.”

Articolul 115

Instanţele judecătoreşti

„(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate.

(3) Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă.

(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică.”

13. Prevederile relevante ale Legii nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii sunt următoarele:

Articolul 1

Consiliul Superior al Magistraturii, organ

de autoadministrare judecătorească

„(1) Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc, şi este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii exercită autoadministrarea judecătorească.”

Articolul 4

Competenţa Consiliului Superior al Magistraturii

„[…]

(3) Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competenţe în domeniul respectării disciplinei şi eticii judecătorilor:

[...]

b) examinează contestaţiile hotărârilor emise de colegiul disciplinar;

[…].”

Articolul 25

Contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii

„(1) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate, la Curtea Supremă de Justiţie, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la data comunicării, doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare. […]”

[în redacţia anterioară Legii nr.253 din 1 decembrie 2017]

14. Prevederile relevante ale Legii nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului sunt următoarele:

Articolul 25

Eliberarea judecătorului din funcţie

„(1) Judecătorul este eliberat din funcţie de organul care l-a numit în cazul:

[…]

g) pronunţării hotărârii definitive de condamnare;

[…]”

15. Prevederile relevante ale Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000 sunt următoarele:

Articolul 10

Competenţa Curţii Supreme de Justiţie

„(1) Curtea Supremă de Justiţie, în primă instanţă:

[…]

b) verifică legalitatea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii în cazurile prevăzute de lege.

[…].”

Articolul 26

Temeiurile anulării actului administrativ contestat

„(1) Actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care:

a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii;

b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei;

c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

[…]”

16. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale sunt următoarele:

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

„1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

[…]”

 

ÎN DREPT

17. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează limitele controlului judiciar efectuat de către Curtea Supremă de Justiţie în privinţa hotărârilor emise de Consiliul Superior al Magistraturii, în materie disciplinară.

 

A. ADMISIBILITATEA

18. Prin decizia sa din 15 decembrie 2017, Curtea a verificat dacă au fost întrunite condiţiile de admisibilitate ale unei excepţii de neconstituţionalitate.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii şi a Legii nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl Gheorghe Muntean, parte în dosarul nr.3-19/17, care se află pe rolul Curţii Supreme de Justiţie, acesta fiind reprezentat de către dna avocat Ariadna Suveica. Sesizarea a fost formulată de către un subiect abilitat cu această competenţă, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

21. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este textul „hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate […] doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare” din articolul 25 alin.(1) din Legea nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii şi articolul 25 alin.(1) lit.g) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, care vor fi aplicate la soluţionarea cauzei.

22. Având în vedere jurisprudenţa sa, Curtea reţine că teza I a articolului 25 alin.(1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii a făcut anterior obiectul controlului de constituţionalitate. Prin Hotărârea nr.17 din 2 iulie 2013, §42, Curtea a subliniat că examinarea procedurii de emitere/adoptare a hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii de către Curtea Supremă de Justiţie trebuie înţeleasă ca o examinare în drept a acestor hotărâri. Ea a constatat că sintagma „doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare” nu afectează dreptul la un proces echitabil, fiind conformă cu articolul 20 din Constituţie.

23. Hotărârile Curţii reprezintă interpretări care se bucură de autoritate, în lumina condiţiilor sociale şi morale şi a nivelului de cunoaştere ştiinţifică existente în momentul pronunţării lor. De obicei, ele sunt respectate şi invocate de către aceasta în interesele certitudinii juridice şi ale evoluţiei ordonate a jurisprudenţei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Cossey v. Regatul Unit, 27 septembrie 1990, §35, sau Scoppola v. Italia (nr.3), 22 mai 2012, §94). Totuşi, Curtea poate hotărî ulterior că interpretarea pe care a făcut-o în cauzele precedente poate fi dezvoltată sau că există alte motive incontestabile pentru a-şi schimba interpretarea, inclusiv pentru a se asigura că modul în care interpretează Constituţia reflectă schimbările sociale şi coincide cu condiţiile de viaţă ale prezentului. Aşadar, Curtea îşi va dezvolta abordarea precedentă, având la bază în special cauzele Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos Et Figueiredo v. Portugalia, 21 iunie 2016, şi Ramos Nunes De Carvalho E Sá v. Portugalia, 21 iunie 2016, judecate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Raţionamentele prezente în aceste cauze reprezintă pentru Curte motive incontestabile pentru a-şi dezvolta propria jurisprudenţă, în baza autorităţii de lucru interpretat pe care o prezintă hotărârile Curţii Europene.

24. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul legal contestat din articolul 25 alin.(1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii încalcă articolele 21, 114 şi 115 din Constituţie.

25. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 21 din Constituţie, Curtea menţionează că normele contestate nu limitează dreptul fundamental de a fi prezumat nevinovat. Dimpotrivă, articolul 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la statutul judecătorului reglementează expres faptul că eliberarea judecătorului din funcţie poate avea loc doar în cazul existenţei unei hotărâri definitive de condamnare, iar textul legal contestat din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii reglementează doar modalitatea de contestare a hotărârilor Consiliului. Prin urmare, Curtea constată lipsa unei legături de cauzalitate între normele articolului 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la statutul judecătorului şi articolul 21 din Constituţie. Nici articolele 114 şi 115 din Constituţie nu au vreo legătură directă cu problema de drept ridicată în prezenta cauză.

26. Totuşi, în virtutea calităţii sale de suveran în materie de contencios constituţional, Curtea consideră că este oportună examinarea textului legal contestat prin prisma articolului 20 din Constituţie.

27. Articolul 20 alin.(1) din Constituţie prevede că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Cum acest drept este unul relativ, restrângerea sa trebuie să fie, în primul rând, prevăzută de lege.

28. Acest articol trebuie interpretat implicit în baza standardelor stabilite de către Curtea Europeană în materie de acces la un tribunal, din perspectiva articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum presupune articolul 4, coroborat cu articolul 8 din Constituţie. În cazul Vilho Eskelinen şi alţii v. Finlanda [MC], 19 aprilie 2007, §62, Curtea Europeană a menţionat că, pentru a nu fi incidentă protecţia conferită de articolul 6 din Convenţie în situaţia funcţionarilor publici, trebuie îndeplinite două condiţii. Prima condiţie prevede că statul trebuie să fi exclus în mod expres accesul la un tribunal pentru funcţia, sau categoria, sau personalul în discuţie. A doua condiţie stabileşte că excluderea trebuie să fie justificată în baza unor motive obiective, în interesul statului. Curtea precizează că, deşi judecătorii nu fac parte din serviciul public în sens strict, ei fac parte din serviciul public în sensul general al expresiei. Judecătorii au responsabilităţi speciale în materie de administrare a justiţiei, o sferă în care statul îşi exercită competenţele suverane (a se vedea Pitkevich v. Rusia (dec.), 8 februarie 2001).

29. Curtea observă că articolul 25 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nu exclude în mod expres protecţia judiciară în legătură cu procedurile disciplinare împotriva judecătorilor (a se vedea, a contrario, Olujić v. Croaţia, 5 februarie 2009). Prin urmare, prima condiţie a testului Eskelinen nu este îndeplinită. Aşadar, articolul 20 din Constituţie este aplicabil.

30. Curtea notează că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate menţionat de autor include numai prevederile articolului 25 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, nu şi pe cele ale articolului 10 din Legea contenciosului administrativ. De vreme ce şi acest din urmă articol are o legătură directă cu prezenta cauză, Curtea se va pronunţa inclusiv în privinţa constituţionalităţii acestuia.

31. Prin urmare, Curtea consideră că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi că nu există niciun alt motiv de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Ea va trece la analiza conformităţii articolului 25 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii şi a articolului 10 din Legea contenciosului administrativ cu articolul 20 din Constituţie.

 

B. FONDUL CAUZEI

POSIBILA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 20 DIN CONSTITUŢIE

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

32. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul menţionează că controlul hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii se limitează doar la verificarea procedurii de adoptare/emitere a acestora, deşi ele pot fi ilegale şi din alte motive.

 

B. Argumentele autorităţilor

33. În opinia prezentată Curţii, Preşedintele Republicii Moldova a menţionat că, prin Hotărârea nr.17 din 2 iulie 2013, Curtea Constituţională a recunoscut constituţional textul contestat din articolul 25 alin.(1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii. În consecinţă, Preşedintele Republicii Moldova consideră că instanţa de contencios constituţional poate dispune sistarea procesului.

34. Parlamentul a menţionat, de asemenea, că există o hotărâre cu un obiect similar, în a cărui privinţă Curtea s-a pronunţat deja.

35. În opinia prezentată Curţii, Guvernul a confirmat faptul că articolul 25 alin.(1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii a făcut obiectul controlului de constituţionalitate în trecut. Guvernul a menţionat că, în Hotărârea nr.17 din 2 iulie 2013, Curtea Constituţională a stabilit că examinarea contestaţiilor de către Curtea Supremă de Justiţie în partea referitoare la procedura de adoptare şi emitere, adică în drept, asigură verificarea integrală a echităţii procedurilor judiciare de care au beneficiat contestatarii la examinarea în fond şi permite anularea sau modificarea acestor hotărâri, atunci când este cazul.

 

C. Aprecierea Curţii despre întinderea controlului exercitat de către Curtea Supremă de Justiţie în privinţa hotărârilor contestate ale Consiliului Superior al Magistraturii

36. Curtea subliniază că unul dintre capetele de cerere a reclamantei din cazul Ramos Nunes De Carvalho E Sá v. Portugalia, 21 iunie 2016, §65, caz judecat de către Curtea Europeană, fusese faptul că întinderea controlului exercitat de către Curtea Supremă de Justiţie a Portugaliei echivala cu un recurs în „legalitate”, nu cu un control de „plină jurisdicţie”. Curtea Supremă de Justiţie nu putea reexamina stabilirea faptelor realizată de către Consiliul Superior al Magistraturii din Portugalia, nici nu putea revizui în mod efectiv sancţiunea disciplinară aplicată unui judecător.

37. De asemenea, în cazul Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos Et Figueiredo v. Portugalia, 21 iunie 2016, §45, reclamanta, judecător, a susţinut că instanţa supremă portugheză refuzase să reexamineze faptele stabilite de către Consiliul Superior al Magistraturii din Portugalia, invocând principiul neamestecului în competenţa discreţionară a administraţiei.

38. În Ramos Nunes De Carvalho E Sá v. Portugalia, §83, Curtea Europeană a subliniat că „instanţa” pe care o are în vedere articolul 6 §1 trebuie să aibă competenţa de a examina toate problemele de fapt şi de drept relevante pentru soluţionarea litigiului pentru care a fost sesizată. Acelaşi articol reclamă ca instanţele să indice în mod suficient motivele pe care se bazează, iar această condiţie impune oferirea unui răspuns special şi explicit la motivele decisive pentru soluţionarea litigiului în discuţie (a se vedea, în acelaşi sens, Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos Et Figueiredo v. Portugalia, §50).

39. Curtea subliniază că prevederile articolului 25 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii şi ale articolului 10 din Legea contenciosului administrativ nu-i conferă Curţii Supreme de Justiţie competenţa de a efectua o reexaminare a faptelor stabilite de către Consiliul Superior al Magistraturii, în cauze disciplinare împotriva judecătorilor. Prin urmare, Curtea Supremă de Justiţie este împiedicată să examineze probleme care pot fi fundamentale pentru litigiile cu care este sesizată (a se vedea Oleksandr Volkov v. Ucraina, 9 ianuarie 2013, §127). Eventualii reclamanţi nu au, potrivit legilor incidente, posibilitatea unei reexaminări a faptelor decisive pentru cauza lor, de către Curtea Supremă de Justiţie (a se vedea, mutatis mutandis, Tsfayo v. Regatul Unit, 14 noiembrie 2006, §48).

40. Totuşi, pentru respectarea standardelor articolului 20 din Constituţie, Curtea Supremă de Justiţie trebuie să aibă, în materia controlului contestaţiilor la hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, capacitatea de a soluţiona problemele cu care se confruntă de o manieră eficientă şi de a realiza un control la fel de eficient al cauzelor (a se vedea Ramos Nunes De Carvalho E Sá v. Portugalia, §88).

41. Aceste precizări îi permit Curţii să afirme că cerinţele pe care le impun dispoziţiile legale contestate nu îi conferă un caracter suficient controlului realizat de către Curtea Supremă de Justiţie în materia contestaţiilor la hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii. Aceeaşi este concluzia la care a ajuns Curtea Europeană în cazurile Ramos Nunes De Carvalho E Sá v. Portugalia, §89, şi Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos Et Figueiredo v. Portugalia, §56, şi pe care Curtea o împărtăşeşte, în prezenta hotărâre.

42. Aşadar, controlul a cărui realizare o impun dispoziţiile contestate pentru Curtea Supremă de Justiţie în materie de contestaţii ale hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii nu are o întindere suficientă şi contravine articolului 20 din Constituţie. Prezenta hotărâre nu implică revizuirea hotărârilor Curţii Supreme de Justiţie deja pronunţate împotriva hotărârilor contestate ale Consiliului Superior al Magistraturii.

Din aceste motive, în baza articolului 140 alin.(2) din Constituţie, a articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, precum şi a articolelor 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl Gheorghe Muntean, parte în dosarul nr.3-19/17, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie, fiind reprezentat de către dna avocat Ariadna Suveica.

2. Se declară neconstituţionale textele:

- „[…] doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare” din articolul 25 alineatul (1) din Legea nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii;

- „b) verifică legalitatea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii în cazurile prevăzute de lege” din articolul 10 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000.

3. Până la modificarea textelor de lege declarate neconstituţionale, Curtea Supremă de Justiţie va efectua un control deplin, în fapt şi în drept, în privinţa hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii care au fost contestate în faţa sa.

4. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate în partea referitoare la controlul constituţionalităţii articolului 25 alin.(1) lit.g) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

5. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.