H O T Ă R Â R E
privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi
din articolul 233 alineatele (1), (2) şi (3) din Codul contravenţional
(sancţionarea conducerii în stare de ebrietate a vehiculelor
pentru care nu este necesară deţinerea permisului
de conducere) (Sesizarea nr.42g/2018)
nr. 11 din 08.05.2018
Monitorul Oficial nr.195-209/97 din 15.06.2018
* * *
În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituţională, judecând în componenţa:
Dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,
Dlui Aurel BĂIEŞU,
Dlui Igor DOLEA,
Dlui Victor POPA,
Dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 4 aprilie 2018 şi înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând sesizarea menţionată în şedinţă publică,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea hotărâre:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textelor:
- „gradul maxim admisibil stabilit de lege” din articolul 233 alin.(1);
- „gradul maxim admisibil stabilit de Guvern” din articolul 233 alin.(2);
- „amendă de la 400 la 500 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de la 20 la 40 de ore sau cu arest contravenţional pe un termen de 15 zile” din articolul 233 alin.(3) din Codul contravenţional, ridicată de către dl avocat Gheorghe Tcaci, în dosarul nr.4-545/2017, pendinte la Judecătoria Ungheni.
2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 4 aprilie 2018 de către judecătorul Anatolie Rusu de la Judecătoria Ungheni, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.
3. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile contestate din alineatele (1) şi (2) ale articolului 233 din Codul contravenţional sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie, iar prevederile contestate din alin.(3) al aceluiaşi articolul contravin articolului 16 din Constituţie.
4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 12 aprilie 2018, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost declarată admisibilă în partea referitoare la controlul constituţionalităţii prevederilor contestate din alin.(3) al articolului 233 din Codul contravenţional, fără a se prejudeca fondul cauzei. Totodată, prin aceeaşi decizie, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost declarată inadmisibilă în partea referitoare la controlul constituţionalităţii dispoziţiilor contestate din alin.(1) şi alin.(2) ale aceluiaşi articol.
5. În procesul examinării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Departamentului Drept Penal al Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova şi Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii.
6. La şedinţa publică a Curţii, Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi la organele de drept, din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei.
7. În şedinţa publică a Curţii, reprezentantul Parlamentului a solicitat sistarea procesului în baza articolului 60 lit.c) din Codul jurisdicţiei constituţionale. Potrivit domniei sale, excepţia de neconstituţionalitate priveşte o problemă de aplicare corectă a legii, nu de constituţionalitate a ei, iar acest fapt nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL
8. Pe 17 iulie 2017, un agent constatator din cadrul Inspectoratului Naţional de Patrulare a întocmit în privinţa dlui N.Culiuc un proces-verbal cu privire la constatarea contravenţiei prevăzute de art.233 alin.(3) din Codul contravenţional [conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool, în cazul în care admiterea la trafic a conducătorului de vehicul nu prevede obligaţia de a deţine permis de conducere] şi l-a trimis, împreună cu probele acumulate, către Judecătoria Ungheni în vederea examinării cauzei contravenţionale.
9. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 12 octombrie 2017, dl N.Culiuc a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de art.233 alin.(3) din Codul contravenţional şi i s-a aplicat o amendă în mărime de 400 unităţi convenţionale.
10. Nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Ungheni din 12 octombrie 2017, dl N.Culiuc a depus recurs, iar recursul a fost admis prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 noiembrie 2017, dispunându-se rejudecarea cauzei în primă instanţă, de către un alt complet de judecată.
11. Pe 27 februarie 2018, în cadrul unei şedinţe de examinare a cauzei contravenţionale, dl avocat Gheorghe Tcaci a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate la §1 supra.
12. Prin încheierea din 29 martie 2018, Judecătoria Ungheni a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.
LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ PERTINENTĂ
13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:
Articolul 1
Statul Republica Moldova
„[…]
(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”
Articolul 16
Egalitatea
„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”
Articolul 22
Neretroactivitatea legii
„Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”
Articolul 25
Libertatea individuală şi siguranţa persoanei
„(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
[…]”
Articolul 46
Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia
„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.
(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat.”
Articolul 54
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
14. Prevederile relevante ale Codului contravenţional al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:
Articolul 233
Conducerea vehiculului în stare de ebrietate produsă de alcool, predarea conducerii lui
către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe
„(1) Conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool ce depăşeşte gradul maxim admisibil stabilit de lege, dacă fapta nu constituie infracţiune,
se sancţionează cu amendă de la 350 la 500 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la 2 la 3 ani.
(2) Predarea cu bună ştiinţă a conducerii vehiculului către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool ce depăşeşte gradul maxim admisibil stabilit de Guvern sau în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare, dacă fapta nu constituie infracţiune,
se sancţionează cu amendă de la 350 la 500 de unităţi convenţionale cu aplicarea a 6 puncte de penalizare sau cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la 1 la 3 ani.
[…]
(3) Acţiunile specificate la alineatele (1)–(21), în cazul în care admiterea la trafic a conducătorului de vehicul nu prevede obligaţia de a deţine permis de conducere,
se sancţionează cu amendă de la 400 la 500 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de la 20 la 40 de ore sau cu arest contravenţional pe un termen de 15 zile.
[…]”
15. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:
Articolul 13412
Starea de ebrietate
„(1) Prin stare de ebrietate se înţelege starea de dereglare psihofuncţională a organismului survenită în urma consumului de alcool, droguri şi/sau alte substanţe cu efecte similare.
(2) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad minim se înţelege starea persoanei care are concentraţia de alcool în sânge de la 0,3 până la 0,5 g/l sau concentraţia vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,15 până la 0,3 mg/l.
(3) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se înţelege starea persoanei care are concentraţia de alcool în sânge de la 0,5 g/l şi mai mult sau concentraţia vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l şi mai mult.”
Articolul 2641
Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad
avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe
„(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 750 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani.
[…]”
16. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr.357 din 13 mai 2009 cu privire la aprobarea Regulamentului circulaţiei rutiere sunt următoarele:
„7. În sensul prezentului Regulament următoarele noţiuni şi termeni semnifică:
[…]
bicicletă (tricicletă) – vehicul prevăzut cu două (trei) roţi şi pedale sau manivele, pentru propulsarea acestuia pe drum de forţa musculară a utilizatorului;
[…]
motocultor cu remorcă – tractor monoax fără mecanism de direcţie, a cărui viteză prin construcţie nu depăşeşte 25 km/h, utilizat pentru efectuarea lucrărilor uşoare;
[…]
vehicul – sistem mecanic, cu sau fără autopropulsie, destinat transportului de persoane şi bunuri sau echipat cu mecanisme care pot executa anumite lucrări;
[…]”
ÎN DREPT
A. ADMISIBILITATE
17. Prin decizia din 12 aprilie 2018, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.
18. Curtea a reţinut că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul „gradul maxim admisibil stabilit de lege” din alin.(1), textul „gradul maxim admisibil stabilit de Guvern” din alin.(2) şi textul „amendă de la 400 la 500 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de la 20 la 40 de ore sau cu arest contravenţional pe un termen de 15 zile” din alin.(3) ale articolului 233 din Codul contravenţional al Republicii Moldova. Verificarea constituţionalităţii acestui tip de acte normative ţine de competenţa ratione materiae a Curţii, potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie.
19. Având în vedere cele enunţate supra, Curtea nu poate reţine argumentele reprezentantului Parlamentului, menţionate în cererea depusă în cadrul şedinţei publice a Curţii, potrivit cărora procesul urmează a fi sistat în baza articolului 60 lit.c) din Codul jurisdicţiei constituţionale.
20. De asemenea, excepţia a fost ridicată de către reprezentantul uneia dintre părţile la proces.
21. Curtea a observat că instanţa care a sesizat-o trebuie să examineze în fond cauza contravenţională privind acuzarea dlui N.Culiuc de săvârşirea contravenţiei prevăzute de articolul 233 alin.(3) din Codul contravenţional.
22. Curtea a constatat că articolul 233 alin.(1) din Codul contravenţional stabileşte răspunderea pentru conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate, articolul 233 alin.(2) sancţionează predarea cu bună-ştiinţă a conducerii vehiculului către o persoană care se află în stare de ebrietate, iar articolul 233 alin.(3) sancţionează acţiunile prevăzute la alineatele (1) şi (21), în cazul în care participarea la trafic a conducătorului de vehicul nu prevede obligaţia de a deţine permis de conducere.
23. Pentru că în cauza pendinte la Judecătoria Ungheni persoanei i se impută conducerea în stare de ebrietate a unui motocultor [vehicul pentru conducerea căruia nu este necesară deţinerea permisului de conducere], şi nu predarea cu bună-ştiinţă a conducerii vehiculului către o persoană care se află în stare de ebrietate, sunt incidente doar prevederile alineatelor (1) şi (3) ale articolului 233 din Codul contravenţional. Prin urmare, doar dispoziţiile contestate din aceste alineate sunt aplicabile la soluţionarea cauzei.
24. Curtea a mai reţinut că prevederile contestate aplicabile în prezenta cauză nu au făcut anterior obiectul controlului constituţionalităţii.
25. Pentru a declara admisibilă sesizarea, Curtea a trebuit să stabilească şi incidenţa drepturilor din Constituţie invocate de către autorul acesteia.
26. În motivarea sesizării, autorul excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate cu privire la textul „gradul maxim admisibil stabilit de lege” din articolul 233 alin.(1) din Codul contravenţional, sub aspectul încălcării articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie, precum şi cu privire la textul „amendă de la 400 la 500 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de la 20 la 40 de ore sau cu arest contravenţional pe un termen de 15 zile” din articolul 233 alin.(3) din acelaşi Cod, prin prisma articolului 16 din Constituţie.
27. Autorul sesizării afirmă incidenţa principiului preeminenţei dreptului, garantat de articolul 1 alin.(3) din Constituţie, a principiului nullum crimen sine lege, garantat de articolul 22 din Constituţie, şi a principiului previzibilităţii legii, garantat de articolul 23 din Constituţie. Acesta susţine că textul „gradul maxim admisibil stabilit de lege” din articolul 233 alin.(1) din Codul contravenţional este neconstituţional, pentru că legea nu defineşte noţiunea grad maxim admisibil [al stării de ebrietate], iar persoana nu poate conştientiza conduita care îi poate angaja răspunderea contravenţională.
28. Curtea a constatat în analiza sa cu privire la pretinsa lipsă de previzibilitate a prevederilor contestate că articolul 233 alin.(1) din Codul contravenţional stabileşte răspunderea pentru conducerea vehiculului în stare de ebrietate produsă de alcool ce depăşeşte gradul maxim admisibil stabilit de lege, dacă fapta nu constituie infracţiune. Totodată, norma corespondentă a articolului 233 alin (1) din Codul contravenţional este articolul 2641 din Codul penal, care sancţionează conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Astfel, norma de referinţă din partea generală a Codului penal (articolul 13412) prevede expres care sunt concentraţiile de alcool care determină starea de ebrietate cu grad avansat şi starea de ebrietate cu grad minim. Din interpretarea sistematică a normelor în discuţie, rezultă că gradul maxim admisibil de ebrietate care nu angajează răspunderea contravenţională este cel care nu depăşeşte limita de jos a gradului minim al stării de ebrietate stabilit în Codul penal (i.e concentraţia de alcool în sânge până la 0,3 g/l sau concentraţia vaporilor de alcool în aerul expirat până la 0,15 mg/l).
29. Aşadar, Curtea a observat că această problemă nu este una care reclamă un control de constituţionalitate, ci una de interpretare a legii. De altfel, şi Curtea Europeană a menţionat că, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal (Del Rio Prada v. Spania, 21 octombrie 2013, §92).
30. Cu privire la incidenţa principiului egalităţii, garantat de articolul 16 din Constituţie, autorul excepţiei susţine că, prin stabilirea la alin.(3) al articolului 233 a unor sancţiuni mai dure decât la alin.(1) al aceluiaşi articol, legislatorul a instituit un tratament diferenţiat nejustificat între conducătorii de vehicule pentru care nu este necesară deţinerea permisului de conducere şi conducătorii de vehicule pentru care este necesară deţinerea permisului.
31. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolul 16 din Constituţie devine incident atunci când situaţia la care se referă dezavantajul implică una din condiţiile de exercitare a unui drept garantat de Constituţie. Pentru a fi incident articolul 16, este suficient ca situaţia reglementată de normele contestate să intre în câmpul de aplicare al uneia sau mai multor dispoziţii ale Constituţiei (HCC nr.12 din 1 noiembrie 2012, §64).
32. În acest context, şi Curtea Europeană reiterează în jurisprudenţa sa constantă că articolul 14 din Convenţie, referitor la interzicerea discriminării, nu are o existenţă de sine stătătoare, pentru că produce efecte doar în legătură cu drepturile şi libertăţile garantate de celelalte dispoziţii substanţiale ale Convenţiei şi ale protocoalelor sale. Cu toate acestea, aplicabilitatea articolului 14 nu presupune vreo încălcare a uneia sau mai multora dintre aceste dispoziţii, manifestând, în acest sens, un caracter autonom. Pentru ca articolul 14 să devină incident, este suficient ca situaţia de fapt a unei cauze să se încadreze în câmpul de aplicare al unei dispoziţii substanţiale din Convenţie sau din protocoalele la aceasta (Eweida şi alţii v. Regatul Unit, 15 ianuarie 2013, §85; Khamtokhu şi Aksenchik v. Rusia, 24 ianuarie 2017, §53; Aleksandr Aleksandrov v. Rusia, 27 martie 2018, §17).
33. Aşadar, Curtea a trebuit să stabilească mai întâi dacă sancţiunile instituite de articolul 233 alineatele (1) şi (3) din Codul contravenţional intră în câmpul de aplicare al uneia sau mai multor dispoziţii ale Constituţiei, care garantează drepturi fundamentale.
34. Potrivit articolului 233 alin (1) din Codul contravenţional, conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool ce depăşeşte gradul maxim admisibil stabilit de lege, dacă fapta nu constituie infracţiune, se sancţionează cu amendă de la 350 la 500 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la 2 la 3 ani. Totuşi, potrivit articolului 233 alin.(3) din Cod, aceeaşi acţiune comisă de către un conducător de vehicul pentru care nu este prevăzută obligaţia de a deţine permis de conducere se sancţionează cu amendă de la 400 la 500 de unităţi convenţionale, cu muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de la 20 la 40 de ore sau cu arest contravenţional pe un termen de 15 zile.
35. Cu privire la situaţia amenzilor, Curtea Europeană a menţionat că acestea trebuie considerate imixtiuni în dreptul de proprietate, pentru că lipsesc persoana vizată de o parte din patrimoniul său, i.e. de suma de bani pe care trebuie să o plătească (Mamidakis v. Grecia, 11 ianuarie 2007, §44). Astfel, Curtea a reţinut în decizia de admisibilitate că amenzile prevăzute de Codul contravenţional intră în câmpul de aplicare al articolului 46 din Constituţie [dreptul de proprietate privată şi protecţia acesteia].
36. Cu privire la sancţiunea arestului contravenţional, Curtea a considerat că aceasta cade sub incidenţa articolului 25 din Constituţie [libertatea individuală şi siguranţa persoanei]. În acest sens, Curtea Europeană a reţinut în cauza Tsvetkova şi alţii v. Rusia (10 aprilie 2018, §107) că detenţia reclamanţilor aflaţi sub arest administrativ se încadrează în câmpul de aplicare al articolului 5 §1 din Convenţie [dreptul la libertate şi la siguranţă]. În ciuda duratei relativ scurte a arestului contravenţional, există un element de coerciţie care echivalează cu o privare de libertate în sensul articolului 5 §1 din Convenţia Europeană.
37. În contextul celor menţionate, Curtea a reţinut că sancţiunile contravenţionale ale amenzii şi arestului fac incidente articolele 46 şi 25 din Constituţie.
38. În consecinţă, Curtea va exercita controlul constituţionalităţii textului „amendă de la 400 la 500 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de la 20 la 40 de ore sau cu arest contravenţional pe un termen de 15 zile” din articolul 233 alin.(3) din Codul contravenţional, prin prisma articolului 16 coroborat cu articolele 25 şi 46 din Constituţie, verificând, în analiza fondului cauzei, caracterul justificat al tratamentului diferenţiat.
B. FONDUL CAUZEI
PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 16 COROBORAT CU ARTICOLELE 25 ŞI 46 DIN CONSTITUŢIE
A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate
39. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că conducerea în stare de ebrietate a unui vehicul pentru care nu este necesară deţinerea permisului de conducere se sancţionează mai dur, raportată la conducerea în stare de ebrietate a unui vehicul pentru care este necesară deţinerea permisului.
40. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acest fapt reprezintă un tratament diferenţiat nejustificat, deoarece conducerea vehiculelor pentru care nu este necesară deţinerea permisului de conducere prezintă o sursă de pericol mai redus pentru siguranţa traficului rutier, în comparaţie cu conducerea vehiculelor pentru care este necesară deţinerea permisului.
B. Argumentele autorităţilor
41. În opinia scrisă a Preşedintelui Republicii Moldova s-a menţionat că sancţionarea mai aspră a conducerii în stare de ebrietate a unui vehicul pentru care nu este necesară deţinerea permisului de conducere, în raport cu conducerea în stare de ebrietate a unui vehicul pentru care este obligatorie deţinerea permisului de conducere, reprezintă o incoerenţă legislativă. Astfel, sancţiunile prevăzute de lege pentru ambele fapte urmează a fi echivalate, fiindcă pericolul pe care îl generează este identic.
42. În opinia sa scrisă, Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii a subliniat că, deşi legislatorul a instituit un tratament diferenţiat la stabilirea sancţiunii în funcţie de obligaţia deţinerii permisului de conducere, această situaţie nu constituie discriminare, deoarece conducătorii de vehicule pentru care nu este necesară deţinerea permisului de conducere şi conducătorii de vehicule pentru care este necesară deţinerea permisului se află în situaţii diferite.
43. Potrivit opiniei Guvernului, subiecţii contravenţiilor prevăzute la articolul 233 alineatele (1) şi (2) sunt diferiţi şi, din aceste motive, legislatorul a stabilit sancţiuni diferite.
44. Guvernul a menţionat că sancţiunea complementară – privarea de dreptul de a conduce – se aplică doar persoanelor care conduc vehicule pentru care este necesară deţinerea permisului. Astfel, în vederea înlăturării acestei situaţii inechitabile, a fost necesar să se stabilească sancţiuni principale mai dure în privinţa conducătorilor de vehicule pentru care nu este necesară deţinerea permisului.
C. Aprecierea Curţii
45. În jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a reţinut că nu orice tratament diferenţiat implică în mod automat o încălcare a articolului 16 din Constituţie. Pentru a se stabili încălcarea articolului 16 din Constituţie trebuie să se constate faptul că persoanele aflate în situaţii similare sau comparabile beneficiază de un tratament preferenţial şi că această diferenţiere este una discriminatorie (HCC nr.27 din 20 decembrie 2011).
46. Totodată, Curtea a menţionat că tratamentul diferenţiat trebuie să se încadreze în limitele articolului 54 din Constituţie (HCC nr.12 din 1 noiembrie 2012, §53).
47. Astfel, Curtea a subliniat că diferenţierile sunt discriminatorii dacă nu se bazează pe o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă nu urmăresc un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit (HCC nr.12 din 1 noiembrie 2012, §54).
48. În acelaşi context, şi Curtea Europeană a subliniat în jurisprudenţa sa că tratamentul diferenţiat echivalează cu discriminare, dacă nu are la bază o justificare obiectivă şi rezonabilă, a persoanelor în situaţii similare. „Lipsa justificării obiective şi rezonabile” presupune că diferenţierea în cauză nu urmăreşte un „scop legitim” sau că nu există un „raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi „scopul urmărit” (Sejdić şi Finci v. Bosnia şi Herţegovina, 22 decembrie 2009, §42; Stummer v. Austria, 7 iulie 2011, §87; Khamtokhu şi Aksenchik v. Rusia, 24 ianuarie 2017 §64).
a) Cu privire la respectarea standardului calităţii legii
49. Curtea constată că, potrivit articolului 233 alin.(1) din Codul contravenţional, conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool ce depăşeşte gradul maxim admisibil stabilit de lege, dacă fapta nu constituie infracţiune, se sancţionează cu amendă de la 350 la 500 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la 2 la 3 ani. Potrivit articolului 233 alin.(3) din Cod, aceeaşi acţiune comisă de către un conducător de vehicul pentru care nu este prevăzută obligaţia de a deţine permis de conducere se sancţionează cu amendă de la 400 la 500 de unităţi convenţionale, muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de la 20 la 40 de ore sau arest contravenţional pe un termen de 15 zile.
50. În mod evident, sistemul de sancţiuni aplicabil conducătorilor de vehicule pentru care nu este necesară deţinerea permisului de conducere este prevăzut de lege şi nu prezintă probleme din perspectiva standardului calităţii legii.
51. Prin urmare, Curţii îi revine sarcina să verifice dacă sancţiunile prevăzute pentru conducătorii de vehicule pentru care nu este necesară deţinerea permisului de conducere urmăresc un scop legitim.
b) Cu privire la legitimitatea scopului urmărit
52. Curtea a menţionat anterior că securitatea traficului rutier constituie un interes public major. Prin urmare, asigurarea securităţii reprezintă o obligaţie pozitivă a statului. Unitatea de transport care participă la trafic reprezintă o sursă de pericol sporit, conducătorul auto având obligaţia de a respecta reglementările impuse de autorităţi în vederea evitării riscurilor inerente utilizării autovehiculelor. De asemenea, deţinătorul vehiculului este răspunzător de prejudiciul provocat prin utilizarea vehiculului aflat în posesia sa (HCC nr.28 din 18 noiembrie 2014, §45).
53. Curtea admite faptul că aplicarea unor sancţiuni disuasive pentru conducerea în stare de ebrietate a vehiculelor pentru care nu este prevăzută obligaţia de a deţine permis de conducere contribuie la asigurarea securităţii traficului rutier, precum şi la protecţia vieţii şi a sănătăţii persoanelor.
54. Curtea constată că aceste scopuri speciale pot fi subsumate următoarelor scopuri legitime generale prevăzute de articolul 54 alin.(2) din Constituţie: asigurarea ordinii publice şi ocrotirea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane.
55. Aşadar, Curtea confirmă că prevederile contestate urmăresc scopuri legitime prevăzute de articolul 54 alin.(2) din Constituţie.
c) Cu privire la caracterul proporţional al tratamentului diferenţiat
56. Curtea trebuie să stabilească, la această etapă, dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între sancţionarea mai dură a conducătorilor de vehicule pentru care nu este necesară deţinerea permisului de conducere, în raport cu conducătorii de vehicule pentru care este necesară deţinerea permisului, şi scopurile legitime enunţate mai sus.
57. Curtea nu poate reţine argumentele Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii, potrivit cărora conducătorii de vehicule pentru care este necesară deţinerea permisului de conducere şi cei care conduc vehicule pentru care nu este necesară deţinerea permisului se află în situaţii diferite, pentru că ambele categorii de conducători trebuie să respecte în egală măsură Regulamentul circulaţiei rutiere, să nu conducă în stare de ebrietate şi să nu pună în pericol alţi participanţi la trafic.
58. Totuşi, Curtea constată că riscurile pe care le generează vehiculele pentru conducerea cărora nu este necesară deţinerea permisului de conducere (bicicleta, motocultorul, vehiculul cu tracţiune animală ş.a.) pot fi mai reduse decât riscurile generate de vehiculele pentru a căror conducere este necesară deţinerea permisului.
59. În acest sens, Curtea poate imagina o situaţie în care impactul dintre o bicicletă condusă de o persoană aflată în stare de ebrietate şi un alt mijloc de transport nu ar produce pagubele pe care le-ar produce impactul dintre un automobil condus de către o persoană aflată în stare de ebrietate şi un alt mijloc de transport. Însă, potrivit prevederilor contestate, o persoană care conduce în stare de ebrietate o bicicletă sau un motocultor va putea fi sancţionată inclusiv prin aplicarea arestului, iar o persoană care conduce un automobil sau autocamion este pasibilă doar de aplicarea unei amenzi.
60. Aplicând aceste considerente în prezenta cauză, Curtea nu întrevede vreun argument juridic raţional şi rezonabil ca o persoană care conduce în stare de ebrietate un vehicul pentru care nu este prevăzută obligaţia de a deţine permisul de conducere să fie sancţionată mai dur decât o persoană care conduce un vehicul pentru care este prevăzută obligaţia de a deţine permisul de conducere. În afară de privarea de dreptul de a conduce în cazul vehiculelor pentru care este necesară deţinerea permisului de conducere, nimic nu justifică existenţa unei diferenţieri între cele două categorii şi aplicarea unui tratament discriminatoriu în cazul persoanelor care conduc vehicule pentru care nu este necesară deţinerea permisului de conducere.
61. Prin urmare, tratamentul juridic disproporţionat al celor două categorii de subiecţi contravine articolului 16 coroborat cu articolele 25 şi 46 din Constituţie.
Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi g) şi 140 din Constituţie, articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 6, 61, 62 lit.a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
HOTĂRĂŞTE:
1. Se admite parţial excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către dl avocat Gheorghe Tcaci în dosarul nr.4-545/2017, pendinte la Judecătoria Ungheni.
2. Se declară neconstituţional textul „amendă de la 400 la 500 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de la 20 la 40 de ore sau cu arest contravenţional pe un termen de 15 zile” din articolul 233 alineatul (3) din Codul contravenţional al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008.
3. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate în partea ce ţine de controlul constituţionalităţii textului „gradul maxim admisibil stabilit de lege” din alineatul (1) şi a textului „gradul maxim admisibil stabilit de Guvern” din alineatul (2) ale articolului 233 din Codul contravenţional al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008.
4. Până la adoptarea modificărilor legislative, în cazul contravenţiei prevăzute la articolul 233 alineatul (3) din Codul contravenţional se va aplica sancţiunea amenzii prevăzută la alineatul (1) al aceluiaşi articol.
5. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
| PREŞEDINTE | Mihai POALELUNGI
|
| Nr.11. Chişinău, 8 mai 2018. | |
