L E G E

cu privire la apărarea naţională

nr. 345-XV  din  25.07.2003

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.200-203/775 din 19.09.2003

* * *

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Art.1. – (1) Prezenta lege stabileşte structura sistemului naţional de apărare, bazele organizării şi asigurării apărării ţării, atribuţiile şi responsabilităţile autorităţilor publice în domeniul apărării, conducerea, organizarea şi destinaţia forţelor sistemului naţional de apărare.

(2) Sub incidenţa prezentei legi cad autorităţile publice, forţele destinate apărării naţionale, instituţiile publice, agenţii economici cu orice tip de proprietate şi cetăţenii Republicii Moldova.

(3) Apărarea naţională este una din cele mai importante funcţii ale statului şi constituie cauza întregului popor.

Art.2. – În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:

apărare naţională – ansamblu de măsuri şi activităţi adoptate şi desfăşurate de Republica Moldova în scopul de a garanta suveranitatea, independenţa şi unitatea statului, integritatea teritorială a ţării şi democraţia constituţională;

sistem naţional de apărare – ansamblu de forţe, mijloace, elemente ale infrastructurii şi acţiuni menite să asigure apărarea ţării;

agresiune armată – folosirea forţei armate de către un stat împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenţei politice a altui stat ori în orice mod incompatibil cu Carta Naţiunilor Unite;

operaţie – totalitatea acţiunilor militare duse de mari unităţi militare după un plan unic, în vederea îndeplinirii unui scop operativ sau strategic;

acţiune de apărare – formă de bază a acţiunilor de luptă, care are scopul de a zădărnici ofensiva inamicului, a-i provoca pierderi cît mai mari, a păstra cu fermitate poziţiile încredinţate, a cîştiga timp şi a crea condiţiile necesare pentru trecerea la acţiuni militare ofensive în scopul eliberării teritoriului ocupat;

mare unitate militară – grupare de trupe, tactică sau operativă, cu o organizare, de regulă, permanentă, înglobînd forţe şi mijloace de arme întrunite sau de aceeaşi armă, cu o densitate tactică sau operativă bine stabilită;

unitate militară – grupare permanentă de militari, cu o organizare şi înzestrare stabilite în aşa fel încît să poată desfăşura toate activităţile de pregătire de luptă, care dispune de organe de conducere şi logistice proprii, capabilă să îndeplinească misiuni de luptă cu un anumit grad de independenţă.

Art.3. – Cadrul juridic al apărării naţionale îl constituie Constituţia Republicii Moldova, Concepţia securităţii naţionale, Doctrina militară a Republicii Moldova, prezenta lege, alte acte normative ale Republicii Moldova, precum şi normele unanim acceptate ale dreptului internaţional.

Art.4. – Organizarea apărării naţionale include:

a) determinarea politicii de apărare şi a principiilor de bază ale construcţiei militare;

b) aprobarea doctrinei militare a statului;

c) dezvoltarea ştiinţei şi artei militare;

d) instituirea cadrului normativ cu privire la apărarea naţională;

e) analiza situaţiei politico-militare, prognozarea riscurilor şi ameninţărilor cu caracter militar la adresa securităţii naţionale;

f) determinarea intereselor naţionale prioritare în domeniul apărării naţionale, stabilirea complexului de măsuri politico-diplomatice şi de altă natură cu caracter nemilitar, crearea unui climat internaţional favorabil în scopul asigurării apărării naţionale;

g) pregătirea forţelor destinate apărării naţionale, menţinerea unui înalt grad al pregătirii de luptă şi de mobilizare;

h) înzestrarea centralizată a forţelor destinate apărării naţionale cu armament şi tehnică modernă, asigurarea lor cu resurse tehnico-materiale în volumul necesar;

i) coordonarea cu alte state şi organisme internaţionale a acţiunilor pentru prevenirea şi reducerea unui posibil pericol militar;

j) perfecţionarea sistemului de instruire a cadrelor militare;

k) pregătirea rezervelor de mobilizare pentru timp de război;

l) pregătirea de mobilizare a economiei naţionale, a autorităţilor publice, a instituţiilor publice, a agenţilor economici, a populaţiei şi a teritoriului pentru apărare;

m) pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei;

n) asigurarea controlului democratic asupra forţelor destinate apărării naţionale;

o) realizarea altor măsuri în domeniul apărării naţionale.

Art.5. – Măsurile adoptate privind apărarea naţională sînt obligatorii pentru autorităţile publice, instituţiile publice, agenţii economici cu orice tip de proprietate, precum şi pentru cetăţenii Republicii Moldova.

Art.6. – (1) În interesul menţinerii păcii, consolidării stabilităţii şi securităţii internaţionale şi potrivit obligaţiilor asumate prin tratatele internaţionale, Republica Moldova poate participa la operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii sau în scopuri umanitare în conformitate cu Legea cu privire la participarea Republicii Moldova la operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii şi cu alte acte normative.

(2) Desfăşurarea exerciţiilor şi altor activităţi comune cu durată determinată, care implică intrarea sau staţionarea unor unităţi militare străine pe teritoriul Republicii Moldova ori tranzitarea de către acestea a teritoriului naţional, sînt reglementate de legislaţie.

Capitolul II

STRUCTURA SISTEMULUI NAŢIONAL DE APĂRARE

Art.7. – Sistemul naţional de apărare cuprinde conducerea, forţele, resursele şi infrastructura teritorială.

Art.8. – Conducerea sistemului naţional de apărare este un atribut exclusiv şi inalienabil al autorităţilor constituţionale ale statului şi se realizează de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, Guvern, Ministerul Apărării şi alte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul apărării naţionale în limitele stabilite de Constituţie şi de alte acte normative.

Art.9. – (1) Forţele destinate apărării naţionale sînt Forţele Armate compuse din Armata Naţională, Trupele de Grăniceri şi Trupele de Carabinieri.

(2) Forţele sistemului naţional de apărare sînt constituite pe principiul suficienţei defensive.

(3) În caz de agresiune armată a cărei amploare depăşeşte capacitatea combativă a forţelor sistemului naţional de apărare se vor angaja toate resursele umane şi materiale disponibile pentru respingerea acesteia.

Art.10. – Dislocarea şi structura marilor unităţi militare, ale unităţilor militare şi ale instituţiilor Armatei Naţionale, ale altor componente ale Forţelor Armate au drept obiectiv menţinerea şi dezvoltarea capacităţii şi pregătirii de luptă ale acestora, necesare ripostei rapide şi decisive împotriva unei eventuale agresiuni sau a altor acţiuni ce pot afecta securitatea naţională.

Art.11. – Completarea cu efectiv a forţelor destinate apărării naţionale se efectuează conform principiului mixt în baza obligaţiunii militare şi a încadrării benevole prin contract.

Art.12. – (1) În scopul completării forţelor destinate apărării naţionale, conform Planului de mobilizare a Forţelor Armate, creării rezervei şi compensării pierderilor probabile pe timp de război, se pregăteşte rezerva Forţelor Armate.

(2) Destinaţia, structura, formele de pregătire şi modul de gestionare a rezervei Forţelor Armate sînt reglementate de Legea cu privire la rezerva Forţelor Armate.

Art.13. – (1) Forţele destinate apărării naţionale desfăşoară activităţi de pregătire specifice, în limitele spaţiului naţional terestru, aerian şi fluvial, cu respectarea normelor de protecţie a mediului.

(2) Pentru desfăşurarea acestor activităţi, forţele destinate apărării naţionale folosesc centre de instruire, poligoane, aerodromuri, terenuri şi alte elemente ale infrastructurii de apărare.

(3) Obiectele şi construcţiile militare, toate categoriile de armament, de tehnică militară şi de alte bunuri militare sînt proprietate a statului, se află în gestiunea Forţelor Armate, care, în baza şi în limitele stabilite de legislaţie, exercită dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispunere de aceste bunuri.

(4) Bunurile statului care asigură necesităţile sistemului naţional de apărare şi îndeplinirea sarcinilor de mobilizare nu pot fi sechestrate şi nu pot trece în proprietate privată.

Art.14. – Resursele sistemului naţional de apărare se constituie din totalitatea resurselor umane, financiare, materiale şi de altă natură, pe care statul le asigură şi le angajează în scopul asigurării apărării naţionale.

Art.15. – Resursele umane se constituie din întreaga populaţie aptă pentru apărarea naţională. Pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei este reglementată prin lege organică.

Art.16. – Persoanele cu funcţie de răspundere din ministere şi departamente, conducătorii autorităţilor administraţiei publice locale, ai instituţiilor publice şi ai agenţilor economici cu sarcini de mobilizare se pregătesc în vederea îndeplinirii atribuţiilor ce le revin în domeniul asigurării apărării naţionale în conformitate cu programele aprobate de Guvern.

Art.17. – Pregătirea economiei naţionale pentru apărare se asigură în conformitate cu Legea privind pregătirea de mobilizare şi mobilizarea.

Art.18. – (1) Resursele financiare destinate asigurării apărării naţionale se constituie din alocaţiile bugetului de stat şi din mijloace extrabugetare şi se utilizează pentru întreţinerea şi pregătirea forţelor destinate apărării naţionale, înzestrarea lor cu armament, tehnică militară şi specială şi alte bunuri tehnico-materiale, finanţarea cercetărilor ştiinţifico-militare, construcţiilor capitale, asigurarea cu pensii, asigurarea obligatorie de stat, asigurarea medicală, pregătirea rezerviştilor, precum şi pentru organizarea mobilizării.

(2) Controlul folosirii resurselor financiare pentru asigurarea apărării naţionale se efectuează în conformitate cu legislaţia.

Art.19. – (1) Infrastructura teritorială se constituie din ansamblul lucrărilor şi amenajărilor teritoriului care pot fi folosite în scopul asigurării apărării naţionale.

(2) Pregătirea teritoriului pentru apărarea naţională se asigură în conformitate cu prevederile legii.

Art.20. – Forţele Armate acumulează pe timp de pace, în rezervele proprii, armament, tehnică, mijloace tehnico-materiale menite să asigure mobilizarea, desfăşurarea forţelor şi îndeplinirea misiunilor ce le revin, compensarea consumurilor şi a pierderilor probabile pe timp de război.

Art.21. – (1) La declararea stării de asediu, a stării de război sau a mobilizării pot fi rechiziţionate bunuri ce aparţin instituţiilor publice, agenţilor economici şi persoanelor fizice şi pot fi chemaţi cetăţeni apţi de muncă pentru prestări de servicii în interes public, în condiţiile prevăzute de Legea cu privire la rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public.

(2) În situaţiile prevăzute la alin.(1), prin dispoziţia Consiliului Suprem de Apărare, agenţii economici a căror activitate este nemijlocit legată de asigurarea resurselor necesare apărării trec la un regim special de activitate. Organizarea şi funcţionarea acestora se stabilesc prin hotărîre de Guvern.

Art.22. – Nivelul pregătirii populaţiei, a economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare se verifică prin concentrări militare, exerciţii şi antrenamente de mobilizare, în conformitate cu planul aprobat de Guvern.

Art.23. – (1) Producerea, furnizarea şi repararea armamentului, a tehnicii militare, a pieselor de completare şi a altor bunuri, furnizarea produselor alimentare pentru necesităţile apărării, precum şi executarea lucrărilor de cercetare ştiinţifică, de experimentare, de proiectare şi de construcţii în interesul apărării, crearea, dezvoltarea şi păstrarea capacităţilor de mobilizare şi acumularea rezervelor de mobilizare se includ în comanda de stat.

(2) Executarea comenzilor de stat pentru necesităţile apărării se stimulează prin unele înlesniri fiscale, de credit şi de altă natură.

(3) Autorităţile administraţiei publice, instituţiile publice şi agenţii economici, indiferent de tipul de proprietate, au obligaţia de a satisface comenzile necesare asigurării apărării naţionale integral şi în termenele stabilite prin contract pe timp de pace şi cu prioritate pe timp de război.

Capitolul III

CONDUCEREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE APĂRARE

Art.24. – (1) Parlamentul asigură reglementarea legislativă şi exercită controlul parlamentar în domeniul apărării naţionale în formele şi în limitele prevăzute de Constituţie.

(2) Parlamentul are următoarele atribuţii:

a) aprobă concepţia securităţii naţionale şi doctrina militară a statului;

b) aprobă structura generală şi efectivul componentelor Forţelor Armate;

c) aprobă volumul alocaţiilor bugetare pentru necesităţile apărării;

d) declară starea de asediu sau de război;

e) declară mobilizarea şi demobilizarea;

f) îndeplineşte alte atribuţii în domeniul apărării naţionale prevăzute de legislaţie.

Art.25. – (1) Preşedintele Republicii Moldova este Comandantul Suprem al Forţelor Armate şi poartă răspundere pentru starea sistemului naţional de apărare în limitele împuternicirilor prevăzute de Constituţie şi de alte acte normative.

(2) Preşedintele Republicii Moldova are următoarele atribuţii:

a) exercită conducerea generală a sistemului naţional de apărare şi coordonează activitatea autorităţilor administraţiei publice în domeniul apărării naţionale;

b) prezintă Parlamentului spre aprobare proiectele:

- concepţiei securităţii naţionale;

- doctrinei militare a statului;

- structurii generale şi efectivelor componentelor Forţelor Armate;

- regulamentului disciplinei militare al Forţelor Armate;

c) aprobă:

- regulamentul Consiliului Suprem de Securitate;

- regulamentul Statului Major General;

- programele şi planurile privind construcţia şi dezvoltarea Forţelor Armate;

- planul de mobilizare a Forţelor Armate;

- planul de întrebuinţare a Forţelor Armate;

- regulamentele militare;

d) coordonează activitatea de colaborare militară internaţională;

e) efectuează conducerea generală privind acumularea resurselor pentru necesităţile sistemului naţional de apărare;

f) emite decrete privind încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen şi în cel cu termen redus şi trecerea lor în rezervă;

g) poartă tratative, încheie tratate internaţionale în domeniul militar în numele Republicii Moldova şi le prezintă, în modul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului;

h) înaintează Parlamentului propuneri privind participarea cu efective, armament şi tehnică militară la operaţiuni internaţionale de menţinere a păcii sau în scopuri umanitare;

i) numeşte în şi destituie din funcţie, în modul stabilit de legislaţie, ofiţerii Comandamentului Suprem al Forţelor Armate şi viceminiştrii apărării;

j) acordă grade militare supreme prevăzute de lege;

k) îndeplineşte alte atribuţii în domeniul apărării naţionale prevăzute de legislaţie.

Art.26. – (1) Pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, în calitate de organ consultativ, activează, pe timp de pace, Consiliul Suprem de Securitate, care elaborează şi prezintă recomandări în probleme ce ţin de asigurarea apărării naţionale.

(2) Atribuţiile şi activitatea Consiliului Suprem de Securitate sînt reglementate de regulamentul acestuia, aprobat prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova.

(3) Din momentul declarării stării de asediu sau a stării de război, Consiliul Suprem de Securitate se transformă în Consiliul Suprem de Apărare şi activează în conformitate cu atribuţiile prevăzute de legislaţie. În această perioadă, în unităţile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea se creează consilii teritoriale de apărare subordonate Consiliului Suprem de Apărare.

Art.27. – (1) Guvernul răspunde de organizarea activităţilor şi de realizarea măsurilor privind apărarea naţională în limitele împuternicirilor prevăzute de legislaţie.

(2) Guvernul are următoarele atribuţii:

a) coordonează activitatea ministerelor şi a altor autorităţi ale administraţiei publice pentru realizarea măsurilor de asigurare a capacităţii de apărare a ţării;

b) asigură alocarea şi utilizarea, în condiţiile legii, a resurselor financiare şi materiale necesare organizării, înzestrării şi mobilizării Forţelor Armate, întreţinerii şi pregătirii trupelor, menţinerii în stare de operativitate a tehnicii şi armamentului, pregătirii pentru mobilizare a economiei naţionale;

c) elaborează şi realizează programele de stat privind construcţia şi dezvoltarea Forţelor Armate, direcţiile principale ale colaborării militare internaţionale;

d) propune spre aprobare volumul alocaţiilor bugetare pentru necesităţile apărării;

e) asigură încorporarea anuală a cetăţenilor în serviciul militar în termen şi în cel cu termen redus;

f) asigură, pe timp de pace, constituirea rezervelor materiale necesare pe timp de război;

g) elaborează şi înaintează Parlamentului spre aprobare planul de mobilizare a economiei naţionale, stabileşte sarcinile ce revin ministerelor, departamentelor şi agenţilor economici în conformitate cu acest plan;

h) creează şi desfiinţează instituţii de învăţămînt militar;

i) ia hotărîri privind asigurarea cu pensii a cetăţenilor eliberaţi din serviciul militar, privind protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea în cadrul rezervei, precum şi a membrilor familiilor militarilor căzuţi, decedaţi sau daţi dispăruţi în timpul îndeplinirii serviciului militar, în conformitate cu legislaţia;

j) asigură îndeplinirea tratatelor internaţionale în domeniul militar;

k) îndeplineşte alte atribuţii în domeniul apărării naţionale prevăzute de legislaţie.

Art.28. – (1) Ministerul Apărării este autoritatea publică centrală de specialitate, care organizează, coordonează şi conduce activităţile în domeniul apărării naţionale şi este responsabil de construcţia şi dezvoltarea Armatei Naţionale şi de pregătirea ei pentru executarea misiunilor de apărare a ţării.

(2) Ministerul Apărării are următoarele atribuţii:

a) studiază şi apreciază situaţia politico-militară, determină riscurile şi ameninţările cu caracter militar, necesităţile ce ţin de asigurarea apărării naţionale şi propune autorităţilor publice competente măsurile privind organizarea şi pregătirea sistemului naţional de apărare;

b) participă la elaborarea doctrinei militare, a direcţiilor principale ale politicii de apărare şi a principiilor construcţiei militare, la întocmirea propunerilor privind completarea şi perfecţionarea cadrului normativ în domeniul apărării, la formarea bugetului militar;

c) organizează cercetările ştiinţifice în domeniul militar, asigură implementarea rezultatelor acestora în activitatea Armatei Naţionale;

d) planifică, organizează şi exercită controlul asupra activităţilor de menţinere a capacităţii permanente de luptă şi de mobilizare a Armatei Naţionale pentru îndeplinirea sarcinilor conform destinaţiei;

e) asigură financiar Armata Naţională, în modul stabilit de legislaţie, din contul alocaţiilor bugetului de stat şi al mijloacelor extrabugetare;

f) realizează măsuri pentru înzestrarea cu armament, tehnică şi resurse tehnico-materiale în volumul necesar; este principalul beneficiar de stat în ce priveşte achiziţionarea, crearea, fabricarea, repararea şi testarea armamentului, a tehnicii militare şi a altor bunuri tehnico-militare; realizează excedentul neutilizat de tehnică militară, armament şi alte bunuri în conformitate cu legislaţia;

g) colaborează cu ministerele, cu alte autorităţi ale administraţiei publice şi cu agenţii economici în ce priveşte fabricarea unor tipuri de armament, tehnică şi altor produse cu destinaţie militară;

h) conduce activitatea organelor administrativ-militare, desfăşoară încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus, chemarea lor la concentrări militare, exerciţii şi antrenamente de mobilizare, la declararea mobilizării, precum şi trecerea în rezervă sau demobilizarea lor;

i) organizează pregătirea efectivului Armatei Naţionale pentru îndeplinirea sarcinilor ce îi revin;

j) organizează, în comun cu alte autorităţi ale administraţiei publice în care este prevăzut serviciul militar, activitatea instituţiilor de învăţămînt militar, pregătirea, reciclarea şi recalificarea cadrelor militare în instituţiile de învăţămînt din ţară şi din străinătate;

k) angajează personalul militar şi civil necesar îndeplinirii sarcinilor ce îi revin;

l) realizează măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi de îndeplinire a serviciului de către militari, organizează activitatea instituţiilor medicale din subordine, elaborează planuri privind construcţiile capitale şi asigură realizarea lor;

m) asigură plata pensiilor cetăţenilor care au îndeplinit serviciul militar prin contract în cadrul Armatei Naţionale, protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, în conformitate cu legislaţia;

n) stabileşte şi întreţine relaţii internaţionale de colaborare în conformitate cu atribuţiile ce îi revin;

o) întreţine relaţii cu publicul, cu organizaţiile obşteşti, realizează măsuri de informare a societăţii asupra activităţii Armatei Naţionale;

p) îndeplineşte alte atribuţii în domeniul apărării naţionale prevăzute de legislaţie.

(3) Modul de organizare şi structura Ministerului Apărării se stabilesc de Guvern.

(4) Cerinţele Ministerului Apărării în domeniul apărării naţionale sînt executorii pentru toate autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, pentru instituţiile publice, agenţii economici şi cetăţenii Republicii Moldova.

Art.29. – (1) Pe timp de pace şi de război, conducerea Forţelor Armate se efectuează de către Comandamentul Suprem al Forţelor Armate în frunte cu Preşedintele Republicii Moldova – Comandant Suprem al Forţelor Armate.

(2) Întru îndeplinirea atribuţiilor sale, Comandantul Suprem al Forţelor Armate emite ordine şi directive, obligatorii pentru întreg efectivul Forţelor Armate.

(3) În componenţa Comandamentului Suprem intră, de asemenea, ministrul apărării, şeful Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, comandantul Trupelor de Grăniceri, comandantul Trupelor de Carabinieri.

(4) Ministrul apărării este locţiitorul Comandantului Suprem al Forţelor Armate.

Art.30. – (1) Organul principal care asigură Comandamentului Suprem, pe timp de pace şi de război, planificarea, organizarea, comanda şi controlul trupelor Forţelor Armate la pregătirea lor şi la executarea misiunilor de apărare a ţării este Statul Major General al Forţelor Armate condus de şeful Marelui Stat Major al Armatei Naţionale.

(2) Statul Major General al Forţelor Armate se constituie în baza Marelui Stat Major al Armatei Naţionale şi activează conform regulamentului aprobat de Comandantul Suprem al Forţelor Armate.

(3) În componenţa Statului Major General al Forţelor Armate intră, de asemenea, şefii statelor majore ale Trupelor de Grăniceri şi Trupelor de Carabinieri, alte persoane cu funcţii de răspundere numite de Comandantul Suprem al Forţelor Armate.

(4) Conducătorii componentelor Forţelor Armate, conducătorii structurilor de stat ce au în componenţa lor subdiviziuni militarizate sau speciale sînt obligaţi să prezinte, la cererea şefului Statului Major General, date despre starea trupelor (subdiviziunilor) din subordine şi propuneri pentru întrebuinţarea lor în sprijinul Forţelor Armate în operaţii (acţiuni) de apărare sau pentru executarea altor misiuni date de Comandantul Suprem al Forţelor Armate.

Art.31. – (1) Departamentul Trupelor de Grăniceri şi Departamentul Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne efectuează conducerea unităţilor (subunităţilor) din subordine privind executarea misiunilor ce le revin în conformitate cu Legea privind frontiera de stat a Republicii Moldova şi Legea cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne) ale Ministerului Afacerilor Interne şi asigură pregătirea acestor unităţi (subunităţi) pentru participarea la operaţii (acţiuni) de apărare a ţării în conformitate cu Planul de întrebuinţare a Forţelor Armate.

(2) La declararea stării de asediu sau de război, unităţile (subunităţile) Trupelor de Grăniceri şi ale Trupelor de Carabinieri participă la operaţii (acţiuni) de apărare a ţării sub conducerea Statului Major General al Forţelor Armate.

Capitolul IV

ARMATA NAŢIONALĂ

Art.32. – (1) Armata Naţională este componenta de bază a Forţelor Armate, care asigură, pe timp de pace şi de război, integrarea într-o concepţie unitară a activităţilor tuturor forţelor care participă la acţiunile de apărare a ţării.

(2) Misiunea principală a Armatei Naţionale constă în asigurarea apărării naţionale prin prevenirea, contracararea şi anihilarea ameninţărilor şi agresiunilor cu caracter militar îndreptate împotriva ţării.

Art.33. – (1) Armata Naţională se foloseşte în corespundere cu destinaţia ei constituţională în scopul garantării suveranităţii, independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării şi democraţiei constituţionale.

(2) Folosirea Armatei Naţionale în soluţionarea problemelor ce nu ţin nemijlocit de apărarea statului se efectuează în exclusivitate în temeiul hotărîrii Parlamentului, iar în situaţii extreme, prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova.

(3) Participarea unor unităţi (subunităţi) ale Armatei Naţionale în afara teritoriului ţării cu efective, armament şi tehnică militară la exerciţii militare comune cu unităţi militare ale altor state se aprobă de către Comandantul Suprem al Forţelor Armate.

Art.34. – (1) Conducerea nemijlocită a Armatei Naţionale este exercitată de ministrul apărării prin intermediul Marelui Stat Major al Armatei Naţionale.

(2) Atribuţiile şi competenţele Marelui Stat Major al Armatei Naţionale sînt determinate de regulamentul acestuia, aprobat de ministrul apărării.

(3) Ministrul apărării este comandantul Armatei Naţionale.

(4) În cazul numirii în funcţia de ministru al apărării a unei persoane civile, şeful Marelui Stat Major al Armatei Naţionale devine concomitent şi comandantul Armatei Naţionale.

Art.35. – (1) Structura generală şi efectivul Armatei Naţionale şi a instituţiilor Ministerului Apărării se aprobă de către Parlament.

(2) Ministrul apărării se învesteşte cu dreptul de a modifica structura organizaţională a statelor Armatei Naţionale şi a instituţiilor Ministerului Apărării în limitele aprobate ale structurii generale şi ale efectivului.

Art.36. – (1) Conform gradului de pregătire, Armata Naţională include:

a) forţe operaţionale (cu capacitate permanentă de intervenţie);

b) forţe cu efectiv redus (cu capacitate redusă de intervenţie);

c) unităţi nou-formate (de rezervă).

(2) Forţele operaţionale includ unităţi militare (subunităţi) completate cu efectiv, armament şi tehnică la un nivel ce asigură executarea misiunilor specifice.

(3) Forţele cu efectiv redus includ mari unităţi şi unităţi militare (subunităţi), baze, depozite de păstrare a armamentului, tehnicii şi patrimoniului militar, care au nevoie de completare cu efectiv, armament şi tehnică, precum şi de interoperabilitate în vederea îndeplinirii misiunilor ce le revin.

(4) Unităţile nou-formate includ unităţi militare de luptă şi de asigurare ce se constituie conform Planului de mobilizare a Forţelor Armate.

(5) Atribuirea forţelor (unităţilor militare) la categoria funcţională respectivă se face de către ministrul apărării.

Capitolul V

ATRIBUŢIILE ALTOR AUTORITĂŢI PUBLICE, ALE INSTITUŢIILOR

PUBLICE ŞI ALE AGENŢILOR ECONOMICI, DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE

CETĂŢENILOR ÎN DOMENIUL APĂRĂRII NAŢIONALE

Art.37. – (1) Serviciul de Informaţii şi Securitate, Ministerul Afacerilor Interne şi Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat planifică, desfăşoară activităţi şi prezintă informaţiile necesare pentru organizarea apărării naţionale.

(2) La declararea stării de asediu sau de război, autorităţile publice menţionate la alin.(1), în conformitate cu atribuţiile ce le revin, coordonează cu Statul Major General al Forţelor Armate măsurile de menţinere a regimului stării de asediu sau al celei de război şi participă la asigurarea operaţiilor de apărare a ţării.

Art.38. – (1) Ministerele şi departamentele antrenate în asigurarea apărării naţionale sînt responsabile, în conformitate cu atribuţiile ce le revin, de realizarea acţiunilor de asigurare a apărării ţării, de livrarea producţiei necesare apărării şi pregătirii de mobilizare a ramurii respective şi iau măsuri pentru asigurarea funcţionării ei stabile pe timp de război în conformitate cu Planul de mobilizare a economiei naţionale.

(2) La declararea mobilizării sau a stării de război, conducătorii autorităţilor administraţiei publice de specialitate răspund personal de repartizarea resurselor de materii prime, produse industriale, bunuri alimentare, energie electrică, precum şi de transporturi, lucrări publice şi comunicaţii.

Art.39. – (1) Autorităţile administraţiei publice locale sînt responsabile, în limitele împuternicirilor stabilite de legislaţie, de îndeplinirea de către instituţiile publice, agenţii economici şi cetăţeni a prevederilor legale în domeniul asigurării apărării naţionale.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale, în raza lor teritorială, au următoarele atribuţii:

a) asigură îndeplinirea de către autorităţile din subordine, instituţiile publice, agenţii economici şi cetăţeni a dispoziţiilor şi măsurilor privind pregătirea cetăţenilor, economiei şi a teritoriului pentru apărare;

b) asigură livrarea, în bază de contract, a producţiei locale, necesare unităţilor şi instituţiilor militare, aprovizionarea lor cu apă, căldură şi energie electrică, le oferă mijloace de comunicaţii, le acordă servicii comunale şi de altă natură;

c) pun la dispoziţie terenuri pentru necesităţile apărării în conformitate cu legislaţia şi exercită controlul asupra folosirii lor;

d) iau măsuri de prevenire a acţiunilor ilegale îndreptate împotriva obiectivelor militare, militarilor şi membrilor familiilor lor;

e) desfăşoară activităţi administrativ-militare în conformitate cu legislaţia, organizează şi asigură evidenţa militară, pregătirea cetăţenilor pentru serviciul militar şi contribuie la recrutarea şi încorporarea acestora în serviciul militar, asigură centrele militare cu spaţiile, instalaţiile de telecomunicaţii, dotările şi fondurile necesare funcţionării acestora;

f) asigură realizarea măsurilor privind pregătirea de mobilizare, evidenţa şi pregătirea de rechiziţie a bunurilor rechiziţionabile, efectuarea în mod obligatoriu a rechiziţiei mijloacelor de transport şi a altor bunuri şi prestarea de servicii în interes public de către cetăţeni în limitele împuternicirilor stabilite de legislaţie;

g) îndeplinesc alte atribuţii în domeniul apărării naţionale prevăzute de legislaţie.

(3) La declararea mobilizării sau a stării de război, autorităţile administraţiei publice locale îndeplinesc măsurile prevăzute de Planul de mobilizare a economiei naţionale şi alte dispoziţii privind asigurarea necesităţilor sistemului naţional de apărare, în conformitate cu legislaţia.

Art.40. – (1) Instituţiile publice şi agenţii economici sînt responsabili de crearea capacităţilor şi rezervelor de mobilizare, de îndeplinirea obligaţiilor contractuale privind fabricarea, livrarea şi reparaţia armamentului şi tehnicii militare, precum şi de îndeplinirea altor atribuţii în domeniul apărării naţionale prevăzute de legislaţie.

(2) La declararea mobilizării sau a stării de război, instituţiile publice şi agenţii economici au următoarele atribuţii:

a) efectuează trecerea la regimul de lucru pe timp de război şi la fabricarea producţiei cu destinaţie militară conform planurilor de mobilizare;

b) asigură funcţionarea stabilă a subdiviziunilor de producţie;

c) îndeplinesc alte atribuţii în domeniul apărării naţionale prevăzute de legislaţie.

Art.41. – (1) Drepturile şi obligaţiile cetăţenilor în domeniul apărării naţionale sînt stabilite de legislaţie.

(2) Statul garantează cetăţenilor condiţii corespunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor constituţionale pentru apărarea Patriei în conformitate cu legislaţia.

Capitolul VI

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA

PREVEDERILOR PREZENTEI LEGI

Art.42. – (1) Nerespectarea de către cetăţeni şi persoane cu funcţie de răspundere a prevederilor prezentei legi atrage răspundere penală, administrativă sau civilă, după caz, în conformitate cu legislaţia.

(2) Crearea şi funcţionarea în Republica Moldova a formaţiunilor armate neprevăzute de legislaţie este interzisă şi atrage răspunderea în condiţiile legii.

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE

Art.43. – (1) Guvernul, în termen de 6 luni:

va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

va aduce actele sale normative în corespundere cu prezenta lege.

(2) Pînă la aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege, actele normative se vor aplica în măsura în care nu contravin prezentei legi.

Art.44. – La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă:

Legea nr.964-XII din 17 martie 1992 cu privire la apărare;

Legea nr.966-XII din 17 martie 1992 cu privire la Forţele Armate;

Legea nr.1336-XIII din 1 octombrie 1997 pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la apărare;

Legea nr.269-XIV din 10 februarie 1999 pentru completarea articolului 5 din Legea cu privire la apărare.