H O T Ă R Â R E

privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.162-XVI din 22 iulie 2005

cu privire la statutul militarilor (interdicţia deţinerii multiplei cetăţenii de către

militarii prin contract) (sesizarea nr.126a/2016)

 

nr. 3  din  31.01.2017

 

Monitorul Oficial nr.109-118/45 din 07.04.2017

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 25 octombrie 2016

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 31 ianuarie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională de către dl Mihail Cotorobai, Avocat al poporului, privind controlul constituţionalităţii art.28 alin.(6) lit.e) şi art.35 alin.(3) lit.g) din Legea nr.162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor.

2. Autorul sesizării a pretins, în esenţă, că nomele contestate, care interzic militarilor prin contract dreptul de a deţine mai multe cetăţenii, restrâng dreptul la muncă, la libera circulaţie şi dreptul la educaţie şi sunt discriminatorii, fapt contrar articolelor 1 alin.(3), 4 alin.(1), 15, 16, 17, 27, 35, 43, 57 din Constituţie.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 18 noiembrie 2016 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

5. În cadrul şedinţei publice a Curţii, sesizarea a fost susţinută de către reprezentantul Avocatului poporului, dl Igor Muntean, consultant principal în Direcţia de politici, reforme şi rapoarte din cadrul Oficiului Avocatului Poporului.

6. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept în Direcţia generală juridică a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, viceministru al Justiţiei. Ministerul Apărării a fost reprezentat de către dl Radu Sereda, şef al Direcţiei juridice a Ministerului Apărării.

 

ÎN FAPT

7. Drepturile şi îndatoririle militarilor, modul de îndeplinire a serviciului militar, interdicţiile şi restricţiile privind exercitarea unor drepturi ale militarilor sunt reglementate de Legea nr.162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor.

8. Potrivit art.28 alin.(6) lit.e) din legea menţionată, nu pot fi încadraţi în serviciul militar prin contract cetăţenii Republicii Moldova care deţin cetăţenia altui stat.

9. Conform art.35 alin.(3) lit.g) din aceeaşi lege, eliberarea militarilor din serviciul militar prin contract se efectuează în cazul dobândirii cetăţeniei altui stat.

 

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

10. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 35

Dreptul la învăţătură

„(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.

[…]”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

Articolul 56

Devotamentul faţă de ţară

„(1) Devotamentul faţă de ţară este sacru.

(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în cazurile prevăzute de lege, depun jurământul cerut de ea.”

Articolul 57

Apărarea Patriei

„(1) Apărarea Patriei este un drept şi o datorie sfântă a fiecărui cetăţean.

(2) Serviciul militar este satisfăcut în cadrul forţelor militare, destinate apărării naţionale, pazei frontierei şi menţinerii ordinii publice, în condiţiile legii.”

 

11. Prevederile relevante ale Legii nr.162-XVI din 22 iulie 2005 privind statutul militarilor (M.O., 2005, nr.129-131, art.618) sunt următoarele:

Articolul 8

Drepturile şi libertăţile militarilor

„Militarii beneficiază de drepturile şi libertăţile stabilite pentru cetăţenii Republicii Moldova de Constituţie, de legislaţia în vigoare şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, cu restricţiile condiţionate de particularităţile serviciului militar.”

Articolul 28

Încadrarea în serviciul militar prin contract

„[…]

(6) Nu pot fi încadraţi în serviciul militar prin contract cetăţenii:

[…]

e) care deţin cetăţenia altui stat;

[…]”

Articolul 35

Eliberarea militarilor din serviciul militar

„[…]

(3) Eliberarea militarilor din serviciul militar prin contract se efectuează în următoarele cazuri:

[…]

g) la dobândirea cetăţeniei altui stat;

[…]”

Articolul 38

Îndeplinirea serviciului militar în cazul pluralităţii de cetăţenii

„[…]

(2) Cetăţenii Republicii Moldova care au domiciliu permanent legal pe teritoriul Republicii Moldova şi care deţin cetăţenia unui alt stat nu pot fi încadraţi în serviciul militar prin contract.”

 

12. Prevederile relevante ale Legii cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024 din 2 iunie 2000 (republicată în M.O., 2005, ediţie specială) sunt următoarele:

Articolul 25

Drepturile şi îndatoririle în cazul pluralităţii de cetăţenii

„Cetăţenii Republicii Moldova, domiciliaţi legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova, care posedă legal şi cetăţenia unui alt stat beneficiază în egală măsură de aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi ceilalţi cetăţeni ai Republicii Moldova.”

 

13. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene cu privire la cetăţenie (adoptată la Strasbourg, la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.621-XIV din 14 octombrie 1999) sunt următoarele:

Articolul 3

Competenţa statului

„1) Fiecare stat este în drept să determine prin legislaţia sa care îi sunt cetăţenii.

[…]”

Articolul 17

Drepturile şi obligaţiile ce decurg din cetăţenia multiplă

„1) Cetăţenii Statului Parte care posedă o altă cetăţenie au, pe teritoriul acestui Stat Parte unde trăiesc, aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi cetăţenii acestui stat.

[…]”

 

ÎN DREPT

14. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă interdicţia de a deţine cetăţenia altui stat decât a Republicii Moldova la încadrarea în serviciul militar prin contract, precum şi eliberarea din serviciul militar prin contract la dobândirea cetăţeniei altui stat.

15. Prin urmare, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii constituţionale interconexe, precum dreptul la egalitate şi principiul nediscriminării, precum şi principiul priorităţii dispoziţiilor actelor internaţionale la care Republica Moldova este parte în materia protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

 

A. ADMISIBILITATEA

16. În conformitate cu decizia sa din 18 noiembrie 2016, Curtea a reţinut că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea privind controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Articolele 25 lit.i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.i) din Codul jurisdicţiei constituţionale acordă Avocatului poporului dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

18. Curtea subliniază că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea relaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

19. Curtea reţine că obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie prevederile art.28 alin.(6) lit.e) şi art.35 alin.(3) lit.g) din Legea nr.162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor.

20. Totodată, examinând sesizarea, Curtea a observat că o normă cu un obiect similar este cuprinsă şi la alin.(2) art.38 din Legea nr.162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor. Deşi în sesizare autorul nu a invocat dispoziţiile alin.(2) art.38, Curtea constată că acestea se află în conexiune cu prevederile contestate. Astfel, în temeiul art.6 alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, potrivit căruia Curtea Constituţională poate pronunţa o hotărâre şi în privinţa altor acte normative a căror constituţionalitate depinde în întregime sau parţial de constituţionalitatea actului contestat, Curtea va exercita de asemenea controlul constituţionalităţii art.38 alin.(2).

21. Curtea observă că normele contestate nu au făcut anterior obiectul controlului de constituţionalitate.

22. Curtea notează că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există niciun temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

23. Curtea observă că autorul sesizării susţine că normele contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4 alin.(1), 15, 16, 17, 27, 35, 43, 57 din Constituţie.

24. Curtea menţionează că articolele 1 şi 4 poartă un caracter generic şi constituie imperative de ordin general-obligatoriu care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate. Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile articolelor 15, 17, 27 şi 57 din Constituţie, invocate de autorul sesizării, sunt irelevante în raport cu norma contestată.

25. Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în sesizare, Curtea va opera cu prevederile articolelor 16, 35 şi 43 din Constituţie, precum şi prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare – Curtea Europeană).

 

B. FONDUL CAUZEI

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 16 COMBINAT CU ARTICOLELE 35 ŞI 43 DIN CONSTITUŢIE

26. Autorul sesizării pretinde că prevederile contestate contravin articolului 16 din Constituţie, care prevede:

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

27. De asemenea, autorul consideră că normele contestate încalcă articolul 35 din Constituţie, potrivit căruia:

„(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.

[…]”

28. În acelaşi timp, autorul susţine că dispoziţiile legale criticate sunt contrare articolului 43 din Constituţie, care stabileşte:

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]”

 

1. Argumentele autorului sesizării

29. În motivarea sesizării, autorul pretinde că, prin aplicarea art.28 alin.(6) lit.e) şi art.35 alin.(3) lit.g) din Legea cu privire la statutul militarilor, cetăţenii care execută serviciul militar prin contract sunt discriminaţi în raport cu alţi cetăţeni ai Republicii Moldova, care deţin unele funcţii publice sau au statut de demnitate publică şi care au dreptul să deţină mai multe cetăţenii.

30. În opinia autorului sesizării, condiţia cetăţeniei unice, instituită pentru militarii prin contract, nu se bazează pe o justificare obiectivă şi nu urmăreşte un scop legitim, nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

31. De asemenea, autorul sesizării menţionează că persoanele care candidează pentru admiterea în instituţiile de învăţământ militar superior trebuie să deţină numai cetăţenia Republicii Moldova, deoarece, în condiţiile Legii cu privire la statutul militarilor, studenţii acestor instituţii au statut de militari prin contract. Prin urmare, în viziunea autorului, normele contestate îngrădesc şi dreptul la învăţătură, statuat de art.35 din Constituţie.

 

2. Argumentele autorităţilor

32. În opinia sa scrisă, Parlamentul menţionează că deţinerea de către militarul angajat prin contract a unei alte cetăţenii decât a Republicii Moldova poate trezi dubii referitor la loialitatea acestuia faţă de ţară. Astfel, Parlamentul a considerat necesară instituirea restricţiei multiplei cetăţenii pentru militarii prin contract, întru asigurarea loialităţii acestora faţă de stat şi pentru excluderea conflictelor de interese, ce ar putea apărea în cadrul exercitării de către aceşti cetăţeni a obligaţiilor lor profesionale.

33. În acelaşi timp, Parlamentul consideră că normele contestate nu încalcă dreptul la muncă, or statul oferă cetăţenilor săi dreptul de a alege între încadrarea în serviciul militar prin contract sau accederea la o altă muncă.

34. Totodată, Parlamentul a susţinut că normele contestate nu încalcă dreptul la învăţătură, deoarece Constituţia permite instituţiilor de învăţământ superior să aprobe norme proprii şi să-şi stabilească programele de învăţământ.

35. Potrivit Guvernului, restricţia deţinerii de către militarii prin contract a mai multe cetăţenii este condiţionată de scopul asigurării securităţii naţionale.

36. De asemenea, cu privire la principiul nediscriminării, invocat de autorul sesizării, Guvernul a menţionat că raporturile de muncă ale unor persoane ce deţin funcţii publice sau au statut de demnitate publică nu sunt similare cu raporturile de muncă ale militarilor care au îndatoriri specifice serviciului militar.

37. În concluzie, Guvernul a susţinut că normele contestate urmăresc un scop legitim şi sunt necesare într-o societate democratică, fiind în concordanţă cu Constituţia şi cu Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

38. Instituţia prezidenţială nu a prezentat Curţii opinia sa.

 

3. Aprecierea Curţii

3.1. Principii generale

39. Curtea menţionează că cetăţenia desemnează legătura juridică între persoană şi stat. Calitatea de cetăţean impune devotament şi fidelitate faţă de interesele poporului, precum şi îndeplinirea tuturor obligaţiilor înscrise în Constituţie şi alte legi.

40. Curtea reţine că instituţia cetăţeniei îşi găseşte reglementarea juridică în Constituţie şi actele legislative subsecvente, în actele internaţionale, precum Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Convenţia europeană cu privire la cetăţenie.

41. Curtea menţionează că Republica Moldova a ratificat Convenţia europeană cu privire la cetăţenie (CEC) în 1999, fără a formula rezerve în privinţa interdicţiei multiplei cetăţenii. În acest sens, unul din principiile fundamentale ale dreptului internaţional este că statele sunt obligate să exercite cu bună credinţă tratatele internaţionale la care sunt parte.

42. Art.17 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie instituie obligaţia Republicii Moldova de a asigura ca cetăţenii săi care posedă şi alte cetăţenii să beneficieze de aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi ceilalţi cetăţeni ai Republicii Moldova.

43. În corespundere cu prevederile internaţionale, art.25 din Legea cu privire la cetăţenie a Republicii Moldova prevede că cetăţenii moldoveni care posedă şi cetăţenia altui stat beneficiază de aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi ceilalţi cetăţeni ai Republicii Moldova.

44. În cauza Tănase contra Moldovei, Curtea Europeană a constatat încălcarea prevederilor convenţionale de către autorităţile Republicii Moldova, prin adoptarea Legii nr.273-XVI din 7 decembrie 2007, şi anume încălcarea dreptului reclamantului de a fi ales în Parlament, drept garantat de articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenţie. Dispoziţiile legii impuneau restricţii la ocuparea unor funcţii publice pentru persoanele care deţineau şi cetăţenia unui alt stat decât a Republicii Moldova.

45. În această cauză, Curtea Europeană a considerat că existau alte mijloace de a proteja legile, instituţiile şi securitatea naţională ale Republicii Moldova.

46. De asemenea, Curtea Europeană a menţionat că statul trebuia să ţină cont de instrumentele şi rapoartele internaţionale relevante, în special de cele ale organismelor Consiliului Europei, în interpretarea garanţiilor convenţionale şi stabilirea unui consens general. Curtea Europeană a observat că atât Comisia împotriva Rasismului şi Intoleranţei, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Comitetul pentru monitorizarea respectării obligaţiilor, cât şi Comisia de la Veneţia au fost unanime în criticile lor asupra ingerinţei.

47. Având în vedere concluziile Curţii Europene în cauza Tănase contra Moldovei, Curtea Constituţională a adoptat Hotărârea nr.31 din 11 decembrie 2014 privind revizuirea Hotărârii Curţii Constituţionale din 26 mai 2009, prin care a declarat neconstituţionale prevederile Legii nr.273-XVI din 7 decembrie 2007, care interziceau ocuparea funcţiilor publice de către cetăţenii Republicii Moldova care deţin şi o altă cetăţenie.

3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

48. Curtea constată că art.28 alin.(6) lit.e) şi art.35 alin.(3) lit.g) din Legea cu privire la statutul militarilor stabilesc interdicţia deţinerii mai multor cetăţenii pentru militarii prin contract, fapt care deosebeşte condiţiile de angajare a militarilor de cele ale altor categorii de persoane care deţin unele funcţii publice şi au dreptul să deţină mai multe cetăţenii.

49. De asemenea, Curtea observă că, în sensul Legii cu privire la statutul militarilor, studenţii instituţiilor de învăţământ militar superior au statut de militari prin contract.

50. Potrivit art.16 din Constituţie, toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

51. Curtea reaminteşte că în jurisprudenţa sa constantă a statuat că orice diferenţă de tratament nu implică în mod automat o încălcare a articolului 16 din Constituţie. Pentru a stabili încălcarea articolului 16 din Constituţie trebuie să se constate faptul că persoanele aflate în situaţii similare sau comparabile beneficiază de tratament preferenţial şi că această distincţie este discriminatorie (Hotărârea nr.27 din 20 decembrie 2011).

52. Totodată, o distincţie este considerată discriminatorie dacă nu se bazează pe o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

53. Statul dispune de o anumită marjă de apreciere pentru a justifica un tratament diferit în situaţii analoge. Domeniul de aplicare al marjei de apreciere variază în funcţie de circumstanţe şi de context, dar Curţii Constituţionale îi revine misiunea de a aprecia în cele din urmă respectarea exigenţelor Constituţiei.

54. Curtea reţine că prezenta cauză se situează în contextul forţelor armate, care este un domeniu ce se află în strânsă legătură cu securitatea statului şi, prin urmare, esenţial pentru interesele vitale ale statului.

55. Curtea Europeană a stabilit că statele se bucură de o largă marjă de apreciere în domeniul securităţii naţionale, în general, şi al forţelor armate, în special (Smith şi Grady v. Regatul Unit şi Lustig-Prean şi Beckett v. Regatul Unit).

56. În jurisprudenţa Curţii Europene s-a menţionat că, prin îmbrăţişarea carierei militare, membrii forţelor armate se supun de bună voie unui sistem de disciplină militară şi unor limitări ale drepturilor şi libertăţilor pe care acest sistem le implică (Kalac v. Turcia din 1 iulie 1997 şi Larissis şi alţii v. Grecia din 24 februarie 1998).

57. Totodată, aceste restricţii sunt acceptabile numai în cazul în care există o ameninţare reală pentru eficienţa operaţională a forţelor armate, iar afirmaţiile cu privire la existenţa acestui risc trebuie să fie „susţinute de exemple” (Smith şi Grady v. Regatul Unit şi Lustig-Prean şi Beckett v. Regatul Unit din 27 septembrie 1999).

58. Curtea acceptă argumentele autorităţilor că militarii prin contract au obligaţia de loialitate faţă de stat în scopul asigurării securităţii naţionale şi a capacităţii de apărare a ţării.

În acelaşi timp, Curtea constată că prin această restricţie se instituie o prezumţie absolută de rea-credinţă şi lipsă de fidelitate faţă de stat.

59. Curtea subliniază că obligaţia militarilor de a fi loiali statului este consfinţită de prevederile constituţionale.

60. Astfel, potrivit articolului 56 alin.(1) din Constituţie, devotamentul faţă de ţară este sacru. Curtea reţine că devotamentul faţă de ţară este o îndatorire care, prin semnificaţie şi importanţă, reprezintă fundamentul celorlalte îndatoriri constituţionale, întrucât exprimă obligaţia esenţială ce rezultă din raportul de cetăţenie. Astfel, între cetăţean şi stat se naşte o legătură durabilă, însoţită de responsabilităţi reciproce.

61. La fel, articolul 56 alin.(2) din Constituţie stabileşte că: „Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în cazurile prevăzute de lege, depun jurământul cerut de ea.”

62. Curtea menţionează ca raţiunea normei constituţionale rezidă în faptul că funcţiile respective şi calitatea de militar presupun, în cadrul îndeplinirii lor, drepturi şi obligaţii ale puterii, care, după caz, se aduc la îndeplinire prin forţa de constrângere a statului. Pentru categoriile respective de cetăţeni, îndeplinirea obligaţiilor ce le revin în cadrul autorităţilor publice din care fac parte trebuie să fie făcută cu credinţă, devotament sacru şi prezumat a priori.

63. Totodată, Curtea reţine că devotamentul faţă de ţară al militarilor este asigurat şi prin jurământul depus. Jurământul militar, dat faţă de Republica Moldova, reprezintă asumarea responsabilităţii pentru respectarea legilor şi regulamentelor militare. Curtea subliniază că depunerea jurământului nu este o simplă formalitate.

64. Curtea reţine că încălcarea îndatoririi constituţionale şi legale atrage după sine răspunderea juridică.

65. Astfel, militarul poate fi tras la răspundere pentru trădare de patrie (art.337 din Codul penal), divulgarea secretului de stat (art.344 din Codul penal), predarea de bună voie în prizonierat (articolul 387 din Codul penal), părăsirea samavolnică a câmpului de luptă sau refuzul de a acţiona cu arma (articolul 386 din Codul penal) etc.

66. Totodată, Curtea constată că în timp ce respectiva interdicţie este instituită doar pentru militarii prin contract, militarii în termen pot deţine şi cetăţenia altui stat, ambele categorii având obligaţii de loialitate faţă de ţară. La fel, nu se poate afirma că ministrul apărării, Preşedintele Republicii Moldova, care este comandantul suprem al Forţelor Armate, şi alte persoane, a căror activitate este legată de apărarea patriei şi care pot deţine şi cetăţenia altui stat, nu au obligaţii similare.

67. Concluzionând cele expuse, Curtea reţine că o astfel de restricţie, impusă unui grup de persoane fără o justificare obiectivă, depăşeşte domeniul de aplicare al unei marje acceptabile de apreciere a statului, afectează dreptul la muncă şi la studii, contrar articolelor 16, 35 şi 43 din Constituţie.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite sesizarea Avocatului poporului Mihail Cotorobai pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, prin care se instituie interdicţia deţinerii multiplei cetăţenii de către militarii prin contract.

2. Se declară neconstituţionale:

- litera e) a alineatului (6) din articolul 28;

- litera g) a alineatului (3) din articolul 35;

- alineatul (2) din articolul 38 din Legea nr.162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

 

PCC-01/126a nr.3

Chişinău, 31 ianuarie 2017

Parlamentul Republicii Moldova

 

ADRESĂ

 

La 31 ianuarie 2017 Curtea Constituţională a pronunţat Hotărârea nr.3, prin care a declarat neconstituţionale prevederile art.28 alin.(6) lit.e), art.35 alin.(3) lit.g) şi art.38 alin.(2) din Legea nr.162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor. Normele contestate instituiau interdicţia deţinerii de către militarii prin contract a cetăţeniei altui stat, decât a Republicii Moldova.

La fel, având în vedere concluziile Curţii Europene în cauza Tănase contra Moldovei, prin Hotărârea nr.31 din 11 decembrie 2014 privind revizuirea Hotărârii Curţii Constituţionale din 26 mai 2009, Curtea a declarat neconstituţionale prevederile Legii nr.273-XVI din 7 decembrie 2007, care interziceau ocuparea funcţiilor publice de către cetăţenii Republicii Moldova care deţin şi o altă cetăţenie. Printre prevederile declarate neconstituţionale este şi sintagma „care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova” din art.14 alin.(2) al Legii nr.753-XIV din 23 decembrie 1999 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova.

În acelaşi timp, Curtea constată că, prin Legea nr.65 din 7 aprilie 2011, articolul 14 al Legii nr.753-XIV din 23 decembrie 1999 a fost expus în redacţie nouă, la alin.(5) al articolului menţionat instituindu-se interdicţia pentru colaboratorii Serviciului de Informaţii şi Securitate de a deţine cetăţenia altor state.

Ţinând cont de faptul că prin Hotărârea nr.31 din 11 decembrie 2014 au fost declarate neconstituţionale prevederile art.14 din Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, introduse prin Legea nr.273-XVI din 7 decembrie 2007, care interziceau multipla cetăţenie, Curtea consideră necesară revizuirea actualelor prevederi în vederea excluderii interdicţiei existente. De asemenea, urmează a fi efectuate modificări şi în art.7 din Legea nr.170-XVI din 19 iulie 2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate.

Curtea reţine că hotărârile instanţei de contencios constituţional au efect erga omnes, fiind obligatorii tuturor persoanelor fizice şi juridice. Consecinţele juridice ale normelor declarate neconstituţionale urmează a fi înlăturate conform legislaţiei în vigoare.

Astfel, în conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.