H O T Ă R Î R E

privind aprobarea Regulamentului cu privire

la dirijarea riscului ratei dobînzii

nr.249  din  22.09.99

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.109-111/192 din 07.10.1999

* * *

Abrogat: 01.07.2017

Hotărîrea BNM nr.146 din 07.06.2017

În baza articolului 11 din Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi articolelor 28 şi 53 din Legea instituţiilor financiare şi în scopul stabilirii mecanismului referitor la dirijarea riscului ratei dobînzii

S-A HOTĂRÎT:

1. Se aprobă Regulamentul cu privire la dirijarea riscului ratei dobînzii (se anexează).

2. Controlul asupra îndeplinirii acestei hotărîri se pune în sarcina Departamentului Reglementare şi Supraveghere Bancară (dl Radu Musteaţa).

3. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărîrea nr.249 a

Consiliului de Administraţie

al Băncii Naţionale a Moldovei

Proces-verbal nr.48 din 22 septembrie 1999

REGULAMENT CU PRIVIRE LA DIRIJAREA RISCULUI RATEI DOBÎNZII

I. BAZA

1. Prezentul Regulament este elaborat în conformitate cu împuternicirile Băncii Naţionale a Moldovei prevăzute la articolele 11, 44 şi 46 din Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi articolele 28, 29 şi 53 din Legea instituţiilor financiare.

II. APLICAREA

2. Prevederile acestui Regulament se extind asupra tuturor băncilor licenţiate de Banca Naţională a Moldovei.

3. O dirijare eficientă a activelor şi pasivelor este esenţială pentru dirijarea riscurilor unei bănci. Dirijarea activelor şi pasivelor include controlul riscului ratei dobînzii, riscului termenelor de scadenţă şi riscului lichidităţii. Prezentul Regulament se aplică de către bancă împreună cu alte acte normative ale Băncii Naţionale a Moldovei la instituirea şi implementarea funcţiei de dirijare a activelor şi pasivelor.

[Cap.II modificat prin Hot. BNM nr.171 din 11.09.2008, în vigoare 03.10.2008]

III. NOŢIUNI

În sensul prezentului Regulament se utilizează următoarele noţiuni:

4. Dirijarea activelor şi pasivelor - procesul de dirijare a structurii (inclusiv termenele de scadenţă şi stabilirea noilor rate ale dobînzii) activelor şi pasivelor unei bănci. Scopul dirijării activelor şi pasivelor este:

4.1. De a obţine un venit net aferent dobînzii stabil şi de a optimiza profitul băncii, în acelaşi timp menţinînd capitalul normativ total;

4.2. De a controla nivelul ratei dobînzii şi al riscului termenelor de scadenţă la o bancă;

4.3. De a menţine o lichiditate suficientă.

5. Analiza diferenţelor de scadenţă - un sistem unic pentru evaluarea şi dirijarea riscului ratei dobînzii. Analiza diferenţelor de scadenţă stabileşte riscul la care este supus venitul net aferent dobînzii, ca rezultat al modificării ratelor dobînzii. Rapoartele cu privire la analiza diferenţelor indică suma activelor şi pasivelor sensibile la rata dobînzii ale unei bănci (atît posturile bilanţiere cît şi extrabilanţiere) al căror preţ va fi stabilit din nou în decursul unei perioade specificate de timp. Pentru a stabili valoarea riscului la care este supus profitul băncii, este necesar ca în fiecare perioadă din activele sensibile la rata dobînzii de scăzut pasivele sensibile la rata dobînzii pentru a obţine "diferenţa" de la stabilirea noilor preţuri pentru acea perioadă. Această diferenţă poate fi înmulţită la o modificare presupusă a ratelor dobînzii pentru a obţine o aproximaţie a modificării venitului net aferent dobînzii care este o consecinţă a unei fluctuaţii a ratei dobînzii. În cazul în care pasivele depăşesc activele în perioada dată de timp se obţine o diferenţă negativă, ceea ce înseamnă că o majorare a ratelor dobînzii pe piaţă ar putea cauza o reducere a venitului net aferent dobînzii. În cazul în care activele depăşesc pasivele în perioada dată de timp se obţine o diferenţă pozitivă şi înseamnă că venitul net aferent dobînzii al băncii se poate diminua ca rezultat al micşorării ratelor dobînzii pe piaţă.

6. Riscul ratei dobînzii - riscul pierderilor la care este supusă o bancă în urma modificării ratelor dobînzii. Acest risc apare cînd activele băncii (creditele, investiţiile etc.) devin scadente sau ale căror preţuri noi se stabilesc în altă perioadă de timp decît la pasivele băncii (depozitele, împrumuturile) care reprezintă sursa de mijloace pentru active. Fluctuaţiile ratei dobînzii pot afecta profitul unei bănci, valoarea economică de bază a activelor, pasivelor şi posturile extrabilanţiere ale băncii.

7. Riscul lichidităţii - riscul pierderilor la care este supusă o bancă în urma incapacităţii acesteia de a-şi satisface necesităţile de numerar sau ca rezultat al lichidităţii insuficiente care trebuie recuperată la un cost excesiv.

8. Riscul scadenţei - riscul că banca va suferi pierderi ca rezultat al neconcordanţei termenelor la activele şi pasivele ei. Neconcordanţa termenelor la activele şi pasivele unei bănci poate cauza pierderi suplimentare la pierderile apărute ca rezultat al riscului ratei dobînzii.

9. Dirijarea riscului - un sistem de identificare, evaluare, supraveghere şi control al diferitelor riscuri la care este supusă banca. Deşi banca este supusă la multe riscuri, inclusiv la riscul creditor şi fraudă, dirijarea activelor şi pasivelor prevede, în primul rînd, controlul riscului ratei dobînzii, riscului scadenţei şi riscului lichidităţii.

IV. CERINŢE PRIVIND DIRIJAREA RISCULUI RATEI DOBÎNZII

10. Din cauza deosebirilor existente între bănci (structura organizatorică, activităţile financiare etc.) fiecare bancă trebuie să-şi elaboreze o politică de dirijare a riscului ratei dobînzii adaptat la condiţiile ei individuale. Pentru asigurarea unei dirijări eficiente a riscului ratei dobînzii politica trebuie să conţină elemente fundamentale, cum ar fi supravegherea adecvată din partea consiliului băncii şi organului executiv, precum şi un proces complex de dirijare a riscului care eficient stabileşte, evaluează şi supraveghează riscul. În scopul prezentului Regulament, Banca Naţională stabileşte următoarele cerinţe minime care trebuie respectate de bănci la elaborarea politicii de dirijare a riscului ratei dobînzii.

[Pct.10 modificat prin Hot. BNM nr.171 din 11.09.2008, în vigoare 03.10.2008]

11. Politica băncii se aprobă de consiliul băncii şi se promovează de către organul executiv, ea trebuie să includă, dar să nu se reducă la:

11.1. Responsabilitatea membrilor organului executiv specificaţi pentru dirijarea riscului ratei dobînzii.

Băncile ale căror active depăşesc 50 milioane lei trebuie să formeze un comitet de dirijare a activelor şi pasivelor. Acest comitet, în componenţa căruia vor intra membri ai organului executiv şi conducători ai subdiviziunilor de sine stătătoare, va elabora şi va prezenta spre aprobare consiliului băncii proiectul politicii cu privire la dirijarea riscului ratei dobînzii, care va include dirijarea combinată a riscului ratei dobînzii, riscului lichidităţii, riscului scadenţei, măsuri privind respectarea de către bancă a prevederilor actelor normative de domeniu şi controlul realizării politicii în cauză.

[Pct.11.1 modificat prin Hot.BNM nr.299 din 15.11.2001]

11.2. Instrucţiuni cu privire la nivelul riscului ratei dobînzii acceptat de bancă, inclusiv limitele faţă de riscul ratei dobînzii la activele, pasivele şi posturile extrabilanţiere ale băncii.

La stabilirea limitelor faţă de riscul ratei dobînzii trebuie să fie luate în consideraţie mărimea capitalului băncii, profitul, lichiditatea, structura clientelei, volumul şi diversitatea activităţilor. Aceste limite trebuie să fie aplicate la riscul total la care este supusă banca;

11.3. Stabilirea resurselor suficiente ale băncii (inclusiv resursele tehnice şi umane) pentru dirijarea riscului ratei dobînzii;

11.4. Un sistem pentru stabilirea, evaluarea şi supravegherea riscului ratei dobînzii a băncii. Scopul acestui sistem este de a asigura menţinerea riscului ratei dobînzii la nivelul stabilit de consiliu.

Banca este obligată să creeze un sistem adecvat de informare care va asigura obţinerea informaţiei autentice, complete şi oportune de către comitetul de dirijare a activelor şi pasivelor în scopul îndeplinirii obligaţiunilor sale în conformitate cu prezentul Regulament;

11.5. Identificarea tipurilor de instrumente şi activităţi care pot fi utilizate pentru dirijarea expunerii băncii la riscul ratei dobînzii. Instrumentele admise trebuie stabilite la concret sau prin caracteristicile lor şi scopurile pentru care acestea pot fi utilizate;

11.6. Proceduri de autorizare a excepţiilor de la politica băncii;

11.7. Controale interne adecvate şi prevederi în programul auditului intern al băncii pentru a asigura integritatea procesului de dirijare a riscului general al băncii, inclusiv a riscului ratei dobînzii;

11.8. Reexaminarea periodică a politicii de către consiliul băncii, cel puţin o dată în an. O astfel de examinare trebuie să determine dacă limitele stabilite pentru expunerea băncii la riscul ratei dobînzii corespund situaţiei curente, luîndu-se în consideraţie mărimea capitalului normativ total;

11.9. Rapoartele interne - rapoarte periodice regulate (cel puţin trimestrial sau mai frecvent) care reflectă expunerea băncii la riscul ratei dobînzii şi se prezintă consiliului, organului executiv şi/sau comitetului de dirijare a activelor şi pasivelor. Aceste rapoarte trebuie să conţină cel puţin următoarele:

1) nivelul şi tendinţa riscului ratei dobînzii la care este expusă banca. Raportul trebuie să includă o analiză a diferenţelor de scadenţă. Băncile pot să elaboreze şi să utilizeze sisteme şi rapoarte de dirijare a riscului privind rata dobînzii mai sofisticate (de ex. analiza duratei sau modelarea). Însă orice sistem care va fi folosit trebuie să includă toate poziţiile esenţiale ale ratei dobînzii în bancă, toată informaţia respectivă cu privire la reevaluare şi scadenţe şi să conţină presupuneri şi metodologii documentate;

2) caracterul acceptabil al principiilor cheie folosite la stabilirea riscului legat de rata dobînzii şi în sistemul de supraveghere, care asigură că posibilele modificări ulterioare ale ratei dobînzii sînt acceptabile şi că la analiză sînt utilizate variantele "în cel mai rău caz";

3) respectarea limitelor riscului stabilite de consiliul băncii, inclusiv a tuturor excepţiilor de la politica consiliului;

4) determinarea mărimii necesare a capitalului normativ total pentru nivelul riscului ratei dobînzii la care este supusă banca.

V. RAPORTAREA

12. Băncile, trimestrial, prezintă la Banca Naţională a Moldovei raportul cu privire la analiza diferenţei scadenţelor, în conformitate cu Instrucţiunea Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la modul de întocmire şi prezentare de către bănci a rapoartelor financiare.

13. Primul raport trebuie să fie prezentat la situaţia din 31 decembrie 1999.

VI. MĂSURI DE CORECTARE

14. Băncile la care s-a depistat un nivel înalt al expunerii la riscul ratei dobînzii şi/sau metode neadecvate de dirijare a riscului vor fi obligate să întreprindă măsuri de corectare. Aceste măsuri de corectare pot include cerinţe de a majora capitalul normativ total, de a îmbunătăţi cunoştinţele conducerii, de a perfecţiona sistemele de informare şi de estimare, de a reduce nivelul expunerii la risc, sau o combinare a acestor măsuri în dependenţă de situaţia şi condiţiile în fiecare bancă.

VII. DISPOZIŢII FINALE

15. Băncile, în termen de pînă la 31 august 2000, să elaboreze politica şi procedurile interne în conformitate cu prezentul Regulament.

16. Prezentul Regulament intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.