D E C I Z I E

cu privire la controlul constituţionalităţii art.58 alin.(3) din

Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar*

nr. 10  din  15.12.1997

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.6-7/5 din 29.01.1998

* * *

__________________

* Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr.847-XIII din 24 mai 1996, M.O. nr.19-20 din 27 martie 1997, art.197.

Curtea Constituţională în componenţa:

Pavel BARBALAT – preşedinte

Nicolae CHISEEV – judecător

Mihai COTOROBAI – judecător

Nicolae OSMOCHESCU – judecător

Gheorghe SUSARENCO – judecător-raportor

Ion VASILATI – judecător

cu participarea Ludmilei Zadorojnîi, grefier, deputaţilor în Parlament Valeriu Matei, Alexandru Moşanu şi Vasile Nedelciuc, autorii sesizării, ministrului finanţelor Valeriu Chiţan, reprezentantul Guvernului, în lipsa reprezentantului Parlamentului, legal citat, conducîndu-se de prevederile art.135 alin.(1)lit. a) din Constituţie, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul cu privire la constituţionalitatea art.58 alin.(3) din Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar.

Temei pentru examinarea dosarului, conform art.24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Valeriu Matei, Alexandru Moşanu şi Vasile Nedelciuc privind controlul constituţionalităţii art.58 alin.(3) din Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar pe motiv că norma respectivă stabileşte că "administrarea bugetului asigurărilor sociale de stat se efectuează de către Ministerul Finanţelor prin intermediul Trezoreriei". Autorii sesizării nu pun la îndoială dreptul unui organ central de specialitate al statului de a administra bugetul asigurărilor sociale de stat, dar consideră că administrarea bugetului respectiv urmează să fie efectuată în comun de către organul de specialitate al statului, sindicate şi reprezentanţii patronatului. În viziunea autorilor sesizării, aceasta reiese din art.43 alin.(4) din Constituţie, care stipulează că "dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate". În consecinţă, autorii sesizării deduc că prevederile articolului contestat contravin atît Constituţiei, cît şi Convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii (O.I.M.), nr.144/1976** şi 154/1981***, care cer aplicarea procedurilor de asigurare a consultărilor eficiente între reprezentanţii Guvernului, ai celor ce angajează şi ai muncitorilor asupra problemelor privind activităţile O.I.M.

__________________

** Privitoare la consultările tripartite destinate să promoveze aplicarea normelor internaţionale ale muncii, adoptată la Geneva la 21 iunie 1976.

*** Privind promovarea negocierilor colective, adoptată la Geneva la 19 iunie 1981.

În legătură cu cele expuse grupul de deputaţi roagă să fie declarat neconstituţional art.58 alin.(3) din Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar.

Curtea Constituţională, examinînd sesizarea în plen, conform prevederilor art.23 din Legea cu privire la Curtea Constituţională.

A CONSTATAT:

La 24 mai 1996 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.847-XIII "Privind sistemul bugetar şi procesul bugetar". Prin art.2 din Lege s-a stabilit că bugetul asigurărilor sociale de stat este parte integrantă a bugetului public naţional. Acesta reproduce parţial prevederile art.131 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova, astfel încît constituţionalitatea acestei prevederi din Lege nu poate fi pusă la îndoială.

Potrivit art.66 lit.h) din Constituţie, aprobarea bugetului statului şi exercitarea controlului asupra lui este una din atribuţiile de bază ale Parlamentului, care, evident, stabileşte, după cum găseşte de cuviinţă, modul de acumulare a veniturilor în buget şi de administrare a lor.

Prin art.43 alin.(4) din Constituţie se stabileşte că dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate. Autorii sesizării consideră că administrarea bugetului asigurărilor sociale de stat de către organul central de specialitate al statului împreună cu ceilalţi doi parteneri ai raporturilor de muncă – patronilor şi salariaţilor – constituie o clauză a contractului colectiv de muncă şi urmează să fie garantată de stat în corespundere cu cerinţele art.43 alin.(4) din Constituţie şi prevederile Convenţiilor O.I.M.

Curtea Constituţională a constatat că termenul de negocieri colective, prevăzut de Convenţia nr.154/1981 se aplică tuturor negocierilor, care au loc între o persoană care angajează, un grup de persoane care angajează sau una ori mai multe organizaţii ale lucrătorilor în vederea:

a) fixării condiţiilor de muncă şi angajării; şi/sau

b) reglementării relaţiilor între cei ce angajează lucrători; şi/sau

c) reglementării relaţiilor între cel ce angajează sau organizaţiile lor şi una sau mai multe organizaţii ale lucrătorilor.

Aşadar, Convenţia respectivă nu prevede în mod expres că administrarea bugetului asigurărilor sociale de stat constituie una din clauzele obligatorii ale contractului colectiv de muncă.

Convenţia O.I.M. nr.144/1976, specificînd în art.2 că "Orice stat membru al O.I.M., care ratifică prezenta Convenţie, se angajează să pună în practică procedurile care asigură consultări eficace între reprezentanţii Guvernului, ai celor ce angajează şi ai muncitorilor asupra problemelor privind activităţile O.I.M...", în acelaşi articol subliniază că "Natura şi forma procedurilor prevăzute în paragraful 1 al prezentului articol vor fi determinate în fiecare ţară, conform practicii naţionale, după consultarea organizaţiilor reprezentative, dacă acestea există, şi dacă astfel de proceduri nu au fost încă stabilite".

Deci, prevederile ambelor Convenţii, la care se referă autorii sesizării, care au un caracter de recomandare, nu stabilesc în mod expres administrarea tripartită a bugetului asigurărilor sociale de stat drept clauză obligatorie pentru contractul colectiv, lăsînd natura şi forma procedurilor de consultări referitoare la negocierile colective la discreţia legiuitorului naţional.

Curtea Constituţională constată de asemenea că, la momentul examinării dosarului, Convenţiile respective nu intraseră în vigoare pentru Republica Moldova.

Constituţia, prin art.66 lit.h) şi art.72 alin.(3) lit.j), prevede soluţionarea chestiunii abordate de autorii sesizării prin adoptarea sau modificarea legilor organice, ceea ce constituie una din atribuţiile de bază ale Parlamentului.

Prin urmare, soluţionarea problemei abordate în sesizarea deputaţilor în Parlament V. Nedelciuc, V. Matei şi A. Moşanu nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

Pentru motivele arătate şi în corespundere cu art.60 lit.c) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se sistează procesul privind controlul constituţionalităţii art.58 alin.(3) din Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar.

2. Prezenta Decizie intră în vigoare la data adoptării, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi este definitivă.