HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE
  despre controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.
      312-XIII din 8 decembrie 1994 "Privind Curtea de Conturi"*
    şi Hotărîrii Parlamentului nr.449-XIII din 5 mai 1995 "Privind
              aprobarea Regulamentului Curţii de Conturi
                        a Republicii Moldova"**

                          Nr.40  din  15.07.99

       Monitorul Oficial al R.Moldova nr.80-82/51 din 29.07.1999

                                * * *

------------------------------------
   * M.O., 1995, nr.7, art.77; 1997, nr.71, art.599; 1999, nr.29,art.132.
   ** M.O., 1995, nr. 29-30, art. 327.

    În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională în componenţa:
    Pavel BARBALAT      - preşedinte
    Nicolae CHISEEV     - judecător
    Mihai COTOROBAI     - judecător-raportor
    Constantin LOZOVANU - judecător
    Gheorghe SUSARENCO  - judecător
    Ion VASILATI        - judecător
    cu participarea grefierului Aliona Balaban, deputatului în Parlament
Ion  Morei,  unul din autorii sesizării, reprezentantului  Parlamentului
Ion  Creangă,  şef  al  sectorului relaţii cu  autorităţile  publice  în
Direcţia  juridică a Aparatului Parlamentului, călăuzindu-se de art. 135
alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu
privire  la  Curtea Constituţională, art.4 alin. (1) lit. a) şi art.  16
alin.  (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă
plenară  deschisă  dosarul privind controlul  constituţionalităţii art.1
alin. (1), art. 2 alin. (2) şi (4), art. 3 alin. (2), art. 35 din  Legea
nr.  312-XIII din 8 decembrie 1994 "Cu privire la Curtea de Conturi"  şi
Hotărîrii  Parlamentului nr. 449-XIII din 5 mai 1995 "Privind  aprobarea
Regulamentului  Curţii de Conturi a Republicii Moldova" (în continuare -
Legea nr. 312-XIII şi Hotărîrea Parlamentului nr. 449-XIII).
    Temei pentru  examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în
Parlament  Vadim  Mişin  şi  Ion Morei, depusă la  26  martie  1999,  în
conformitate   cu  art.  24  şi  25  din  Legea  cu  privire  la  Curtea
Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
    Prin decizia  Curţii Constituţionale din 6 aprilie 1999 sesizarea  a
fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi.
    În procesul examinării  preliminare  a sesizării au fost  solicitate
puncte  de vedere Parlamentului, Preşedintelui ţării, Guvernului, Curţii
de Conturi.
    Audiind informaţia  judecătorului-raportor,  argumentele  expuse  de
părţi în proces şi analizînd materialele dosarului,
    Curtea Constituţională
                             a  constatat:
    În sesizare autorii    solicită    controlul    constituţionalităţii
următoarelor articole din Legea nr. 312-XIII: art. 1 alin. (1), potrivit
căruia  Curtea de Conturi funcţionează pe lîngă Parlament; art. 2  alin.
(4),   potrivit  căruia  un  control  suplimentar  asupra  administrării
resurselor   financiare   publice   poate  fi  efectuat   fără   decizia
Parlamentului,  la  cererea  unei  fracţiuni  parlamentare  (unui  grup)
susţinută în scris de cel puţin 20 de deputaţi; art. 35, potrivit căruia
controlul  asupra  activităţii Curţii de Conturi şi  asupra  respectării
devizului  ei  de  cheltuieli este exercitat de Parlament, precum  şi  a
prevederilor  Regulamentului  Curţii de Conturi, aprobat prin  Hotărîrea
Parlamentului nr. 449-XIII.
    Fondul obiectului  sesizării  ţine  de  problema  de  drept  privind
conformitatea  cu Constituţia a dispoziţiilor despre statutul Curţii  de
Conturi  cuprinse  în  Legea nr. 312-XIII şi în Regulamentul  Curţii  de
Conturi,  aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 449-XIII, precum şi a
dispoziţiilor  ce  reglementează controlul asupra activităţii Curţii  de
Conturi.  Autorii sesizării afirmă că Legea Supremă nu prevede că Curtea
de Conturi  funcţionează pe lîngă  Parlament. De asemenea, ei relevă  că
nici  Constituţia,  nici Regulamentul Parlamentului, aprobat prin  Legea
nr.  797  din  2 aprilie 1996, nu prevăd pentru Parlament dreptul  de  a
efectua controale asupra activităţii Curţii de Conturi.
    În temeiul dreptului prin care îşi stabileşte limitele de competenţă
(art.  6  alin.  (2)  din Codul  jurisdicţiei  constituţionale),  Curtea
Constituţională  consideră  necesar a exercita, de  asemenea,  controlul
constituţionalităţii  următoarelor articole din Legea privind Curtea  de
Conturi: art. 2 alin. (2), potrivit căruia controalele Curţii de Conturi
se  iniţiază din oficiu şi nu pot fi sistate decît de Parlament şi numai
în  cazul depăşirii competenţelor stabilite prin lege; art. 3 alin. (2),
potrivit  căruia  raportul anual al Curţii de Conturi se  examinează  în
Parlament şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".
    Potrivit art.  133  alin.  (1) din Constituţie,  Curtea  de  Conturi
exercită  controlul  asupra  modului de formare, de administrare  şi  de
întrebuinţare    a    resurselor   financiare   publice.    Dispoziţiile
constituţionale  menţionate stabilesc atribuţiile de bază ale Curţii  de
Conturi, prin exercitarea cărora statul trebuie să asigure reglementarea
activităţii   economice  şi  administrarea  proprietăţii  publice   ce-i
aparţine  în  condiţiile  legii;  protejarea  intereselor  naţionale  în
activitatea  economică, financiară şi valutară (art. 126 alin. (2)  lit.
a) şi c) din Constituţie).
    Alte atribuţii,  precum  şi  modul de organizare  şi  funcţionare  a
Curţii  de Conturi, se stabilesc prin lege organică (art. 133 alin.  (5)
din Constituţie).
    Conform art.  1  alin. (1) din Legea nr. 312-XIII Curtea de  Conturi
este  organul  suprem  de  control financiar şi  funcţionează  pe  lîngă
Parlament. Ea îşi exercită atribuţiile independent şi în conformitate cu
Constituţia şi cu alte legi.
    Analiza juridică  a  conţinutului  art. 1 alin. (1)  din  Legea  nr.
312-XIII  denotă  că  prevederile acestuia privind  statutul  Curţii  de
Conturi  ca  organ  suprem  de  control  financiar,  care  îşi  exercită
atribuţiile  independent, corespund pe deplin dispoziţiilor art. 133 din
Constituţie,  care  statuează principiile de bază ale acestui  organ  de
stat.  În  acelaşi timp, Curtea Constituţională observă  că  prevederea,
potrivit  căreia  Curtea  de Conturi funcţionează  pe  lîngă  Parlament,
contravine  principiului independenţei Curţii de Conturi în  exercitarea
atribuţiilor  sale  ca organ suprem de control financiar.  Prin  urmare,
sintagma  "şi funcţionează pe lîngă Parlament" din articolul citat  este
neconstituţională.
    Avînd în vedere   independenţa  Curţii  de  Conturi  în  exercitarea
atribuţiilor     sale,    Curtea    Constituţională    califică    drept
neconstituţională  şi  sintagma  "decît de Parlament şi numai  în  cazul
depăşirii  competenţelor  stabilite prin lege" din art. 2 alin. (2)  din
Legea nr. 312-XIII,  deoarece  dreptul Curţii de Conturi de  a  exercita
controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare
a  resurselor  financiare  publice, statuat de art. 133  alin.  (1)  din
Constituţie  este  un  principiu constituţional pus  la  baza  economiei
naţionale  şi  finanţelor  publice, care nu poate fi limitat de  nici  o
autoritate publică.
    Principiul constituţional  menţionat protejează Curtea de Conturi de
imixtiuni directe sau indirecte în activitatea sa. De aici rezultă că şi
prevederea  art. 35 din Legea nr. 312-XIII privind exercitarea de  către
Parlament  a  controlului  asupra  activităţii Curţii  de  Conturi  este
neconstituţională.
    Potrivit art.  133  alin.  (4) din Constituţie,  Curtea  de  Conturi
prezintă   anual   Parlamentului  un  raport  asupra  administrării   şi
întrebuinţării  resurselor financiare publice. Or, aceste dispoziţii  nu
prevăd  examinarea  raportului în Parlament. Prin urmare,  sintagma  "se
examinează  în Parlament şi" din art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312-XIII
este, de asemenea, neconstituţională.
    Deoarece Constituţia,  în art. 133 alin. (5), prevede expres că alte
atribuţii,  precum  şi  modul de organizare şi funcţionare a  Curţii  de
Conturi  se  stabilesc  prin lege organică,  este  neconstituţională  şi
Hotărîrea   Parlamentului  nr.  449-XIII,  prin  care  a  fost   aprobat
Regulamentul Curţii de Conturi a Republicii Moldova.
    Plenul Curţii  Constituţionale  însă  nu  poate  reţine  argumentele
autorilor  sesizării  prin care se contestă constituţionalitatea art.  2
alin. (4) din Legea nr. 312-XIII, care prevede că un control suplimentar
asupra  administrării  resurselor financiare publice poate  fi  efectuat
fără decizia Parlamentului, la cererea unei fracţiuni parlamentare (unui
grup)  susţinută în scris de cel puţin 20 de deputaţi. Curtea relevă că,
în  temeiul art. 68 alin. (1) din Constituţie, deputatul, în exercitarea
mandatului reprezentativ, fiind în serviciul poporului, are dreptul de a
contribui  la realizarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului,
în  special,  la  exercitarea  controlului  parlamentar  asupra  puterii
executive  sub  formele  şi  în limitele prevăzute  de  Constituţie;  la
iniţierea  cercetării  şi  audierii oricăror chestiuni ce se  referă  la
interesul  societăţii;  la îndeplinirea altor atribuţii  stabilite  prin
Constituţie şi legi (art. 66 lit. f), n) şi r).
    Pentru considerentele   menţionate   şi  călăuzindu-se  de   art.135
alin.(1)  lit.a) şi art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire
la   Curtea  Constituţională,  art.62  lit.a)  din  Codul   jurisdicţiei
constituţionale,
    Curtea Constituţională
                          H O T Ă R Ă Ş T E
    1. Declară neconstituţionale  sintagmele  "şi funcţionează pe  lîngă
Parlament"  din  art.1 alin.(1); "decît de Parlament şi numai  în  cazul
depăşirii  competenţelor stabilite prin lege" din art. 2 alin. (2);  "se
examinează  în Parlament şi" din art. 3 alin. (2) şi "asupra activităţii
Curţii de Conturi şi" din art. 35 din Legea nr. 312-XIII din 8 decembrie
1994 "Privind Curtea de Conturi".
    2. Declară neconstituţională   Hotărîrea  Parlamentului   Republicii
Moldova  nr.449-XIII  din 5 mai 1995 "Privind  aprobarea  Regulamentului
Curţii de Conturi a Republicii Moldova".
    3. Recunoaşte  constituţional  art.2 alin.(4) din Legea  nr.312-XIII
din 8 decembrie 1994 "Privind Curtea de Conturi".
    4. Prezenta hotărîre  este definitivă, nu poate fi supusă nici  unei
căi  de  atac,  intră  în vigoare la data adoptării  şi  se  publică  în
"Monitorul Oficial al Republicii Moldova".

    PREŞEDINTELE
    CURŢII CONSTITUŢIONALE                          Pavel BARBALAT

    Chişinău, 15 iulie 1999.
    Nr. 40.