Monitorul Oficial nr.51-52/218 din 10.03.2009

* * *

Abrogat: 18.11.2018

Hotărîrea Guvernului nr.1236 din 11.11.2016

În temeiul art.3 din Legea nr.420-XVI din 22 decembrie 2006 privind activitatea de reglementare tehnică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.36-38, art.141), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă:

Reglementarea tehnică “Cerinţe esenţiale de securitate faţă de explozivi de uz civil şi condiţiile privind plasarea lor pe piaţă”, conform anexei nr.1;

Reglementarea tehnică “Cerinţe de securitate faţă de echipamentele individuale de protecţie”, conform anexei nr.2;

Reglementarea tehnică “Echipamente şi sisteme protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive”, conform anexei nr.3.

 Anexa nr.1

 la Hotărîrea Guvernului

nr.138 din 10 februarie 2009

REGLEMENTARE TEHNICĂ

“Cerinţe esenţiale de securitate faţă de explozivii de uz civil

şi condiţiile privind plasarea lor pe piaţă”

I. DOMENIU DE APLICARE

1. Prevederile Reglementării tehnice “Cerinţe esenţiale de securitate faţă de explozivii de uz civil şi condiţiile privind plasarea lor pe piaţă” (în continuare – Reglementare tehnică) sînt elaborate în baza Directivei Consiliului European 93/15/CEE din 5 aprilie 1993 privind armonizarea legislaţiei statelor/Membre referitoare la plasarea pe piaţă şi supravegherea explozivilor de uz civil şi se aplică explozivilor, aşa cum sînt definiţi în pct.3 lit.a).

2. Prevederile prezentei Reglementări tehnice nu se aplică:

a) explozivilor, inclusiv muniţiilor, destinaţi utilizării de către forţele armate şi poliţie;

b) articolelor pirotehnice;

c) muniţiilor de uz civil.

 II. TERMINOLOGIE

3. În sensul prezentei Reglementări tehnice următorii termeni şi expresii se definesc astfel:

a) explozivi – materii şi articole considerate ca fiind explozive în recomandările Naţiunilor Unite privind transportul produselor periculoase şi care se încadrează în clasa 1 a acestor recomandări;

b) recomandările Naţiunilor Unite – recomandările stabilite de Comitetul de experţi al Naţiunilor Unite privind transportul produselor periculoase, aşa cum au fost publicate de această organizaţie (Cartea Portocalie) şi modificate pînă la data adoptării prezentei Reglementări tehnice;

c) securitate – prevenirea accidentelor şi, atunci cînd această prevenire nu poate fi evitată, limitarea efectelor acestora;

d) siguranţă – prevenirea utilizării explozivilor ce contravine reglementărilor în vigoare şi ordinii publice;

e) armurier – orice persoană fizică sau juridică a cărei ocupaţie constă total ori parţial în fabricarea, comercializarea, schimbul, închirierea, repararea sau transformarea armelor de foc şi muniţiei;

f) transfer – orice deplasare fizică a explozivilor pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi din alte state către Republica Moldova sau invers, cu excepţia deplasărilor în cadrul aceluiaşi amplasament;

g) autorizaţie de transfer – decizia luată pentru a permite transferuri prevăzute de explozivi în/din Republica Moldova dintr-un/într-un alt stat;

h) întreprindere/agent economic din sectorul explozivilor – orice persoană fizică sau juridică deţinătoare de licenţă şi autorizaţie, care o îndreptăţeşte să se angajeze în fabricarea, depozitarea, utilizarea, transferul sau comercializarea explozivilor;

i) plasarea pe piaţă a produselor – acţiunea de a face disponibil un produs în vederea desfacerii şi/sau utilizării lui.

4. Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul situaţiilor excepţionale poate să clasifice anumite materii sau substanţe, care nu intră sub incidenţa prezentei Reglementări tehnice, ca fiind explozivi, în temeiul unor acte normative sau reglementări tehnice, cu condiţia ca acestea să nu contravină prevederilor prezentei Reglementări tehnice.

III. CONDIŢII DE PLASARE PE PIAŢĂ ŞI LIBERA CIRCULAŢIE

5. Nu poate fi interzisă, restricţionată sau împiedicată plasarea pe piaţă a explozivilor care fac obiectul prezentei Reglementări tehnice şi care sînt conforme cu prevederile acesteia.

6. Explozivii trebuie să corespundă cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în prezenta Reglementare tehnică, care le sînt aplicabile.

7. Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul situaţiilor excepţionale ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că explozivii de uz civil sînt plasaţi pe piaţă numai dacă respectă toate prevederile prezentei Reglementări tehnice, poartă marca naţională de conformitate SM şi au fost supuşi unei evaluări de conformitate potrivit procedurilor prezentate în anexa nr.2 la prezenta Reglementare tehnică.

8. În cazul în care explozivilor le sînt aplicabile şi alte reglementări care se referă la alte aspecte şi care prevăd aplicarea mărcii SM, această marcă semnifică şi conformitatea cu prevederile reglementărilor respective.

9. Se consideră că sînt respectate cerinţele esenţiale prevăzute în anexa nr.1, dacă explozivii satisfac cerinţele standardelor naţionale conexe, care conferă prezumţia conformităţii cu prevederile prezentei Reglementări tehnice.

10. Lista standardelor naţionale conexe la prezenta Reglementare tehnică se aprobă prin ordinul organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul situaţiilor excepţionale, cu avizul Organismului Naţional de Standardizare, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi se actualizează periodic.

IV. PROCEDURI DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII

11. Evaluarea conformităţii explozivilor se face conform uneia din următoarele proceduri:

a) examinarea de tip (modulul B), prevăzută în anexa nr.2, la care se adaugă, la alegerea producătorului, una dintre următoarele:

conformitatea cu tipul (modulul C), prevăzută în anexa nr.2;

procedura referitoare la asigurarea calităţii producţiei (modulul D), prevăzută în anexa nr.2;

procedura referitoare la asigurarea calităţii produsului (modulul E), prevăzută în anexa nr.2;

procedura referitoare la verificarea produsului (modulul F), prevăzută în anexa nr.2;

b) verificarea unităţii de produs (modulul G), prevăzută în anexa nr.2.

V. DESEMNAREA ORGANISMELOR DE CERTIFICARE

12. Desemnarea organismelor de evaluare a conformităţii explozivilor de uz civil se efectuează de către Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii, la propunerea organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul situaţiilor excepţionale, conform Legii nr.186-XV din 24 aprilie 2003 cu privire la evaluarea conformităţii produselor.

13. Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova lista organismelor de certificare desemnate şi numărul lor de identificare, care se actualizează.

VI. REGULILE DE APLICARE A MĂRCII NAŢIONALE DE CONFORMITATE SM

14. Marca naţională de conformitate SM se aplică tuturor produselor, care constituie obiectul prezentei Reglementări tehnice şi denotă faptul că producătorul sau reprezentantul său, cu sediul în Republica Moldova, care a aplicat sau răspunde de aplicarea mărcii respective, a verificat conformitatea produsului cu toate cerinţele esenţiale prevăzute în prezenta Reglementare tehnică şi că produsul a fost supus procedurilor de evaluare a conformităţii, prevăzute de prezenta Reglementare tehnică.

15. Pentru produsele, care fac obiectul mai multor reglementări tehnice ce prevăd aplicarea mărcii naţionale de conformitate SM, marca respectivă semnifică faptul că produsele în cauză sînt conforme cu prevederile tuturor reglementărilor tehnice aplicabile.

16. Marca naţională de conformitate SM este formată din literele S şi M, care simbolizează, respectiv, “securitate conform cerinţelor esenţiale“ şi “Moldova“.

Simbolul grafic şi dimensiunile mărcii naţionale de conformitate SM trebuie să corespundă întocmai celor specificate în Regulile privind procedurile de evaluare a conformităţii produselor industriale din domeniul reglementat, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.395 din 17 aprilie 2006.

17. Marca naţională de conformitate SM se execută în alb-negru sau într-o singură culoare în contrast cu fondul, prin orice procedeu tehnologic, care asigură obţinerea unei imagini clare şi durabile a mărcii pe toată perioada de utilizare a produselor respective marcate.

18. Marca naţională de conformitate SM este însoţită de numărul de identificare al organismului de evaluare desemnat, care a fost antrenat în faza de evaluare respectivă, conform prevederilor prezentei Reglementări tehnice. Numărul de identificare al organismului de evaluare desemnat se scrie la distanţa de 5% din înălţimea mărcii, sub desenul grafic al acesteia, simetric axei verticale, cu înălţimea literelor (cifrelor) pînă la 15% din înălţimea mărcii.

19. Marca naţională de conformitate SM şi numărul de identificare al organismului de evaluare desemnat se aplică de către producător sau de către reprezentantul său.

20. Pe un produs, concomitent cu marca naţională de conformitate SM, pot fi aplicate mărci diferite, de exemplu, mărci ce indică conformitatea cu standardele naţionale sau europene sau cu alte reglementări, cu condiţia ca aceste mărci să nu poată fi confundate cu marca naţională de conformitate SM. Aceste mărci pot fi aplicate cu condiţia ca lizibilitatea şi vizibilitatea mărcii naţionale de conformitate SM să nu fie afectate.

21. Dacă organul de supraveghere şi control stabileşte că marca naţională de conformitate SM a fost aplicată neadecvat, acesta obligă producătorul, reprezentantul său ori persoana responsabilă de plasarea produsului respectiv pe piaţă să înlăture neconformităţile respective.

VII. SUPRAVEGHEREA TRANSFERURILOR DE EXPLOZIVI ŞI MUNIŢIE

22. Explozivii care fac obiectul prezentei Reglementări tehnice pot fi transferaţi numai cu respectarea prevederilor legii.

23. Muniţia poate fi transferată numai cu respectarea prevederilor stabilite în legi.

VIII. SUPRAVEGHEREA PIEŢEI

24. Autoritatea de supraveghere a pieţei privind plasarea pe piaţă şi supravegherea explozivilor de uz civil, conform prezentei Reglementări tehnice, este autoritatea centrală de specialitate de reglementare în domeniul respectiv.

25. Atunci cînd organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul situaţiilor excepţionale emite o autorizaţie cu scopul de a permite exercitarea unei activităţi de producere a explozivilor, verifică dacă persoanele responsabile sînt în măsură să respecte obligaţiile tehnice asumate.

26. În cazul în care se constată că pentru explozivii de uz civil plasaţi pe piaţă nu se respectă prevederile prezentei Reglementări tehnice, autoritatea de supraveghere a pieţei aplică măsuri conform legii.

27. Încălcarea prevederilor prezentei Reglementări tehnice atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, administrativă sau penală, după caz, în temeiul şi în modul stabilit de lege.

 Anexa nr.1

 la Reglementarea tehnică “Cerinţe esenţiale

 de securitate faţă de explozivii de uz civil

 şi condiţiile privind plasarea lor pe piaţă”

CERINŢE ESENŢIALE DE SECURITATE

I. Cerinţe generale

1. Fiecare exploziv trebuie proiectat, fabricat şi furnizat în aşa fel încît să prezinte un risc minim pentru securitatea vieţii şi sănătăţii oamenilor şi să prevină deteriorarea proprietăţii şi mediului, în condiţii normale şi previzibile, în special cu privire la regulile de securitate şi practicile standard, inclusiv cele referitoare la perioada dinaintea utilizării.

2. Fiecare exploziv trebuie să atingă performanţele specifice declarate de producător, pentru a asigura cel mai înalt grad de securitate şi de fiabilitate posibil.

3. Fiecare exploziv trebuie să fie proiectat şi fabricat în aşa fel încît să poată fi neutralizat, folosindu-se tehnici corespunzătoare, cu efecte minime asupra mediului înconjurător.

II. Cerinţe speciale

1. Cel puţin următoarele informaţii şi caracteristici trebuie să fie luate în considerare, cînd este cazul:

a) date despre concepţie şi proprietăţile caracteristice, inclusiv compoziţia chimică, gradul de omogenitate şi, cînd este cazul, dimensiunile şi distribuţia mărimii granulelor;

b) stabilitatea fizică şi chimică a explozivului în toate condiţiile mediului înconjurător în care acesta va fi expus;

c) sensibilitatea la impact şi la frecare;

d) compatibilitatea tuturor componentelor din punctul de vedere al stabilităţii lor fizice şi chimice;

e) puritatea chimică a explozivului;

f) rezistenţa explozivului la acţiunea apei, atunci cînd acesta este destinat să fie utilizat în condiţii de umezeală sau în prezenţa apei şi cînd siguranţa sau fiabilitatea acestuia poate fi afectată de apă;

g) rezistenţa la temperaturi joase şi înalte, atunci cînd explozivul este destinat păstrării sau utilizării la astfel de temperaturi şi cînd siguranţa sau fiabilitatea ansamblului poate fi afectată de răcirea sau încălzirea unuia dintre componenţi sau a explozivului în întregime;

h) oportunitatea utilizării explozivului în medii periculoase (de exemplu, medii puse în pericol de atmosfere grizutoase, mase calde etc.), dacă explozivul este destinat utilizării în astfel de condiţii;

i) caracteristici de securitate pentru preîntîmpinarea iniţierii sau aprinderii neaşteptate ori neatente;

j) încărcarea şi funcţionarea corectă a explozivului atunci cînd acesta este utilizat conform destinaţiei sale;

k) instrucţiuni corespunzătoare şi, dacă este necesar, marcaje referitoare la manipularea, depozitarea, utilizarea şi distrugerea explozivului în condiţii de securitate, scrise în limba de stat sau în limba/limbile oficială/oficiale a/ale statelor destinatare;

l) capacitatea explozivului, a învelişului şi a tuturor componentelor de a rezista deteriorărilor ce pot apărea în timpul depozitării pînă la data expirării specificată de producător;

m) specificarea tuturor dispozitivelor şi accesoriilor necesare pentru funcţionarea fiabilă şi sigură a explozivilor.

Fiecare exploziv se testează în condiţii reale. Dacă nu este posibilă testarea într-un laborator, testele se efectuează în condiţiile în care urmează să fie folosit explozivul:

2. Diferitele grupe de explozivi trebuie să respecte cel puţin cerinţele următoare:

A. Explozivi minieri:

a) metoda de iniţiere propusă trebuie să asigure detonarea sigură, fiabilă şi completă sau, după caz, deflagraţia explozivului minier. În cazul particular al pulberii negre trebuie verificată capacitatea de deflagraţie a acesteia;

b) explozivii minieri sub formă de cartuşe trebuie să transmită detonarea de la un capăt la celălalt al lanţului de cartuşe în condiţii de siguranţă şi fiabilitate;

c) gazele produse de explozivii minieri destinaţi utilizării în subteran trebuie să conţină monoxid de carbon, gaze nitroase, alte gaze, vapori sau reziduuri solide în suspensie în cantităţi, care, în condiţii normale de lucru, nu sînt dăunătoare pentru sănătate.

B. Fitile detonante, fitile de siguranţă, fitile de aprindere şi tuburi de şoc:

a) învelişurile fitilelor detonante, fitilelor de siguranţă şi cele ale fitilelor de aprindere trebuie să aibă o rezistenţă mecanică adecvată, care să permită protejarea umpluturii de exploziv în timpul expunerii la solicitări mecanice obişnuite;

b) parametrii timpilor de ardere ai fitilelor de siguranţă trebuie indicaţi şi să corespundă în condiţii de fiabilitate;

c) fitilele detonante trebuie să poată fi iniţiate în condiţii fiabile, să aibă o capacitate de iniţiere suficientă şi să fie respectate cerinţele referitoare la depozitare în condiţii climatice speciale.

C. Detonatoare (inclusiv detonatoare cu întîrziere) şi relee:

a) detonatoarele trebuie să iniţieze fiabil detonarea explozivilor minieri destinaţi folosirii împreună cu aceştia, în toate condiţiile de utilizare previzibile;

b) releele trebuie să poată fi iniţiate fiabil;

c) capacitatea de iniţiere nu trebuie să fie afectată negativ de umiditate;

d) timpii de întîrziere ai detonatorilor cu întîrziere trebuie să fie suficient de uniformi pentru a asigura ca probabilitatea suprapunerii timpilor de întîrziere ai treptelor de timp apropiate să fie nesemnificativă;

e) caracteristicile electrice ale detonatorilor electrici trebuie să fie indicate pe ambalaj (de exemplu, curent minim de funcţionare, rezistenţă etc.);

f) reoforii detonatorilor electrici trebuie să aibă izolaţia electrică corespunzătoare şi o rezistenţă mecanică suficient de mare, inclusiv soliditatea legăturii cu detonatorul, avîndu-se în vedere destinaţia acestora.

D. Propulsori şi carburanţi pentru rachete:

a) aceste materiale nu trebuie să detoneze cînd sînt utilizate conform destinaţiei;

b) cînd este necesar, propulsorii trebuie să fie stabilizaţi împotriva descompunerii (de exemplu, cel pe bază de nitroceluloză);

c) carburanţii solizi pentru rachete, cînd se află în formă comprimată sau turnată, nu trebuie să conţină fisuri ori bule de gaz accidentale care pot afecta în mod periculos funcţionarea lor.

 Anexa nr.2

 la Reglementarea tehnică “Cerinţe esenţiale

 de securitate faţă de explozivii de uz civil

 şi condiţiile privind plasarea lor pe piaţă

PROCEDURI PENTRU EVALUAREA CONFORMITĂŢII

I. Modulul B: Examinarea de tip

1. Modulul B descrie etapele procedurii prin intermediul căreia un organism de certificare desemnat constată şi atestă faptul că un exemplar reprezentativ al produsului în cauză respectă prevederile din prezenta Reglementare tehnică.

2. Cererea pentru efectuarea examinării de tip se înaintează de către producător sau de către reprezentantul său unui organism de certificare desemnat.

3. Cererea de examinare de tip cuprinde următoarele:

a) denumirea şi sediul producătorului sau denumirea şi sediul reprezentantului său, dacă cererea este înaintată de către acesta din urmă;

b) documentaţia tehnică prevăzută la punctul 7 al prezentei anexe;

c) o declaraţie, potrivit căreia aceeaşi cerere nu a mai fost înaintată nici unui alt organism de certificare.

Termenul de examinare a cererii şi a materialelor prezentate nu va depăşi 10 zile.

4. Solicitantul pune la dispoziţia organismului de certificare un exemplar reprezentativ al produsului respectiv (în continuare – tip). Organismul poate solicita şi alte exemplare, dacă acestea sînt necesare pentru realizarea programului de încercări.

5. Un tip de produs poate cuprinde mai multe variante ale produsului respectiv, cu condiţia ca diferenţa dintre variante să nu afecteze nivelul de siguranţă şi celelalte cerinţe referitoare la performanţele produsului.

6. Documentaţia tehnică asigură evaluarea conformităţii produsului cu cerinţele esenţiale din Reglementarea tehnică.

7. Documentaţia tehnică trebuie să conţină:

a) descrierea generală a produsului;

b) desene de execuţie, planuri de producţie şi scheme ale componentelor, subansamblurilor, circuitelor;

c) descrieri şi explicaţii necesare pentru înţelegerea desenelor şi schemelor menţionate mai sus şi a modului de exploatare a produsului;

d) lista standardelor conexe ce conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale, aplicate integral sau parţial, precum şi descrieri ale soluţiilor adoptate pentru îndeplinirea cerinţelor esenţiale din prezenta Reglementare tehnică, în cazul în care nu s-au aplicat aceste standarde;

e) rezultate ale calculelor de proiectare şi ale verificărilor efectuate;

f) rapoarte de încercări eliberate de laboratoarele de încercări.

8. Organismul de certificare desemnat are următoarele obligaţii:

a) să examineze documentaţia tehnică, să verifice dacă tipul de produs a fost fabricat în conformitate cu documentaţia tehnică şi să identifice elementele care au fost proiectate conform prevederilor din standardele conexe ce conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale din prezenta Reglementare tehnică, precum şi componentele care au fost proiectate fără a ţine cont de prevederile standardelor respective;

b) să efectueze sau să solicite efectuarea examinărilor corespunzătoare şi încercărilor necesare pentru a verifica dacă soluţiile adoptate de producător respectă cerinţele esenţiale din prezenta Reglementare tehnică, în cazul în care nu s-au aplicat standardele conexe ce conferă prezumţia de conformitate a produsului respectiv cu cerinţele esenţiale stabilite în Reglementarea tehnică;

c) să efectueze sau să solicite efectuarea examinărilor corespunzătoare şi încercărilor necesare, pentru a verifica dacă standardele conexe au fost într-adevăr aplicate, în cazul în care producătorul a optat pentru aplicarea standardelor conexe ce conferă prezumţia de conformitate a produsului cu cerinţele esenţiale respective;

d) să convină cu solicitantul asupra locului şi timpului cînd vor fi efectuate examinările şi încercările necesare.

9. Dacă tipul de produs respectă prevederile prezentei Reglementări tehnice, organismul de certificare eliberează solicitantului, în termen ce nu va depăşi 30 de zile, un certificat de examinare de tip.

10. Certificatul de examinare de tip va conţine:

a) denumirea şi sediul producătorului;

b) concluziile examinării;

c) condiţiile pentru valabilitatea acestuia;

d) datele necesare pentru identificarea tipului de produs aprobat;

e) perioada de valabilitate a certificatului.

11. La certificatul de examinare de tip se anexează o listă cuprinzînd elementele din documentaţia tehnică, semnificative pentru evaluarea conformităţii produsului, iar o copie de pe acestea o păstrează organismul de certificare notificat.

12. În cazul în care se refuză certificarea unui tip de produs, organismul de certificare desemnat trebuie să prezinte în scris solicitantului refuzul argumentat, în termen ce nu va depăşi 15 zile.

13. Solicitantul, în termen de 5 zile, trebuie să informeze organismul de certificare desemnat, care deţine documentaţia tehnică referitoare la certificatul de examinare de tip, asupra tuturor modificărilor produsului certificat. Dacă aceste modificări afectează conformitatea cu cerinţele esenţiale din prezenta Reglementare tehnică sau condiţiile prevăzute pentru utilizarea produsului, acesta va fi supus unei certificări suplimentare, care se efectuează sub forma unei completări la certificatul iniţial de examinare de tip, în termen ce nu va depăşi 15 zile.

14. Fiecare organism de certificare desemnat trebuie să transmită Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii, pentru evidenţă, copii de pe certificatele de examinare de tip, precum şi de pe anexele şi/sau completările acestora, în termen de pînă la 10 zile de la data emiterii lor.

15. Producătorul sau reprezentantul său păstrează împreună cu documentaţia tehnică copiile de pe certificatele de examinare de tip eliberate şi de pe completările acestora o perioadă de minimum 10 ani de la data fabricării ultimului produs.

16. În situaţia în care nici producătorul şi nici reprezentantul său nu au sediu în Republica Moldova, obligaţia de a deţine şi de a pune la dispoziţia organelor de supraveghere şi control, la solicitare, documentaţia tehnică revine importatorului.

II. Modulul C: Conformitatea cu tipul de produs

1. Modulul C descrie etapele prin care producătorul sau reprezentantul său asigură şi declară, pe propria răspundere, că produsele respective sînt conforme cu tipul de produs indicat în certificatul de examinare de tip şi sînt respectate cerinţele din prezenta Reglementare tehnică.

2. Producătorul ia toate măsurile necesare pentru a garanta că procesul de producere asigură conformitatea produselor fabricate cu tipul de produs aprobat, după cum se specifică în certificatul de examinare de tip şi cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică.

3. Producătorul sau reprezentantul său păstrează un exemplar al declaraţiei de conformitate pentru produsul respectiv pe o perioadă de minimum 10 ani de la data fabricării ultimului produs.

4. În cazul în care nici producătorul şi nici reprezentantul său nu au sediul în Republica Moldova, obligaţia de a deţine şi de a pune la dispoziţia organelor de supraveghere şi control, la solicitare, documentaţia tehnică revine importatorului.

5. Pentru fiecare produs fabricat se efectuează una sau mai multe încercări privind unul sau mai multe aspecte specifice ale produsului. Aceste încercări sînt executate de producător sau în numele acestuia. Încercările se efectuează sub responsabilitatea unui organism de certificare desemnat.

6. Organismul de certificare efectuează sau solicită efectuarea evaluărilor periodice ale produselor respective. Se examinează un eşantion adecvat dintre produsele finite, prelevat de către organismul de certificare, şi se efectuează încercările corespunzătoare prevăzute în standardele conexe ce conferă prezumţia de conformitate a produsului respectiv cu cerinţele esenţiale sau se efectuează încercări cu efect echivalent, pentru a verifica conformitatea procesului de producţie cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică. În cazurile în care unul sau mai multe dintre produsele verificate nu sînt conforme cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică, organismul de certificare trebuie, în termen ce nu va depăşi 15 zile, să indice producătorului ca acesta să ia măsurile necesare pentru înlăturarea neconformităţilor.

7. Producătorul sau reprezentantul său întocmeşte o declaraţie de conformitate, conform anexei nr.3 la prezenta Reglementare tehnică, în baza documentaţiei tehnice pentru produsele respective.

8. Producătorul sau reprezentantul său, în baza declaraţiei de conformitate aplică marca naţională de conformitate SM pe fiecare produs. Sub marca naţională de conformitate SM este plasat numărul de identificare al organismului de certificare care a eliberat certificatul de examinare de tip, conform modulului B.

III. Modulul D: Asigurarea calităţii procesului de producere

1. Modulul D descrie etapele prin care producătorul care îndeplineşte obligaţiile prevăzute la acest modul asigură şi declară, pe propria răspundere, că produsele respective sînt conforme cu tipul de produs, după cum se menţionează în certificatul de examinare de tip, şi că îndeplinesc cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

2. Producătorul trebuie să aplice un sistem de management al calităţii certificat conform cerinţelor standardului internaţional ISO 9001 (în continuare – sistem al calităţii) pentru producerea şi încercarea produsului finit, potrivit prevederilor prezentului modul. Sistemul calităţii certificat este supus evaluării periodice sub răspunderea organismului de certificare a sistemelor calităţii notificat, prevăzută în prezentul modul.

Standardul internaţional ISO 9001 este accesibil în Fondul naţional de documente normative de standardizare, gestionat de către Organismul Naţional de Standardizare.

3. Sistemul calităţii

3.1. Producătorul solicită organismului de certificare a sistemelor calităţii desemnat evaluarea sistemului calităţii.

Cererea pentru evaluarea sistemului calităţii conţine:

a) toate informaţiile necesare pentru categoria respectivă de produse;

b) documentaţia privind sistemul calităţii;

c) documentaţia tehnică aferentă tipului de produs aprobat şi un exemplar al certificatului de examinare de tip.

Termenul de examinare a cererii şi a materialelor prezentate nu va depăşi 10 zile.

3.2. Sistemul calităţii trebuie să asigure conformitatea produselor cu tipul de produs, după cum se specifică în certificatul de examinare de tip, şi cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică.

3.3. Toate elementele, cerinţele şi deciziile adoptate de producător sînt inserate într-un dosar sub formă de măsuri, proceduri şi instrucţiuni scrise. Documentaţia privind sistemul calităţii trebuie să asigure o interpretare univocă a programelor, planurilor şi înregistrărilor privind calitatea.

3.4. Documentaţia aferentă sistemului calităţii include următoarele aspecte:

a) scopurile legate de calitate şi structura organizatorică a agentului economic, responsabilităţile şi atribuţiile conducerii acestuia referitor la calitatea produselor;

b) informaţia despre procesul de producţie, metodele de control şi asigurare a calităţii, precum şi despre procesele şi măsurile sistematice ce vor fi întreprinse;

c) încercările care se vor efectua înainte, în timpul şi după finalizarea procesului de producţie, precum şi frecvenţa lor;

d) înregistrările rezultatelor ce ţin de calitate: rapoartele de încercări, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind calificarea personalului implicat;

e) mijloacele de verificare permanentă a nivelului calităţii produsului, precum şi de funcţionare eficientă a sistemului calităţii.

3.5. Organismul de certificare a sistemelor calităţii evaluează sistemul calităţii pentru a stabili dacă acesta întruneşte cerinţele necesare. Aceasta presupune conformitatea cu cerinţele standardului internaţional ISO 9001, adaptat pentru produsele la care se aplică.

3.6. Membrii echipei de evaluare trebuie să fie specialişti cu experienţă în evaluarea procesului tehnologic de fabricare a produsului în cauză. Procedura include o evaluare la locul unde se fabrică produsul respectiv.

3.7. Organismul de certificare a sistemelor calităţii ia o decizie în privinţa corespunderii sistemului calităţii cu cerinţele standardului şi aduce la cunoştinţa producătorului decizia sa în termen ce nu va depăşi 15 zile. Comunicarea va conţine concluziile examinării şi decizia motivată privind certificarea sau refuzul de certificare a sistemului calităţii, sub răspunderea organismului respectiv în ceea ce priveşte veridicitatea deciziei adoptate.

3.8. Producătorul se angajează să îndeplinească obligaţiile aferente sistemului calităţii, după cum a fost certificat, şi să menţină în permanenţă acest sistem la un nivel adecvat şi eficient.

3.9. Producătorul sau reprezentantul său, în termen ce nu va depăşi 15 zile, informează organismul de certificare a sistemelor calităţii, care a certificat sistemul calităţii, asupra oricărei intenţii de actualizare sau modificare a sistemului.

3.10. Organismul de certificare a sistemelor calităţii evaluează modificările propuse şi decide dacă sistemul calităţii modificat satisface în continuare cerinţele prevăzute sau dacă este necesară o reevaluare a sistemului.

3.11. Organismul de certificare a sistemelor calităţii va aduce la cunoştinţa producătorului decizia sa în termen ce nu va depăşi 15 zile. Comunicarea va conţine concluziile examinării şi decizia motivată privind evaluarea sistemului calităţii.

4. Evaluarea periodică a sistemului calităţii sub răspunderea organismului de certificare a sistemelor calităţii desemnat

4.1. Scopul evaluării periodice a sistemului calităţii rezidă în asigurarea îndeplinirii corecte de către producător a obligaţiilor aferente sistemului calităţii după cum a fost certificat.

4.2. Producătorul permite accesul reprezentanţilor organismului de certificare a sistemelor calităţii, pentru efectuarea evaluărilor în încăperile de producţie, încercare şi depozitare a produselor, punînd la dispoziţia acestor reprezentanţi următoarele informaţii necesare:

a) documentaţia aferentă sistemului calităţii;

b) înregistrările rezultatelor privind calitatea: rapoartele de încercări, rezultatele etalonărilor, rapoartele referitoare la nivelul de calificare a personalului implicat etc.

4.3. Organismul de certificare a sistemelor calităţii efectuează evaluări periodice pentru a se asigura că producătorul menţine în stare adecvată sistemul calităţii. Organismul de certificare a sistemelor calităţii eliberează producătorului, în termen ce nu va depăşi 15 zile, un raport de evaluare, care va conţine rezultatele, concluziile şi recomandările de rigoare privind sistemul calităţii.

4.4. Evaluările se efectuează periodic.

4.5. Suplimentar la evaluările periodice organismul de certificare a sistemelor calităţii, la solicitarea organelor de supraveghere şi control, poate face evaluări inopinate ale sistemului calităţii certificat la sediul producătorului. Cheltuielile aferente evaluărilor inopinate le suportă autoritatea de control care a solicitat evaluarea respectivă.

În cadrul acestor evaluări organismul de certificare a sistemelor calităţii are dreptul, cu argumentările respective, să efectueze sau să solicite efectuarea încercărilor pentru verificarea funcţionării corecte a sistemului calităţii. Organismul de certificare a sistemelor calităţii prezintă producătorului, în termen ce nu va depăşi 15 zile, un raport de evaluare şi, dacă s-au efectuat încercări, un raport de încercări.

4.6. Producătorul deţine şi pune la dispoziţia organelor de supraveghere şi control, la solicitare, pe o perioadă de minimum 10 ani de la data fabricării ultimului produs, următoarele documente:

a) documentaţia privind sistemul calităţii;

b) documentele de actualizare sau modificare a sistemului calităţii;

c) deciziile şi rapoartele de evaluare, emise de organismul de certificare a sistemelor calităţii notificat.

4.7. Fiecare organism de certificare a sistemelor calităţii prezintă Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii copii ale certificatelor privind sistemele calităţii, eliberate sau retrase, în termen de pînă la 10 zile de la data emiterii acestora.

4.8. Producătorul sau reprezentantul său întocmeşte o declaraţie de conformitate în baza documentaţiei tehnice respective. Conţinutul documentaţiei tehnice este stabilit în prezenta Reglementare tehnică.

4.9. Producătorul sau reprezentantul său aplică marca naţională de conformitate SM pe fiecare produs. Sub marca naţională de conformitate SM urmează a fi plasat numărul de identificare al organismului de certificare, responsabil de evaluarea iniţială şi periodică, conform prevederilor prezentului modul.

IV. Modulul E: Asigurarea calităţii produsului

1. Modulul E descrie etapele prin care producătorul care îndeplineşte obligaţiile prevăzute la prezentul modul asigură şi declară, pe propria răspundere, că produsele ce fac obiectul evaluării sînt conforme cu tipul de produs aprobat, după cum se specifică în certificatul de examinare de tip, eliberat conform modulului B, şi satisfac cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

2. În cadrul controlului intern şi încercării finale a produsului, producătorul aplică un sistem al calităţii, certificat în baza prevederilor prezentului modul. Sistemul calităţii certificat este supus evaluării periodice, conform prevederilor prezentului modul, sub responsabilitatea unui organism de certificare a sistemelor calităţii notificat.

3.Sistemul calităţii

3.1. Producătorul solicită organismului de certificare a sistemelor calităţii notificat, evaluarea sistemului calităţii pentru fabricarea produselor respective.

Cererea pentru evaluarea sistemului calităţii va conţine:

a) toate informaţiile necesare pentru categoria de produse solicitate;

b) documentaţia ce ţine de sistemul calităţii;

c) documentaţia tehnică aferentă tipului de produs aprobat şi un exemplar al certificatului de examinare de tip.

Termenul de examinare a cererii şi a materialelor prezentate nu va depăşi 10 zile.

3.2. În cadrul sistemului calităţii se efectuează examinarea fiecărui produs şi încercări corespunzătoare, prevăzute în standardele conexe ce conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale din prezenta Reglementare tehnică, sau încercări echivalente, pentru a garanta conformitatea produsului respectiv cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică. Toate elementele, cerinţele şi deciziile adoptate de producător se inserează într-un dosar sub formă de proceduri şi instrucţiuni scrise şi implementate de întreprindere. Documentaţia ce ţine de sistemul calităţii trebuie să asigure o interpretare univocă a programelor, planurilor şi înregistrărilor privind calitatea.

3.3. Documentaţia privind sistemul calităţii conţine descrierea următoarelor aspecte:

a) scopurile aferente calităţii şi structurii organizatorice a agentului economic, responsabilităţile şi atribuţiile conducerii acestuia cu privire la calitatea produselor;

b) examinările şi încercările care vor fi efectuate după finisarea procesului de producţie;

c) mijloacele de verificare permanentă a funcţionării eficiente a sistemului calităţii;

d) înregistrările rezultatelor privind calitatea: rapoartele de încercări, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind nivelul de calificare al personalului implicat etc.

3.4. Organismul de certificare a sistemelor calităţii evaluează sistemul calităţii, pentru a stabili dacă acesta întruneşte cerinţele menţionate la pct.3.2. din modulul E. Aceasta presupune conformitatea cu cerinţele standardului internaţional ISO 9001, ţinînd cont de natura specifică a produselor pentru care se aplică sistemul calităţii.

Standardul internaţional ISO 9001 este accesibil în Fondul naţional de documente normative de standardizare, gestionat de către Organismul Naţional de Standardizare.

3.5. Membrii echipei de evaluare trebuie să fie specialişti cu experienţă în evaluarea procesului tehnologic de fabricare a produsului în cauză. Procedura include o evaluare la locul unde se fabrică produsul.

3.6. Organismul de certificare a sistemelor calităţii ia o decizie în privinţa corespunderii sistemului calităţii cerinţelor standardului menţionat la pct.3.4. din modulul E şi aduce la cunoştinţa producătorului decizia sa în termen ce nu va depăşi 30 zile. Comunicarea va conţine concluziile examinării şi decizia motivată privind certificarea sau refuzul de certificare a sistemului calităţii, sub răspunderea organismului de certificare respectiv în ceea ce priveşte veridicitatea deciziei adoptate.

3.7. Producătorul se angajează să îndeplinească obligaţiile ce ţin de sistemul calităţii, după cum a fost certificat iniţial, şi să menţină în permanenţă acest sistem la un nivel adecvat şi eficient.

3.8. Producătorul sau reprezentantul său, în termen ce nu va depăşi 5 zile, informează organismul care a certificat sistemul calităţii asupra oricărei intenţii de actualizare sau modificare a acestui sistem.

3.9. Organismul de certificare a sistemelor calităţii evaluează modificările propuse şi decide dacă sistemul calităţii modificat satisface în continuare cerinţele prevăzute la pct.3.2. din modulul E sau dacă este necesară o reevaluare a acestuia.

3.10. Organismul de certificare a sistemelor calităţii aduce la cunoştinţa producătorului decizia sa în termen ce nu va depăşi 15 zile. Comunicarea va conţine concluziile examinării şi decizia de evaluare motivată.

4. Evaluarea periodică a sistemului calităţii sub răspunderea unui organism de certificare a sistemelor calităţii desemnat

4.1. Evaluarea periodică a sistemului calităţii are drept scop asigurarea îndeplinirii corecte de către producător a obligaţiilor ce ţin de sistemul calităţii certificat.

4.2. Producătorul permite accesul reprezentanţilor organismului de certificare a sistemelor calităţii pentru efectuarea evaluărilor periodice în încăperile de producţie, pentru evaluarea proceselor de control intern, de încercare şi depozitare a produselor, punînd la dispoziţia acestor reprezentanţi următoarele informaţii necesare:

a) documentaţia privind sistemul calităţii;

b) documentaţia tehnică;

c) înregistrările rezultatelor privind calitatea: rapoartele de încercări, rezultatele etalonărilor, rapoartele referitoare la nivelul de calificare al personalului implicat.

4.3. Organismul de certificare a sistemelor calităţii efectuează evaluări periodice pentru a se asigura că producătorul menţine la un nivel adecvat sistemul calităţii. Organismul de certificare a sistemelor calităţii eliberează producătorului, în termen ce nu va depăşi 15 zile, un raport de evaluare periodică, care va conţine rezultatele, concluziile şi recomandările de rigoare privind sistemul calităţii. Evaluările se efectuează periodic.

4.4. Suplimentar la evaluările periodice, organismul de certificare a sistemelor calităţii, la solicitarea organelor de supraveghere şi control, poate face evaluări inopinate la sediul producătorului. Cheltuielile aferente evaluărilor inopinate le suportă autoritatea de control care a solicitat evaluarea respectivă. În cadrul acestor evaluări periodice, organismul de certificare a sistemelor calităţii are dreptul, cu argumentările de rigoare, să efectueze sau să solicite efectuarea încercărilor pentru verificarea funcţionării corecte a sistemului calităţii. Organismul de certificare a sistemelor calităţii prezintă producătorului, în termen ce nu va depăşi 15 zile, un raport de evaluare periodică a sistemului calităţii şi, dacă s-au efectuat încercări, un raport de încercări.

4.5. Producătorul deţine şi pune la dispoziţia organelor de supraveghere şi control, la solicitare, pe o perioadă de minimum 10 ani de la data fabricării ultimului produs, următoarele documente:

a) documentaţia prevăzută la pct.4,2. lit.c) din modulul E;

b) documentele de actualizare sau modificare a sistemului calităţii, prevăzute la pct.3.8. din modulul E;

c) deciziile şi rapoartele organismului de certificare a sistemelor calităţii.

4.6. Fiecare organism de certificare a sistemelor calităţii prezintă Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii copii ale certificatelor privind sistemul calităţii, eliberate sau retrase, în termen de pînă la 10 zile de la data emiterii acestora.

4.7. Producătorul sau reprezentantul său întocmeşte, în baza documentaţiei tehnice, o declaraţie de conformitate.

4.8. Producătorul sau reprezentantul său, în baza declaraţiei de conformitate, aplică marca naţională de conformitate SM pe fiecare produs. Sub marca naţională de conformitate SM este plasat numărul de identificare al organismului care a efectuat evaluarea, conform modulului B.

V. Modulul F: Verificarea produsului

1. Modulul F descrie etapele prin care un producător sau reprezentantul său verifică, asigură şi declară, pe propria răspundere, că produsele examinate conform prevederilor prezentului modul sînt conforme cu tipul de produs aprobat, după cum se specifică în certificatul de examinare de tip, şi respectă cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

2. Producătorul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de producţie să asigure conformitatea produselor cu tipul de produs aprobat după cum se specifică în certificatul de examinare de tip, şi cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

3. Organismul de certificare efectuează examinările şi încercările corespunzătoare pentru verificarea conformităţii produsului respectiv cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice, fie prin examinarea şi încercarea fiecărei unităţi de produs, fie prin examinarea şi încercarea produselor pe baze statistice, conform prevederilor prezentului modul; metoda de examinare şi încercare a produsului se alege de producător.

4. Producătorul sau reprezentantul său păstrează un exemplar al declaraţiei de conformitate o perioadă de minimum 10 ani de la data fabricării ultimului produs.

5. Toate produsele sînt examinate individual şi se efectuează încercările corespunzătoare, conform prevederilor din standardele conexe ce conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale prevăzute în prezenta Reglementare tehnică, sau se efectuează încercări echivalente, pentru verificarea conformităţii acestora cu tipul descris în certificatul de examinare de tip de produs şi cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

6. Organismul de certificare eliberează producătorului, în termen ce nu va depăşi 15 zile, un certificat de conformitate cu referire la încercările efectuate şi solicită aplicarea pe produsul la care se referă certificatul de conformitate, sub marca naţională de conformitate SM, a numărului său de identificare.

7. Producătorul sau reprezentantul său deţine şi pune la dispoziţia organului de supraveghere şi control, la solicitare, certificatele de conformitate eliberate pe numele său.

8. Producătorul sau reprezentantul său întocmeşte, în baza documentaţiei tehnice, o declaraţie de conformitate.

9. Producătorul sau reprezentantul său, în baza declaraţiei de conformitate, aplică marca naţională de conformitate SM pe fiecare produs. Sub marca naţională de conformitate SM este plasat numărul de identificare al organismului care a efectuat evaluarea, conform modulului B.

VI. Modulul G: Verificarea unităţii de produs

1. Modulul G descrie etapele prin care producătorul asigură şi declară, pe propria răspundere că produsul supus evaluării, pentru care a fost eliberat certificatul de conformitate prevăzut la prezentul modul, este conform cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

2. Organismul de certificare examinează explozivul şi efectuează încercările corespunzătoare, după cum prevăd standardele conexe ce conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale prevăzute în prezenta Reglementare tehnică, sau încercări echivalente, pentru a asigura conformitatea produsului cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică şi eliberează, în termen ce nu va depăşi 15 zile, un certificat de conformitate cu referire la încercările în cauză.

3. Producătorul întocmeşte un dosar cu documentaţia tehnică. Documentaţia tehnică asigură evaluarea conformităţii produsului respectiv cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică, cunoaşterea mai bună a proiectului, producerea, funcţionarea şi exploatarea produsului respectiv.

4. Documentaţia tehnică va cuprinde:

a) descrierea generală a produsului;

b) un proiect de execuţie, un plan al producţiei şi scheme ale componentelor, subansamblurilor, circuitelor;

c) descrieri şi explicaţii necesare pentru înţelegerea desenelor sus-menţionate şi a modului de funcţionare şi exploatare a produsului;

d) lista, cuprinzînd standardele conexe ce conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale prevăzute în prezenta Reglementare tehnică, aplicate integral sau parţial, precum şi descrieri ale soluţiilor adoptate pentru respectarea cerinţelor prezentei Reglementări tehnice, dacă nu s-au aplicat aceste standarde;

e) certificatul de conformitate;

f) rezultate ale calculelor de proiectare şi ale verificărilor efectuate;

g) rapoarte de încercări, cu indicarea factorilor nocivi, nivelurilor reale şi maximal admisibile ale acestora.

5. Producătorul sau reprezentantul său întocmeşte, în baza documentaţiei tehnice, o declaraţie de conformitate.

6. Producătorul sau reprezentantul său, în baza declaraţiei de conformitate emise, aplică marca naţională de conformitate SM şi sub ea indică numărul de identificare al organismului care a eliberat certificatul de conformitate.

Anexa nr.2

 la Hotărîrea Guvernului

nr.138  din 10 februarie 2009

REGLEMENTARE TEHNICĂ

“Cerinţe de securitate faţă de echipamentele individuale de protecţie”

I. DOMENIU DE APLICARE

1. Reglementarea tehnică “Cerinţe de securitate faţă de echipamentele individuale de protecţie” (în continuare – Reglementarea tehnică) este elaborată în baza Directivei Comunităţii Europene 89/686/CEE din 21 decembrie 1989, modificată prin directivele Consiliului 93/68/CEE din 22 iulie 1993, 93/95/CEE din 29 octombrie 1993 şi Directiva 96/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 septembrie 1996 privind armonizarea legislaţiei statelor-membre şi se aplică echipamentelor individuale de protecţie (în continuare – EIP).

2. Prezenta Reglementare tehnică stabileşte condiţiile care reglementează plasarea pe piaţă, libera circulaţie, precum şi cerinţele esenţiale de securitate pe care EIP trebuie să le respecte în vederea asigurării protecţiei sănătăţii şi securităţii utilizatorilor.

3. Prezenta Reglementare tehnică nu se aplică:

a) EIP care sînt obiectul unei alte reglementări tehnice, aceasta urmărind respectarea aceloraşi condiţii referitoare la plasarea pe piaţă, libera circulaţie şi securitate ca şi prezenta Reglementare tehnică;

b) grupelor de EIP specificate în lista produselor excluse din anexa nr.1 la prezenta Reglementare tehnică, independent de motivul excluderii, prevăzut la lit.a).

c) EIP prezentate la tîrguri, expoziţii etc., cu condiţia ca acest lucru să fie indicat în mod clar şi ca achiziţionarea şi/sau utilizarea acestui echipament în orice scop să fie interzisă.

4. Pot fi emise reglementări tehnice care să cuprindă şi alte cerinţe pentru asigurarea protecţiei utilizatorilor, cu condiţia ca acestea să nu necesite modificări ale EIP ce contravin prevederilor prezentei Reglementări tehnice.

II. TERMINOLOGIE

5. În sensul prezentei Reglementări tehnice se utilizează următorii termeni:

a) echipament individual de protecţie (EIP) – orice dispozitiv sau mijloc destinat purtării sau utilizării de către o persoană ca mijloc de protecţie împotriva unui sau mai multor riscuri pentru sănătate şi securitate.

Se consideră, de asemenea, EIP:

un ansamblu constituit din mai multe dispozitive sau articole, care au fost combinate de producător într-un întreg, pentru a proteja persoana împotriva unui sau mai multor riscuri simultane potenţiale;

dispozitive sau articole de protecţie combinate, separat sau împreună cu echipamente individuale care nu au rol de protecţie, purtate sau utilizate de către o persoană, în scopul executării unei activităţi specifice;

componente interschimbabile ale unui EIP, esenţiale pentru o funcţionare satisfăcătoare şi utilizate exclusiv pentru astfel de echipamente.

Se consideră ca parte integrantă a EIP orice sistem, plasat pe piaţă împreună cu EIP, pentru racordarea acestuia la un alt dispozitiv extern, complementar, chiar dacă acest sistem nu este destinat purtării sau utilizării în permanenţă de către utilizator pe întreaga durată de expunere la risc;

b) grupe de EIP – grup specific de EIP, diferenţiat prin forma constructivă generală, zona anatomică protejată şi caracteristicile funcţionale;

c) model de EIP – grup specific de EIP, diferenţiat prin materiile prime de bază, tehnologia de realizare sau particularităţi constructive şi care este propriu unui producător.

III. CONDIŢII DE PLASARE PE PIAŢĂ ŞI LIBERĂ CIRCULAŢIE

6. Se admite plasarea pe piaţă şi utilizarea EIP numai dacă ele protejează sănătatea şi asigură securitatea utilizatorilor, fără a compromite sănătatea sau securitatea altor persoane, animale domestice sau bunuri, atunci cînd sînt întreţinute adecvat, utilizate în scopul preconizat şi satisfac cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate, prevăzute în anexa nr.2 la prezenta Reglementare tehnică.

7. Se admite plasarea pe piaţă şi punerea în funcţiune numai a EIP care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) sînt în conformitate cu cerinţele esenţiale, prevăzute în anexa nr.2 la prezenta Reglementare tehnică;

b) poartă marca naţională de conformitate SM, care atestă conformitatea cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

8. Se consideră că sînt respectate cerinţele esenţiale, prevăzute în anexa nr.2 la prezenta Reglementare tehnică, dacă EIP sînt conforme cu standardele naţionale conexe, care conferă prezumţia conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

9. În cazul în care producătorul nu a aplicat sau a aplicat doar parţial standardele conexe sau în lipsa unor asemenea standarde certificatul emis de organismul desemnat trebuie să ateste conformitatea cu cerinţele esenţiale conform pct.7 lit.b) din anexa nr.5 la prezenta Reglementare tehnică.

10. Lista standardelor naţionale conexe la prezenta Reglementare tehnică se aprobă prin ordinul organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul situaţiilor excepţionale, cu avizul Organismului Naţional de Standardizare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

11. În cazul în care standardele naţionale nu au fost încă incluse în lista standardelor naţionale conexe la prezenta Reglementare tehnică, aprobată şi publicată, se consideră că EIP sînt conforme cu prevederile capitolului III, dacă sînt fabricate în conformitate cu cerinţele de securitate cuprinse în standardele naţionale aplicabile.

12. Atunci cînd se importă un EIP în condiţiile în care nu există standarde astfel cum sînt definite în pct.8, 9 şi 10 din prezenta Reglementare tehnică, în scopul plasării pe piaţă sau asigurării liberei circulaţii, se consideră că acestea sînt conforme cu prevederile capitolului III din prezenta Reglementare tehnică, dacă se asigură un nivel de securitate echivalent cu acel din Republica Moldova.

13. În cazul în care EIP fac obiectul şi al altor reglementări tehnice, referitoare la alte aspecte şi care prevăd, de asemenea, aplicarea mărcii naţionale de conformitate SM, aceasta atestă că EIP este considerat conform cu prevederile tuturor reglementărilor tehnice aplicabile.

14. În cazul în care una sau mai multe dintre reglementările tehnice permit producătorului, în perioada de tranziţie, să aleagă reglementările tehnice pe care le aplică, marca naţională de conformitate SM trebuie să indice conformitatea numai cu prevederile acelor reglementări, care au fost aplicate de producător. În acest caz trebuie specificate în documentele, notele sau în instrucţiunile care însoţesc aceste EIP, conform cerinţelor reglementărilor tehnice, elementele de identificare specifice reglementărilor tehnice aplicate.

IV. PROCEDURI DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII

15. Înaintea plasării pe piaţă a unui model de EIP, producătorul ori reprezentantul său autorizat trebuie să întocmească documentaţia tehnică prevăzută în anexa nr.3 la prezenta Reglementare tehnică, astfel încît să o poată prezenta, în caz de necesitate, autorităţilor competente.

16. Producătorul sau reprezentantul său autorizat supune modelul de EIP uneia dintre următoarele proceduri de evaluare a conformităţii:

a) pentru EIP de concepţie simplă – controlul intern al procesului de producţie (modulul A), prevăzut în anexa nr.4 la prezenta Reglementare tehnică, pentru care producătorul presupune că utilizatorul poate evalua singur nivelul de protecţie asigurat împotriva riscurilor minime, ale căror efecte pot fi identificate la timpul oportun, fără pericol pentru utilizator şi care cuprind în exclusivitate EIP destinate protejării utilizatorului împotriva:

acţiunilor mecanice cu efecte superficiale (mănuşi pentru grădinărit, degetare sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie);

produselor de întreţinere slab nocive şi cu efecte uşor reversibile (mănuşi de protecţie împotriva soluţiilor diluate de detergenţi sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie);

riscurilor care decurg din manipularea produselor fierbinţi, care nu expun utilizatorul la o temperatură mai mare de plus 50°C sau la şocuri periculoase (mănuşi, şorţuri de uz profesional sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie);

agenţilor atmosferici care nu sînt nici excepţionali şi nici extremi (articole pentru protecţia capului, îmbrăcăminte de sezon, încălţăminte sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie);

şocurilor mecanice şi vibraţiilor minore care nu afectează părţile vitale ale corpului şi ale căror efecte nu pot provoca leziuni ireversibile (căşti de protecţie de tip uşor împotriva scalpării, mănuşi, încălţăminte uşoară sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie);

luminii solare (ochelari de soare sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie);

b) pentru EIP de concepţie complexă – examinarea de tip (modulul B), prevăzută în anexa nr.5 la prezenta Reglementare tehnică, însoţită de asigurarea calităţii procesului de producţie (modulul D), prevăzută în anexa nr.6 la prezenta Reglementare tehnică şi de modulul A. Aceste EIP sînt destinate să asigure protecţie împotriva pericolelor, care pot conduce la deces sau împotriva pericolelor, care pot afecta grav şi ireversibil sănătatea, în cazul cărora proiectantul presupune că utilizatorul nu poate identifica în timp efectele imediate şi cuprind în exclusivitate:

aparatele de protecţie respiratorie filtrante, destinate protecţiei împotriva aerosolilor solizi şi lichizi sau împotriva gazelor iritante, periculoase, toxice ori radiotoxice;

aparatele de protecţie respiratorie care asigură izolare completă faţă de atmosferă, inclusiv cele utilizate pentru scufundare;

EIP care asigură numai o protecţie limitată în timp împotriva acţiunilor chimice sau împotriva radiaţiilor ionizante;

echipamentele de intervenţie în medii cu temperaturi înalte, ale căror efecte sînt comparabile cu cele ale unor temperaturi ale aerului, egale sau mai mari de plus 100°C şi care pot fi sau nu caracterizate de prezenţa radiaţiilor infraroşii, flăcărilor sau a proiecţiilor de mari cantităţi de materii topite;

echipamentele de intervenţie în medii cu temperaturi scăzute, ale căror efecte sînt comparabile cu cele ale unor temperaturi ale aerului, egale sau mai mici de minus 50°C;

EIP pentru protecţie împotriva căderilor de la înălţime;

EIP pentru protecţie împotriva riscurilor electrice şi tensiunilor periculoase sau cele utilizate ca izolante la tensiune înaltă;

c) pentru EIP care nu se regăsesc la lit.a) şi b) – examinarea de tip (modulul B), prevăzută în anexa nr.5 la prezenta Reglementare tehnică, însoţită de controlul intern al procesului de producţie (modulul A).

V. DESEMNAREA ORGANISMELOR DE CERTIFICARE

17. Desemnarea organismelor de certificare se efectuează de către Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii în calitate de autoritate competentă, la propunerea organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul situaţiilor excepţionale, conform Legii nr.186-XV din 24 aprilie 2003 cu privire la evaluarea conformităţii produselor.

18. Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova lista organismelor de certificare desemnate şi numărul lor de identificare, care periodic va fi actualizată.

 VI. REGULILE DE APLICARE A MĂRCII NAŢIONALE DE CONFORMITATE SM

19. Marca naţională de conformitate SM se aplică tuturor produselor, care constituie obiectul prezentei Reglementări tehnice şi denotă faptul că producătorul sau reprezentantul său, cu sediul în Republica Moldova, care a aplicat sau răspunde de aplicarea mărcii respective a verificat conformitatea produsului cu toate cerinţele esenţiale prevăzute în prezenta Reglementare tehnică şi că produsul a fost supus procedurilor de evaluare a conformităţii, prevăzute de prezenta Reglementare tehnică.

20. Pentru produsele care fac obiectul mai multor reglementări tehnice ce prevăd aplicarea mărcii naţionale de conformitate SM, marca respectivă semnifică faptul că produsele în cauză sînt conforme cu prevederile tuturor reglementărilor tehnice aplicabile.

21. Marca naţională de conformitate SM este formată din literele S şi M, care simbolizează, respectiv, “securitate conform cerinţelor esenţiale“ şi “Moldova“.

Simbolul grafic şi dimensiunile mărcii naţionale de conformitate SM trebuie să corespundă întocmai celor specificate în Regulile privind procedurile de evaluare a conformităţii produselor industriale din domeniul reglementat, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.395 din 17 aprilie 2006.

22. Marca naţională de conformitate SM se execută în alb-negru sau într-o singură culoare în contrast cu fondul, prin orice procedeu tehnologic, care asigură obţinerea unei imagini clare şi durabile a mărcii pe toată perioada de utilizare a produselor respective marcate.

23. Marca naţională de conformitate SM este însoţită de numărul de identificare al organismului de certificare desemnat, care a fost antrenat în faza de certificare respectivă, conform prevederilor prezentei Reglementări tehnice. Numărul de identificare al organismului de certificare desemnat se scrie la distanţa de 5% din înălţimea mărcii, sub desenul grafic al acesteia, simetric axei verticale, cu înălţimea literelor (cifrelor) pînă la 15% din înălţimea mărcii.

24. Marca naţională de conformitate SM şi numărul de identificare al organismului de certificare desemnat se aplică de către producător sau de către reprezentantul său.

25. Pe un produs, concomitent cu marca naţională de conformitate SM, pot fi aplicate mărci diferite, de exemplu, mărci ce indică conformitatea cu standardele naţionale sau europene sau cu alte reglementări, cu condiţia ca aceste mărci să nu poată fi confundate cu marca naţională de conformitate SM. Aceste mărci pot fi aplicate cu condiţia ca lizibilitatea şi vizibilitatea mărcii naţionale de conformitate SM să nu fie afectate.

26. Dacă organul de supraveghere şi control stabileşte că marca naţională de conformitate SM a fost aplicată neadecvat, acesta obligă producătorul, reprezentantul său ori persoana responsabilă de plasarea produsului respectiv pe piaţă să înlăture neconformităţile respective.

VII. SUPRAVEGHEREA PIEŢEI

27. Autoritatea de supraveghere a pieţei privind corespunderea echipamentelor individuale de protecţie prezentei Reglementări tehnice este autoritatea centrală de specialitate de reglementare în domeniul respectiv.

28. În cazul în care se constată că pentru echipamentele individuale de protecţie plasate pe piaţă nu se respectă prevederile prezentei Reglementări tehnice, autoritatea de supraveghere a pieţei aplică măsuri conform legilor în vigoare.

29. Încălcarea prevederilor prezentei Reglementări tehnice atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, administrativă sau penală, după caz, în temeiul şi în modul stabilit de lege.

 Anexa nr.1

 la Reglementarea tehnică “Cerinţe

 de securitate faţă de echipamentele

 individuale de protecţie”

LISTA COMPLETĂ A GRUPELOR DE EIP EXCLUSE DIN DOMENIUL

DE APLICARE A PREZENTEI REGLEMENTĂRI TEHNICE

1. EIP proiectate şi fabricate special pentru utilizarea de către forţele armate sau pentru menţinerea legii şi ordinii – căşti de protecţie, scuturi ori alte sortimente, care asigură acelaşi tip de protecţie.

2. EIP pentru autoapărare, recipiente cu aerosoli, arme individuale de descurajare ori alte sortimente, care asigură acelaşi tip de protecţie.

3. EIP proiectate şi fabricate în scop privat împotriva:

a) condiţiilor atmosferice adverse – pălării, îmbrăcăminte de sezon, încălţăminte, umbrele ori alte sortimente, care asigură acelaşi tip de protecţie;

b) umidităţii şi apei – mănuşi de spălat vesela ori alte sortimente, care asigură acelaşi tip de protecţie;

c) căldurii – mănuşi ori alte sortimente, care asigură acelaşi tip de protecţie.

4. EIP destinate protecţiei sau salvării persoanelor de pe nave şi aeronave, care nu sînt purtate în permanenţă.

5. Căşti de protecţie şi viziere destinate utilizatorilor de vehicule cu motor cu două sau trei roţi.

 Anexa nr.2

la Reglementarea tehnică “Cerinţe

de securitate faţă de echipamentele

individuale de protecţie”

CERINŢE ESENŢIALE DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE

I. Cerinţe generale aplicabile tuturor EIP

EIP trebuie să asigure protecţie adecvată tuturor riscurilor întîlnite.

1. Principii de proiectare

a) Ergonomie

EIP trebuie proiectate şi fabricate astfel încît, în condiţii previzibile de utilizare, pentru care sînt destinate, utilizatorul să-şi poată desfăşura, în mod normal, activitatea care îl expune la riscuri, dispunînd, totodată, de o protecţie adecvată de cel mai înalt nivel posibil.

b) Niveluri şi grupe de protecţie

Niveluri de protecţie cît mai înalt posibile.

Nivelul optim de protecţie care trebuie avut în vedere la proiectare este cel dincolo de care constrîngerile, rezultînd din purtarea EIP, ar împiedica utilizarea sa eficientă pe durata expunerii la risc sau a desfăşurării normale a activităţii.

Grupe de protecţie adecvate unor niveluri diferite de risc.

Dacă diferite condiţii de utilizare previzibile sînt de aşa natură încît pot fi deosebite mai multe niveluri distincte ale aceluiaşi risc, la proiectarea EIP trebuie avute în vedere grupe de protecţie adecvate.

2. Caracterul inofensiv al EIP

a) Absenţa riscurilor şi a altor factori de nocivitate “inerentă”

EIP trebuie proiectate şi fabricate astfel încît să se evite riscurile şi alţi factori nocivi în condiţii de utilizare previzibile.

b) Materiale componente corespunzătoare

Materialele şi componentele EIP, inclusiv eventualele produse de descompunere, nu trebuie să afecteze igiena sau sănătatea utilizatorului;

c) Starea satisfăcătoare a suprafeţei tuturor componentelor EIP care intră în contact cu utilizatorul

Orice componentă a EIP care intră sau ar putea intra în contact cu utilizatorul în momentul purtării unui astfel de echipament trebuie să fie lipsită de asperităţi, colţuri ascuţite, proeminenţe etc., care ar putea produce iritare excesivă sau leziuni.

d) Stînjenirea maximă admisibilă a utilizatorului

Trebuie diminuată orice cauză a stînjenirii utilizatorului de către EIP, în ceea ce priveşte mişcările, postura şi percepţiile senzoriale; de asemenea, EIP nu trebuie să cauzeze mişcări care să pună în pericol utilizatorul sau alte persoane.

3. Confort şi eficienţă

a) Adaptarea EIP la morfologia utilizatorului

EIP trebuie proiectate şi fabricate astfel încît să fie uşor de plasat în poziţia corectă pe utilizator pe durata de utilizare previzibilă, ţinînd cont de factorii de mediu, de mişcările şi posturile ulterioare. În acest scop trebuie să fie posibilă optimizarea adaptării EIP la morfologia utilizatorului prin toate mijloacele corespunzătoare, cum ar fi sistemele adecvate de reglare şi fixare sau asigurarea unei game variate de talii şi măsuri.

b) Masă redusă şi soliditatea construcţiei

EIP trebuie să fie cît mai uşor posibil, fără a diminua soliditatea şi eficienţa echipamentului.

Pe lîngă cerinţele suplimentare specifice pe care trebuie să le satisfacă pentru a asigura o protecţie corespunzătoare împotriva riscurilor în cauză, specificate în cap.III al prezentei anexe, EIP trebuie să poată rezista efectelor factorilor de mediu inerenţi în condiţiile de utilizare previzibile.

c) Compatibilitatea diferitelor grupe sau tipuri de EIP destinate utilizării simultane

Dacă acelaşi producător comercializează mai multe modele de EIP, care fac parte din grupe sau tipuri diferite, pentru a se asigura protecţia simultană a părţilor adiacente ale corpului împotriva unor riscuri combinate, acestea trebuie să fie compatibile.

4. Informaţii furnizate de producător

Pe lîngă denumirea şi adresa producătorului şi/sau ale reprezentantului său autorizat, fişa de instrucţiuni, elaborată şi furnizată de producător la plasarea pe piaţă a EIP trebuie să cuprindă toate informaţiile relevante privind:

depozitarea, utilizarea, curăţarea, întreţinerea, revizia şi dezinfectarea. Produsele de curăţare, întreţinere sau dezinfectare recomandate de producător nu trebuie să aibă efecte nocive asupra EIP sau asupra utilizatorilor, dacă sînt aplicate în conformitate cu instrucţiunile relevante;

performanţele obţinute în cadrul încercărilor tehnice de verificare a nivelurilor sau grupelor de protecţie asigurate de EIP în cauză;

accesoriile adecvate ale EIP şi caracteristicile pieselor de rezervă corespunzătoare;

grupele de protecţie adecvate diferitelor niveluri de risc şi limitele de utilizare corespunzătoare;

termenul sau perioada de ieşire din uz a EIP ori a unor componente ale acestuia;

tipul de ambalaj potrivit pentru transportare;

semnificaţia oricărui marcaj (a se vedea pct.12 cap.II al prezentei anexe);

dacă este cazul, referinţele reglementărilor tehnice aplicate în conformitate cu pct.13 şi 14 ale prezentei Reglementări tehnice.

Instrucţiunile trebuie să fie expuse în mod clar şi cuprinzător, redactate în limba de stat şi, după caz, în limba oficială a statului (limbile oficiale ale statelor), în care este utilizat echipamentul.

II. Cerinţe suplimentare comune mai multor sortimente sau tipuri de EIP

1. EIP care încorporează sisteme de reglaj

Dacă EIP încorporează sisteme de reglaj, acestea din urmă trebuie proiectate şi fabricate astfel încît să nu se deregleze fără cunoştinţa utilizatorului, în condiţii de utilizare previzibile.

2. EIP care “învelesc” părţile corpului care trebuie protejate

În măsura posibilităţii, EIP care “învelesc” părţile corpului care trebuie protejate trebuie să fie suficient de ventilate, pentru a limita transpiraţia rezultată din purtarea echipamentelor; dacă acest lucru nu este posibil, echipamentele trebuie dotate cu dispozitive care absorb transpiraţia.

3. EIP pentru faţă, ochi şi căile respiratorii

EIP pentru faţă, ochi sau căile respiratorii nu trebuie să restrîngă cîmpul vizual sau să nu stînjenească vederea utilizatorului. Sistemele oculare ale acestor grupe de EIP trebuie să aibă un grad de neutralitate optică compatibil cu natura activităţilor, mai mult sau mai puţin minuţioase şi/sau prelungite a utilizatorului.

Dacă este necesar, acestea trebuie tratate sau dotate cu dispozitive care împiedică formarea vaporilor.

Modelele de EIP destinate utilizatorilor care au nevoie de o corecţie oculară trebuie să fie compatibile cu purtarea ochelarilor de vedere sau a lentilelor de contact.

4. EIP care “îmbătrînesc”

Dacă se ştie că performanţele de proiectare ale noilor EIP pot fi afectate semnificativ de fenomenul de îmbătrînire, pe fiecare exemplar de EIP sau componentă interschimbabilă plasată pe piaţă, trebuie aplicată o marcă imposibil de şters, care să indice data fabricaţiei şi/sau, dacă este posibil, data ieşirii din uz, astfel încît să se evite interpretările eronate; aceste informaţii trebuie marcate în acelaşi mod şi pe ambalaj.

Dacă nu poate să ofere garanţii cu privire la “durata de viaţă” a unui EIP, producătorul trebuie să ofere în instrucţiuni toate informaţiile necesare, pentru ca cumpărătorul sau utilizatorul să poată stabili o dată rezonabilă de ieşire din uz, ţinînd seama de nivelul de calitate al modelului şi de condiţiile efective de depozitare, utilizare, curăţare, revizie şi întreţinere.

Dacă se constată că EIP suferă un proces de degradare rapidă şi semnificativă, cauzată de învechirea rezultată din utilizarea periodică a unui proces de curăţare recomandat de producător, acesta din urmă trebuie să aplice, dacă este posibil, pe fiecare exemplar de EIP plasat pe piaţă, o marcă care să indice numărul maxim de operaţiuni de curăţare, care pot fi efectuate înainte ca echipamentul să fie supus reviziei tehnice ori să fie scos din uz, în caz contrar, producătorul trebuie să furnizeze aceste informaţii în instrucţiuni.

5. EIP care pot fi “agăţate” în timpul utilizării

În cazul în care condiţiile de utilizare previzibile includ, în special, riscul “agăţării” EIP de un obiect mobil, ceea ce poate genera un pericol pentru utilizator, EIP trebuie să posede un prag de rezistenţă adecvat, dincolo de care o componentă se poate rupe, înlăturînd pericolul.

6. EIP pentru utilizare în atmosfere explozive

EIP destinate utilizării în atmosfere explozive trebuie proiectate şi fabricate astfel încît să nu poată fi sursa unui arc sau a unei scîntei de natură electrică, electrostatică ori rezultată dintr-un şoc, care ar putea aprinde un amestec explozibil.

7. EIP destinate utilizării de urgenţă sau instalării şi/sau înlăturării rapide

Aceste grupe de EIP trebuie proiectate şi fabricate astfel încît să minimizeze timpul necesar pentru fixarea şi/sau înlăturarea lor.

Orice sistem integral, care permite plasarea corectă sau scoaterea de pe utilizator trebuie să fie manevrat uşor şi rapid.

8. EIP utilizate în situaţii foarte periculoase

Instrucţiunile furnizate de producător împreună cu EIP utilizate în situaţii foarte periculoase, menţionate la pct.16 lit.b) al prezentei Reglementări tehnice trebuie să includă, în special, date destinate utilizării exclusive de către persoane competente instruite, care sînt calificate pentru a le interpreta şi a asigura aplicarea lor de către utilizator.

Instrucţiunile trebuie să descrie şi procedura care urmează să fie adoptată pentru a verifica dacă EIP este corect reglat şi funcţionează atunci cînd este purtat de utilizator.

Dacă EIP încorporează o alarmă care este activată în absenţa nivelului de protecţie asigurat în mod normal, acestea trebuie să fie proiectate şi adaptate astfel încît alarma să fie percepută de utilizator în condiţii de utilizare, pentru care se comercializează echipamentele.

9. EIP dotate cu componente care pot fi reglate sau înlăturate de către utilizator

Orice componente de EIP, care pot fi reglate sau înlăturate de către utilizator în scopul înlocuirii trebuie proiectate şi fabricate astfel încît să faciliteze reglarea, montarea şi demontarea fără unelte.

10. EIP care pot fi racordate la un alt dispozitiv extern, complementar

Dacă EIP încorporează un sistem care permite conectarea la un alt dispozitiv complementar, mecanismul de fixare trebuie să fie proiectat şi fabricat astfel încît să poată fi montat numai pe echipamentul corespunzător.

11. EIP care încorporează un sistem de circulaţie de fluide

Dacă EIP încorporează un sistem de circulaţie de fluide, acesta din urmă trebuie ales sau proiectat şi încorporat astfel încît să asigure o realimentare corespunzătoare cu fluid în vecinătatea întregii părţi a corpului ce trebuie protejată, indiferent de gesturile, poziţiile sau mişcările utilizatorului în condiţiile previzibile de utilizare.

12. EIP care poartă unul sau mai multe mărci de identificare sau de recunoaştere direct sau indirect legate de sănătate şi securitate

Este de preferat ca mărcile de identificare sau de recunoaştere, direct sau indirect legate de sănătate şi securitate, aplicate pe aceste tipuri sau grupe de EIP să fie sub forma unor pictograme sau ideograme armonizate şi să rămînă perfect lizibile pe “durata de viaţă” previzibilă a EIP. Aceste mărci trebuie să fie complete, precise şi inteligibile, astfel încît să împiedice orice interpretări eronate; în special, dacă astfel de mărci încorporează cuvinte sau fraze, acestea din urmă trebuie să apară în limba de stat şi, după caz, în limba oficială/limbile oficiale ale statului/statelor, în care este utilizat echipamentul.

Dacă EIP (sau componenta EIP) este prea mic(ă), pentru a permite aplicarea tuturor sau a unora dintre mărcile necesare, informaţiile relevante trebuie menţionate pe ambalaj şi în fişa de instrucţiuni a producătorului.

13. EIP vestimentare dotate cu elemente adecvate de semnalizare vizuală a utilizatorului

EIP vestimentare, destinate unor condiţii de utilizare preconizate, în care prezenţa utilizatorului trebuie să fie semnalizată în mod vizibil şi individual se cere să fie dotate cu unul sau mai multe dispozitive ori mijloace judicios poziţionate, pentru emiterea unor radiaţii vizibile directe sau reflectate de o intensitate luminoasă şi cu proprietăţi fotometrice şi colorimetrice corespunzătoare.

14. EIP “multirisc”

Toate EIP destinate protecţiei utilizatorului împotriva mai multor riscuri potenţiale simultane trebuie proiectate şi fabricate astfel încît să satisfacă, în special, cerinţele esenţiale specifice fiecăruia dintre aceste riscuri, prevăzute la cap.III al prezentei anexe.

III. Cerinţe suplimentare specifice unor riscuri speciale

1. Protecţie împotriva şocurilor mecanice

a) Şocuri cauzate de căderea sau proiectarea obiectelor şi impactul părţilor corpului cu un obstacol

EIP adecvate pentru acest tip de risc trebuie să aibă o capacitate suficientă de amortizare a şocurilor pentru a preveni leziunile rezultate în special din zdrobirea sau penetrarea părţii protejate, cel puţin pînă la un nivel al energiei de impact, dincolo de care masa sau dimensiunile excesive ale dispozitivului de absorbţie ar împiedică utilizarea eficientă a EIP pe perioada de purtare previzibilă.

b) Căderi

Prevenirea căderilor datorate alunecării

Tălpile exterioare ale încălţămintei, destinate prevenirii alunecărilor trebuie proiectate, fabricate sau echipate cu dispozitive suplimentare, astfel încît să asigure o aderenţă satisfăcătoare prin angrenare şi frecare, ţinînd seama de natura şi starea suprafeţei.

Prevenirea căderilor de la înălţime

EIP proiectate pentru prevenirea căderilor de la înălţime sau a efectelor acestora trebuie să încorporeze un sistem de hamuri şi de legare, care să poată fi prinse de un punct de ancorare solid. Acesta trebuie proiectat astfel încît, în condiţii de utilizare previzibile, căderea utilizatorului să fie minimizată, pentru a se preveni impactul cu obstacole, fără ca forţa de frînare să atingă valoarea de prag, dincolo de care ar putea să apară leziuni corporale ori sfîşierea sau ruperea oricărei componente a EIP, care ar putea cauza căderea utilizatorului.

De asemenea, trebuie să se asigure după frînare menţinerea utilizatorului într-o poziţie corectă, care să-i permită să aştepte ajutoare, dacă este cazul.

Fişa de instrucţiuni furnizată de producător trebuie să precizeze, în special, toate informaţiile relevante cu privire la caracteristicile cerute pentru un punct de ancorare sigur şi “spaţiul liber” minim necesar dedesubtul utilizatorului, precum şi modul adecvat de echipare cu sistemul de prindere pe corp şi de conectare a sistemului de legătură la punctul de ancorare sigur.

c) Vibraţii mecanice

EIP proiectate pentru a preveni efectele vibraţiilor mecanice trebuie să poată asigura atenuarea corespunzătoare a componentelor vibratorii periculoase pentru partea corpului care este expusă riscului. Valoarea efectivă a acceleraţiilor transmise utilizatorului de aceste vibraţii nu trebuie să depăşească în nici un caz valorile − limită recomandate, în funcţie de durata de expunere zilnică maximă previzibilă a părţii corpului care este expusă riscurilor.

2. Protecţie împotriva comprimării statice a părţii corpului

EIP proiectate pentru protecţia părţii corpului împotriva solicitărilor de comprimare statică trebuie să aibă capacitate satisfăcătoare de a atenua efectele acestora, pentru a preveni leziunile grave sau afecţiunile cronice.

3. Protecţie împotriva leziunilor fizice (abraziune, perforare, tăieturi, muşcături)

Materialele constitutive şi alte componente ale EIP proiectate pentru protejarea întregului corp sau numai a unei părţi a corpului împotriva leziunilor superficiale, cauzate de maşini, cum ar fi abraziunea, perforarea, tăieturile sau muşcăturile, trebuie să fie alese sau proiectate şi încorporate astfel încît să asigure că aceste grupe de EIP au o rezistenţă suficientă la abraziune, perforare şi tăiere (a se vedea pct.1 cap.III al prezentei anexe) în condiţii de utilizare previzibile.

4. Prevenirea înecării (veste de salvare, benzi gonflabile pentru braţe, costume de salvare)

EIP proiectate pentru prevenirea înecării trebuie să permită revenirea la suprafaţă cît mai repede posibil, fără a pune în pericol sănătatea utilizatorului, care poate fi epuizat fizic sau inconştient după căderea într-un mediu lichid şi menţinerea acestuia într-o poziţie, care să-i permită să respire în timp ce aşteaptă ajutor.

EIP pot prezenta o flotabilitate intrinsecă totală sau parţială ori obţinută prin gonflare, fie prin intermediul unui gaz eliberat automat sau manual, fie oral.

În condiţii de utilizare previzibile:

fără a aduce atingere unei funcţionări satisfăcătoare, EIP trebuie să poată rezista efectelor impactului cu mediul lichid şi ale factorilor de mediu inerenţi acestuia;

EIP gonflabile trebuie să poată fi umflate rapid şi complet.

În cazul în care condiţiile de utilizare speciale previzibile impun acest lucru, anumite tipuri de EIP trebuie să satisfacă, de asemenea, una sau mai multe dintre următoarele cerinţe suplimentare:

să includă toate dispozitivele de gonflare şi/sau un dispozitiv de semnalizare luminoasă ori sonoră;

să includă un dispozitiv de prindere şi de ancorare a corpului, care să permită ridicarea utilizatorului din mediul lichid;

să fie adecvate pentru utilizarea prelungită pe durata activităţii care expune utilizatorul, eventual îmbrăcat, riscului căderii în mediul lichid sau care necesită scufundarea acestuia în mediul lichid.

Mijloace de plutire

Îmbrăcămintea care asigură un grad eficient de flotabilitate, în funcţie de utilizarea previzibilă, poate fi purtată în condiţii de securitate şi care asigură o susţinere pozitivă în apă. În condiţii previzibile de utilizare, aceste EIP nu trebuie să limiteze libertatea de mişcare a utilizatorului, ci să-i permită să înoate sau să acţioneze pentru a scăpa de pericol, ori pentru a salva alte persoane.

5. Protecţie împotriva efectelor dăunătoare ale zgomotului

EIP proiectate pentru a preveni efectele dăunătoare ale zgomotului trebuie să aibă capacitatea de a asigura atenuarea acestuia în asemenea măsură încît nivelurile sonore echivalente percepute de utilizator să nu depăşească în nici o împrejurare valorile-limită zilnice prevăzute în Reglementarea tehnică privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la zgomot la locul de muncă.

Toate EIP trebuie să poarte o etichetă, care să indice nivelul de atenuare acustică şi valoarea indicelui de confort asigurat de EIP; dacă acest lucru nu este posibil, eticheta trebuie aplicată pe ambalaj.

6. Protecţie împotriva căldurii şi/sau focului

EIP proiectate pentru a asigura protecţia uneia sau a tuturor părţilor corpului împotriva efectelor căldurii şi/sau focului trebuie să posede o capacitate de izolare termică şi o rezistenţă mecanică corespunzătoare condiţiilor de utilizare previzibile.

a) Materiale constitutive şi alte componente ale EIP

Materialele constitutive şi alte componente corespunzătoare pentru protecţia împotriva căldurii radiante şi convective trebuie să aibă un coeficient adecvat de transmisie a fluxului termic incident şi un grad de incombustibilitate suficient pentru a se evita orice risc de aprindere spontană în condiţii de utilizare previzibile.

Dacă partea exterioară a acestor materiale şi componente trebuie să aibă capacitate de reflectare, gradul de reflexie trebuie să fie adecvat intensităţii fluxului termic datorat radiaţiilor din domeniul infraroşu.

Materialele şi alte componente ale echipamentelor destinate utilizării de scurtă durată în medii cu temperaturi înalte şi cele ale EIP, peste care pot fi proiectate produse fierbinţi, cum ar fi mari cantităţi de materiale topite, trebuie să aibă o capacitate termică suficientă pentru a reţine o mare parte din căldura stocată pînă în momentul în care utilizatorul părăseşte zona periculoasă şi îşi scoate EIP.

Materialele şi alte componente ale EIP, care pot fi împroşcate cu mari cantităţi de produse fierbinţi trebuie să aibă şi capacitatea de a amortiza suficient şocurile mecanice (a se vedea pct.1 cap.III al prezentei anexe). Materialele şi alte componente ale EIP, care pot intra accidental în contact cu o flacără şi cele utilizate la fabricarea echipamentelor de stingere a incendiilor, trebuie, de asemenea, să aibă un grad de noninflamabilitate corespunzător grupei de risc asociate condiţiilor de utilizare previzibile. Ele nu trebuie să se topească atunci cînd sînt expuse la flacără şi nici să contribuie la propagarea acesteia.

b) EIP complete, gata de utilizare

În condiţii de utilizare previzibile:

cantitatea de căldură transmisă de EIP utilizatorului trebuie să fie suficient de scăzută, astfel încît căldura acumulată în timpul purtării în partea corpului expusă la risc să nu atingă în nici o împrejurare pragul de durere sau de afectare a sănătăţii;

dacă este necesar, EIP trebuie să împiedice pătrunderea vaporilor sau a lichidelor şi nu trebuie să producă arsuri rezultate din contactul dintre stratul lor de protecţie şi utilizator.

Dacă EIP încorporează dispozitive de răcire pentru absorbţia căldurii incidente prin evaporarea unor lichide sau prin sublimarea unor solide, acestea trebuie proiectate astfel încît toate substanţele volatile degajate să fie evacuate în afara învelişului de protecţie exterior şi nu către utilizator.

Dacă EIP încorporează un aparat de protecţie respiratorie, acesta din urma trebuie să îndeplinească în mod corespunzător funcţia de protecţie ce-i este atribuită, în condiţii de utilizare previzibile.

Fişa de instrucţiuni furnizată de producător, care însoţeşte fiecare model de EIP destinat pentru o utilizare de scurtă durată în medii cu temperaturi înalte trebuie să ofere, în special, toate datele relevante pentru determinarea expunerii maxime admisibile a utilizatorului la căldura transmisă de echipament, atunci cînd este utilizat în conformitate cu scopul propus.

7. Protecţie împotriva frigului

EIP proiectate pentru a proteja o parte sau toate părţile corpului împotriva efectelor frigului trebuie să posede o capacitate de izolare termică şi o rezistenţă mecanică corespunzătoare condiţiilor de utilizare previzibile pentru care sînt comercializate.

a) Materiale constitutive şi alte componente ale EIP

Materialele constitutive şi alte componente corespunzătoare pentru protecţia împotriva frigului trebuie să aibă un coeficient de transmisie a fluxului termic incident suficient de scăzut, după cum impun condiţiile de utilizare previzibile. Materialele şi alte componente flexibile ale EIP destinate utilizării în medii cu temperaturi scăzute trebuie să-şi păstreze gradul de flexibilitate cerut de gesturile şi poziţiile necesare.

Materialele şi alte componente ale EIP, care pot fi împroşcate cu mari cantităţi de produse reci trebuie, de asemenea, să aibă o capacitate suficientă de absorbţie a şocurilor mecanice (a se vedea pct.1 cap.III al prezentei anexe).

b) EIP complete, gata de utilizare

În condiţii de utilizare previzibile:

fluxul transmis de EIP utilizatorului trebuie să fie suficient de scăzut, astfel încît frigul acumulat în timpul purtării în orice punct al părţii corpului care trebuie protejat, inclusiv vîrfurile degetelor de la mîini sau de la picioare, să nu atingă, în nici o împrejurare, pragul de durere sau de nocivitate pentru sănătate;

EIP trebuie să împiedice, în măsura în care este posibil, pătrunderea unor lichide, precum apa de ploaie, şi nu trebuie să producă leziuni rezultate din contactul dintre stratul protector împotriva frigului şi utilizator.

Dacă EIP încorporează un aparat de protecţie respiratorie, acesta trebuie să-şi îndeplinească, în mod corespunzător, funcţia de protecţie atribuită, în condiţiile de utilizare previzibile.

Fişa de instrucţiuni furnizată de producător, care însoţeşte fiecare model de EIP destinat utilizării de scurtă durată în medii cu temperaturi scăzute, trebuie să furnizeze toate datele relevante pentru determinarea expunerii maxime admisibile a utilizatorului la frigul transmis prin echipament, atunci cînd sînt utilizate în conformitate cu scopul propus.

8. Protecţie împotriva şocurilor electrice

EIP proiectate pentru a proteja o parte sau toate părţile corpului împotriva efectelor curentului electric trebuie să aibă un grad de izolaţie electrică satisfăcător, adecvat valorilor tensiunilor la care utilizatorul poate fi expus în cele mai nefavorabile condiţii previzibile.

În acest scop materialele constitutive şi alte componente ale acestor grupe de EIP trebuie alese sau proiectate şi încorporate, astfel încît să se asigure că scurgerea de curent măsurată prin învelişul protector în condiţii de încercare la tensiuni corelate cu cele care ar putea fi întîlnite “in situ” este diminuată şi, în toate cazurile, este inferioară valorii convenţionale maxime admisibile corelate cu pragul de toleranţă.

Tipurile de EIP destinate exclusiv lucrărilor sau manevrelor în instalaţii electrice care sînt sau pot fi sub tensiune trebuie să poarte, ca şi ambalajul lor, mărci care să indice, în special, clasa de protecţie şi/sau tensiunea de utilizare aferentă, numărul de serie şi data fabricaţiei; trebuie prevăzut un spaţiu şi în afara învelişului protector al acestor EIP, pentru înscrierea ulterioară a datei punerii în funcţiune şi a datelor încercărilor periodice care urmează să fie efectuate.

Fişa de instrucţiuni furnizată de producător trebuie să indice, în special, utilizarea exclusivă căreia i-au fost destinate aceste EIP, precum şi natura şi frecvenţa încercărilor dielectrice la care acestea trebuie supuse pe durata vieţii.

9. Protecţie împotriva radiaţiilor

a) Radiaţii neionizante

EIP proiectate pentru a preveni efectele acute sau cronice ale surselor de radiaţii neionizante asupra ochilor trebuie să poată absorbi sau reflecta majoritatea energiei radiate cu lungimi de undă periculoase, fără a afecta, în mod nejustificat, transmisia părţii inofensive a spectrului vizibil, perceperea contrastelor şi capacitatea de a distinge culori, atunci cînd condiţiile de utilizare previzibile impun acest lucru.

În acest scop, ochelarii de protecţie trebuie proiectaţi şi fabricaţi astfel încît să posede, pentru fiecare undă periculoasă, un astfel de factor spectral de transmisie încît densitatea de iluminare energetică a radiaţiei care poate atinge ochiul utilizatorului prin filtru să fie diminuată şi, în nici un caz, să nu depăşească valoarea de expunere maximă admisibilă.

Mai mult, ochelarii nu trebuie să se deterioreze sau să-şi piardă proprietăţile ca rezultat al efectelor radiaţiei emise în condiţiile de utilizare previzibile şi toate exemplarele comercializate trebuie să poarte numărul factorului de protecţie corespunzător curbei de distribuţie spectrală a factorului lor de transmisie. Ochelarii adecvaţi surselor de radiaţii de acelaşi tip trebuie clasificaţi în ordinea crescătoare a factorilor de protecţie, iar fişa de instrucţiuni furnizată de producător trebuie să indice, în special, curbele de transmisie care permit selectarea celor mai adecvate EIP, ţinînd seama de factorii inerenţi ai condiţiilor efective de utilizare, cum ar fi distanţa pînă la sursă şi distribuţia spectrală a energiei radiate la această distanţă. Numărul relevant al factorului de protecţie trebuie marcat de către producător pe toate exemplarele de ochelari de filtrare.

b) Radiaţii ionizante

Protecţie împotriva contaminării radioactive externe

Materialele constitutive şi alte componente ale EIP proiectate pentru protecţia unei părţi sau a tuturor părţilor corpului împotriva pulberilor, gazelor, lichidelor sau amestecurilor radioactive trebuie alese ori proiectate şi încorporate astfel încît să asigure că aceste echipamente previn, în mod eficient, pătrunderea agenţilor contaminanţi în condiţiile de utilizare previzibile.

În funcţie de natura sau de starea agenţilor contaminanţi, etanşeitatea necesară poate fi asigurată prin impermeabilitatea învelişului protector şi/sau prin orice alte mijloace corespunzătoare, cum ar fi sistemele de ventilare şi de presurizare proiectate să prevină retrodifuzia acestor agenţi contaminanţi.

Orice măsuri de decontaminare la care sînt supuse EIP nu trebuie să aducă atingere posibilei reutilizări pe durata de viaţă previzibilă a acestor grupe de echipamente.

Protecţie limitată împotriva iradierii din exterior

EIP destinate asigurării unei protecţii complete a utilizatorului împotriva iradierii din exterior sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, a unei atenuări corespunzătoare, trebuie proiectate numai pentru a reacţiona la radiaţiile slabe de electroni (de exemplu, beta) sau de fotoni (de exemplu, gama). Materialele constitutive şi alte componente ale acestor grupe de EIP trebuie alese sau proiectate şi încorporate astfel încît să asigure gradul de protecţie a utilizatorului impus în condiţiile de utilizare previzibile, fără ca acest lucru să conducă la creşterea timpului de expunere, ca rezultat al gesturilor, poziţiei sau deplasării utilizatorului (a se vedea pct.3 lit.b) cap.I al prezentei anexe).

EIP trebuie să poarte o marcă care să indice tipul şi grosimea materialelor constitutive adecvate în condiţii de utilizare previzibile.

10. Protecţie împotriva substanţelor periculoase şi a agenţilor infecţioşi

a) Protecţie respiratorie

EIP destinate protecţiei căilor respiratorii trebuie să permită alimentarea utilizatorului cu aer respirabil, atunci cînd acesta este expus unei atmosfere poluate şi/sau unei atmosfere care are o concentraţie de oxigen inadecvată.

Aerul respirabil furnizat utilizatorului de EIP trebuie obţinut prin mijloace corespunzătoare, de exemplu, după filtrarea aerului poluat prin dispozitivul ori mijlocul protector sau printr-un aport dintr-o sursă nepoluată.

Materialele constitutive şi alte componente ale acestor grupe de EIP trebuie alese sau proiectate şi încorporate astfel încît să asigure respiraţia utilizatorului şi igiena respiratorie corespunzătoare pe durata purtării în condiţii de utilizare previzibile.

Gradul de etanşeitate al piesei faciale, pierderea de presiune la inspiraţie, precum şi, în cazul aparatelor filtrante, capacitatea de purificare trebuie să fie astfel încît să menţină pătrunderea agenţilor contaminanţi dintr-o atmosferă poluată la un nivel cît mai scăzut şi să nu afecteze sănătatea sau igiena utilizatorului.

EIP trebuie să poarte marca de identificare a producătorului şi să furnizeze detalii cu privire la caracteristicile specifice ale acestui tip de echipament care, împreună cu instrucţiunile de utilizare, să permită unui utilizator calificat să folosească corect EIP.

Fişa de instrucţiuni furnizată de producător trebuie, de asemenea, să indice, în cazul aparatelor filtrante, termenul/data – limită de depozitare a filtrelor în stare nouă, păstrate în ambalajul original.

b) Protecţie împotriva contactului ocular şi cutanat

EIP destinate prevenirii contactelor superficiale ale unei părţi sau a tuturor părţilor corpului cu substanţele periculoase şi cu agenţii infecţioşi trebuie să poată preveni pătrunderea sau difuzia unor asemenea substanţe prin stratul protector în condiţiile de utilizare previzibile pentru care EIP sînt plasate pe piaţă.

În acest scop materialele constitutive şi alte componente ale acestor grupe de EIP trebuie alese sau proiectate şi încorporate astfel încît să asigure, în cea mai mare măsură posibilă, o etanşeitate completă care să permită, acolo unde este necesar, utilizarea zilnică prelungită sau, dacă acest lucru nu este posibil, o etanşeitate limitată, care necesită restricţionarea duratei de purtare.

Dacă, date fiind natura şi condiţiile de utilizare previzibile, anumite substanţe periculoase sau anumiţi agenţi infecţioşi au o capacitate înaltă de pătrundere care limitează durata protecţiei asigurate de EIP în cauză, acestea trebuie supuse unor încercări standardizate în vederea clasificării pe baza eficienţei. EIP considerate ca fiind în conformitate cu specificaţiile de încercare trebuie să poarte o marcă prin care să se indice în special denumirile sau, în absenţa acestora, codurile substanţelor utilizate în încercări şi perioada de protecţie standard corespunzătoare. Fişa de instrucţiuni furnizată de producător trebuie, de asemenea, să conţină, în special, explicarea codurilor (dacă este necesar), o descriere detaliată a încercărilor standardizate şi toate informaţiile corespunzătoare pentru determinarea perioadei maxime admisibile de purtare în condiţii de utilizare previzibile diferite.

11. Dispozitive de securitate pentru echipamente de scufundare

a) Aparate respiratorii

Aparatele respiratorii trebuie să permită alimentarea utilizatorului cu un amestec gazos respirabil în condiţiile de utilizare previzibile şi ţinînd cont, în special, de adîncimea maximă de scufundare.

b) Acolo unde condiţiile de utilizare previzibile impun acest lucru, echipamentul trebuie să cuprindă:

un costum care protejează utilizatorul împotriva presiunii care rezultă din adîncimea de scufundare maximă (a se vedea pct.2 cap.III al prezentei anexe) şi/sau împotriva frigului (a se vedea pct.7 cap.III al prezentei anexe);

un dispozitiv de alarmă proiectat pentru a avertiza prompt utilizatorul cu privire la o iminentă cădere a alimentării cu amestecul gazos respirabil (a se vedea pct.8 cap.II al prezentei anexe);

un costum de salvare care îi permite utilizatorului să revină la suprafaţă (a se vedea pct.4 lit.a) cap.III al prezentei anexe).

 Anexa nr.3

la Reglementarea tehnică “Cerinţe

de securitate faţă de echipamentele

individuale de protecţie”

DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ FURNIZATĂ DE PRODUCĂTOR

Documentaţia tehnică prevăzută la pct.16 lit.b) din prezenta Reglementare tehnică trebuie să cuprindă toate datele relevante cu privire la mijloacele utilizate de producător pentru a se asigura că EIP respectă cerinţele esenţiale care îl privesc, în special:

1. Dosarul tehnic de fabricaţie, constînd din:

a) planuri generale şi detaliate ale EIP, însoţite, acolo unde este cazul, de note de calcul şi de rezultatele încercărilor pe prototip, în măsura în care este necesar pentru a se verifica respectarea cerinţelor esenţiale;

b) lista completă a cerinţelor esenţiale de siguranţă şi a standardelor conexe sau a altor specificaţii tehnice menţionate la pct.6 şi 9 ale prezentei Reglementări tehnice, luate în considerare la proiectarea modelului.

2. O descriere a mijloacelor de măsurare şi a utilajelor de încercări, care urmează să fie utilizate la locul de fabricare pentru a verifica conformitatea producţiei de EIP cu standardele conexe sau cu alte specificaţii tehnice şi pentru a menţine nivelul calităţii.

3. Un exemplar din fişa de instrucţiuni, furnizată de producător, prevăzută la pct.4 cap.I din anexa nr.2 la prezenta Reglementare tehnică.

 Anexa nr.4

la Reglementarea tehnică “Cerinţe

de securitate faţă de echipamentele

individuale de protecţie”

CONTROLUL INTERN AL PROCESULUI DE PRODUCŢIE

(MODULUL A)

1. Modulul A descrie etapele prin care producătorul sau reprezentantul său, cu sediul în Republica Moldova, care îndeplineşte obligaţiile prevăzute pentru acest modul, asigură şi declară că produsele respective satisfac cerinţele din prezenta Reglementare tehnică.

2. Producătorul trebuie să elaboreze documentaţia tehnică prevăzută pentru prezentul modul. Producătorul sau reprezentantul său deţine documentaţia tehnică o perioadă de minimum 10 ani de la data fabricării ultimului produs şi, la solicitare, o pune la dispoziţia organelor de supraveghere şi control.

3. În cazul în care nici producătorul şi nici reprezentantul său nu au sediul în Republica Moldova, obligaţia de a deţine şi de a pune la dispoziţia organelor de supraveghere şi control, la solicitare, documentaţia tehnică revine importatorului.

4. Documentaţia tehnică trebuie să asigure evaluarea conformităţii produsului cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică.

5. Documentaţia tehnică trebuie să conţină:

a) descrierea generală a produsului;

b) proiecte de execuţie, planuri de producere şi scheme ale componentelor, subansamblurilor şi circuitelor;

c) descrieri şi explicaţii necesare pentru înţelegerea desenelor şi schemelor menţionate mai sus şi a modului de funcţionare a produsului;

d) lista standardelor conexe care conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale, aplicate integral sau parţial, precum şi descrieri ale soluţiilor adoptate pentru îndeplinirea cerinţelor esenţiale din reglementările tehnice, în cazul în care nu s-au aplicat aceste standarde;

e) rezultate ale calculelor de proiectare şi ale verificărilor efectuate;

f) rapoarte de încercări, cu indicarea factorilor nocivi, nivelurilor reale şi maximal admisibile ale acestora.

6. Producătorul sau reprezentantul său păstrează un exemplar al declaraţiei de conformitate împreună cu documentaţia tehnică, în baza căreia a fost eliberată declaraţia de conformitate.

7. Producătorul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de producţie să asigure conformitatea produsului fabricat cu documentaţia tehnică prevăzută la pct.4 din modulul A şi cu cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile acestora.

8. Producătorul sau reprezentantul său aplică marca naţională de conformitate SM pe fiecare produs, în baza documentaţiei tehnice, întocmeşte declaraţia de conformitate, conform modelului din anexa nr.7 şi plasează produsul pe piaţă împreună cu această declaraţie.

 Anexa nr.5

la Reglementarea tehnică “Cerinţe

de securitate faţă de echipamentele

individuale de protecţie”

 EXAMINAREA DE TIP

(MODULUL B)

1. Modulul B descrie etapele procedurii prin intermediul căreia un organism de certificare desemnat constată şi atestă faptul că un exemplar reprezentativ al produsului în cauză respectă prevederile din prezenta Reglementare tehnică.

2. Cererea pentru efectuarea examinării de tip se înaintează de către producător sau de către reprezentantul său unui organism de certificare desemnat.

3. Cererea de examinare de tip trebuie să includă următoarele:

a) denumirea şi sediul producătorului sau denumirea şi sediul reprezentantului său, dacă cererea este înaintată de către acesta din urmă;

b) documentaţia tehnică prevăzută la pct.6;

c) declaraţia potrivit căreia aceeaşi cerere nu a mai fost înaintată nici unui alt organism de certificare.

Termenul de examinare a cererii şi a materialelor prezentate nu va depăşi 10 zile.

4. Solicitantul pune la dispoziţia organismului de certificare un exemplar reprezentativ al produsului respectiv (în continuare – tip). Organismul poate solicita şi alte exemplare, dacă acestea sînt necesare pentru realizarea programului de încercări.

5. Un tip de produs poate cuprinde mai multe variante ale produsului respectiv, cu condiţia ca diferenţa dintre variante să nu afecteze nivelul de siguranţă şi celelalte cerinţe referitoare la performanţele produsului.

6. Documentaţia tehnică trebuie să permită evaluarea conformităţii produsului cu cerinţele esenţiale din prezenta Reglementare tehnică, să cuprindă informaţii privind proiectarea, producerea şi exploatarea produsului şi să conţină:

a) descrierea generală a produsului;

b) desene de execuţie, planuri de producţie şi scheme ale componentelor, subansamblurilor, circuitelor;

c) descrieri şi explicaţii necesare pentru înţelegerea desenelor şi schemelor menţionate mai sus şi a modului de exploatare a produsului;

d) lista standardelor conexe ce conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale, aplicate integral sau parţial, precum şi descrieri ale soluţiilor adoptate pentru îndeplinirea cerinţelor esenţiale din prezenta Reglementare tehnică, în cazul în care nu s-au aplicat aceste standarde;

e) rezultate ale calculelor de proiectare şi ale verificărilor efectuate;

f) rapoarte de încercări eliberate de laboratoarele de încercări.

7. Organismul de certificare are următoarele obligaţii:

a) să examineze documentaţia tehnică, să verifice dacă tipul de produs a fost fabricat în conformitate cu documentaţia tehnică şi să identifice elementele care au fost proiectate conform prevederilor din standardele conexe ce conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale din prezenta Reglementare tehnică, precum şi componentele care au fost proiectate fără a ţine cont de prevederile standardelor respective;

b) să efectueze sau să solicite efectuarea examinărilor corespunzătoare şi încercărilor necesare pentru a verifica dacă soluţiile adoptate de producător respectă cerinţele esenţiale din prezenta Reglementare tehnică, în cazul în care nu s-au aplicat standardele conexe ce conferă prezumţia de conformitate a produsului respectiv cu cerinţele esenţiale stabilite în prezenta Reglementare tehnică;

c) să efectueze sau să solicite efectuarea examinărilor corespunzătoare şi încercărilor necesare pentru a verifica dacă standardele conexe au fost într-adevăr aplicate, în cazul în care producătorul a optat pentru aplicarea standardelor conexe ce conferă prezumţia de conformitate a produsului cu cerinţele esenţiale respective;

d) să convină cu solicitantul asupra locului şi timpului cînd vor fi efectuate examinările şi încercările necesare.

8. Dacă tipul de produs respectă prevederile prezentei Reglementări tehnice, organismul desemnat eliberează solicitantului, în termen ce nu va depăşi 30 de zile, un certificat de examinare de tip.

9. Certificatul de examinare de tip trebuie să conţină:

a) denumirea şi sediul producătorului;

b) concluziile examinării;

c) condiţiile pentru valabilitatea acestuia;

d) datele necesare pentru identificarea tipului de produs aprobat;

e) perioada de valabilitate a certificatului.

10. La certificatul de examinare de tip se anexează o listă cuprinzînd elementele din documentaţia tehnică, semnificative pentru evaluarea conformităţii produsului, iar o copie de pe acestea o păstrează organismul de certificare desemnat.

11. În cazul în care se refuză certificarea unui tip de produs, organismul de certificare desemnat trebuie să prezinte în scris solicitantului refuzul argumentat, în termen ce nu va depăşi 15 zile.

12. Solicitantul, în termen ce nu va depăşi 5 zile, trebuie să informeze organismul de certificare desemnat, care deţine documentaţia tehnică referitoare la certificatul de examinare de tip, asupra tuturor modificărilor produsului certificat. Dacă aceste modificări afectează conformitatea cu cerinţele esenţiale din prezenta Reglementare tehnică sau condiţiile prevăzute pentru utilizarea produsului, acesta va fi supus unei certificări suplimentare, care se efectuează sub forma unei completări la certificatul iniţial de examinare de tip, în termen ce nu va depăşi 15 zile.

13. Fiecare organism de certificare desemnat trebuie să transmită Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii, pentru evidenţă, copii de pe certificatele de examinare de tip, precum şi de pe anexele şi/sau completările acestora, în termen de pînă la 10 zile de la data emiterii lor.

14. Producătorul sau reprezentantul său păstrează împreună cu documentaţia tehnică copiile de pe certificatele de examinare de tip eliberate şi de pe completările acestora o perioadă de minimum 10 ani de la data fabricării ultimului produs.

15. În situaţia în care nici producătorul şi nici reprezentantul său nu au sediu în Republica Moldova, obligaţia de a deţine şi de a pune la dispoziţia organelor de supraveghere şi control, la solicitare, documentaţia tehnică revine importatorului.

 Anexa nr.6

la Reglementarea tehnică “Cerinţe

de securitate faţă de echipamentele

individuale de protecţie”

ASIGURAREA CALITĂŢII PROCESULUI DE PRODUCERE

(MODULUL D)

1. Modulul D descrie etapele prin care producătorul care îndeplineşte obligaţiile prevăzute la prezentul modul asigură şi declară, pe propria răspundere, că produsele respective sînt conforme cu tipul de produs, după cum se menţionează în certificatul de examinare de tip, şi îndeplinesc cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

2. Producătorul trebuie să aplice un sistem de management al calităţii certificat conform cerinţelor standardului internaţional ISO 9001 (în continuare – sistem al calităţii), pentru producerea şi încercarea produsului finit, potrivit prevederilor prezentului modul. Sistemul calităţii certificat este supus evaluării periodice sub răspunderea organismului de certificare a sistemelor calităţii desemnat, prevăzută la acest modul.

Standardul internaţional ISO 9001 este accesibil în Fondul naţional de documente normative de standardizare, gestionat de către Organismul Naţional de Standardizare.

3. Sistemul calităţii

3.1. Producătorul solicită organismului de certificare a sistemelor calităţii desemnat evaluarea sistemului calităţii pentru echipamentele în cauză.

Cererea pentru evaluarea sistemului calităţii trebuie să conţină:

a) toate informaţiile necesare pentru categoria respectivă de produse;

b) documentaţia privind sistemul calităţii;

c) documentaţia tehnică aferentă tipului de produs aprobat şi un exemplar al certificatului de examinare de tip.

Termenul de examinare a cererii şi a materialelor prezentate nu va depăşi 10 zile.

3.2. Sistemul calităţii trebuie să asigure conformitatea produselor cu tipul de produs, după cum se specifică în certificatul de examinare de tip, şi cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică.

3.3 Toate elementele, cerinţele şi deciziile adoptate de producător sînt inserate într-un dosar sub formă de măsuri, proceduri şi instrucţiuni scrise. Documentaţia privind sistemul calităţii trebuie să asigure o interpretare univocă a programelor, planurilor şi înregistrărilor privind calitatea.

3.4. Documentaţia aferentă sistemului calităţii va include următoarele aspecte:

a) scopurile legate de calitate şi structura organizatorică a agentului economic, responsabilităţile şi atribuţiile conducerii acestuia referitor la calitatea produselor;

b) informaţia despre procesul de producţie, metodele de control şi asigurare a calităţii, precum şi despre procesele şi măsurile sistematice ce vor fi întreprinse;

c) încercările care se vor efectua înainte, în timpul şi după finalizarea procesului de producţie, precum şi frecvenţa lor;

d) înregistrările rezultatelor ce ţin de calitate: rapoartele de încercări, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind calificarea personalului implicat;

e) mijloacele de verificare permanentă a nivelului calităţii produsului, precum şi de funcţionare eficientă a sistemului calităţii.

3.5. Organismul de certificare a sistemelor calităţii evaluează sistemul calităţii pentru a stabili dacă acesta întruneşte cerinţele menţionate la pct.3.2. al prezentei anexe. Aceasta presupune conformitatea cu cerinţele standardului internaţional ISO 9001, adaptat pentru produsele la care se aplică.

3.6. Membrii echipei de evaluare trebuie să fie specialişti cu experienţă în evaluarea procesului tehnologic de fabricare a produsului în cauză. Procedura include o evaluare la locul unde se fabrică produsul respectiv.

3.7. Organismul de certificare a sistemelor calităţii ia o decizie în privinţa corespunderii sistemului calităţii cu cerinţele standardului menţionat la pct.3.5. al prezentei anexe şi aduce la cunoştinţa producătorului decizia sa în termen ce nu va depăşi 15 zile. Comunicarea va conţine concluziile examinării şi decizia motivată privind certificarea sau refuzul de certificare a sistemului calităţii, sub răspunderea organismului respectiv în ceea ce priveşte veridicitatea deciziei adoptate.

3.8. Producătorul se angajează să îndeplinească obligaţiile aferente sistemului calităţii, după cum a fost certificat, şi să menţină în permanenţă acest sistem la un nivel adecvat şi eficient.

3.9. Producătorul sau reprezentantul său, în termen ce nu va depăşi 15 zile, informează organismul de certificare a sistemelor calităţii, care a certificat sistemul calităţii, asupra oricărei intenţii de actualizare sau modificare a acestui sistem.

3.10. Organismul de certificare a sistemelor calităţii evaluează modificările propuse şi decide dacă sistemul calităţii modificat satisface în continuare cerinţele prevăzute la pct.3.2. al prezentei anexe sau dacă este necesară o reevaluare a acestui sistem.

3.11. Organismul de certificare a sistemelor calităţii va aduce la cunoştinţa producătorului decizia sa în termen ce nu va depăşi 15 zile. Comunicarea va conţine concluziile examinării şi decizia motivată privind evaluarea sistemului calităţii.

4. Evaluarea periodică a sistemului calităţii sub răspunderea organismului de certificare a sistemelor calităţii desemnat

4.1. Scopul evaluării periodice a sistemului calităţii rezidă în asigurarea îndeplinirii corecte de către producător a obligaţiilor aferente sistemului calităţii după cum a fost certificat.

4.2. Producătorul trebuie să permită accesul reprezentanţilor organismului de certificare a sistemelor calităţii, pentru efectuarea evaluărilor în încăperile de producţie, încercarea şi depozitarea produselor, punînd la dispoziţia acestor reprezentanţi următoarele informaţii necesare:

a) documentaţia aferentă sistemului calităţii;

b) înregistrările rezultatelor privind calitatea: rapoartele de încercări, rezultatele etalonărilor, rapoartele referitoare la nivelul de calificare al personalului implicat etc.

4.3. Organismul de certificare a sistemelor calităţii efectuează evaluări periodice anuale pentru a se asigura că producătorul menţine în stare adecvată sistemul calităţii. Organismul de certificare a sistemelor calităţii eliberează producătorului, în termen ce nu va depăşi 15 zile, un raport de evaluare, care va conţine rezultatele, concluziile şi recomandările de rigoare privind sistemul calităţii.

4.4. Suplimentar la evaluările periodice prevăzute la pct.4.3. al prezentei anexe organismul de certificare a sistemelor calităţii, la solicitarea organelor de supraveghere şi control, poate face evaluări inopinate ale sistemului calităţii certificat la sediul producătorului. Cheltuielile aferente evaluărilor inopinate le suportă autoritatea de control care a solicitat evaluarea respectivă.

În cadrul acestor evaluări organismul de certificare a sistemelor calităţii are dreptul, cu argumentările respective, să efectueze sau să solicite efectuarea încercărilor pentru verificarea funcţionării corecte a sistemului calităţii. Organismul de certificare a sistemelor calităţii prezintă producătorului, în termen ce nu va depăşi 15 zile, un raport de evaluare şi, dacă s-au efectuat încercări, un raport de încercări.

4.5. Producătorul deţine şi pune la dispoziţia organelor de supraveghere şi control, la solicitare, pe o perioadă de minimum 10 ani de la data fabricării ultimului produs, următoarele documente:

a) documentaţia prevăzută la pct.3.1. lit.b) al prezentei anexe;

b) documentele de actualizare sau modificare a sistemului calităţii;

c) deciziile şi rapoartele organismului de certificare a sistemelor calităţii desemnat, prevăzute la pct.3.1., 4.3. şi 4.4. ale prezentei anexe ;

d) alte documente, la decizia şi cu argumentările autorităţilor de reglementare.

4.6. Fiecare organism de certificare a sistemelor calităţii prezintă Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii copii ale certificatelor privind sistemele calităţii, eliberate sau retrase, în termen de pînă la 10 zile de la data emiterii acestora.

4.7. Producătorul sau reprezentantul său întocmeşte o declaraţie de conformitate în baza documentaţiei tehnice prevăzute la pct.3.4. al prezentei anexe.

4.8. Producătorul sau reprezentantul său aplică marca naţională de conformitate SM pe fiecare produs. Sub marca naţională de conformitate SM urmează a fi plasat numărul de identificare al organismului de certificare, responsabil de evaluarea iniţială şi periodică, conform prevederilor prezentului modul.

 Anexa nr.3

la Hotărîrea Guvernului

nr.138 din 10 februarie 2009

REGLEMENTARE TEHNICĂ

“Echipamente şi sisteme protectoare destinate utilizării

în atmosfere potenţial explozive”

I. DOMENIU DE APLICARE

1. Reglementarea tehnică “Echipamente şi sisteme protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive” (în continuare – Reglementare tehnică) este elaborată în baza prevederilor Directivei Consiliului European 94/9/CE din 23 martie 1994 privind armonizarea legislaţiei statelor-membre şi se aplică echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive.

2. Sînt incluse în domeniul de aplicare al prezentei Reglementări tehnice dispozitivele de securitate, de control şi de reglare destinate utilizării în afara atmosferelor potenţial explozive, dar care sînt necesare sau care contribuie la funcţionarea în condiţii de securitate a echipamentelor şi sistemelor protectoare în ceea ce priveşte riscurile de explozie.

3. Prezenta Reglementare tehnică nu se aplică:

a) dispozitivelor medicale destinate utilizării într-un mediu medical;

b) echipamentelor şi sistemelor protectoare la care pericolul de explozie se datorează exclusiv prezenţei substanţelor explozive sau a substanţelor chimice instabile;

c) echipamentelor destinate utilizării în medii casnice şi necomerciale în care atmosferele potenţial explozive pot fi create doar rareori, în urma scurgerii accidentale de gaze;

d) echipamentelor individuale de protecţie reglementate, care fac obiectul anexei nr.2 la prezenta hotărîre;

e) navelor maritime şi unităţilor de platforme maritime mobile împreună cu echipamentele de la bordul acestora;

f) mijloacelor de transport, şi anume vehiculelor şi remorcilor acestora, destinate exclusiv transportului de pasageri aerian, rutier, feroviar sau pe apă, precum şi mijloacelor de transport, destinate transportului de bunuri pe cale aeriană, rutieră, feroviară sau pe apă. Nu trebuie excluse vehiculele destinate utilizării într-o atmosferă potenţial explozivă;

g) armelor, muniţiilor şi materialelor de război.

 II. TERMINOLOGIE

4. În sensul prezentei Reglementări tehnice se utilizează următorii termeni şi expresii:

a) echipamente şi sisteme protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive:

echipamente – maşini, aparatură, dispozitive fixe sau mobile, componente de control şi instrumentaţie, precum şi sisteme de detectare sau prevenire care, separat sau împreună, sînt destinate generării, transferului, stocării, măsurării, controlului şi transformării energiei şi/sau prelucrării materialelor şi care prin propriile lor surse potenţiale de aprindere pot cauza o explozie;

sisteme protectoare – dispozitive, altele decît componentele echipamentului definit mai sus, care sînt destinate opririi imediate a exploziilor incipiente şi/sau limitării zonei afectate de explozie şi care sînt introduse pe piaţă separat pentru utilizare ca sisteme cu funcţiune autonomă;

componente – piese esenţiale pentru funcţionarea în condiţii de securitate a echipamentelor şi sistemelor protectoare, dar care nu au o funcţie autonomă;

b) atmosfere explozive – amestecul cu aer, în condiţii atmosferice, al substanţelor inflamabile sub formă de gaze, vapori, ceaţă sau pulberi în care, după ce s-a produs aprinderea, combustia se propagă în întregul amestec nears;

c) atmosferă potenţial explozivă – o atmosferă susceptibilă de a deveni explozivă datorită condiţiilor locale şi operaţionale;

d) grupe şi categorii de echipamente:

echipamente grupa I – echipamente destinate utilizării în părţile subterane ale minelor şi la acele parţi ale instalaţiilor de la suprafaţă, susceptibile de a fi puse în pericol de grizu şi/sau la pulberi combustibile;

echipamente grupa a II-a – echipamente destinate utilizării în alte locuri susceptibile de a fi puse în pericol de către atmosfere explozive.

Categoriile de echipamente care definesc nivelurile de protecţie necesare sînt prezentate în anexa nr.1 la prezenta Reglementare tehnică.

Echipamentele şi sistemele protectoare pot fi destinate numai unei anumite atmosfere explozive şi în acest caz trebuie să fie marcate în mod corespunzător;

e) utilizare destinată – folosirea echipamentelor, sistemelor protectoare şi dispozitivelor prevăzute la pct.2 al prezentei Reglementări tehnice în conformitate cu grupa şi categoria echipamentelor şi cu toate informaţiile furnizate de producător, care sînt necesare pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a lor.

III. CONDIŢII DE PLASARE PE PIAŢĂ ŞI LIBERĂ CIRCULAŢIE

5. Se admite plasarea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a echipamentelor, sistemelor protectoare şi dispozitivelor prevăzute la pct.2 numai dacă ele nu periclitează securitatea şi sănătatea persoanelor sau, după caz, a animalelor domestice ori a bunurilor, atunci cînd sînt corespunzător instalate, întreţinute şi utilizate conform destinaţiei lor.

6. Autorităţile competente pot emite, dacă este necesar, şi alte reglementări pentru asigurarea protecţiei persoanelor, în special a angajaţilor care utilizează echipamentele, sistemele protectoare şi dispozitivele prevăzute la pct.2, cu condiţia că acestea nu impun modificări ale echipamentelor, sistemelor protectoare şi dispozitivelor prevăzute la pct.2, care să contravină prevederilor prezentei Reglementări tehnice.

7. Cu ocazia tîrgurilor, expoziţiilor, demonstraţiilor şi altor asemenea manifestări, echipamentele, sistemele protectoare sau dispozitivele prevăzute la pct.2, care nu sînt conforme prevederilor prezentei Reglementări tehnice, pot fi prezentate cu condiţia ca un indicator vizibil să specifice clar faptul că astfel de echipamente, sisteme protectoare şi dispozitive prevăzute la pct.2 nu sînt conforme prevederilor prezentei Reglementări tehnice şi nu pot fi puse în vînzare pînă cînd nu sînt aduse în stare de conformitate cu prevederile respective de producător sau de reprezentantul său autorizat. În timpul demonstraţiilor se vor lua măsuri de securitate corespunzătoare pentru a asigura protecţia persoanelor.

8. Echipamentele, sistemele protectoare şi dispozitivele prevăzute la pct.2 trebuie să satisfacă cerinţele esenţiale pentru sănătate şi securitate, prevăzute în anexa nr.2 la prezenta Reglementare tehnică, care le sînt aplicabile, ţinîndu-se seama de utilizarea destinată.

9. Plasarea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a echipamentelor şi sistemelor protectoare sau a dispozitivelor prevăzute la pct.2, care sînt conforme prevederilor prezentei Reglementări tehnice nu pot fi interzise, restricţionate sau împiedicate.

10. Plasarea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a componentelor care sînt însoţite de o declaraţie de conformitate prevăzută în anexa nr.10 la prezenta Reglementare tehnică şi care sînt destinate să fie încorporate în echipamente sau în sisteme protectoare, aşa cum sînt ele definite în prezenta Reglementare tehnică, nu pot fi interzise, restricţionate sau împiedicate.

11. Se consideră că sînt respectate toate prevederile prezentei Reglementări tehnice, inclusiv procedurile de evaluare a conformităţii cuprinse în capitalul IV, dacă:

a) echipamentele, sistemele protectoare şi dispozitivele prevăzute la pct.2 poartă marca naţională de conformitate SM, prevăzută la capitolul VI şi sînt însoţite de declaraţia de conformitate, prevăzută în anexa nr.10 la prezenta Reglementare tehnică;

b) componentele prevăzute la pct.10 sînt însoţite de declaraţia de conformitate.

12. În absenţa standardelor conexe, lista standardelor voluntare şi a codurilor de bună practică naţionale existente, considerate importante sau relevante pentru implementarea corespunzătoare a cerinţelor esenţiale pentru sănătate şi securitate, prevăzute în anexa nr.2 la prezenta Reglementare tehnică se aprobă de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul situaţiilor excepţionale şi se publica în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

13. În cazul în care standardele naţionale conexe cuprind una sau mai multe dintre cerinţele esenţiale pentru sănătate şi securitate, se presupune că echipamentele, sistemele protectoare şi dispozitivele prevăzute la pct.2 sau componentele prevăzute la pct.10, construite în conformitate cu standardele respective, sînt în conformitate cu cerinţele pentru sănătate şi securitate aplicabile.

Lista standardelor naţionale conexe se actualizează periodic de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul situaţiilor excepţionale şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

14. Organul de control informează în scris organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul situaţiilor excepţionale despre măsurile întreprinse în caz de neconformitate, indicînd motivele care au stat la baza deciziei sale şi în special dacă neconformitatea este cauzată de:

a) nerespectarea cerinţelor esenţiale pentru sănătate şi securitate, prevăzute la pct.8;

b) aplicarea necorespunzătoare a standardelor prevăzute la pct.13;

c) anumite deficienţe ale standardelor prevăzute la pct.13.

IV. PROCEDURI DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII

15. Procedurile pentru evaluarea conformităţii echipamentelor vizate, precum şi, dacă este necesar, a dispozitivelor prevăzute la pct.2, sînt următoarele:

a) echipamente grupele I şi II, categoriile M1 şi 1.

Pentru a aplica marca naţională de conformitate SM, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să respecte procedura de examinare de tip, prevăzută în anexa nr.3 la prezenta Reglementare tehnică, împreună cu:

procedura referitoare la asigurarea calităţii procesului de producere, prevăzută în anexa nr.4 la prezenta Reglementare tehnică;

sau

procedura referitoare la verificarea produsului, prevăzută în anexa nr.5 la prezenta Reglementare tehnică;

b) echipamente grupele I şi II, categoriile M 2 şi 2.

i) în cazul motoarelor cu combustie internă şi al echipamentelor electrice din aceste grupe şi categorii, pentru a aplica marca naţională de conformitate SM, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să urmeze procedura de examinare de tip, prevăzută în anexa nr.3 la prezenta Reglementare tehnică, în combinaţie:

cu procedura referitoare la conformitatea cu tipul de produs, prevăzută în anexa nr.6 la prezenta Reglementare tehnică;

sau

cu procedura referitoare la asigurarea calităţii produsului, prevăzută în anexa nr.7 la prezenta Reglementare tehnică;

ii) în cazul altor echipamente din aceste grupe şi categorii, pentru a aplica marca naţională de conformitate SM, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să respecte procedura referitoare la controlul intern al procesului de producţie, prevăzută în anexa nr.8 la prezenta Reglementare tehnică şi să înainteze documentaţia tehnică prevăzută la pct.5 din anexa nr.8 organismului desemnat, care trebuie să confirme primirea dosarului în cel mai scurt termen şi să-l păstreze;

c) echipamente grupa II, categoria 3.

Pentru a aplica marca naţională de conformitate SM, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să urmeze procedura referitoare la controlul intern al producţiei, prevăzută în anexa nr.8 la prezenta Reglementare tehnică.

d) echipamente grupele I şi II.

Pe lîngă procedurile prevăzute la lit.a), b) şi c), producătorul sau reprezentantul său autorizat poate, de asemenea, pentru a aplica marca naţională de conformitate SM, să urmeze procedura referitoare la verificarea unităţii de produs, prevăzută în anexa nr.9 la prezenta Reglementare tehnică.

16. Prevederile pct.15 lit.a) sau d) se aplică pentru evaluarea conformităţii sistemelor protectoare autonome.

17. Procedurile prevăzute la pct.15 trebuie aplicate referitor la componentele prevăzute la pct.10, la prezenta Reglementare tehnică, cu excepţia aplicării mărcii naţionale de conformitate SM. Trebuie emisă o declaraţie de conformitate conform anexei nr.10 la prezenta Reglementare tehnică, de către producător sau reprezentantul său autorizat, declarînd conformitatea componentelor cu prevederile prezentei Reglementări tehnice, care se referă la ele, enunţînd caracteristicile lor şi cum trebuie să fie ele încorporate în echipamente sau în sisteme protectoare, pentru a asigura conformarea cu cerinţele esenţiale pentru sănătate şi securitate aplicabile echipamentelor sau sistemelor protectoare complete.

18. Pentru a aplica marca naţională de conformitate SM, producătorul sau reprezentantul său autorizat poate urma procedura referitoare la controlul intern al procesului de producţie, prevăzută în anexa nr.8 la prezenta Reglementare tehnică, cu referire la aspectele de securitate prevăzute la pct.1.2.7. din anexa nr.2 la prezenta Reglementare tehnică.

19. Prin excepţie de la prevederile pct.15-18, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul situaţiilor excepţionale, în baza unei solicitări justificate, poate autoriza plasarea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune pe teritoriul Republicii Moldova a echipamentelor, sistemelor protectoare şi dispozitivelor individuale prevăzute la pct.2, în legătură cu care nu s-au aplicat procedurile prevăzute la alineatele anterioare şi a căror utilizare este în interesul protecţiei.

20. În cazul în care echipamentelor, sistemelor protectoare şi dispozitivelor prevăzute la pct.2 le sînt aplicabile şi alte reglementări care se referă la alte aspecte şi care prevăd, de asemenea, aplicarea mărcii naţionale de conformitate SM, prevăzută la capitolul VI, acesta trebuie să indice şi conformitatea echipamentelor, sistemelor protectoare şi dispozitivelor prevăzute la pct.2 cu prevederile acelor reglementări.

21. Atunci cînd una sau mai multe dintre reglementări permit producătorului, într-o perioadă tranzitorie, alegerea regimului de aplicare, marca naţională de conformitate SM trebuie să indice conformitatea numai cu dispoziţiile reglementărilor aplicate de producător. În acest caz, în documentele, notele sau instrucţiunile cerute de aceste reglementări şi care însoţesc echipamentele, sistemele protectoare şi dispozitivele prevăzute la pct.2 trebuie incluse referiri la reglementările aplicate.

V. DESEMNAREA ORGANISMELOR DE CERTIFICARE

22. Desemnarea organismelor de evaluare a conformităţii echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive se efectuează de către Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii în calitate de autoritate competentă, la propunerea organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul situaţiilor excepţionale, conform Legii nr.186-XV din 24 aprilie 2003 cu privire la evaluarea conformităţii produselor.

23. Organismul Naţional de Evaluare a Conformităţii publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova lista organismelor de certificare desemnate şi numărul lor de identificare, care se actualizează.

VI. REGULILE DE APLICARE A MĂRCII NAŢIONALE DE CONFORMITATE SM

24. Marca naţională de conformitate SM se aplică tuturor produselor, care constituie obiectul prezentei Reglementări tehnice şi denotă faptul că producătorul sau reprezentantul său, cu sediul în Republica Moldova, care a aplicat sau răspunde de aplicarea mărcii respective a verificat conformitatea produsului cu toate cerinţele esenţiale prevăzute în prezenta Reglementare tehnică şi că produsul a fost supus procedurilor de evaluare a conformităţii, prevăzute de prezenta Reglementare tehnică.

25. Pentru produsele, care fac obiectul mai multor reglementări tehnice ce prevăd aplicarea mărcii naţionale de conformitate SM, marca respectivă semnifică faptul că produsele în cauză sînt conforme cu prevederile tuturor reglementărilor tehnice aplicabile.

26. Marca naţională de conformitate SM este formată din literele S şi M, care simbolizează, respectiv, “securitate conform cerinţelor esenţiale“ şi “Moldova“.

Simbolul grafic şi dimensiunile mărcii naţionale de conformitate SM trebuie să corespundă întocmai celor specificate în Regulile privind procedurile de evaluare a conformităţii produselor industriale din domeniul reglementat, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.395 din 17 aprilie 2006.

27. Marca naţională de conformitate SM se execută în alb-negru sau într-o singură culoare în contrast cu fondul, prin orice procedeu tehnologic, care asigură obţinerea unei imagini clare şi durabile a mărcii pe toată perioada de utilizare a produselor respective marcate.

28. Marca naţională de conformitate SM este însoţită de numărul de identificare al organismului de certificare desemnat, care a fost antrenat în faza de certificare respectivă, conform prevederilor prezentei Reglementări tehnice. Numărul de identificare al organismului de certificare desemnat se scrie la distanţa de 5% din înălţimea mărcii, sub desenul grafic al acesteia, simetric axei verticale, cu înălţimea literelor (cifrelor) pînă la 15% din înălţimea mărcii.

29. Marca naţională de conformitate SM şi numărul de identificare al organismului de certificare desemnat se aplică de către producător sau de către reprezentantul său.

30. Pe un produs, concomitent cu marca naţională de conformitate SM, pot fi aplicate mărci diferite, de exemplu, mărci ce indică conformitatea cu standardele naţionale sau europene sau cu alte reglementări, cu condiţia ca aceste mărci să nu poată fi confundate cu marca naţională de conformitate SM. Aceste mărci pot fi aplicate cu condiţia ca lizibilitatea şi vizibilitatea mărcii naţionale de conformitate SM să nu fie afectate.

31. Dacă organul de supraveghere şi control stabileşte că marca naţională de conformitate SM a fost aplicată neadecvat, acesta obligă producătorul, reprezentantul său, ori persoana responsabilă de plasarea produsului respectiv pe piaţă să înlăture neconformităţile respective.

VII. SUPRAVEGHEREA PIEŢEI

32. Autoritatea de supraveghere a pieţei privind corespunderea echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive, conform prezentei Reglementări tehnice, este autoritatea centrală de specialitate de reglementare în domeniul respectiv.

33. În cazul în care se constată că pentru echipamentele şi sistemele protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive plasate pe piaţă nu se respectă prevederile prezentei Reglementări tehnice autoritatea de supraveghere a pieţei aplică măsuri conform legii.

34. Încălcarea prevederilor prezentei Reglementări tehnice atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, administrativă sau penală, după caz, în temeiul şi în modul stabilit de lege.

 Anexa nr.1

 la Reglementarea tehnică “Echipamente

 şi sisteme protectoare destinate utilizării

 în atmosfere potenţial explozive”

CRITERII PENTRU DETERMINAREA CLASIFICĂRII

GRUPELOR DE ECHIPAMENTE ÎN CATEGORII

1. Echipamente grupa I

a) Categoria M1 cuprinde echipamente proiectate şi, dacă este necesar, echipate cu mijloace de protecţie speciale suplimentare pentru a putea să funcţioneze în conformitate cu parametrii operaţionali stabiliţi de către producător şi care să asigure un nivel foarte înalt de protecţie.

Echipamentele din această categorie sînt destinate pentru a fi utilizate în părţile subterane ale minelor ca şi în acele părţi ale instalaţiilor de suprafaţă ale acestor mine periclitate de grizu şi/sau pulberi combustibile.

Echipamentele din această categorie trebuie să rămînă funcţionale chiar şi în eventualitatea unor rare incidente care se referă la echipamente, cu o atmosferă explozivă prezentă şi sînt caracterizate prin mijloace de protecţie astfel încît:

în cazul defectării unui mijloc de protecţie, cel puţin un al doilea mijloc independent asigură nivelul de protecţie cerut;

nivelul de protecţie cerut este asigurat în cazul producerii a două defecte independente unul de altul.

Echipamentele din această categorie trebuie să fie conforme cu cerinţele suplimentare prevăzute la pct.2.0.1. al anexei nr.2. la prezenta Reglementare tehnică;

b) Categoria M2 cuprinde echipamente proiectate pentru a fi capabile să funcţioneze în conformitate cu parametrii funcţionali stabiliţi de producător şi să asigure un nivel înalt de protecţie.

Echipamentele din această categorie sînt destinate să fie utilizate în părţile subterane ale minelor ca şi în acele părţi ale instalaţiilor de suprafaţă ale acestor mine la care este probabilă periclitarea prin grizu şi/sau pulberi combustibile.

În caz de manifestare a unei atmosfere explozive alimentarea cu energie electrică a acestor echipamente este proiectată să se întrerupă.

Mijloacele de protecţie referitoare la echipamentele din această categorie asigura nivelul necesar de protecţie pe durata funcţionării normale şi, de asemenea, în cazul condiţiilor mai severe de funcţionare, în special acele rezultate de la manipularea severă şi condiţii schimbătoare de mediu ambiant.

Echipamentele din această categorie trebuie să fie conforme cu cerinţele suplimentare prevăzute la pct.2.0.2. al anexei nr.2 la prezenta Reglementare tehnică.

2. Echipamente grupa II

a) Categoria 1 cuprinde echipamente proiectate pentru a fi capabile să funcţioneze în conformitate cu parametrii funcţionali stabiliţi de producător şi să asigure un nivel foarte înalt de protecţie.

Echipamentele din această categorie sînt destinate pentru utilizare în mediile în care atmosferele explozive cauzate de amestecuri de aer şi gaze, vapori sau ceaţă sau amestecuri aer/pulberi sînt prezente continuu, pentru perioade lungi sau în mod frecvent.

Echipamentele din această categorie trebuie să asigure nivelul de protecţie cerut, chiar şi în cazul unor incidente rare referitoare la echipamente şi sînt caracterizate prin asemenea mijloace de protecţie încît:

în cazul defectării unui mijloc de protecţie, cel puţin un al doilea mijloc independent asigura nivelul de protecţie cerut; sau

nivelul de protecţie cerut este asigurat în cazul producerii a două defecte independente unul de altul.

Echipamentele din această categorie trebuie să fie conforme cu cerinţele suplimentare prevăzute la pct.2.0.1. al anexei nr.2 la prezenta Reglementare tehnică.

b) Categoria 2 cuprinde echipamente proiectate pentru a fi capabile să funcţioneze în conformitate cu parametrii funcţionali stabiliţi de producător şi să asigure un nivel înalt de protecţie.

Echipamentele din această categorie sînt destinate pentru a fi utilizate în medii în care sînt probabile să apară ocazional atmosfere explozive cauzate de gaze, vapori, ceaţă sau amestecuri de aer/pulberi.

Mijloacele de protecţie referitoare la echipamentele din această categorie asigură nivelul cerut de protecţie, chiar şi în cazul deranjamentelor care apar frecvent sau defecte la echipamente care trebuie luate în considerare în mod normal.

Echipamentele din această categorie trebuie să fie conforme cu cerinţele suplimentare prevăzute la pct.2.2. al anexei nr.2 la prezenta Reglementare tehnică.

c) Categoria 3 cuprinde echipamente proiectate astfel încît să fie capabile să funcţioneze în conformitate cu parametrii de funcţionare stabiliţi de producător şi să asigure un nivel normal de protecţie.

Echipamentele din această categorie sînt destinate pentru a fi utilizate în medii în care este improbabil să apară atmosfere explozive, cauzate de gaze, vapori, ceaţă sau amestecuri de aer/pulberi sau, dacă acestea apar, sînt probabile să apară rar şi numai pe o perioadă scurtă.

Echipamentele din această categorie asigură nivelul cerut de protecţie pe durata funcţionării normale.

Echipamentele din această categorie trebuie să fie conforme cu cerinţele suplimentare prevăzute la pct.2.3. al anexei nr.2 la prezenta Reglementare tehnică.

 Anexa nr.2

 la Reglementarea tehnică “Echipamente

 şi sisteme protectoare destinate utilizării

 în atmosfere potenţial explozive”

CERINŢE ESENŢIALE PENTRU SĂNĂTATE ŞI SECURITATE REFERITOARE

LA PROIECTAREA ŞI CONSTRUCŢIA ECHIPAMENTELOR ŞI SISTEMELOR

PROTECTOARE DESTINATE UTILIZĂRII ÎN ATMOSFERE

POTENŢIAL EXPLOZIVE

Generalităţi

Cunoştinţele tehnologice, care se pot schimba rapid, trebuie luate în considerare pe cît posibil şi trebuie utilizate imediat.

Pentru dispozitivele prevăzute la pct.2 al prezentei Reglementări tehnice cerinţele esenţiale trebuie să se aplice numai în măsura în care ele sînt necesare pentru securitatea, funcţionarea şi operarea sigură şi fiabilă a acestor dispozitive în raport cu riscurile de explozie.

1. Cerinţe comune pentru echipamente şi sisteme protectoare

1.0. Cerinţe generale

1.0.1. Principiile securităţii integrate la explozie

Echipamentele şi sistemele protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive trebuie să fie proiectate din punctul de vedere al securităţii integrate la explozie.

În acest sens, producătorul trebuie să ia măsuri:

de a preveni, dacă e posibil, formarea atmosferelor explozive care pot fi produse sau eliberate de înseşi echipamentele şi sistemele protectoare;

de a preveni aprinderea atmosferelor explozive, luînd în considerare natura fiecărei surse electrice şi neelectrice de aprindere;

în cazul în care totuşi s-ar putea produce o explozie, susceptibilă să pună în pericol direct sau indirect persoane şi, după caz, animale domestice sau bunuri, să o stopeze imediat şi/sau să limiteze zona afectată de flăcări şi presiuni produse de explozie, pînă la un nivel suficient de securitate.

1.0.2. Echipamentele şi sistemele protectoare trebuie să fie proiectate şi fabricate luînd în considerare eventualele defecte de funcţiune, pentru a se împiedica, pe cît este posibil, situaţiile periculoase.

Trebuie luată în considerare şi o eventuală utilizare greşită care poate fi anticipată în mod rezonabil.

1.0.3. Condiţii speciale de control şi întreţinere

Echipamentele şi sistemele protectoare supuse unor condiţii speciale de control şi întreţinere trebuie proiectate şi construite avînd în vedere asemenea condiţii.

1.0.4. Condiţii de mediu înconjurător

Echipamentele şi sistemele protectoare trebuie astfel proiectate şi fabricate încît să fie capabile să facă faţă la condiţiile prezente sau previzibile de mediu înconjurător.

1.0.5. Marcare

Toate echipamentele şi sistemele protectoare trebuie să fie marcate lizibil şi rezistent cu următoarele caracteristici minime:

numele şi adresa producătorului;

marca naţională de conformitate SM;

identificarea seriilor sau tipului;

numărul de serie, dacă e cazul;

anul de fabricaţie;

marcajul specific al protecţiei la explozie [Ex], urmat de simbolul grupei şi categoriei echipamentului;

pentru echipamente grupa II, litera “G” (privind atmosferele explozive cauzate de gaze, vapori sau ceaţă) şi/sau litera “D” (privind atmosferele explozive cauzate de pulberi).

În afară de aceasta, cînd este necesar, ele trebuie, de asemenea, marcate cu toate informaţiile indispensabile, pentru utilizarea lor în condiţii de securitate.

1.0.6. Instrucţiuni

a) Toate echipamentele şi sistemele protectoare trebuie să fie însoţite de instrucţiuni, care să conţină cel puţin următoarele detalii:

o reexpunere a indicaţiilor prevăzute pentru marcaj, cu excepţia numărului de serie (a se vedea pct.1.0.5.), completată eventual de indicaţii suplimentare care să faciliteze întreţinerea (de exemplu, adresa importatorului, reparatorului etc.);

instrucţiuni pentru a efectua fără riscuri:

punerea în funcţiune;

utilizarea;

asamblarea si dezasamblarea;

mentenanţa ( întreţinere şi depanaj);

instalarea;

reglarea;

atunci cînd este necesar, indicarea zonelor periculoase, situate în faţa dispozitivelor de descărcare a presiunii;

atunci cînd este necesar, instrucţiuni de pregătire;

indicaţii necesare care permit să se stabilească în cunoştinţă de cauză, dacă un echipament dintr-o categorie indicată sau un sistem protector poate fi utilizat fără pericol în atmosferă explozivă în condiţiile de funcţionare prevăzute;

parametrii electrici şi de presiune, temperaturile maxime de suprafaţă şi alte valori limită;

condiţii particulare de utilizare, atunci cînd este necesar, inclusiv indicaţii cu privire la greşelile în utilizare, care pot să apară după cum arată experienţa;

caracteristicile esenţiale ale uneltelor care pot fi montate la echipamente sau sisteme protectoare, atunci cînd este necesar;

b) Instrucţiunile trebuie redactate de către producător sau reprezentantul său autorizat.

La punerea în funcţiune, toate echipamentele şi sistemele protectoare trebuie să fie însoţite de o traducere a instrucţiunilor în limba sau limbile oficiale a(ale) ţării în care urmează să fie folosit echipamentul şi sistemul protector, precum şi de instrucţiunile în limba originală.

Această traducere trebuie să fie făcută de care producător sau reprezentantul său autorizat sau de persoana care plasează pe piaţă echipamentul sau sistemul protector în zona lingvistică respectivă.

Instrucţiunile de întreţinere destinate a fi utilizate de către personalul de specialitate angajat de producător sau reprezentantul său autorizat pot fi redactate într-o singură limbă, înţeleasă de către acest personal.

c) Instrucţiunile trebuie să conţină desenele şi schemele necesare pentru punerea în funcţiune, întreţinerea, inspecţia, verificarea funcţionării corecte şi, unde e cazul, repararea echipamentului sau sistemului protector, împreună cu toate instrucţiunile utile, în special cu privire la securitate.

d) Toată documentaţia care descrie echipamentul sau sistemul protector nu trebuie să contrazică instrucţiunile cu privire la aspectele de securitate.

1.1. Alegerea materialelor

1.1.1. Materialele utilizate pentru construcţia echipamentelor şi sistemelor protectoare nu trebuie să declanşeze o explozie, luînd în considerare solicitările funcţionale previzibile.

1.1.2. În limitele condiţiilor de funcţionare stabilite de către producător, nu trebuie să fie posibil să se producă reacţii între materialele utilizate şi constituenţii atmosferei potenţial explozive, care ar putea deprecia protecţia la explozie.

1.1.3. Materialele trebuie să fie astfel selectate încît schimbările prognozabile ale caracteristicilor şi compatibilităţii lor în combinaţie cu alte materiale să nu conducă la o reducere a protecţiei asigurate; în special, trebuie avute în vedere rezistenţa la coroziune, rezistenţa la uzură, conductibilitatea electrică, rezistenţa la şocuri, îmbătrînirea şi efectele variaţiilor de temperatură.

1.2. Proiectare şi construcţie

1.2.1. Echipamentele şi sistemele protectoare trebuie să fie proiectate şi fabricate luîndu-se în considerare cunoştinţele tehnologice în materia de protecţie la explozie, astfel încît ele să poată fi folosite în condiţii de securitate pe toată durata previzibilă de viaţă.

1.2.2. Componentele destinate a fi încorporate în/sau utilizate ca înlocuitoare în echipamente şi sisteme protectoare trebuie astfel proiectate şi construite încît să funcţioneze în condiţii de securitate pentru scopul lor destinat al protecţiei la explozie, atunci cînd sînt instalate în conformitate cu instrucţiunile producătorului.

1.2.3. Structuri închise şi prevenirea defectelor de etanşeitate

Echipamentele care pot degaja gaze sau pulberi inflamabile trebuie să folosească, pe cît este posibil, numai structuri închise.

Dacă echipamentul conţine deschizături sau îmbinări neetanşe, acestea trebuie să fie, pe cît este posibil, astfel proiectate încît gazele sau pulberile degajate să nu poată genera atmosfere explozive în afara echipamentului.

Orificiile, prin care sînt introduse sau extrase materiale, trebuie, pe cît este posibil, să fie astfel proiectate şi echipate încît să se limiteze emisiile de materiale inflamabile pe durata umplerii sau golirii.

1.2.4. Depunerile de pulberi

Echipamentele şi sistemele protectoare destinate a fi utilizate în zone prăfuite trebuie să fie astfel proiectate încît pulberile depuse pe suprafaţa lor să nu se aprindă.

De regulă, depunerile de pulberi trebuie limitate, pe cît este posibil. Echipamentele şi sistemele protectoare trebuie să poată fi curăţate uşor.

Temperaturile de suprafaţă ale părţilor echipamentelor trebuie să fie mult sub temperatura de incandescenţă a pulberilor depozitate.

Trebuie luată în considerare grosimea pulberilor depozitate şi, dacă este cazul, trebuie luate măsuri de limitare a temperaturii, pentru a se preveni o acumulare de căldură.

1.2.5. Mijloace suplimentare de protecţie

Echipamentele şi sistemele protectoare care pot fi expuse la anumite tipuri de tensiuni exterioare trebuie să fie echipate, dacă este necesar, cu mijloace suplimentare de protecţie.

Echipamentele trebuie să reziste la tensiunile aplicate, fără ca protecţia la explozie să fie diminuată.

1.2.6. Deschidere în condiţii de securitate

Dacă echipamentele şi sistemele protectoare sînt într-o incintă sau într-un container închis care face parte din însăşi protecţia la explozie, acestea nu trebuie să poată fi deschise decît numai cu o unealtă specială sau prin măsuri de protecţie adecvate.

1.2.7. Protecţia împotriva altor pericole

Echipamentele şi sistemele protectoare trebuie astfel proiectate şi fabricate încît:

a) să se evite rănirea sau altă vătămare care ar putea fi cauzată prin contact direct sau indirect;

b) temperatura de suprafaţă a părţilor accesibile sau radiaţiile care pot cauza un pericol să nu se producă;

c) să se elimine pericolele neelectrice care au fost revelate prin experienţă;

d) condiţiile previzibile de suprasarcină nu conduc la situaţii periculoase.

Dacă pentru echipamente şi sisteme protectoare riscurile la care se face referire în prezentul punct sînt în întregime sau parţial acoperite de alte reglementări în vigoare, prezenta Reglementare tehnică nu trebuie să se aplice sau trebuie să înceteze să fie aplicată în cazul unor asemenea echipamente şi sisteme protectoare şi a unor asemenea riscuri din domeniul de aplicare a acelor reglementări specifice.

1.2.8. Suprasarcina echipamentelor

Trebuie prevenită suprasarcina periculoasă a echipamentelor prin intermediul dispozitivelor integrate de măsurare, comandă şi reglare din faza de proiectare, în special, prin intermediul limitatoarelor de supracurent, limitatoarelor de temperatură, întrerupătoarelor de presiune diferenţială, debitmetrelor, releelor de timp, tahometrelor şi/sau dispozitivelor de supraveghere de acelaşi gen.

1.2.9. Sisteme de capsulare antideflagrantă

Dacă părţile care pot aprinde o atmosferă explozivă sînt plasate într-o incintă, trebuie luate măsuri să se asigure că capsula rezistă la presiunea dezvoltată pe durata unei explozii interioare a unui amestec exploziv şi previne transmiterea exploziei la atmosfera explozivă care înconjoară capsularea.

1.3. Surse potenţiale de aprindere

1.3.1. Pericole generate de diferite surse de aprindere

Nu trebuie să apară surse potenţiale de aprindere cum ar fi scîntei, flăcări, arcuri electrice, temperaturi înalte de suprafaţă, energie acustică, radiaţii optice, unde electromagnetice ori alte surse.

1.3.2. Pericole generate de electricitatea statică

Trebuie prevenite prin măsuri corespunzătoare sarcinile electrostatice capabile să conducă la descărcări periculoase.

1.3.3. Pericole generate de curenţi electrici de dispersie şi de scurgere

Trebuie preveniţi curenţii electrici de dispersie şi de scurgere în părţile conductive ale echipamentelor care pot conduce, de exemplu, la apariţia unei coroziuni periculoase, supraîncălzirea suprafeţelor sau scîntei capabile să provoace o aprindere.

1.3.4. Pericole generate de supraîncălzire

Trebuie prevenită, cît mai mult posibil, în faza de proiectare, supraîncălzirea cauzată de frecare sau impact care se poate produce, de exemplu, între materiale şi părţi în contact unele cu altele în timp ce se rotesc sau prin intruzia unor corpuri străine.

1.3.5. Pericole generate de echilibrări de presiune

Echipamentele şi sistemele protectoare trebuie proiectate astfel, ca echilibrările de presiune condiţionate de către dispozitivele integrate de măsurare, control şi reglare să nu genereze unde de şoc sau compresiuni care să poată cauza aprinderea.

1.4. Pericole condiţionate de influenţa perturbaţiilor exterioare

1.4.1. Echipamentele şi sistemele protectoare trebuie proiectate şi construite astfel încît să-şi poată îndeplini funcţia lor destinată în deplină securitate chiar şi în condiţii ale mediului ambiant schimbătoare şi în prezenţa unor tensiuni exterioare, umidităţii, vibraţiilor, contaminării şi altor efecte exterioare, luînd în considerare limitele condiţiilor de funcţionare stabilite de producător.

1.4.2. Părţile echipamentelor utilizate trebuie să fie corespunzătoare solicitărilor mecanice şi termice destinate şi trebuie să fie capabile să reziste la acţiunea substanţelor agresive existente sau previzibile.

1.5. Cerinţe referitoare la dispozitivele legate de securitate

1.5.1. Dispozitivele de securitate trebuie să funcţioneze independent de orice dispozitive de măsurare şi/sau de control cerute pentru funcţionare.

Pe cît este posibil, defecţiunea unui dispozitiv de securitate trebuie detectata suficient de rapid, prin mijloace tehnice corespunzătoare, pentru a se asigura că probabilitatea producerii unor situaţii periculoase să fie foarte mică.

De regulă, trebuie aplicat principiul “sigur contra defectării” (fail-safe).

De regulă, comutările de securitate trebuie să acţioneze direct dispozitivele de control relevante fără să fie substituite prin software.

1.5.2. În cazul defectării unui dispozitiv de securitate, echipamentele şi/sau sistemele protectoare trebuie, pe cît este posibil, să fie puse în stare de securitate.

1.5.3. Sistemele de oprire, în caz de urgenţă, ale dispozitivelor de securitate trebuie, pe cît este posibil, să fie dotate cu dispozitive de blocare a repornirii. O nouă comandă de pornire poate fi aplicată unei funcţionări normale numai după readucerea intenţionată la zero a dispozitivelor de blocare împotriva repornirii.

1.5.4. Dispozitive de afişaj şi control

Atunci cînd se utilizează dispozitive de afişaj şi control, ele trebuie să fie proiectate în conformitate cu principiile ergonomice, pentru a se obţine cel mai înalt nivel posibil de securitate în funcţionare în ceea ce priveşte riscul de explozie.

1.5.5. Cerinţe privind dispozitivele cu funcţie de măsurare destinate protecţiei împotriva exploziilor.

În măsura în care ele se referă la echipamentele utilizate în atmosfere explozive, dispozitivele cu funcţie de măsurare trebuie astfel proiectate şi fabricate încît să facă faţă cerinţelor de funcţionare previzibile şi condiţiilor speciale de utilizare.

1.5.6. Atunci cînd este necesar, precizia citirii şi funcţionarea dispozitivelor cu funcţie de măsurare trebuie să poată fi controlată.

1.5.7. Proiectarea dispozitivelor cu funcţie de măsurare trebuie să încorporeze un factor de securitate care să asigure că pragul de alarmă se află suficient de departe în afara limitelor de explozie şi/sau aprindere a atmosferei care trebuie analizată, ţinînd cont, în special, de condiţiile de funcţionare ale instalaţiilor şi devierile posibile ale sistemului de măsurare.

1.5.8. Riscurile generate de software

La proiectarea echipamentelor, sistemelor protectoare şi dispozitivelor de securitate, controlate de software trebuie să se aibă în vedere, în special, riscurile provenite de la defectele din program.

1.6. Integrarea cerinţelor de siguranţă ale sistemului.

1.6.1. Echipamentele şi sistemele protectoare încorporate în procesele automate care deviază de la condiţiile de funcţionare prevăzute trebuie să poată fi decuplate manual cu condiţia ca aceasta să nu compromită condiţiile de securitate.

1.6.2. Atunci cînd se acţionează sistemul de închidere şi de urgenţă, energia acumulată trebuie dispersată cît se poate de rapid sau izolată, astfel încît să nu mai constituie o sursă de pericol.

Aceasta nu se referă la energia stocată electrochimic.

1.6.3. Riscuri generate de întreruperi de energie

Echipamentele şi sistemele protectoare în care o întrerupere de energie poate antrena propagarea unor pericole suplimentare trebuie să poată fi menţinute într-o stare sigură de funcţionare, independent de restul instalaţiei.

1.6.4. Pericole generate de conexiuni

Echipamentele şi sistemele protectoare trebuie să fie dotate cu intrări adecvate de cabluri şi tuburi.

În cazul în care echipamentele şi sistemele protectoare sînt destinate să fie utilizate în combinaţie cu alte echipamente şi sisteme protectoare, interfaţa trebuie să fie sigură.

1.6.5. Plasarea dispozitivelor de avertizare ca părţi ale echipamentelor

În cazul în care echipamentele sau sistemele protectoare încorporează dispozitive de detectare sau alarmă pentru supravegherea apariţiei atmosferelor explozive, trebuie furnizate instrucţiunile necesare pentru amplasarea lor în locurile cele mai adecvate.

2. Cerinţe suplimentare referitoare la echipamente

2.0. Cerinţe aplicabile echipamentelor, grupa I

2.0.1. Cerinţe aplicabile echipamentelor categoria M1, grupa I

2.0.1.1. Echipamentele trebuie proiectate şi fabricate astfel încît sursele de aprindere să nu devină active nici chiar în cazul rarelor incidente legate de echipamente.

Echipamentele trebuie să fie echipate cu mijloace de protecţie astfel încît:

în cazul cedării unui mijloc de protecţie, cel puţin un al doilea mijloc independent să asigure nivelul necesar de protecţie;

în cazul producerii a două căderi independente una de alta, nivelul necesar de protecţie să rămînă asigurat.

Dacă este necesar, aceste echipamente trebuie să fie echipate cu sisteme suplimentare de blocare adecvate.

Ele trebuie să rămînă funcţionale în atmosfere explozive.

2.0.1.2. Dacă este necesar, echipamentele trebuie astfel construite încît pulberile să nu poată pătrunde în ele.

2.0.1.3. Temperaturile de suprafaţă ale părţilor de echipamente trebuie să fie ţinute mult sub temperatura de aprindere a amestecurilor aer/pulberi previzibile, pentru a se preveni aprinderea pulberilor în suspensie.

2.0.1.4. Echipamentele trebuie să fie proiectate, astfel încît deschiderea părţilor de echipamente care pot fi surse de aprindere să fie posibilă numai în absenţa energiei sau în condiţii de securitate intrinsecă. Dacă nu e posibilă inactivarea echipamentului, producătorul trebuie să ataşeze o etichetă de avertizare pe părţile care se deschid ale echipamentului.

Dacă este necesar, echipamentul trebuie să fie dotat suplimentar cu sisteme de blocare adecvate.

2.0.2. Cerinţe aplicabile echipamentelor categoria M 2, grupa I

2.0.2.1. Echipamentele trebuie să fie echipate cu mijloace de protecţie care să asigure că sursele de aprindere nu pot să devină active pe durata funcţionării normale, chiar şin condiţii de funcţionare mai severe, în special cele generate de manipularea severă şi în condiţii schimbătoare ale mediului ambiant.

Atunci cînd apar atmosfere explozive, alimentarea cu energie a acestor echipamente trebuie să fie întreruptă.

2.0.2.2. Echipamentele trebuie proiectate astfel încît deschiderea părţilor de echipamente care pot fi surse de aprindere să fie posibilă numai în absenţa energiei sau prin intermediul sistemelor de blocare adecvate. Dacă nu este posibilă inactivarea echipamentului, producătorul trebuie să ataşeze o etichetă de avertizare pe părţile care se deschid ale echipamentelor.

2.0.2.3. În privinţa măsurilor de protecţie contra exploziilor condiţionate de prezenţa pulberilor, trebuie respectate cerinţele care corespund categoriei M 1.

2.1. Cerinţe aplicabile echipamentelor categoria 1, grupa II

2.1.1. Atmosfere explozive cauzate de gaze, vapori sau ceaţă

2.1.1.1. Echipamentele trebuie proiectate şi fabricate astfel încît sursele de aprindere să nu devină active, nici chiar în cazul rarelor incidente legate de echipamente.

Ele trebuie să fie echipate cu mijloace de protecţie, astfel încît:

în cazul cedării unui mijloc de protecţie, cel puţin un al doilea mijloc independent să asigure nivelul necesar de protecţie,

să asigure nivelul necesar de protecţie în cazul apariţiei a două defecte apărute independent unul de altul.

2.1.1.2. Pentru echipamente cu suprafeţe care se pot încălzi trebuie să se ia măsuri care să asigure ca temperaturile de suprafaţă maxime indicate să nu fie depăşite nici chiar în cele mai nefavorabile împrejurări.

Trebuie, de asemenea, luate în considerare creşterile de temperatură cauzate de acumulări de căldură şi reacţii chimice.

2.1.1.3. Echipamentele trebuie să fie proiectate astfel încît deschiderea părţilor de echipamente care pot fi surse de aprindere să fie posibilă numai în absenţa energiei sau în condiţii de securitate intrinsecă. Dacă nu e posibilă inactivarea echipamentului, producătorul trebuie să ataşeze o etichetă de avertizare pe părţile care se deschid ale echipamentului.

Dacă este necesar, echipamentele trebuie să fie dotate suplimentar cu sisteme de blocare adecvate.

2.1.2. Atmosfere explozive cauzate de amestecuri de aer/pulberi

2.1.2.1. Echipamentele trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît să nu se producă aprinderea amestecului de aer/pulberi nici în cazul unor incidente rare legate de echipamente.

Ele trebuie să fie echipate cu mijloace de protecţie astfel încît:

în cazul defectării unui mijloc de protecţie, cel puţin un al doilea mijloc independent să asigure nivelul de protecţie prevăzut,

să asigure nivelul de protecţie prevăzut în cazul în care se produc două defecte independent unul de celalalt.

2.1.2.2. Dacă este necesar, echipamentele trebuie să fie astfel proiectate încît pulberile să poată intra sau ieşi din echipamente numai prin locurile destinate special.

Intrările de cablu şi piesele de racordare trebuie, de asemenea, să satisfacă această cerinţă.

2.1.2.3. Temperaturile de suprafaţă ale părţilor de echipamente trebuie să fie mult sub temperatura de aprindere a amestecurilor de aer/pulberi previzibilă.

2.1.2.4. În ceea ce priveşte deschiderea părţilor de echipamente în condiţii de securitate, se aplică cerinţele pct.2.1.1.3.

2.2. Cerinţe aplicabile echipamentelor categoria 2, grupa II

2.2.1. Atmosfere explozive cauzate de gaze, vapori sau ceaţă

2.2.1.1. Echipamentele trebuie să fie astfel proiectate şi fabricate încît să evite sursele de aprindere chiar şi în cazul unor deranjamente frecvente sau unor defecte de funcţionare, care, în mod normal, trebuie luate în considerare.

2.2.1.2. Părţile de echipamente trebuie proiectate şi construite astfel încît temperaturile lor de suprafaţă indicate să nu fie depăşite nici chiar în cazul riscurilor care apar din situaţii anormale, anticipate de producător.

2.2.1.3. Echipamentele trebuie proiectate astfel încît deschiderea părţilor de echipamente care pot fi surse de aprindere să fie posibilă numai în absenţa energiei sau prin intermediul sistemelor de blocare adecvate. Dacă nu este posibilă inactivarea echipamentului, producătorul trebuie să ataşeze o etichetă de avertizare pe părţile care se deschid ale echipamentelor.

2.2.2. Atmosfere explozive cauzate de amestecuri de aer/pulberi

2.2.2.1. Echipamentele trebuie proiectate şi fabricate astfel încît să se prevină aprinderea amestecurilor aer/pulberi, chiar şi în cazul deranjamentelor care se produc frecvent sau defecţiunilor de funcţionare a echipamentelor care trebuie luate în considerare în mod normal.

2.2.2.2. În ceea ce priveşte temperaturile de suprafaţă, se aplică cerinţele pct.2.1.2.3.

2.2.2.3. În ceea ce priveşte protecţia de pulberi, se aplică cerinţele pct.2.1.2.2.

2.2.2.4. În ceea ce priveşte deschiderea părţilor de echipamente în condiţii de securitate, se aplică cerinţele pct.2.2.1.3.

2.3. Cerinţe aplicate echipamentelor categoria 3, grupa II

2.3.1. Atmosfere explozive cauzate de gaze, vapori sau ceaţă

2.3.1.1. Echipamentele trebuie proiectate şi construite astfel încît să prevină sursele de aprindere previzibile care pot apare la funcţionarea normală.

2.3.1.2. Temperaturile de suprafaţă nu trebuie să depăşească temperaturile maxime de suprafaţă stabilite în condiţiile de funcţionare prevăzute. Se pot admite temperaturi mai mari doar în cazuri excepţionale, numai dacă producătorul adoptă măsuri protectoare suplimentare.

2.3.2. Atmosfere explozive cauzate de amestecuri de aer/pulberi

2.3.2.1. Echipamentele trebuie proiectate şi fabricate astfel încît amestecurile de aer/pulberi să nu poată fi aprinse de sursele de aprindere previzibile care pot exista în condiţii normale de funcţionare.

2.3.2.2. În ceea ce priveşte temperaturile de suprafaţă se aplică cerinţele pct.2.1.2.3.

2.3.2.3. Echipamentele, inclusiv intrările de cablu şi piesele de racordare, trebuie să fie astfel construite încît, luînd în considerare dimensiunile particulelor, pulberile să nu poată dezvolta amestecuri explozive aer/pulberi şi nici să formeze acumulări periculoase în interiorul echipamentelor.

3. Cerinţe suplimentare privind sistemele  protectoare

3.0. Cerinţe generale

3.0.1. Sistemele protectoare trebuie astfel dimensionate încît să se reducă efectele unei explozii la un nivel suficient de securitate.

3.0.2. Sistemele protectoare trebuie proiectate astfel încît să poată fi amplasate în modul care să împiedice ca exploziile să se răspîndească prin reacţii în lanţ sau prin jeturi periculoase şi exploziile incipiente să nu devină detonante.

3.0.3. În cazul întreruperii alimentării cu energie, sistemele protectoare trebuie să-şi menţină capacitatea de a funcţiona pe o perioadă suficientă, pentru a se evita o situaţie periculoasă.

3.0.4. Sistemele de protecţie nu trebuie să se defecteze în urma unei interferenţe din exterior.

3.1. Concepere şi proiectare

3.1.1. Caracteristicile materialelor

În ceea ce priveşte caracteristicile materialelor, presiunea şi temperatura maximă care trebuie luate în considerare în faza de concepere sînt presiunea anticipată pe durata unei explozii care apare în condiţii de funcţionare extreme şi efectul de încălzire anticipat al flăcării.

3.1.2. Sistemele protectoare proiectate astfel încît să reziste la explozii sau să conţină explozii trebuie să fie capabile să reziste la unda de şoc produsă fără pierderea integrităţii sistemului.

3.1.3. Accesoriile racordate la sistemele protectoare trebuie să fie capabile să reziste la presiunea maximă anticipată a exploziei fără a-şi pierde capacitatea de a funcţiona.

3.1.4. La conceperea şi proiectarea sistemelor protectoare trebuie luate în considerare reacţiile cauzate de presiune în echipamentele periferice şi în conductele de lucru conectate.

3.1.5. Sisteme de descărcare

Dacă există probabilitatea ca solicitările exercitate asupra sistemelor protectoare să depăşească rezistenţa lor structurală, trebuie prevăzute în proiect dispozitive adecvate de descărcare fără pericol pentru persoanele aflate în proximitate.

3.1.6. Sisteme de suprimare a exploziei

Sistemele de suprimare a exploziilor trebuie concepute şi proiectate astfel încît, în caz de incident, să reacţioneze la o explozie incipientă pe cît este posibil în cel mai rapid mod, iar contra acţiunea lor trebuie să fie cu efect optim, ţinînd cont de creşterea maximă a presiunii şi de presiunea maximă a exploziei.

3.1.7. Sisteme de decuplare

Sistemele de decuplare destinate deconectării echipamentelor specifice cît se poate de rapid în cazul exploziilor incipiente prin intermediul unor dispozitive adecvate, trebuie astfel concepute şi proiectate încît să rămînă protejate împotriva transmiterii aprinderii interne şi să-si păstreze rezistenţa mecanică în condiţii de funcţionare.

3.1.8. Sistemele protectoare trebuie să poată să fie integrate într-un circuit cu un prag de alarmă adecvat astfel încît, dacă este necesar, să se înceteze alimentarea şi ieşirea produsului şi să se deconecteze acele părţi de echipamente, care nu mai pot funcţiona în condiţii de securitate.

Anexa nr.3

la Reglementarea tehnică “Echipamente

şi sisteme protectoare destinate utilizării

în atmosfere potenţial explozive”

EXAMINAREA DE TIP

(MODULUL B)

1. Acest modul descrie etapele procedurii prin intermediul căreia un organism de certificare desemnat constată şi atestă faptul că un exemplar reprezentativ al produsului în cauză respectă prevederile din prezenta Reglementare tehnică.

2. Cererea pentru efectuarea examinării de tip se înaintează de către producător sau de către reprezentantul său unui organism de certificare desemnat.

3. Cererea de examinare de tip trebuie să includă următoarele:

a) denumirea şi sediul producătorului sau denumirea şi sediul reprezentantului său, dacă cererea este înaintată de către acesta din urmă;

b) documentaţia tehnică prevăzută la pct.6 din prezenta anexă;

c) declaraţia potrivit căreia aceeaşi cerere nu a mai fost înaintată nici unui alt organism de certificare.

Termenul de examinare a cererii şi a materialelor prezentate nu va depăşi 10 zile.

4. Solicitantul pune la dispoziţia organismului de certificare un exemplar reprezentativ al produsului respectiv (în continuare – tip). Organismul poate solicita şi alte exemplare, dacă acestea sînt necesare pentru realizarea programului de încercări.

5. Un tip de produs poate cuprinde mai multe variante ale produsului respectiv, cu condiţia ca diferenţa dintre variante să nu afecteze nivelul de siguranţă şi celelalte cerinţe referitoare la performanţele produsului.

6. Documentaţia tehnică trebuie să permită evaluarea conformităţii produsului cu cerinţele esenţiale din prezenta Reglementare tehnică, să cuprindă informaţii privind proiectarea, producerea şi exploatarea produsului şi să conţină:

a) descrierea generală a produsului;

b) desene de execuţie, planuri de producţie şi scheme ale componentelor, subansamblurilor, circuitelor;

c) descrieri şi explicaţii necesare pentru înţelegerea desenelor şi schemelor menţionate mai sus şi a modului de exploatare a produsului;

d) lista standardelor conexe ce conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale, aplicate integral sau parţial, precum şi descrieri ale soluţiilor adoptate pentru îndeplinirea cerinţelor esenţiale din prezenta Reglementare tehnică, în cazul în care nu s-au aplicat aceste standarde;

e) rezultate ale calculelor de proiectare şi ale verificărilor efectuate;

f) rapoarte de încercări eliberate de laboratoarele de încercări.

7. Organismul de certificare are următoarele obligaţii:

a) să examineze documentaţia tehnică, să verifice dacă tipul de produs a fost fabricat în conformitate cu documentaţia tehnică şi să identifice elementele care au fost proiectate conform prevederilor din standardele conexe ce conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale din prezenta Reglementare tehnică, precum şi componentele care au fost proiectate fără a ţine cont de prevederile standardelor respective;

b) să efectueze sau să solicite efectuarea examinărilor corespunzătoare şi încercărilor necesare, pentru a verifica dacă soluţiile adoptate de producător respectă cerinţele esenţiale din prezenta Reglementare tehnică, în cazul în care nu s-au aplicat standardele conexe ce conferă prezumţia de conformitate a produsului respectiv cu cerinţele esenţiale stabilite;

c) să efectueze sau să solicite efectuarea examinărilor corespunzătoare şi încercărilor necesare pentru a verifica dacă standardele conexe au fost într-adevăr aplicate, în cazul în care producătorul a optat pentru aplicarea standardelor conexe ce conferă prezumţia de conformitate a produsului cu cerinţele esenţiale respective;

d) să convină cu solicitantul asupra locului şi timpului cînd vor fi efectuate examinările şi încercările necesare.

8. Dacă tipul de produs respectă prevederile prezentei Reglementări tehnice, organismul desemnat eliberează solicitantului, în termen ce nu va depăşi 30 de zile, un certificat de examinare de tip.

9. Certificatul de examinare de tip trebuie să conţină:

a) denumirea şi sediul producătorului;

b) concluziile examinării;

c) condiţiile pentru valabilitatea acestuia;

d) datele necesare pentru identificarea tipului de produs aprobat;

e) perioada de valabilitate a certificatului.

10. La certificatul de examinare de tip se anexează o listă care cuprinde elementele din documentaţia tehnică, semnificative pentru evaluarea conformităţii produsului, iar o copie de pe acestea o păstrează organismul de certificare desemnat.

11. În cazul în care se refuză certificarea unui tip de produs, organismul de certificare desemnat trebuie să prezinte în scris solicitantului refuzul argumentat, în termen ce nu va depăşi 15 zile.

12. Solicitantul, în termen ce nu va depăşi 5 zile, trebuie să informeze organismul de certificare desemnat, care deţine documentaţia tehnică referitoare la certificatul de examinare de tip, asupra tuturor modificărilor produsului certificat. Dacă aceste modificări afectează conformitatea cu cerinţele esenţiale din prezenta Reglementare tehnică sau condiţiile prevăzute pentru utilizarea produsului, acesta va fi supus unei certificări suplimentare, care se efectuează sub forma unei completări la certificatul iniţial de examinare de tip, în termen ce nu va depăşi 15 zile.

13. Fiecare organism de certificare desemnat trebuie să transmită Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii, pentru evidenţă, copii de pe certificatele de examinare de tip, precum şi de pe anexele şi/sau completările acestora, în termen de pînă la 10 zile de la data emiterii lor.

14. Producătorul sau reprezentantul său păstrează împreună cu documentaţia tehnică copiile de pe certificatele de examinare de tip eliberate şi de pe completările acestora o perioadă de minimum 10 ani de la data fabricării ultimului produs.

15. În situaţia în care nici producătorul şi nici reprezentantul său nu au sediu în Republica Moldova, obligaţia de a deţine şi de a pune la dispoziţia organelor de supraveghere şi control, la solicitare, documentaţia tehnică revine importatorului.

Anexa nr.4

la Reglementarea tehnică “Echipamente

şi sisteme protectoare destinate utilizării

în atmosfere potenţial explozive”

ASIGURAREA CALITĂŢII PROCESULUI DE PRODUCERE

(MODULUL D)

1. Prezentul modul descrie etapele prin care producătorul care îndeplineşte obligaţiile prevăzute în acest modul asigură şi declară, pe propria răspundere, că produsele respective sînt conforme cu tipul de produs, după cum se menţionează în certificatul de examinare de tip, şi îndeplinesc cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

2. Producătorul trebuie să aplice un sistem de management al calităţii certificat conform cerinţelor standardului internaţional ISO 9001 (în continuare – sistem al calităţii) pentru producerea şi încercarea produsului finit, conform prevederilor prezentului modul. Sistemul calităţii certificat prevăzut de prezentul modul este supus evaluării periodice sub răspunderea organismului de certificare a sistemelor calităţii desemnat.

Standardul internaţional ISO 9001 este accesibil în Fondul naţional de documente normative de standardizare, gestionat de către Organismul Naţional de Standardizare.

3. Sistemul calităţii

3.1. Producătorul solicită organismului de certificare a sistemelor calităţii desemnat evaluarea sistemului calităţii pentru echipamentele în cauză.

Cererea pentru evaluarea sistemului calităţii trebuie să conţină:

a) toate informaţiile necesare pentru categoria respectivă de produse;

b) documentaţia privind sistemul calităţii;

c) documentaţia tehnică aferentă tipului de produs aprobat şi un exemplar al certificatului de examinare de tip.

Termenul de examinare a cererii şi a materialelor prezentate nu va depăşi 10 zile.

3.2. Sistemul calităţii trebuie să asigure conformitatea produselor cu tipul de produs, după cum se specifică în certificatul de examinare de tip, şi cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică.

3.3. Toate elementele, cerinţele şi deciziile adoptate de producător sînt inserate într-un dosar sub formă de măsuri, proceduri şi instrucţiuni scrise. Documentaţia privind sistemul calităţii trebuie să asigure o interpretare univocă a programelor, planurilor şi înregistrărilor privind calitatea.

3.4. Documentaţia aferentă sistemului calităţii va include următoarele aspecte:

a) scopurile legate de calitate şi structura organizatorică a agentului economic, responsabilităţile şi atribuţiile conducerii acestuia referitor la calitatea produselor;

b) informaţia despre procesul de producţie, metodele de control şi asigurare a calităţii, precum şi despre procesele şi măsurile sistematice ce vor fi întreprinse;

c) încercările care se vor efectua înainte, în timpul şi după finalizarea procesului de producţie, precum şi frecvenţa lor;

d) înregistrările rezultatelor ce ţin de calitate: rapoartele de încercări, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind calificarea personalului implicat;

e) mijloacele de verificare permanentă a nivelului calităţii produsului, precum şi de funcţionare eficientă a sistemului calităţii.

3.5. Organismul de certificare a sistemelor calităţii evaluează sistemul calităţii pentru a stabili dacă acesta întruneşte cerinţele menţionate la pct.3.2. din prezenta anexă. Aceasta presupune conformitatea cu cerinţele standardului internaţional ISO 9001, adaptat pentru produsele la care se aplică.

3.6. Membrii echipei de evaluare trebuie să fie specialişti cu experienţă în evaluarea procesului tehnologic de fabricare a produsului în cauză. Procedura include o evaluare la locul unde se fabrică produsul respectiv.

3.7. Organismul de certificare a sistemelor calităţii ia o decizie în privinţa corespunderii sistemului calităţii cu cerinţele standardului menţionat la pct.3.5. din prezenta anexă şi aduce la cunoştinţa producătorului decizia sa în termen ce nu va depăşi 15 zile. Comunicarea va conţine concluziile examinării şi decizia motivată privind certificarea sau refuzul de certificare a sistemului calităţii, sub răspunderea organismului respectiv în ceea ce priveşte veridicitatea deciziei adoptate.

3.8. Producătorul se angajează să îndeplinească obligaţiile aferente sistemului calităţii, după cum a fost certificat, şi să menţină în permanenţă acest sistem la un nivel adecvat şi eficient.

3.9. Producătorul sau reprezentantul său, în termen ce nu va depăşi 15 zile, informează organismul de certificare a sistemelor calităţii, care a certificat sistemul calităţii, asupra oricărei intenţii de actualizare sau modificare a acestui sistem.

3.10. Organismul de certificare a sistemelor calităţii evaluează modificările propuse şi decide dacă sistemul calităţii modificat satisface în continuare cerinţele prevăzute la pct.3.2. din prezenta anexă sau dacă este necesară o reevaluare a acestui sistem.

3.11. Organismul de certificare a sistemelor calităţii va aduce la cunoştinţa producătorului decizia sa în termen ce nu va depăşi 15 zile. Comunicarea va conţine concluziile examinării şi decizia motivată privind evaluarea sistemului calităţii.

4. Evaluarea periodică a sistemului calităţii sub răspunderea organismului de certificare a sistemelor calităţii desemnat

4.1. Scopul evaluării periodice a sistemului calităţii rezidă în asigurarea îndeplinirii corecte de către producător a obligaţiilor aferente sistemului calităţii, după cum a fost certificat.

4.2. Producătorul trebuie să permită accesul reprezentanţilor organismului de certificare a sistemelor calităţii, pentru efectuarea evaluărilor în încăperile de producţie, încercarea şi depozitarea produselor, punînd la dispoziţia acestor reprezentanţi următoarele informaţii necesare:

a) documentaţia aferentă sistemului calităţii;

b) înregistrările rezultatelor privind calitatea: rapoartele de încercări, rezultatele etalonărilor, rapoartele referitoare la nivelul de calificare al personalului implicat etc.

4.3. Organismul de certificare a sistemelor calităţii efectuează evaluări periodice, pentru a se asigura că producătorul menţine în stare adecvată sistemul calităţii. Organismul de certificare a sistemelor calităţii eliberează producătorului, în termen ce nu va depăşi 15 zile, un raport de evaluare, care va conţine rezultatele, concluziile şi recomandările de rigoare privind sistemul calităţii.

4.4. Suplimentar la evaluările periodice prevăzute la pct.4.3. din prezenta anexă, organismul de certificare a sistemelor calităţii, la solicitarea organelor de supraveghere şi control, poate face evaluări inopinate ale sistemului calităţii certificat la sediul producătorului. Cheltuielile aferente evaluărilor inopinate le suportă autoritatea de control care a solicitat evaluarea respectivă.

În cadrul acestor evaluări organismul de certificare a sistemelor calităţii are dreptul, cu argumentările respective, să efectueze sau să solicite efectuarea încercărilor pentru verificarea funcţionării corecte a sistemului calităţii. Organismul de certificare a sistemelor calităţii prezintă producătorului, în termen ce nu va depăşi 15 zile, un raport de evaluare şi, dacă s-au efectuat încercări, un raport de încercări.

4.5. Producătorul deţine şi pune la dispoziţia organelor de supraveghere şi control, la solicitare, pe o perioadă de minimum 10 ani de la data fabricării ultimului produs, următoarele documente:

a) documentaţia prevăzută la pct.3.1. lit.b) din prezenta anexă;

b) documentele de actualizare sau modificare a sistemului calităţii;

c) deciziile şi rapoartele organismului de certificare a sistemelor calităţii desemnat, prevăzute la pct.3.1., 4.3. şi 4.4. din prezenta anexă.

4.6. Fiecare organism de certificare a sistemelor calităţii prezintă Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii copii ale certificatelor privind sistemele calităţii, eliberate sau retrase, în termen de pînă la 10 zile de la data emiterii acestora.

4.7. Producătorul sau reprezentantul său întocmeşte o declaraţie de conformitate în baza documentaţiei tehnice prevăzute la pct.3.4. din prezenta anexă.

4.8. Producătorul sau reprezentantul său aplică marca naţională de conformitate SM pe fiecare produs.

Sub marca naţională de conformitate SM urmează a fi plasat numărul de identificare al organismului de certificare, responsabil de evaluarea iniţială şi periodică, conform prevederilor prezentului modul.

Anexa nr.5

la Reglementarea tehnică “Echipamente

şi sisteme protectoare destinate utilizării

în atmosfere potenţial explozive”

VERIFICAREA PRODUSULUI

(MODULUL F)

1. Prezentul modul descrie etapele prin care un producător sau reprezentantul său verifică, asigură şi declară, pe propria răspundere, că produsele examinate conform prevederilor prezentului modul sînt conforme cu tipul de produs aprobat, după cum se specifică în certificatul de examinare de tip, şi respectă cerinţele din prezenta Reglementare tehnică.

2. Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de producţie să asigure conformitatea produselor cu tipul de produs aprobat, după cum se specifică în certificatul de examinare de tip, şi cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică.

3. Organismul de certificare desemnat trebuie să efectueze examinările şi încercările corespunzătoare pentru verificarea conformităţii produsului respectiv cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice, fie prin examinarea şi încercarea fiecărei unităţi de produs, fie prin examinarea şi încercarea produselor pe baze statistice, conform prevederilor prezentului modul. Metoda de examinare şi încercare a produsului se alege de producător.

4. Producătorul sau reprezentantul său păstrează un exemplar al declaraţiei de conformitate o perioadă de minimum 10 ani de la data fabricării ultimului produs.

5. Verificarea prin examinarea şi încercarea fiecărui produs

5.1. Toate produsele sînt examinate individual şi se efectuează încercările corespunzătoare, conform prevederilor din standardele conexe ce conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale prevăzute în prezenta Reglementare tehnică, sau se efectuează încercări echivalente, pentru verificarea conformităţii acestora cu tipul descris în certificatul de examinare de tip de produs şi cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică.

5.2. Organismul de certificare notificat trebuie să elibereze producătorului, în termen ce nu va depăşi 15 zile, un certificat de conformitate cu referire la încercările efectuate, solicitînd aplicarea pe produsul la care se referă certificatul de conformitate, sub marca naţională de conformitate SM, a numărului său de identificare.

5.3. Producătorul sau reprezentantul său deţine şi pune la dispoziţia organului de supraveghere şi control, la solicitare, certificatele de conformitate eliberate pe numele său.

Anexa nr.6

la Reglementarea tehnică “Echipamente

şi sisteme protectoare destinate utilizării

în atmosfere potenţial explozive”

CONFORMITATEA CU TIPUL DE PRODUS

(MODULUL C)

1. Prezentul modul descrie etapele prin care producătorul sau reprezentantul său asigură şi declară, pe propria răspundere, că produsele respective sînt conforme cu tipul de produs indicat în certificatul de examinare de tip şi sînt respectate cerinţele din prezenta Reglementare tehnică.

2. Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că procesul de producere asigură conformitatea produselor fabricate cu tipul de produs aprobat, după cum se specifică în certificatul de examinare de tip, şi cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică.

3. Producătorul sau reprezentantul său păstrează un exemplar al declaraţiei de conformitate pentru produsul respectiv pe o perioadă de minimum 10 ani de la data fabricării ultimului produs.

4. În cazul în care nici producătorul şi nici reprezentantul său nu au sediul în Republica Moldova, obligaţia de a deţine şi de a pune la dispoziţia organelor de supraveghere şi control, la solicitare, documentaţia tehnică revine importatorului.

5. Pentru fiecare produs fabricat se efectuează una sau mai multe încercări privind unul sau mai multe aspecte specifice ale produsului. Aceste încercări sînt executate de producător sau în numele acestuia. Încercările se efectuează sub responsabilitatea unui organism de certificare desemnat.

6. Organismul de certificare efectuează sau solicită efectuarea evaluărilor periodice ale produselor respective. Se examinează un eşantion adecvat dintre produsele finite, prelevat de către organismul de certificare, şi se efectuează încercările corespunzătoare prevăzute în standardele conexe ce conferă prezumţia de conformitate a produsului respectiv cu cerinţele esenţiale sau se efectuează încercări cu efect echivalent, pentru a verifica conformitatea procesului de producţie cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică. În cazurile în care unul sau mai multe dintre produsele verificate nu sînt conforme cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică, organismul de certificare trebuie, în termen ce nu va depăşi 15 zile, să indice producătorului ca acesta să ia măsurile necesare pentru înlăturarea neconformităţilor.

7. Producătorul sau reprezentantul său întocmeşte o declaraţie de conformitate în baza documentaţiei tehnice pentru produsele respective.

8. Producătorul sau reprezentantul său, în baza declaraţiei de conformitate, trebuie să aplice marca naţională de conformitate SM pe fiecare produs. Sub marca naţională de conformitate SM este plasat numărul de identificare al organismului de certificare care a eliberat certificatul de examinare de tip.

Anexa nr.7

la Reglementarea tehnică “Echipamente

şi sisteme protectoare destinate utilizării

în atmosfere potenţial explozive”

ASIGURAREA CALITĂŢII PRODUSULUI

(MODULUL E)

1. Prezentul modul descrie etapele prin care producătorul care îndeplineşte obligaţiile prevăzute în modul, asigură şi declară, pe propria răspundere, că produsele ce fac obiectul evaluării sînt conforme cu tipul de produs aprobat, după cum se specifică în certificatul de examinare de tip, eliberat conform modulului B şi satisfac cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

2. În cadrul controlului intern şi încercării finale a produsului, producătorul aplică un sistem al calităţii, certificat în baza prevederilor prezentului modul, descrise la pct.3 din prezenta anexă. Sistemul calităţii certificat este supus evaluării periodice, conform prevederilor prezentului modul, sub responsabilitatea unui organism de certificare a sistemelor calităţii desemnat.

3. Sistemul calităţii

3.1. Producătorul trebuie să solicite organismului de certificare a sistemelor calităţii desemnat evaluarea sistemului calităţii pentru fabricarea produselor respective.

Cererea pentru evaluarea sistemului calităţii va conţine:

a) toate informaţiile necesare pentru categoria de produse solicitate;

b) documentaţia ce ţine de sistemul calităţii;

c) documentaţia tehnică aferentă tipului de produs aprobat şi un exemplar al certificatului de examinare de tip.

Termenul de examinare a cererii şi a materialelor prezentate nu va depăşi 10 zile.

3.2. În cadrul sistemului calităţii se efectuează examinarea fiecărui produs şi încercări corespunzătoare, prevăzute în standardele conexe ce conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale din prezenta Reglementare tehnică, sau încercări echivalente, pentru a garanta conformitatea produsului respectiv cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică. Toate elementele, cerinţele şi deciziile adoptate de producător se inserează într-un dosar sub formă de proceduri şi instrucţiuni scrise şi implementate de întreprindere. Documentaţia ce ţine de sistemul calităţii trebuie să asigure o interpretare univocă a programelor, planurilor şi înregistrărilor privind calitatea.

3.3. Documentaţia privind sistemul calităţii conţine descrierea următoarelor aspecte:

a) scopurile aferente calităţii şi structurii organizatorice a agentului economic, responsabilităţile şi atribuţiile conducerii acestuia cu privire la calitatea produselor;

b) examinările şi încercările care vor fi efectuate după finisarea procesului de producţie;

c) mijloacele de verificare permanentă a funcţionării eficiente a sistemului calităţii;

d) înregistrările rezultatelor privind calitatea: rapoartele de încercări, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind nivelul de calificare al personalului implicat etc.

3.4. Organismul de certificare a sistemelor calităţii evaluează sistemul calităţii, pentru a stabili dacă acesta întruneşte cerinţele menţionate la pct.3.2 din modulul E. Aceasta presupune conformitatea cu cerinţele standardului internaţional ISO 9001, ţinînd cont de natura specifică a produselor pentru care se aplică sistemul calităţii.

Standardul internaţional ISO 9001 este accesibil în Fondul naţional de documente normative de standardizare, gestionat de către Organismul Naţional de Standardizare.

3.5. Membrii echipei de evaluare trebuie să fie specialişti cu experienţă în evaluarea procesului tehnologic de fabricare a produsului în cauză. Procedura include o evaluare la locul unde se fabrică produsul.

3.6. Organismul de certificare a sistemelor calităţii ia o decizie în privinţa corespunderii sistemului calităţii cerinţelor standardului menţionat la pct.3.4. din modulul E şi aduce la cunoştinţa producătorului decizia sa, în termen ce nu va depăşi 30 zile. Comunicarea va conţine concluziile examinării şi decizia motivată privind certificarea sau refuzul de certificare a sistemului calităţii, sub răspunderea organismului de certificare respectiv în ceea ce priveşte veridicitatea deciziei adoptate.

3.7. Producătorul se angajează să îndeplinească obligaţiile ce ţin de sistemul calităţii, după cum a fost certificat iniţial, şi să menţină în permanenţă acest sistem la un nivel adecvat şi eficient.

3.8. Producătorul sau reprezentantul său, în termen ce nu va depăşi 5 zile, informează organismul care a certificat sistemul calităţii asupra oricărei intenţii de actualizare sau modificare a acestui sistem.

3.9. Organismul de certificare a sistemelor calităţii evaluează modificările propuse şi decide dacă sistemul calităţii modificat satisface în continuare cerinţele prevăzute la pct.3.2. din modulul E sau dacă este necesară o reevaluare a acestuia.

3.10. Organismul de certificare a sistemelor calităţii aduce la cunoştinţa producătorului decizia sa în termen ce nu va depăşi 15 zile. Comunicarea va conţine concluziile examinării şi decizia de evaluare motivată.

4. Evaluarea periodică a sistemului calităţii sub răspunderea unui organism de certificare a sistemelor calităţii desemnat

4.1. Evaluarea periodică a sistemului calităţii are drept scop asigurarea îndeplinirii corecte de către producător a obligaţiilor ce ţin de sistemul calităţii certificat.

4.2. Producătorul trebuie să permită accesul reprezentanţilor organismului de certificare a sistemelor calităţii pentru efectuarea evaluărilor periodice în încăperile de producţie, pentru evaluarea proceselor de control intern, de încercare şi depozitare a produselor, punînd la dispoziţia acestor reprezentanţi următoarele informaţii necesare:

a) documentaţia privind sistemul calităţii;

b) documentaţia tehnică;

c) înregistrările rezultatelor privind calitatea: rapoartele de încercări, rezultatele etalonărilor, rapoartele referitoare la nivelul de calificare al personalului implicat.

4.3. Organismul de certificare a sistemelor calităţii efectuează evaluări periodice pentru a se asigura că producătorul menţine la un nivel adecvat sistemul calităţii. Organismul de certificare a sistemelor calităţii eliberează producătorului, în termen ce nu va depăşi 15 zile, un raport de evaluare periodică, care va conţine rezultatele, concluziile şi recomandările de rigoare privind sistemul calităţii.

4.4. Suplimentar la evaluările periodice prevăzute la pct.4.3. din modulul E, organismul de certificare a sistemelor calităţii, la solicitarea organelor de supraveghere şi control, poate face evaluări inopinate la sediul producătorului. Cheltuielile aferente evaluărilor inopinate le suportă autoritatea de control care a solicitat evaluarea respectivă.

În cadrul acestor evaluări periodice, organismul de certificare a sistemelor calităţii are dreptul, cu argumentările de rigoare, să efectueze sau să solicite efectuarea încercărilor pentru verificarea funcţionării corecte a sistemului calităţii. Organismul de certificare a sistemelor calităţii prezintă producătorului, în termen ce nu va depăşi 15 zile, un raport de evaluare periodică a sistemului calităţii şi, dacă s-au efectuat încercări, un raport de încercări.

4.5. Producătorul deţine şi pune la dispoziţia organelor de supraveghere şi control, la solicitare, pe o perioadă de minimum 10 ani de la data fabricării ultimului produs, următoarele documente:

a) documentaţia prevăzută la pct.3.1. lit.c) din modulul E;

b) documentele de actualizare sau modificare a sistemului calităţii, prevăzute la pct.3.8. din modulul E;

c) deciziile şi rapoartele organismului de certificare a sistemelor calităţii, prevăzute la pct.3,10., 4.3. şi 4.4. din prezentul modul.

4.6. Fiecare organism de certificare a sistemelor calităţii prezintă Organismului Naţional de Evaluare a Conformităţii copii ale certificatelor privind sistemul calităţii, eliberate sau retrase, în termen de pînă la 10 zile de la data emiterii acestora.

4.7. Producătorul sau reprezentantul său întocmeşte, în baza documentaţiei tehnice, o declaraţie de conformitate.

4.8. Producătorul sau reprezentantul său, în baza declaraţiei de conformitate, aplică marca naţională de conformitate SM pe fiecare produs. Sub marca naţională de conformitate SM este plasat numărul de identificare al organismului care a efectuat evaluarea, conform modulului B.

Anexa nr.8

la Reglementarea tehnică “Echipamente

şi sisteme protectoare destinate utilizării

în atmosfere potenţial explozive”

CONTROLUL INTERN AL PROCESULUI DE PRODUCŢIE

(MODULUL A)

1. Modulul A descrie etapele prin care producătorul sau reprezentantul său, cu sediul în Republica Moldova, care îndeplineşte obligaţiile prevăzute pentru acest modul, asigură şi declară că produsele respective satisfac cerinţele din prezenta Reglementare tehnică.

2. Producătorul trebuie să elaboreze documentaţia tehnică prevăzută pentru prezentul modul. Producătorul sau reprezentantul său deţine documentaţia tehnică o perioadă de minimum 10 ani de la data fabricării ultimului produs şi, la solicitare, o pune la dispoziţia organelor de supraveghere şi control.

3. În cazul în care nici producătorul şi nici reprezentantul său nu au sediul în Republica Moldova, obligaţia de a deţine şi de a pune la dispoziţia organelor de supraveghere şi control, la solicitare, documentaţia tehnică îi revine importatorului.

4. Documentaţia tehnică trebuie să asigure evaluarea conformităţii produsului cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică.

5. Documentaţia tehnică trebuie să conţină:

a) descrierea generală a produsului;

b) proiecte de execuţie, planuri de producere şi scheme ale componentelor, subansamblurilor, circuitelor;

c) descrieri şi explicaţii necesare pentru înţelegerea desenelor şi schemelor menţionate mai sus şi a modului de funcţionare a produsului;

d) lista standardelor conexe care conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale, aplicate integral sau parţial, precum şi descrieri ale soluţiilor adoptate pentru îndeplinirea cerinţelor esenţiale din prezenta Reglementare tehnică, în cazul în care nu s-au aplicat aceste standarde;

e) rezultate ale calculelor de proiectare şi ale verificărilor efectuate;

f) rapoarte de încercări, cu indicarea factorilor nocivi, nivelurilor reale şi maximal admisibile ale acestora.

6. Producătorul sau reprezentantul său păstrează un exemplar al declaraţiei de conformitate împreună cu documentaţia tehnică, în baza căreia a fost eliberată declaraţia de conformitate.

7. Producătorul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de producţie să asigure conformitatea produsului fabricat cu documentaţia tehnică prevăzută la pct.4 din modulul A şi cu cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile acestora.

8. Producătorul sau reprezentantul său aplică marca naţională de conformitate SM pe fiecare produs, în baza documentaţiei tehnice, întocmeşte declaraţia de conformitate şi plasează produsul pe piaţă împreună cu această declaraţie.

Anexa nr.9

la Reglementarea tehnică “Echipamente

şi sisteme protectoare destinate utilizării

în atmosfere potenţial explozive”

 VERIFICAREA UNITĂŢII DE PRODUS

(MODULUL G)

1. Modulul G descrie etapele prin care producătorul asigură şi declară, pe propria răspundere, că produsul supus evaluării, pentru care a fost eliberat certificatul de conformitate prevăzut la prezentul modul, este conform cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

Organismul de certificare examinează produsul individual şi efectuează încercările corespunzătoare, după cum prevăd standardele conexe ce conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale prevăzute în prezenta Reglementare tehnică, sau încercări echivalente, pentru a asigura conformitatea produsului cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică şi eliberează, în termen ce nu va depăşi 15 zile, un certificat de conformitate cu referire la încercările în cauză.

2. Producătorul întocmeşte un dosar cu documentaţia tehnică. Documentaţia tehnică asigură evaluarea conformităţii produsului respectiv cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică, cunoaşterea mai bună a proiectului, producerea, funcţionarea şi exploatarea produsului respectiv.

3. În măsura în care este important pentru evaluarea conformităţii produsului, documentaţia tehnică trebuie să cuprindă:

a) descrierea generală a produsului;

b) un proiect de execuţie, un plan al producţiei şi scheme ale componentelor, subansamblurilor, circuitelor;

c) descrieri şi explicaţii necesare pentru înţelegerea desenelor sus-menţionate şi a modului de funcţionare şi exploatare a produsului;

d) lista standardelor conexe ce conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale prevăzute în prezenta Reglementare tehnică, aplicată integral sau parţial, precum şi descrieri ale soluţiilor adoptate pentru respectarea cerinţelor din prezenta Reglementare tehnică, dacă nu s-au aplicat aceste standarde;

e) certificatul de conformitate;

f) rezultate ale calculelor de proiectare şi ale verificărilor efectuate;

g) rapoarte de încercări, cu indicarea factorilor nocivi, nivelurilor reale şi maximal admisibile ale acestora.

4. Producătorul sau reprezentantul său întocmeşte, în baza documentaţiei tehnice, o declaraţie de conformitate.

5. Producătorul sau reprezentantul său, în baza declaraţiei de conformitate emise, aplică marca naţională de conformitate SM şi sub ea indică numărul de identificare al organismului care a eliberat certificatul de conformitate.