L E G E

privind etichetarea produselor cu impact energetic

 

nr. 306  din  26.10.2023

 

Monitorul Oficial nr.426-429/738 din 14.11.2023

 

* * *

C U P R I N S

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul legii

Articolul 2. Domeniul de aplicare

Articolul 3. Noţiuni principale

 

Capitolul II

COMPETENŢE ADMINISTRATIVE ŞI DE REGLEMENTARE PRIVIND

ETICHETAREA PRODUSELOR CU IMPACT ENERGETIC

Articolul 4. Competenţa şi atribuţiile Guvernului

Articolul 5. Competenţele şi atribuţiile organului central de specialitate care asigură realizarea politicii publice în domeniul produselor cu impact energetic

Articolul 6. Competenţele şi atribuţiile instituţiei publice care asigură suportul în implementarea politicii statului în domeniul eficienţei energetice şi al promovării utilizării energiei din surse regenerabile

Articolul 7. Desemnarea, competenţele şi atribuţiile autorităţii administrative responsabile de implementarea politicii statului în domeniul produselor cu impact energetic

 

Capitolul III

OBLIGAŢIILE FURNIZORILOR ŞI ALE COMERCIANŢILOR

Articolul 8. Obligaţii generale ale furnizorilor

Articolul 9. Obligaţiile comercianţilor

Articolul 10. Alte obligaţii ale furnizorilor şi comercianţilor

 

Capitolul IV

SUPRAVEGHEREA PIEŢEI ŞI CONTROLUL PRODUSELOR PUSE

LA DISPOZIŢIE PE PIAŢĂ. PROCEDURA APLICABILĂ LA NIVEL

NAŢIONAL PRODUSELOR CARE PREZINTĂ RISCURI

Articolul 11. Supravegherea pieţei şi controlul produselor puse la dispoziţie pe piaţă

Articolul 12. Procedura aplicabilă la nivel naţional produselor care prezintă riscuri

 

Capitolul V

PROCEDURA DE SALVGARDARE. UTILIZAREA

ETICHETELOR RECLASIFICATE

Articolul 13. Procedura de salvgardare

Articolul 14. Utilizarea etichetelor reclasificate

 

Capitolul VI

STANDARDE ARMONIZATE. VÂNZAREA LA DISTANŢĂ

ŞI ALTE FORME DE VÂNZARE. LIBERA CIRCULAŢIE

Articolul 15. Standarde armonizate

Articolul 16. Vânzarea la distanţă şi alte forme de vânzare

Articolul 17. Libera circulaţie

 

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 18. Dispoziţii finale şi tranzitorii

 

 

 

UE

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege transpune Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică şi de abrogare a Directivei 2010/30/UE, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 198 din 28 iulie 2017, în varianta adaptată şi aprobată prin Decizia Consiliului ministerial al Comunităţii Energetice nr.2018/03/MC-EnC din 29 noiembrie 2018 de adaptare şi punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1369 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică şi a anumitor regulamente delegate privind produsele cu impact energetic.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul legii

Prezenta lege instituie cadrul juridic de reglementare care se aplică produselor cu impact energetic introduse pe piaţă sau puse în funcţiune şi care asigură etichetarea produselor respective şi furnizarea unor informaţii standard privind eficienţa lor energetică, privind consumul de energie şi de alte resurse la utilizarea acestora, a informaţiilor suplimentare privind produsele, astfel încât utilizatorii finali să poată alege produse mai eficiente pentru reducerea consumului lor de energie.

 

Articolul 2. Domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege se aplică produselor cu impact energetic, direct sau indirect, asupra consumului de energie şi, după caz, asupra altor resurse esenţiale în timpul utilizării.

(2) Prezenta lege nu se aplică:

a) produselor secondhand, cu excepţia produselor secondhand importate;

b) mijloacelor de transport de persoane sau de mărfuri.

 

Articolul 3. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

comerciant – vânzător cu amănuntul sau altă persoană fizică sau juridică care oferă spre vânzare, închiriere sau cumpărare în rate ori care expune produse utilizatorilor finali sau instalatorilor în cadrul unei activităţi comerciale, contra cost sau gratuit;

documentaţie tehnică – documentaţie suficientă pentru a permite autorităţilor de supraveghere a pieţei să evalueze exactitatea etichetei şi a fişei cu informaţii despre produs, inclusiv rapoarte de încercare sau probe tehnice similare;

etichetă – diagramă grafică, fie imprimată, fie sub formă electronică, care include o scară închisă ce cuprinde literele de la A la G, unde fiecare literă reprezintă o clasă, iar fiecare clasă corespunde unui nivel de economisire a energiei, în şapte culori diferite, de la verde-închis la roşu, pentru a informa clienţii cu privire la eficienţa energetică şi la consumul de energie al produsului. Aceasta include etichetele reclasificate şi etichetele cu mai puţine clase şi culori;

etichetă reclasificată – etichetă pentru un anumit grup de produse, care a fost supusă unei reclasificări şi care se distinge de etichetele de până la reclasificare, păstrându-se în acelaşi timp coerenţa vizuală şi perceptivă a tuturor etichetelor;

fişă cu informaţii despre produs – document standard cu informaţii referitoare la un produs, imprimat sau în formă electronică;

furnizor – producător stabilit în Republica Moldova, reprezentant autorizat al unui producător cu sediul în afara Republicii Moldova sau importator care introduce un produs pe piaţa Republicii Moldova;

grup de produse – grup de produse cu aceeaşi funcţionalitate principală;

identificator de model – cod, de obicei alfanumeric, prin care se distinge un model specific de produs de alte modele cu aceeaşi marcă comercială sau cu aceeaşi denumire a furnizorului;

informaţii suplimentare – informaţii, astfel cum sunt specificate într-o reglementare tehnică aplicabilă, referitoare la performanţa funcţională şi de mediu a unui produs;

introducere pe piaţă – prima punere la dispoziţie pe piaţă a unui produs;

model – versiune a unui produs în cazul căruia toate unităţile au aceleaşi caracteristici tehnice relevante pentru etichetă şi pentru fişa cu informaţii despre produs, precum şi acelaşi identificator de model;

model echivalent – model care are aceleaşi caracteristici tehnice relevante pentru etichetă şi aceeaşi fişă cu informaţii despre produs, dar care este introdus pe piaţă sau pus în funcţiune de acelaşi furnizor drept un alt model, având un identificator de model diferit;

produs cu impact energetic sau produs – bun sau sistem cu impact asupra consumului de energie în timpul utilizării, care este introdus pe piaţă sau pus în funcţiune, inclusiv părţi cu impact asupra consumului de energie în timpul utilizării, care sunt introduse pe piaţă sau puse în funcţiune pentru utilizatorii finali şi care sunt destinate încorporării în produse;

punere în funcţiune – prima utilizare pe piaţă a unui produs în scopul pentru care a fost prevăzut;

punere la dispoziţie pe piaţă – astfel cum este definită în Legea nr.105/2003 privind protecţia consumatorilor;

reclasificare – acţiune menită să facă mai stricte cerinţele pentru încadrarea unui anumit grup de produse într-o clasă energetică pe o etichetă;

sistem – combinaţie de mai multe bunuri care, atunci când sunt unite, îndeplinesc o funcţie specifică într-un mediu preconizat şi a căror eficienţă energetică poate fi determinată ca pentru o entitate unică;

toleranţă a verificării – deviaţie maximă admisibilă a măsurătorii şi a rezultatelor calculului pentru testele de verificare executate de autorităţile de supraveghere a pieţei sau în numele acestora, în comparaţie cu valorile parametrilor declaraţi sau publicaţi, reflectând deviaţiile datorate variaţiei între laboratoare;

utilizator final – orice persoană fizică sau juridică care achiziţionează, închiriază sau primeşte un produs pentru uz propriu, indiferent dacă astfel acţionează sau nu în afara activităţii sale comerciale, a afacerii, meseriei sau profesiei sale;

vânzare la distanţă – oferire spre vânzare, închiriere sau vânzare în rate prin corespondenţă, pe baza unui catalog de vânzări, prin internet, prin telemarketing sau prin orice altă metodă care presupune că utilizatorul final potenţial nu poate să vadă produsele expuse.

 

Capitolul II

COMPETENŢE ADMINISTRATIVE ŞI DE REGLEMENTARE

PRIVIND ETICHETAREA PRODUSELOR

CU IMPACT ENERGETIC

Articolul 4. Competenţa şi atribuţiile Guvernului

În domeniul produselor cu impact energetic, Guvernul:

a) aprobă acte normative privind etichetarea produselor cu impact energetic;

b) aprobă programe de stimulare a utilizării produselor cu impact energetic pentru cele mai des utilizate două clase de eficienţă energetică sau pentru alte clase mai înalte prevăzute în reglementările tehnice aplicabile;

c) înaintează Parlamentului propuneri de modificare a Codului contravenţional în scopul introducerii mecanismelor de asigurare a respectării legii şi al instituirii sancţiunilor în cazul încălcării prezentei legi şi a reglementărilor tehnice aplicabile.

 

Articolul 5. Competenţele şi atribuţiile organului central de specialitate care asigură realizarea politicii publice în domeniul produselor cu impact energetic

(1) Organul central de specialitate al administraţiei publice care asigură realizarea politicii publice în domeniul produselor cu impact energetic este Ministerul Energiei (în continuare – organ central de specialitate).

(2) Organul central de specialitate:

a) elaborează proiecte de acte normative privind etichetarea produselor cu impact energetic şi le prezintă Guvernului spre aprobare;

b) cu sprijinul instituţiei publice care asigură suportul în implementarea politicii statului în domeniul eficienţei energetice şi al promovării utilizării energiei din surse regenerabile şi, dacă este cazul, în cooperare cu furnizorii şi comercianţii, asigură că introducerea etichetelor şi reclasificarea acestora sunt însoţite de campanii de informare educaţionale şi promoţionale privind etichetarea energetică;

c) cooperează, împreună cu Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor, cu Secretariatul Comunităţii Energetice şi părţile contractante la Tratatul de constituire a Comunităţii Energetice (în continuare – părţi contractante) în vederea schimbului de bune practici şi a lansării unor campanii de informare, inclusiv în vederea recomandării unor mesaje esenţiale comune;

d) cu sprijinul instituţiei publice care asigură suportul în implementarea politicii statului în domeniul eficienţei energetice şi al promovării utilizării energiei din surse regenerabile, elaborează programe de stimulare a utilizării produselor cu impact energetic pentru cele mai des utilizate două clase de eficienţă energetică sau pentru alte clase mai înalte prevăzute în reglementările tehnice aplicabile, pe care le prezintă Guvernului spre aprobare;

e) elaborează propuneri de modificare a legislaţiei cu privire la sancţiunile ce se impun în cazul încălcării prezentei legi şi a reglementărilor tehnice aplicabile şi ia toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora;

f) asigură colaborarea cu organizaţiile internaţionale în domeniul etichetării energetice şi monitorizează modificarea legislaţiei Uniunii Europene în ceea ce priveşte indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse al produselor cu impact energetic.

(3) Organul central de specialitate încurajează şi sprijină cooperarea şi schimbul de informaţii privind supravegherea pieţei referitoare la etichetarea produselor cu impact energetic între autorităţile responsabile de supravegherea pieţei din cadrul părţilor contractante sau care se ocupă de controlul produselor care intră pe piaţa părţilor contractante, precum şi între aceste autorităţi şi organul central de specialitate. Un astfel de schimb de informaţii se efectuează inclusiv atunci când rezultatele testelor indică faptul că produsul respectă prevederile prezentei legi şi ale reglementărilor tehnice aplicabile.

(4) Organul central de specialitate, cu suportul Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor şi al instituţiei publice care asigură suportul în implementarea politicii statului în domeniul eficienţei energetice şi al promovării utilizării energiei din surse regenerabile, elaborează şi aprobă ghiduri şi orientări pentru punerea în aplicare a prezentei legi, în special în ceea ce priveşte bunele practici în materie de testare a produselor şi schimbul de informaţii dintre autorităţile responsabile de supravegherea pieţei din cadrul statelor membre ale Uniunii Europene şi al părţilor contractante.

 

Articolul 6. Competenţele şi atribuţiile instituţiei publice care asigură suportul în implementarea politicii statului în domeniul eficienţei energetice şi al promovării utilizării energiei din surse regenerabile

(1) Instituţia publică care asigură suportul în implementarea politicii statului în domeniul eficienţei energetice şi al promovării utilizării energiei din surse regenerabile (în continuare – instituţie publică de suport) oferă sprijinul necesar în implementarea politicii în domeniul produselor cu impact energetic.

(2) Instituţia publică de suport:

a) distribuie furnizorilor şi comercianţilor informaţia privind obligaţia de a pune la dispoziţie pe piaţă numai produse ce au aplicată eticheta şi sunt însoţite de fişa corespunzătoare cu informaţii despre produs, conform cerinţelor prevăzute la cap.III;

b) asigură organizarea campaniilor de informare;

c) oferă autorităţilor administraţiei publice asistenţă informaţională cu privire la achiziţiile eficiente în domeniul de competenţă.

 

Articolul 7. Desemnarea, competenţele şi atribuţiile autorităţii administrative responsabile de implementarea politicii statului în domeniul produselor cu impact energetic

(1) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor este autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicii statului în domeniul supravegherii pieţei privind produsele cu impact energetic (în continuare – autoritate de supraveghere a pieţei).

(2) Autoritatea de supraveghere a pieţei asigură controlul privind implementarea prevederilor prezentei legi referitoare la existenţa şi la aplicarea corectă a etichetei, precum şi la prezentarea fişei cu informaţii pentru produsele puse la dispoziţie pe piaţă spre vânzare, închiriere sau distribuire, în conformitate cu prezenta lege, cu Legea nr.7/2016 privind supravegherea pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor nealimentare şi cu Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

 

Capitolul III

OBLIGAŢIILE FURNIZORILOR ŞI ALE COMERCIANŢILOR

Articolul 8. Obligaţii generale ale furnizorilor

(1) Furnizorii asigură că produsele care sunt introduse pe piaţă sunt însoţite, pentru fiecare unitate în parte, gratuit, de etichete exacte, imprimate, şi de fişe cu informaţii despre produs, în conformitate cu prezenta lege şi cu reglementările tehnice aplicabile. Reglementările tehnice pot prevedea ca eticheta să fie imprimată pe ambalajul produsului.

(2) La solicitarea comerciantului, furnizorul livrează etichete imprimate, inclusiv etichete reclasificate, precum şi fişe cu informaţii despre produs, în mod gratuit şi cu promptitudine, în termen de 5 zile lucrătoare de la solicitare.

(3) Furnizorii asigură exactitatea etichetelor şi a fişelor cu informaţii despre produs, pe care le furnizează însoţite de documentaţia tehnică ce permite evaluarea exactităţii.

(4) Odată ce o unitate a unui model este în funcţiune, furnizorul solicită consimţământul explicit al utilizatorului final cu privire la orice modificare pe care intenţionează să o introducă în unitate prin intermediul unor actualizări care ar fi în detrimentul parametrilor etichetei pentru unitatea respectivă, în conformitate cu reglementarea tehnică aplicabilă. Furnizorul informează utilizatorul final cu privire la obiectivul actualizării şi la modificările parametrilor, inclusiv cu privire la orice modificare a clasei de etichetare. Pentru o perioadă proporţională cu durata medie de viaţă a produsului, furnizorul acordă utilizatorului final opţiunea de a refuza actualizarea, fără pierderi evitabile ale funcţionalităţii.

(5) Furnizorii nu introduc pe piaţă produse care au fost concepute astfel încât performanţa unui model să fie modificată automat în condiţii de încercare, cu obiectivul de a atinge un nivel mai favorabil pentru oricare dintre parametrii specificaţi în reglementarea tehnică aplicabilă sau incluşi în oricare dintre documentele furnizate odată cu produsul.

(6) După ce unitatea finală a unui model a fost introdusă pe piaţă, furnizorul trebuie să păstreze informaţiile privind modelul respectiv pentru o perioadă de 15 ani. Acolo unde este cazul, în funcţie de durata medie de viaţă a unui produs, reglementările tehnice aplicabile pot să prevadă o perioadă mai scurtă de păstrare a informaţiilor.

 

Articolul 9. Obligaţiile comercianţilor

(1) Comerciantul:

a) afişează în mod vizibil, inclusiv pentru vânzarea la distanţă, eticheta oferită de furnizor sau pusă la dispoziţie în conformitate cu alin.(2) pentru unităţile unui model prevăzut de reglementarea tehnică aplicabilă;

b) pune la dispoziţia utilizatorilor finali fişa cu informaţii despre produs, inclusiv, la cerere, în formă fizică la punctul de vânzare.

(2) În cazul în care comerciantul nu dispune de o etichetă, acesta solicită eticheta de la furnizor.

(3) În cazul în care comerciantul nu dispune de o fişă cu informaţii despre produs, acesta solicită fişa de la furnizor în vederea afişării electronice, dacă această funcţie este disponibilă pentru produsul respectiv, şi, la necesitate, o imprimă.

 

Articolul 10. Alte obligaţii ale furnizorilor şi comercianţilor

(1) Furnizorul şi comerciantul:

a) fac trimitere la clasa de eficienţă energetică a produsului şi la gama claselor de eficienţă disponibile pe etichetă în materiale publicitare vizuale sau în materiale tehnice promoţionale pentru un anumit model, în conformitate cu reglementarea tehnică aplicabilă;

b) cooperează cu autoritatea de supraveghere a pieţei şi iau măsuri prompte pentru a remedia orice situaţie de neconformitate cu cerinţele prevăzute în prezenta lege şi în reglementările tehnice aplicabile care ţine de responsabilitatea lor, din proprie iniţiativă sau atunci când li se solicită acest lucru de către autoritatea de supraveghere a pieţei;

c) pentru produsele prevăzute în reglementări tehnice, nu atribuie şi nu afişează alte etichete, marcaje, simboluri sau inscripţii care nu respectă cerinţele prezentei legi şi ale reglementărilor tehnice aplicabile dacă există probabilitatea inducerii în eroare a utilizatorilor finali sau a creării de confuzii în rândul acestora în ceea ce priveşte consumul de energie sau de alte resurse în timpul utilizării produselor;

d) pentru produsele cu impact energetic care nu sunt prevăzute în reglementări tehnice, nu furnizează şi nu afişează etichete care imită etichetele prevăzute în prezenta lege şi în reglementările tehnice aplicabile;

e) pentru produsele fără impact energetic, nu furnizează şi nu afişează etichete care imită etichetele prevăzute în prezenta lege sau în reglementările tehnice aplicabile.

(2) Prevederile alin.(1) lit.d) nu aduc atingere altor tipuri de etichete prevăzute de legislaţie, cu condiţia că acestea nu sunt prevăzute în reglementări tehnice.

 

Capitolul IV

SUPRAVEGHEREA PIEŢEI ŞI CONTROLUL PRODUSELOR PUSE LA

DISPOZIŢIE PE PIAŢĂ. PROCEDURA APLICABILĂ LA NIVEL

NAŢIONAL PRODUSELOR CARE PREZINTĂ RISCURI

Articolul 11. Supravegherea pieţei şi controlul produselor puse la dispoziţie pe piaţă

(1) Supravegherea pieţei şi controlul produselor cu impact energetic care sunt puse la dispoziţie pe piaţă se efectuează în condiţiile Legii nr.7/2016 privind supravegherea pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor nealimentare.

(2) Programul naţional de supraveghere a pieţei este elaborat de Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării şi include acţiuni menite să asigure aplicarea eficientă a prezentei legi.

(3) În legătură cu supravegherea pieţei referitoare la etichetarea produselor cu impact energetic, autoritatea de supraveghere a pieţei suportă costurile aferente controlului documentelor şi testării fizice a produsului în caz de neconformitate cu prezenta lege sau cu reglementările tehnice aplicabile.

 

Articolul 12. Procedura aplicabilă la nivel naţional produselor care prezintă riscuri

(1) În cazul în care există motive suficiente să creadă că un produs reglementat de prezenta lege prezintă un risc pentru aspecte referitoare la protecţia interesului public, reglementate de prezenta lege, precum aspectele de mediu şi de protecţia consumatorilor, autoritatea de supraveghere a pieţei face o evaluare cu privire la produsul în cauză, acoperind toate cerinţele de etichetare energetică relevante în legătură cu riscul şi care sunt stabilite în prezenta lege sau în reglementările tehnice aplicabile. Furnizorii şi comercianţii cooperează cu autoritatea de supraveghere a pieţei în vederea respectivei evaluări.

(2) În cazul în care, pe parcursul evaluării menţionate la alin.(1), constată că produsul nu corespunde cerinţelor stabilite în prezenta lege sau în reglementările tehnice aplicabile, autoritatea de supraveghere a pieţei emite o prescripţie prin care furnizorul şi/sau comerciantul este obligat să aducă produsul în conformitate cu aceste cerinţe în termen de 30 de zile lucrătoare de la data la care prescripţia i-a fost înmânată contra semnătură sau de la data la care a recepţionat-o prin scrisoare recomandată.

(3) În cazul în care constată că neconformităţile nu au fost înlăturate în urma primei prescripţii, conform alin.(2), autoritatea de supraveghere a pieţei emite prescripţia în mod repetat, obligând furnizorul şi/sau comerciantul să înlăture neconformităţile în termen de 30 de zile lucrătoare de la data la care a doua prescripţie i-a fost înmânată contra semnătură sau de la data la care a recepţionat-o prin scrisoare recomandată.

(4) În cazul neîndeplinirii indicaţiilor din prescripţia privind înlăturarea neconformităţilor în termenul prevăzut la alin.(3), autoritatea de supraveghere a pieţei aplică sancţiuni în conformitate cu prevederile Codului contravenţional.

(5) În cazul în care, la acelaşi furnizor sau comerciant, neconformitatea a fost identificată mai mult de două ori, autoritatea de supraveghere a pieţei aplică măsuri restrictive, inclusiv suspendarea temporară sau interzicerea punerii la dispoziţie pe piaţă a produselor, în conformitate cu prevederile Legii nr.7/2016 privind supravegherea pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor nealimentare, şi informează, în termen de 5 zile lucrătoare, organul central de specialitate, Secretariatul Comunităţii Energetice şi părţile contractante despre cazurile identificate. Informaţiile respective includ toate detaliile disponibile, în special:

a) datele necesare pentru a identifica produsul neconform;

b) originea produsului;

c) natura neconformităţii invocate şi a riscului implicat;

d) natura şi durata măsurilor naţionale adoptate, precum şi punctul de vedere al furnizorului sau, după caz, al comerciantului.

În special, autoritatea de supraveghere a pieţei precizează dacă neconformitatea se datorează fie neîndeplinirii de către produs a cerinţelor cu privire la aspectele de protecţie a interesului public stabilite în prezenta lege, fie unor deficienţe ale standardelor armonizate, care conferă o prezumţie de conformitate.

(6) În cazul recepţionării unei notificări din partea unei autorităţi responsabile de supravegherea pieţei din cadrul unei părţi contractante cu privire la cazurile identificate în conformitate cu alin.(5), autoritatea de supraveghere a pieţei informează fără întârziere Secretariatul Comunităţii Energetice şi părţile contractante cu privire la măsurile adoptate şi la orice alte informaţii suplimentare de care dispune referitoare la neconformitatea produsului în cauză, precum şi, în caz de dezacord cu măsura notificată, cu privire la obiecţiile sale.

(7) În cazul în care, în termen de 60 de zile de la primirea informaţiilor menţionate la alin.(5), organul central de specialitate, Secretariatul Comunităţii Energetice şi părţile contractante nu ridică vreo obiecţie cu privire la o măsură provizorie luată de autoritatea de supraveghere a pieţei, măsura respectivă este considerată justificată.

(8) Autoritatea de supraveghere a pieţei va lua toate măsurile restrictive adecvate în ceea ce priveşte produsul neconform, cum ar fi retragerea de pe piaţă a produsului.

 

Capitolul V

PROCEDURA DE SALVGARDARE. UTILIZAREA

ETICHETELOR RECLASIFICATE

Articolul 13. Procedura de salvgardare

(1) În cazul în care, la finalizarea procedurii prevăzute la art.12 alin.(5), se ridică obiecţii împotriva unei măsuri adoptate de autoritatea de supraveghere a pieţei sau în cazul în care Secretariatul Comunităţii Energetice consideră că măsura dată este contrară acquis-ului comunitar, organul central de specialitate, împreună cu autoritatea de supraveghere a pieţei şi furnizorul sau, după caz, comerciantul, participă la consultările lansate de către Secretariatul Comunităţii Energetice şi evaluează măsura adoptată. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Secretariatul Comunităţii Energetice decide dacă măsura este justificată sau nu şi, după caz, aplică o măsură alternativă adecvată, identificată în cadrul consultărilor.

(2) Secretariatul Comunităţii Energetice adresează decizia sa tuturor părţilor contractante şi o comunică de îndată furnizorului sau comerciantului vizat.

(3) În cazul în care măsura adoptată de autoritatea de supraveghere a pieţei este considerată ca fiind justificată, autoritatea de supraveghere a pieţei ia toate măsurile necesare care se impun pentru a garanta că produsul neconform este retras de pe piaţă şi informează despre aceasta Secretariatul Comunităţii Energetice şi Comisia Europeană. În cazul în care măsura adoptată este considerată ca fiind nejustificată, autoritatea de supraveghere a pieţei retrage măsura respectivă.

(4) Măsurile corective sau restrictive prevăzute la art.12 se aplică tuturor unităţilor unui model neconform şi ale modelelor echivalente, cu excepţia unităţilor pentru care furnizorul demonstrează că sunt conforme.

 

Articolul 14. Utilizarea etichetelor reclasificate

(1) În cazul în care, în conformitate cu prezenta lege, o etichetă este reclasificată, furnizorul, atunci când introduce un produs pe piaţă, pune la dispoziţia comerciantului atât eticheta actuală, cât şi pe cea reclasificată, precum şi fişa cu informaţii despre produs, pe o perioadă care începe cu 4 luni înainte de data prevăzută în reglementarea tehnică aplicabilă pentru începerea afişării etichetei reclasificate.

(2) Prin derogare de la alin.(1), în cazul în care eticheta actuală şi cea reclasificată necesită modalităţi diferite de testare a modelului, furnizorul poate alege să nu pună la dispoziţie eticheta actuală împreună cu unităţile din modelele introduse pe piaţă sau puse în funcţiune în perioada de 4 luni anterioară datei prevăzute în reglementarea tehnică aplicabilă pentru începerea afişării etichetei reclasificate, în cazul în care nu există unităţi aparţinând aceluiaşi model sau unor modele echivalente care au fost introduse pe piaţă sau puse în funcţiune înainte de începerea perioadei de 4 luni. În acest caz, comerciantul nu pune în vânzare unităţile respective înainte de data menţionată. Furnizorul informează comerciantul în cauză despre această consecinţă cât mai curând posibil, inclusiv atunci când include astfel de unităţi în ofertele sale către comercianţi.

(3) Pentru produsele introduse pe piaţă sau puse în funcţiune înainte de perioada de 4 luni, furnizorul pune la dispoziţia comerciantului eticheta reclasificată la cererea acestuia. Pentru aceste produse, comerciantul obţine o etichetă reclasificată în conformitate cu art.9 alin.(2).

(4) Prin derogare de la alin.(3):

a) unui comerciant care nu este în măsură să obţină o etichetă reclasificată în conformitate cu alin.(3) pentru unităţile care se află deja în stoc, deoarece furnizorul şi-a încetat activitatea, i se permite să vândă în mod exclusiv respectivele unităţi cu eticheta nereclasificată timp de maximum 9 luni de la data menţionată în reglementarea tehnică aplicabilă pentru începerea afişării etichetei reclasificate;

b) în cazul în care eticheta nereclasificată şi cea reclasificată necesită modalităţi diferite de testare a modelului, furnizorul este scutit de obligaţia de a pune la dispoziţie o etichetă reclasificată pentru unităţile introduse pe piaţă sau puse în funcţiune înaintea perioadei de 4 luni, în cazul în care nu există unităţi aparţinând aceluiaşi model sau unor modele echivalente care sunt introduse pe piaţă sau puse în funcţiune după începerea perioadei de 4 luni. În acest caz, comerciantului i se permite să vândă în mod exclusiv respectivele unităţi cu eticheta nereclasificată timp de maximum 9 luni după data menţionată în reglementarea tehnică aplicabilă pentru începerea afişării etichetei reclasificate.

(5) Comerciantul înlocuieşte etichetele existente pe produsele expuse atât în magazine, cât şi online cu etichetele reclasificate în termen de 14 zile lucrătoare de la data menţionată în reglementarea tehnică aplicabilă pentru începerea afişării etichetei reclasificate. Comerciantul nu afişează etichetele reclasificate înainte de data respectivă.

(6) Prin derogare de la alin.(1), (3) şi (5), reglementările tehnice aplicabile pot prevedea norme specifice pentru etichetele imprimate pe ambalaj.

 

Capitolul VI

STANDARDE ARMONIZATE. VÂNZAREA LA DISTANŢĂ ŞI

ALTE FORME DE VÂNZARE. LIBERA CIRCULAŢIE

Articolul 15. Standarde armonizate

În cazul în care la evaluarea conformităţii unui produs sunt aplicate standarde armonizate, se prezumă că modelul este conform cu cerinţele relevante de măsurare şi de calcul prevăzute în reglementarea tehnică aplicabilă.

 

Articolul 16. Vânzarea la distanţă şi alte forme de vânzare

(1) Dacă produsul este oferit spre vânzare, închiriere sau cumpărare în rate prin comandă poştală, prin catalog, prin internet, prin telemarketing sau prin orice alt mijloc care presupune faptul că eventualul utilizator final nu are posibilitatea de a vedea produsul expus, potenţialilor utilizatori finali li se comunică informaţiile relevante înainte de cumpărarea produsului. În acest scop, cataloagele de produse, paginile web şi alte mijloace de comunicare tipărite sau electronice trebuie să conţină informaţiile specificate pe etichetă şi în fişa cu informaţii despre produs.

(2) Instrucţiunile complete referitoare la modul în care eticheta sau fişa cu informaţii despre produs ori informaţiile de pe etichetă sau din fişă, după caz, sunt expuse sau furnizate utilizatorilor finali la vânzarea prin mijloace de comunicare tipărite sau electronice a produselor ce cad sub incidenţa prezentei legi sunt prevăzute în actele normative aprobate de Guvern.

 

Articolul 17. Libera circulaţie

(1) Pentru produsele ce cad sub incidenţa prezentei legi, aplicarea unor etichete, marcaje, simboluri sau inscripţii neconforme cu cerinţele acesteia şi/sau cu cele ale actelor normative aprobate de Guvern este interzisă dacă aceasta este de natură să creeze confuzie sau să inducă în eroare utilizatorii finali cu privire la consumul de energie sau, după caz, de alte resurse esenţiale în timpul utilizării.

(2) Până la proba contrarie, etichetele şi fişele cu informaţii despre produsele ce cad sub incidenţa prezentei legi se consideră conforme cu prevederile acesteia. Dacă există probe ce atestă informaţii incorecte, furnizorilor şi comercianţilor li se solicită dovezi privind exactitatea informaţiilor furnizate pe etichetele sau în fişele produselor lor în conformitate cu cap.III.

 

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 18. Dispoziţii finale şi tranzitorii

(1) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova:

a) va aproba actele normative menţionate la art.4 lit.a);

b) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege.

(2) Controlul prevăzut la art.7 alin.(2), pentru fiecare produs în parte, se va efectua după expirarea a 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.44/2014 privind etichetarea produselor cu impact energetic (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.99–102, art.249), cu modificările ulterioare.