Legea de faţă reglementează dreptul persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine, la libera alegere a organului de soluţionare a litigiilor, izvorîte din relaţii obligatorii contractuale şi necontractuale – vînzare, prestare de servicii, executare de lucrări etc. – sau legate de proprietate, inclusiv intelectuală (numite în cele ce urmează – litigii).

Legea stabileşte condiţiile principale ale activităţii judecăţii arbitrale. Condiţiile suplimentare pot fi stipulate în regulile de examinare a litigiilor de către judecata arbitrală.

[Preambulul modificat prin Legea nr.1345-XV din 03.10.2002, în vigoare 31.10.2002]

Articolul 1. Judecata arbitrală (arbitrajul)

(1) Judecata arbitrală (arbitrajul) este o instanţă care are funcţia de a soluţiona litigii ce apar între persoane fizice şi juridice.

(2) Judecata arbitrală poate avea competenţă generală sau poate fi specializată, pentru anumite categorii de litigii sau pentru un anumit cerc de subiecţi.

(3) Judecata arbitrală poate fi instituţionalizată ca organ permanent pe lîngă camere de comerţ, burse, uniuni, asociaţii şi alte organizaţii, faptul comunicîndu-se Curţii Supreme de Justiţie.

(4) Pentru soluţionarea unui anumit litigiu judecata arbitrală este creată ca organ ocazional (ad-hoc), de părţile în litigiu.

[Art.1 modificat prin Legea nr.1345-XV din 03.10.2002, în vigoare 31.10.2002]

Articolul 2. Transmiterea litigiului spre soluţionare

(1) Părţile au dreptul să transmită judecăţii arbitrale spre soluţionare orice litigiu, izvorît din relaţiile economice, conform clauzei despre arbitraj din contract sau din alt acord.

(2) În clauza despre arbitraj (acord) este indicată judecata arbitrală în care părţile transmit spre soluţionare toate litigiile posibile sau anumite litigii.

(3) În cazul în care acţiunea, constituind obiect al clauzei despre arbitraj (acordului), este depusă în curtea de apel, instanţa respinge acţiunea, dacă una din părţi face obiecţii în decursul a 5 zile de la data primirii copiei de pe acţiune şi dacă se va constata valabilitatea clauzei despre arbitraj (acordului) sau faptul că ea nu şi-a pierdut valoarea, sau faptul că este aplicabilă.

(4) Dacă în clauza despre arbitraj (acord) părţile prevăd transmiterea litigiului într-o judecată arbitrală permanentă, examinarea lui se va face în conformitate cu regulile aprobate de organizaţia pe lîngă care este instituită judecata.

(5) Dacă litigiul este soluţionat conform procedurii ad-hoc, în clauza despre arbitraj (acord) părţile trebuie să indice arbitrii sau modul de a-i numi (alege), locul de soluţionare a litigiului, regulile judecăţii.

(6) În cazul în care părţile nu respectă cel puţin una din cerinţele enumerate în prezentul articol, clauza despre arbitraj (acordul) este nul.

[Art.2 modificat prin Legea nr.191-XV din 08.05.2003, în vigoare 31.05.2003]