L E G E
cu privire la concesiuni
nr. 534-XIII din 13.07.95
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.67/752 din 30.11.1995
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Concesiunea şi întreprinderea concesională
Articolul 2. Reglementarea juridică
Articolul 3. Sfera şi obiectul concesiunii
Articolul 4. Concedentul
Articolul 5. Concesionarul
Articolul 6. Dreptul de proprietate
Articolul 7. Competenţa autorităţilor publice supreme şi a autorităţilor administraţiei publice locale
Articolul 8. Raporturile dintre autorităţile publice supreme şi autorităţile administraţiei publice locale
Capitolul II
ACORDAREA CONCESIUNILOR
Articolul 9. Pregătirea propunerilor de concesionare
Articolul 10. Publicarea listei de obiecte. Drepturile solicitantului concesiunii
Articolul 11. Concesionarea terenurilor şi a altor resurse naturale
Articolul 12. Tenderele internaţionale
Capitolul III
CONTRACTUL DE CONCESIUNE. REDEVENŢA
Articolul 13. Contractul de concesiune
Articolul 14. Prelungirea, modificarea şi rezilierea contractului de concesiune
Articolul 15. Redevenţa
Capitolul IV
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR. ADMINISTRAREA CONCESIUNII
Articolul 16. Drepturile şi obligaţiile concesionarului
Articolul 17. Restricţii la drepturile concesionarului
Articolul 18. Drepturile şi obligaţiile concedentului
Articolul 19. Relaţiile de muncă
Articolul 20. Asigurarea socială
Articolul 21. Beneficiul (venitul) concesionarului
Articolul 22. Impunerea fiscală
Capitolul V
GARANŢIILE ŞI RĂSPUNDEREA PĂRŢILOR
Articolul 23. Garanţiile şi apărarea drepturilor concesionarului
Articolul 24. Invalidarea actelor ce lezează drepturile concesionarului
Articolul 25. Răspunderea părţilor
Capitolul VI
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 26. Intrarea în vigoare
Articolul 27. Îndatoririle Guvernului
Notă: În textul legii sintagma "Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat" se înlocuieşte cu sintagma "Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat pe lîngă Ministerul Economiei şi Reformelor" prin Legea nr.358-XIV din 15.04.1999, în vigoare 28.05.1999
Parlamentul adoptă prezenta lege.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Concesiunea şi întreprinderea concesională
(1) Concesiunea este un contract prin care statul cesionează (transmite) unui investitor (persoană fizică sau juridică, inclusiv străină), în schimbul unei redevenţe, dreptul de a desfăşura activitate de prospectare, explorare, valorificare sau restabilire a resurselor naturale pe teritoriul Republicii Moldova, de a presta servicii publice, de a exploata obiecte proprietate de stat (municipală) care conform legislaţiei sînt scoase integral sau parţial din circuitul civil, precum şi dreptul de a desfăşura anumite genuri de activitate, inclusiv cele care constituie monopolul statului, preluînd gestiunea obiectului concesiunii, riscul prezumtiv şi răspunderea patrimonială.
(2) Întreprinderea concesională este o întreprindere înfiinţată sub diverse forme organizatorico-juridice (cu excepţia celei de întreprindere de stat (municipală) în baza unui contract de concesiune încheiat de stat. În persoana organului împuternicit de acesta (concedent), cu o persoană fizică sau juridică (concesionar).
Articolul 2. Reglementarea juridică
(1) Raporturile concesionale şi alte raporturi juridice în legătură cu acestea sînt reglementate de prezenta lege şi de alte acte normative.
(2) Dacă acordul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte altfel decît prezenta lege, se aplică dispoziţiile acordului internaţional.
Articolul 3. Sfera şi obiectul concesiunii
(1) Concesiunea se admite în toate ramurile economiei şi cuprinde toate genurile de activitate, dacă aceasta nu contravine legislaţiei.
(2) Pot face obiectul concesiunii:
a) terenurile şi alte resurse naturale, prospectarea, explorarea şi valorificarea acestora;
b) bunurile mobiliare şi imobiliare ale organizaţiilor şi întreprinderilor de stat (municipale).
(3) Se admite concesionarea concomitentă a mai multor obiecte în scopul exploatării lor în complex.
(4) Caracteristicile de bază (juridice, ecologice, tehnice şi arhitectural-urbanistice) ale obiectelor concesiunii se aduc la cunoştinţa concesionarilor prin certificatul de urbanism.
[Art.3 completat prin Legea nr.509-XIV din 15.07.1999, în vigoare 19.08.1999]
Articolul 4. Concedentul
Calitatea de concedent o are:
a) Guvernul, în cazul concesionării terenurilor şi altor resurse naturale. În acest caz contractul de concesiune se va încheia între concesionar şi organul central de specialitate al administraţiei publice autorizat de Guvern;
b) organele centrale de specialitate şi autorităţile administraţiei publice locale, în limitele competenţei lor, în cazul concesionării bunurilor întreprinderilor de stat (municipale), a altor obiecte economice.
[Art.4 modificat prin Legea nr.910-XV din 14.03.2002, în vigoare 23.04.2002]
Articolul 5. Concesionarul
Concesionari pot fi persoane fizice şi juridice din Republica Moldova şi din alte state.
Articolul 6. Dreptul de proprietate
(1) Concedentul cesionează concesionarului, în baza contractului de concesiune, drepturile sale de posesiune şi de folosinţă asupra obiectului concesiunii, rezervîndu-şi dreptul exclusiv de dispoziţie asupra acestuia.
(2) Produsele şi beneficiul (venitul) obţinut de concesionar ca rezultat al exploatării obiectului concesiunii constituie proprietatea acestuia, dacă contractul de concesiune nu prevede altfel.
(3) Constituie proprietate a concesionarului valorile materiale proprii şi de altă natură procurate cu mijloace proprii precum şi îmbunătăţirile aduse de acesta obiectului concesiunii, dacă acestea pot fi separate de obiectul în cauză fără a-l prejudicia.
(4) Îmbunătăţirile inseparabile aduse obiectului concesiunii de către concesionar constituie proprietatea Republicii Moldova. La expirarea contractului de concesiune ori în cazul rezilierii lui, concesionarul are dreptul la recuperarea costului îmbunătăţirilor aduse obiectului concesiunii cu permisiunea concedentului, dacă contractul nu prevede altfel.
Articolul 7. Competenţa autorităţilor publice supreme şi a autorităţilor administraţiei publice locale
(1) De competenţa Parlamentului este:
a) reglementarea juridică a raporturilor concesionale, inclusiv soluţionarea problemei delimitării atribuţiilor autorităţilor publice supreme şi ale autorităţilor administraţiei publice locale;
b) reglementarea fiscală a activităţii concesionarilor;
c) acordarea de facilităţi concesionarilor care aplică tehnologii progresiste şi celor care practică genuri prioritare de activitate, precum şi anularea acestor facilităţi;
d) aprobarea listei obiectelor proprietate publică propuse pentru concesionare, precum şi a clauzelor obligatorii ale contractelor de concesiune.
(2) De competenţa Guvernului este:
a) soluţionarea problemelor privind concesionarea obiectelor proprietate publică;
b) încheierea contractelor de concesiune, organizarea controlului asupra executării acestora, evidenţa concesiunilor şi analiza eficienţei lor.
(3) De competenţa autorităţilor administraţiei publice locale este:
a) concesionarea obiectelor aflate sub jurisdicţia lor;
b) exercitarea controlului asupra exploatării acestor obiecte;
c) eliberarea certificatelor de urbanism pentru obiectele supuse concesionării.
(4) Modul de concesionare a obiectelor proprietate publică se stabileşte cu acordul proprietarilor respectivi.
[Art.7 completat prin Legea nr.509-XIV din 15.07.1999, în vigoare 19.08.1999]
Articolul 8. Raporturile dintre autorităţile publice supreme şi autorităţile administraţiei publice locale
(1) Raporturile dintre autorităţile publice supreme şi autorităţile administraţiei publice locale în domeniul activităţii concesionale se întemeiază pe respectarea drepturilor şi intereselor lor legitime.
(2) Lista obiectelor proprietate publică propuse pentru concesionare va fi pusă de acord cu autorităţile administraţiei publice locale în a căror rază teritorială se preconizează desfăşurarea activităţii concesionale sau ale căror interese legitime sînt afectate direct de concesionarea în cauză.
(3) Litigiile privind activitatea concesională apărute între autorităţile publice supreme şi autorităţile administraţiei publice locale se soluţionează în modul stabilit de legislaţie.
Capitolul II
ACORDAREA CONCESIUNILOR
Articolul 9. Pregătirea propunerilor de concesionare
(1) Pregătirea propunerilor de concesionare include întocmirea listei obiectelor propuse pentru concesionare, elaborarea studiului de fundamentare tehnico-economică a oportunităţii concesionării şi clauzelor obligatorii ale contractului de concesiune.
(2) Organele centrale de specialitate pregătesc propunerile de concesionare şi le prezintă spre examinare Guvernului. Autorităţile executive ale administraţiei publice locale pregătesc propunerile de concesionare şi le prezintă spre examinare autorităţilor reprezentative ale administraţiei publice locale care, în termen de 20 de zile de la data primirii propunerilor, iau decizia privind oportunitatea lor. În cazul în care propunerile de concesionare nu sînt pregătite conform cerinţelor, ele se restituie pentru definitivare.
(3) Lista obiectelor propuse pentru concesionare şi clauzele obligatorii ale contractului de concesiune, confirmate de Guvern, sînt aprobate de Parlament.
(4) Aprobarea de către Parlament a listei obiectelor propuse pentru concesionare şi a clauzelor obligatorii ale contractului de concesiune constituie temeiul pentru organizarea tenderelor internaţionale şi încheierea în baza rezultatelor acestora a contractelor de concesiune.
[Art.9 modificat prin Legea nr.910-XV din 14.03.2002, în vigoare 23.04.2002]
Articolul 10. Publicarea listei de obiecte. Drepturile solicitantului concesiunii
(1) Concedentul publică în presa locală şi în cea din străinătate lista obiectelor propuse pentru concesionare şi clauzele obligatorii ale contractului de concesiune. Publicarea se face cu cel puţin 3 luni înainte de începerea curgerii termenului stabilit în listă pentru examinarea ofertelor pentru tender.
(2) Solicitanţilor concesiunii li se acordă dreptul:
a) să ia cunoştinţă, în termenele stabilite la alin.(1), de obiectele concesiunii, de documentele necesare şi să pregătească ofertele respective;
b) să solicite concedentului concesionarea unor obiecte neincluse în lista publicată. În cazul în care concedentul consideră oportună concesionarea obiectelor în cauză, lista acestora şi clauzele obligatorii ale contractului de concesiune se aprobă de către Parlament şi se publică de către concedent;
c) să solicite încheierea mai multor contracte de concesiune.
Articolul 11. Concesionarea terenurilor şi a altor resurse naturale
(1) Pot fi concesionate terenuri de toate categoriile (exceptînd terenurile destinate ocrotirii naturii, terenurile de valoare istorico-culturală şi terenurile fondului silvic) şi alte resurse naturale.
(2) Lista terenurilor şi a altor resurse naturale va fi pusă de acord cu autorităţile administraţiei publice locale în a căror rază teritorială se preconizează desfăşurarea activităţii concesionale şi cu organele de protecţie a mediului înconjurător.
(3) Terenurile se concesionează prin decizie a concedentului, cu acordul proprietarilor funciari, beneficiarilor funciari respectivi.
(4) Retragerea parţială sau integrală, pentru necesităţile statului şi ale societăţii, a terenurilor şi a altor resurse naturale concesionate se admite numai în cazuri excepţionale prin hotărîre a Parlamentului, iar rechiziţionarea - prin hotărîre a Guvernului, efectuarea acesteia fiind posibilă fără rezilierea contractului de concesiune. În aceste cazuri concesionarul este în drept să solicite concesionarea unui alt obiect similar, cu operarea modificărilor în contractul de concesiune sau rezilierea în mod unilateral a contractului şi compensarea cheltuielilor suportate.
(5) Controlul asupra activităţii de exploatare a terenurilor şi a altor resurse naturale desfăşurate de concesionar este exercitat de organele de stat de supraveghere şi control.
Articolul 12. Tenderele internaţionale
(1) Concesiunea se acordă în baza rezultatelor tenderelor internaţionale, cu încheierea ulterioară a contractului de concesiune.
(2) În cazul în care există mai multe oferte pentru un singur obiect al concesiunii, tenderele internaţionale se organizează pe bază de concurs. Dacă obiectul concesiunii este solicitat de un singur ofertant, a cărui ofertă corespunde condiţiilor stabilite de către concedent, încheierea contractului de concesiune se negociază direct.
(3) Tenderele internaţionale se organizează de către concedent în modul stabilit de Guvern.
Capitolul III
CONTRACTUL DE CONCESIUNE. REDEVENŢA
Articolul 13. Contractul de concesiune
(1) Contractul de concesiune va cuprinde:
a) părţile contractante;
b) obiectul şi scopul concesiunii;
c) formele, condiţiile, cuantumul şi modul de efectuare a plăţilor concesionale;
d) obligaţiile concedentului privind concesionarea obiectelor şi drepturile lui de control asupra exploatării acestora;
e) obligaţiile concesionarului de a menţine obiectele concesiunii în stare de funcţionare şi de a le restitui în starea respectivă după încetarea efectului contractului, precum şi obligaţiile de a asigura securitatea ecologică a unităţii de producţie înfiinţate şi protecţia mediului înconjurător;
f) condiţiile de asigurare a obiectului concesiunii;
g) volumul şi termenele de atragere în Republica Moldova a investiţiilor străine în vederea desfăşurării activităţii de producţie a concesionarului;
h) clauza privind prezentarea în modul stabilit de legislaţie a avizului organului de protecţie a mediului înconjurător şi a avizului serviciului sanitaro-epidemiologic asupra securităţii tehnologiilor aplicate;
i) dreptul statului de a procura în mod prioritar o parte din produsul finit al concesionarului;
j) clauza privind menţinerea sau modificarea numărului de locuri de muncă;
k) clauza privind întreţinerea obiectelor de utilitate social-culturală, menţinerea condiţiilor de funcţionare a acestora sau transmiterea lor la balanţa unităţilor administrativ-teritoriale respective;
l) modul de finanţare a construcţiei obiectelor de utilitate locativă şi socială pe teritoriul concesionat;
m) formele de participare a concedentului la conducerea întreprinderii concesionale;
n) condiţiile, cotele, modul şi termenele de pregătire a personalului autohton pentru întreprinderea concesională;
o) facilităţile şi garanţiile, dacă acestea diferă de cele prevăzute de legislaţia în vigoare;
p) lista faptelor juridice a căror apariţie poate conduce la modificarea clauzelor contractului de concesiune sau la rezilierea lui la cererea uneia dintre părţi;
q) modul de distribuire a bunurilor între concesionar şi concedent la încetarea efectului contractului de concesiune;
r) răspunderea părţilor şi modul de soluţionare a litigiilor;
s) procedura lichidării întreprinderii concesionale;
t) durata contractului;
u) garanţiile financiare ale părţilor;
v) sediul şi elementele de identificare ale băncilor părţilor;
w) alte clauze convenite de părţi.
(2) La contractul de concesiune se anexează documentele ce confirmă drepturile de proprietate ale statului asupra obiectului concesiunii, planurile de situaţie ale terenurilor, de amplasare a clădirilor şi construcţiilor, precum şi lista bunurilor proprietate de stat (municipală) cu valoarea lor estimată în preţurile pieţei mondiale, conform datelor de inventariere la momentul încheierii contractului.
(3) Contractul de concesiune a terenurilor şi a altor resurse naturale trebuie să mai cuprindă:
a) caracteristica mediului natural, a solului şi a altor resurse naturale, precum şi volumul exploatării lor;
b) normele tehnologice de exploatare a acestora;
c) condiţiile de recultivare a terenurilor;
d) plăţile de compensare pentru scoaterea din circuit a terenurilor şi a altor resurse naturale;
e) condiţiile de protecţie a resurselor naturale însoţitoare;
f) volumul şi modul de depozitare a deşeurilor de producţie;
g) normele maxime admisibile ale impactului asupra mediului înconjurător;
h) modul de distribuire a cheltuielilor pentru prospectarea, explorarea şi valorificarea resurselor naturale, precum şi a riscurilor şi veniturilor aferente acestor activităţi.
(4) Contractul de concesiune se încheie pe o durată ce nu va depăşi 50 de ani.
(5) Încheierea contractului de concesiune îl scuteşte pe concesionar de necesitatea obţinerii de licenţă pentru desfăşurarea activităţii în limitele obiectului concesiunii.
Articolul 14. Prelungirea, modificarea şi rezilierea contractului de concesiune
(1) La expirarea contractului de concesiune, dacă au fost respectate clauzele lui, concesionarul beneficiază de dreptul preferenţial de a prelungi contractul. În cazul prelungirii contractului de concesiune clauzele lui pot fi modificate cu acordul părţilor.
(2) Concedentul are dreptul să modifice în mod unilateral clauzele contractului de concesiune, în cazul în care apar circumstanţe deosebite de cele care au fost prevăzute la acordarea concesiunii. Dacă modificarea unilaterală a clauzelor contractului aduce prejudicii concesionarului, el este în drept să ceară concedentului acoperirea acestor prejudicii, inclusiv a beneficiului nerealizat. Litigiile privind cuantumul despăgubirilor apărute între concedent şi concesionar se soluţionează de instanţa de contencios administrativ competentă. Litigiile nu constituie un motiv pentru sustragerea concesionarului de la îndeplinirea obligaţiilor contractuale.
(3) Concedentul are dreptul să ceară rezilierea înainte de termen a contractului de concesiune în cazul:
a) survenirii unor evenimente sau depistării unor fapte care îi dau dreptul de a rezilia contractul;
b) încălcării clauzelor contractului de către concesionar;
c) lichidării concesionarului - persoană juridică sau decesului concesionarului - persoană fizică ce a încheiat contractul;
d) falimentului întreprinderii concesionale;
e) pronunţării de către instanţa de judecată competentă a hotărîrii privind nulitatea documentelor de constituire a întreprinderii concesionale.
(4) Reorganizarea concedentului nu atrage după sine modificarea clauzelor contractului de concesiune sau rezilierea lui. În acest caz Guvernul (organul central de specialitate al administraţiei publice sau autoritatea administraţiei publice locale) îşi asumă răspunderea pentru respectarea contractului.
(5) Efectul contractului de concesiune încetează la expirarea termenului stabilit, în cazul rezilierii lui înainte de termen, lichidării întreprinderii concesionale, prejudicierii obiectului concesiunii sau în situaţia cînd acesta devine inutilizabil pînă la expirarea contractului.
[Art.14 modificat prin Legea nr.240-XV din 13.06.2003, în vigoare 08.07.2003]
[Art.14 modificat prin Legea nr.1009-XIII din 22.10.1996, în vigoare 12.12.1996]
Articolul 15. Redevenţa
(1) Redevenţa concesiunii se stabileşte în natură, în bani sau în ambele modalităţi, sub formă de plăţi de o singură dată (bonus), arendă (rentă), plăţi pentru extracţia resurselor naturale sau pentru fabricarea producţiei (royalty).
(2) Prin plăţi de o singură dată, în sensul prezentei legi, se înţeleg sumele fixe, egale cu valoarea estimată a obiectului concesiunii, care se achită în valută liber convertibilă sau în valuta naţională a Republicii Moldova. Acestea sînt primele plăţi, efectuate după înregistrarea de stat a întreprinderii concesionale, ce anticipează începutul activităţii investiţionale a concesionarului şi nu i se restituie, dacă contractul de concesiune nu prevede altfel.
(3) Cuantumul arendei este stipulat în contractul de concesiune. Concedentul poate stabili arenda în cote progresive. Pentru a stimula demararea cît mai urgentă a funcţionării întreprinderii concesionale, arenda poate fi stabilită pe o perioadă limitată, de exemplu pînă la începutul extracţiei resurselor naturale sau exportului produselor.
(4) Plăţile pentru extracţia resurselor naturale sau fabricarea producţiei reprezintă plăţi periodice pentru dreptul de explorare a resurselor naturale. Ele se achită din momentul începerii extracţiei resurselor naturale sau fabricării producţiei pînă la expirarea contractului de concesiune, sub formă de defalcări din costul producţiei (în procente din volumul de desfacere (venit, beneficiu), sau sub formă de taxe pe unitate de produs. Plăţile royalty nu cad sub incidenţa sistemului de facilităţi fiscale.
(5) Cuantumul şi formele plăţilor menţionate, precum şi modul şi termenele achitării lor se stabilesc în contractul de concesiune.
(6) Redevenţa poate fi stabilită pentru exploatarea tuturor obiectelor concesiunii în ansamblu sau pentru fiecare obiect aparte.
Capitolul IV
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR. ADMINISTRAREA CONCESIUNII
Articolul 16. Drepturile şi obligaţiile concesionarului
(1) Concesionarul are dreptul:
a) să stabilească direcţiile principale şi perspectivele dezvoltării întreprinderii concesionale, precum şi să planifice activitatea ei;
b) să stabilească structura organelor de conducere, statul de funcţii, să angajeze lucrătorii, inclusiv cetăţeni străini şi apatrizi;
c) să numească şeful întreprinderii concesionale, adjuncţii lui, conducătorii subdiviziunilor structurale, dacă contractul de concesiune nu prevede altfel;
d) să desfăşoare activităţi extraconcesionale în corespundere cu legislaţia şi contractul de concesiune sau cu acordul concedentului;
e) să atace în instanţa de contencios administrativ competentă acţiunile organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice (autorităţilor administraţiei publice locale) în cadrul reglementării raporturilor concesionale.
(2) Concesionarul este obligat:
a) să respecte clauzele contractului de concesiune;
b) să desfăşoare activitate de întreprinzător, să ţină evidenţa contabilă şi statistică în conformitate cu legislaţia;
c) să prezinte, la încetarea contractului de concesiune, documentele care dovedesc că obiectele concesiunii sînt libere de orice sarcini;
d) să restituie concedentului, la expirarea contractului de concesiune sau în cazul rezilierii lui, bunurile în starea în care le-a preluat, ţinîndu-se cont de uzura naturală a acestora;
e) să lichideze întreprinderea concesională în corespundere cu legislaţia şi contractul de concesiune, în termen de 6 luni de la expirarea contractului sau în cazul rezilierii lui înainte de termen.
[Art.16 modificat prin Legea nr.240-XV din 13.06.2003, în vigoare 08.07.2003]
[Art.16 modificat prin Legea nr.1009-XIII din 22.10.1996, în vigoare 12.12.1996]
Articolul 17. Restricţii la drepturile concesionarului
Transmiterea integrală sau parţială de către concesionar a obiectului concesiunii unor terţi este interzisă.
Articolul 18. Drepturile şi obligaţiile concedentului
(1) Concedentul are dreptul:
a) să intre în componenţa organelor de conducere şi de control ale întreprinderii concesionale;
b) să primească sau să procure în mod prioritar o parte din producţia fabricată de concesionar, dacă contractul de concesiune nu prevede altfel;
c) să exercite controlul asupra respectării de către concesionar a legislaţiei Republicii Moldova şi a contractului de concesiune;
d) să procure în mod prioritar bunurile concesionarului după încetarea efectului contractului de concesiune;
e) să ceară, în caz de expirare a contractului de concesiune sau de reziliere a lui, să i se transmită gratuit îmbunătăţirile care nu pot fi separate de obiectul concesiunii fără a-i cauza prejudicii, aduse de către concesionar acestui obiect, precum şi construcţiile executate pe sectorul concesionat fără consimţămîntul concedentului;
f) să efectueze controlul asupra activităţii economico-financiare a concesionarului prin antrenarea unui serviciu de audit independent.
(2) Concedentul este obligat:
a) să acorde concesionarului, la timp şi în volum deplin, drepturile asupra obiectelor concesiunii, prevăzute de contractul de concesiune;
b) să predea concesionarului obiectele concesiunii în starea şi termenele prevăzute de contractul de concesiune;
c) să păstreze secretul comercial al concesionarului, în conformitate cu Legea cu privire la secretul comercial;
d) să nu intervină în activitatea economică şi operativă a concesionarului.
Articolul 19. Relaţiile de muncă
Relaţiile de muncă în cadrul întreprinderii concesionale sînt reglementate de legislaţia muncii.
Articolul 20. Asigurarea socială
Asigurarea socială a personalului autohton al întreprinderii concesionale este reglementată de legislaţia Republicii Moldova, iar cea a lucrătorilor străini - de contractele (acordurile) individuale de muncă, plăţile fiind transferate în fondurile respective ale ţărilor în care aceştia îşi au domiciliul.
Articolul 21. Beneficiul (venitul) concesionarului
Beneficiul (venitul) rămas după achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii este utilizat de concesionar. Concesionarul utilizează beneficiul net în mod independent, dacă contractul de concesiune nu prevede altfel.
Articolul 22. Impunerea fiscală
Modul de impozitare a venitului obţinut din activitatea concesională este stabilit de legislaţia fiscală.
[Art.22 în redacţia Legii nr.1592-XIII din 27.02.1998, în vigoare 21.05.1998]
Capitolul V
GARANŢIILE ŞI RĂSPUNDEREA PĂRŢILOR
Articolul 23. Garanţiile şi apărarea drepturilor concesionarului
(1) Guvernul garantează concesionarului:
a) protecţia investiţiilor;
b) neamestecul organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice (autorităţilor administraţiei publice locale) în activitatea de întreprinzător a concesionarului, cu excepţia cazurilor în care printr-o astfel de activitate se încalcă legislaţia, se creează pericol real pentru viaţa şi sănătatea populaţiei sau se pot declanşa alte urmări grave;
c) compensarea în folosul concesionarului, după lichidarea întreprinderii concesionale, a părţii neamortizate de cheltuieli efectuate în perioada concesiunii, dacă contractul nu prevede altfel.
(2) Concesionarul - persoană fizică sau juridică străină beneficiază şi de garanţiile şi drepturile prevăzute de legislaţia cu privire la investiţiile străine.
(3) Apărarea drepturilor concesionarului se efectuează de către instanţa de judecată, instanţa judecătorească competentă (inclusiv internaţională), precum şi, conform înţelegerii dintre părţi, de către judecata arbitrală.
[Art.23 modificat prin Legea nr.1009-XIII din 22.10.1996, în vigoare 12.12.1996]
Articolul 24. Invalidarea actelor ce lezează drepturile concesionarului
Actele autorităţilor publice supreme (autorităţilor administraţiei publice locale) care contravin prezentei legi sau prin efectul cărora se încalcă drepturile concesionarului prevăzute de contractul de concesiune sînt invalidate de către instanţa de judecată, iar acţiunile ce decurg din ele sînt considerate nelegitime.
Articolul 25. Răspunderea părţilor
Părţile poartă răspundere pentru neexecutarea contractului de concesiune în conformitate cu legislaţia şi cu prevederile contractului respectiv.
Capitolul VI
DISPOZIŢII FINALE
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
Guvernul:
în termen de 1 lună:
- va prezenta Parlamentului propuneri privind punerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
- va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
- va aproba Regulamentul privind tenderele internaţionale de concesionare în Republica Moldova;
în termen de 2 luni va prezenta Parlamentului spre aprobare lista obiectelor propuse pentru concesionare în anii 1995-1996 şi clauzele obligatorii ale contractului de concesiune pentru fiecare obiect.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Petru LUCINSCHI
|
| Chişinău, 13 iulie 1995. | |
| Nr.534-XIII. |