D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.28g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 200 alin.(1) şi (3) din Codul de procedură penală şi a articolului

24 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la statutul judecătorului

(suspendarea provizorie din funcţie)

 

nr. 23  din  25.02.2019

 

Monitorul Oficial nr.178-184/105 din 31.05.2019

 

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 11 februarie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 25 februarie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

 

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 200 alin.(1) şi (3) din Codul de procedură penală şi a articolului 24 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la statutul judecătorului, ridicată de către dl avocat Radu Dumneanu în dosarul nr.3-6/19, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 11 februarie 2019 de către judecătorii din cadrul Curţii Supreme de Justiţie (Oleg Sternioală, Valeriu Doagă, Nina Vascan, Victor Burduh şi Tamara Chişcă-Doneva), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

 

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 27 noiembrie 2018, dl Eugen Popovici, judecător, a contestat în faţa Curţii Supreme de Justiţie hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din 13 noiembrie 2018 referitoare la suspendarea sa din funcţie.

4. Pe 4 decembrie 2018, dl avocat Radu Dumneanu, apărător ales al dlui Popovici, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 200 alin.(1) şi (3) din Codul de procedură penală. Prevederile acestui articol reglementează suspendarea provizorie din funcţie a învinuitului ori a inculpatului, care exercită atribuţii de serviciu sau care realizează activităţi în interesul serviciului public.

5. De asemenea, dl avocat Radu Dumneanu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului 24 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la statutul judecătorului, care prevăd condiţiile suspendării judecătorului din funcţie.

6. Prin încheierea din 25 ianuarie 2019, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

„Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

„[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…].”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 200

Suspendarea provizorie din funcţie

„(1) Suspendarea provizorie din funcţie constă în interzicerea provizorie motivată învinuitului, inculpatului de a exercita atribuţiile de serviciu sau de a realiza activităţi cu care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public.

(2) Persoanei suspendate provizoriu din funcţie i se întrerupe remunerarea muncii, însă perioada de timp pentru care persoana a fost suspendată provizoriu din funcţie în calitate de măsură procesuală de constrîngere se ia în calcul în vechimea generală de muncă.

(3) Suspendarea provizorie din funcţie o decide administraţia instituţiei în care activează învinuitul ori inculpatul, în condiţiile legii, la demersul procurorului care conduce, sau, după caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală. Hotărârea administraţiei instituţiei de suspendare din funcţie poate fi atacată la judecătorul de instrucţie.”

9. Prevederile relevante ale Legii cu privire la statutul judecătorului nr.544 din 20 iulie 1995 sunt următoarele:

Articolul 24

Suspendarea din funcţie

„(1) Judecătorul poate fi suspendat din funcţie, la cerere sau din oficiu, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă:

a) în privinţa lui se începe urmărirea penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauza respectivă;

[…]

(4) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), dacă nu a fost probată vinovăţia judecătorului sau a fost pronunţată o hotărâre de achitare ori de încetare a procesului penal, sau în cazul anulării actelor care au servit drept temei pentru suspendarea sa din funcţie în baza alin.(11), suspendarea din funcţie încetează şi judecătorul este repus în toate drepturile avute anterior.

[…].”

 

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat faptul că prevederile contestate nu corespund exigenţilor calităţii legii, pentru că nu reglementează cu suficientă claritate procedura de suspendare provizorie din funcţie a judecătorului şi nu există un termen pentru care poate fi dispusă această procedură.

11. De asemenea, autorul excepţiei susţine că suspendarea unui judecător din funcţie pe durata procesului penal îngrădeşte dreptul la muncă, prevăzut de articolul 43 din Constituţie, şi încalcă principiul prezumţiei nevinovăţiei.

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile contestate contravin articolelor 21, 23, 43, 46, 47, 114, 115 şi 123 din Constituţie.

 

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală şi a Legii cu privire la statutul judecătorului, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Radu Dumneanu, în dosarul nr.3-6/19, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie. Excepţia este formulată de către un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie alin.(1) şi (3) din articolul 200 din Codul de procedură penală, care se referă la modalitatea de suspendare provizorie din funcţie a învinuitului sau a inculpatului şi care prevăd interzicerea provizorie a exercitării de către acesta a atribuţiilor de serviciu sau a realizării activităţii în interesul serviciului public, precum şi modalitatea de contestare a hotărârii de suspendare. Dispoziţiile contestate ale articolului 24 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la statutul judecătorului prevăd suspendarea judecătorului din funcţie doar în cazul în care a fost începută urmărirea penală în privinţa acestuia.

17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile contestate contravin articolelor 21, 23, 43, 46, 47, 114, 115 şi 123 din Constituţie.

18. Cu referire la critica de neconstituţionalitate raportată la articolul 23 din Constituţie, potrivit autorului, Codul de procedură penală şi Legea cu privire la statutul judecătorului reglementează în mod diferit condiţiile şi motivele de suspendare şi contestare a măsurii de suspendare, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece prevederile contestate nu sunt de natură de a încălca criteriile referitoare la claritate şi precizie.

19. Curtea observă că textul de lege criticat, prevăzut la articolul 200 alin.(1), instituie măsura suspendării de drept din funcţie a învinuitului sau a inculpatului şi are ca scop principal protejarea prestigiului profesiei şi a funcţiei exercitate. Astfel, potrivit prevederilor contestate, această măsură este una provizorie şi specială, deoarece se aplică în cazul persoanelor care exercită activităţi în interesul serviciului public.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că dispoziţiile legale privind suspendarea din funcţie pot avea un caracter necesar atunci când sunt determinate de situaţii cu caracter temporar care fac imposibilă exercitarea funcţiei. De fapt, suspendarea din funcţie ar putea fi dictată de nevoia de a asigura protecţia instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale (a se vedea DCC nr.89 din 6 septembrie 2017, §40).

21. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că scopul măsurii suspendării nu este unul punitiv, dar de precauţie şi provizoriu, în măsura în care priveşte apărarea interesului public prin suspendarea din funcţie a unei persoane acuzate de comiterea unei infracţiuni de serviciu, şi astfel de prevenire a altor posibile acte similare sau consecinţe ale unor asemenea acte (Ţehanciuc v.România   (dec.), 22 noiembrie 2011, § 19).

22. Totodată, Curtea observă că, potrivit prevederilor articolului 200 alin.(3) din Codul de procedură penală, suspendarea provizorie din funcţie este decisă de către administraţia instituţiei în care funcţionează învinuitul ori inculpatul, în condiţiile legii, la demersul procurorului care conduce, sau, după caz, efectuează în mod nemijlocit urmărirea penală.

23. Astfel, Curtea menţionează că, în calitate de instituţie administrativă a autorităţii judecătoreşti, Consiliul Superior al Magistraturii decide suspendarea judecătorului din funcţie în conformitate cu prevederile articolului 24 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la statutul judecătorului. Prin urmare, Curtea menţionează că îndepărtarea temporară a judecătorului din exerciţiul funcţiei sale în cazul în care în privinţa acestuia se începe urmărirea penală se justifică din considerentul protejării imaginii sistemului judiciar în ansamblu, eliminându-se astfel orice fel de suspiciuni care ar putea să umbrească prestaţia judecătorilor.

24. Cu referire la argumentele autorului excepţiei potrivit cărora nu este clară procedura contestării hotărârii privind suspendarea din funcţie a judecătorului, Curtea reţine că judecătorul, care are un statut special, reglementat de Legea cu privire la statutul judecătorului, poate contesta hotărârea privind suspendarea din funcţie în condiţiile legii speciale. Astfel, Curtea observă că legislatorul a prevăzut în articolul 24 alin.(6) din Legea cu privire la statutul judecătorului posibilitatea contestării hotărârii privind suspendarea din funcţie la Curtea Supremă de Justiţie.

25. În privinţa argumentelor autorului excepţiei potrivit cărora nu există un termen pentru care poate fi dispusă suspendarea provizorie din funcţie, Curtea observă că, în conformitate cu articolul 24 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la statutul judecătorului, suspendarea poate fi menţinută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

26. Aşadar, Curtea constată că legislatorul a reglementat o procedură suficient de clară pentru dispunerea suspendării provizorii din funcţie a judecătorului. Curtea reaminteşte că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent.

27. De asemenea, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a principiului prezumţiei nevinovăţiei în cazul suspendării judecătorului din funcţie, deoarece hotărârea emisă de către Consiliul Superior al Magistraturii nu are un caracter punitiv. Consiliul Superior al Magistraturii nu analizează natura şi gravitatea acuzării în materie penală, ci doar constată dacă a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva judecătorului.

28. Curtea menţionează că nici criticile autorului excepţiei referitoare la îngrădirea dreptului la muncă al judecătorului nu pot fi reţinute, deoarece măsura suspendării este una temporară.

29. Totodată, Curtea reţine că, potrivit prevederilor articolului 24 alin.(4) din Legea cu privire la statutul judecătorului, dacă în privinţa judecătorului nu a fost probată vinovăţia sau a fost pronunţată o hotărâre de achitare ori de încetare a procesului penal, sau în cazul anulării actelor care au servit drept motiv pentru suspendarea sa din funcţie în baza alin.(1¹), suspendarea din funcţie încetează şi judecătorul este repus în toate drepturile avute anterior.

30. Astfel, în cazul încetării procesului penal, suspendarea din funcţie încetează, iar judecătorul îşi va relua activitatea în funcţia deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare. Prin urmare, Curtea menţionează că există garanţii suficiente în acest sens.

31. Având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 200 alin.(1) şi (3) din Codul de procedură penală şi a articolului 24 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la statutul judecătorului, ridicată de către dl avocat Radu Dumneanu în dosarul nr.3-6/19, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.