H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 5 din

Legea nr.188 din 10 iulie 2008 privind amnistia în legătură cu declararea

anului 2008 An al Tineretului (Sesizarea nr.34g/2019) (pretinsa

discriminare a bărbaţilor condamnaţi la închisoare care

au copii în vârstă de până la 8 ani)

 

nr. 10  din  08.04.2019

 

Monitorul Oficial nr.159-161/79 din 03.05.2019

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 20 februarie 2019

şi înregistrată pe aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului „femeie” din teza a doua a articolului 5 din Legea nr.188 din 10 iulie 2008 privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 An al Tineretului, ridicată de către dl Sergiu Cojocaru, parte în dosarul nr.21-889/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 20 februarie 2019 de către dl judecător Sergiu Bularu de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 25 februarie 2019, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

5. În şedinţa publică a Curţii, sesizarea a fost susţinută de către dl avocat Igor Chiriac, reprezentantul autorului excepţiei. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi la organele de drept din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei.

 

CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

6. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cererea dlui Sergiu Cojocaru prin care a solicitat aplicarea în privinţa sa a prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 An al Tineretului şi eliberarea sa de pedeapsa închisorii aplicată prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 8 septembrie 2015. Prin această decizie, dl Sergiu Cojocaru a fost condamnat în baza articolului 328 alin.(3) lit.d) din Codul penal, pentru comiterea unor fapte care au avut loc până la data intrării în vigoare a Legii privind amnistia.

7. În cadrul şedinţei de judecată, dl Sergiu Cojocaru a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului „femeie” din teza a doua a articolului 5 din Legea nr.188 din 10 iulie 2008 privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 An al Tineretului. Aceste prevederi stabilesc că trebuie eliberate de la pedeapsa cu închisoare femeile condamnate pe un termen de până la şapte ani inclusiv, care aveau copii în vârstă de până la 8 ani şi care nu erau decăzute din drepturile părinteşti la data intrării în vigoare a Legii privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 An al Tineretului.

8. Prin încheierea din 22 noiembrie 2018, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

 

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

„Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată.”

Articolul 50

Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor

„(1) Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Toţi copiii, inclusiv cei născuţi în afara căsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială.

[…].”

10. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 91

Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen

„(1) Persoanei care execută pedeapsa cu închisoare i se poate aplica liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen dacă a realizat programul individual de executare a pedepsei, a reparat integral daunele cauzate de infracţiunea pentru care a fost condamnată, cu excepţia cazului cînd dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, şi dacă se constată că corectarea ei este posibilă fără executarea deplină a pedepsei. Persoana poate fi liberată, în întregime sau parţial, şi de pedeapsa complementară.

[...].”

Articolul 92

Înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă

„(1) În privinţa persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave şi grave, instanţa de judecată, ţinând cont de comportarea lor în timpul executării pedepsei, poate pronunţa o încheiere cu privire la înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă. Totodată, persoana poate fi liberată, în întregime sau parţial, de la pedeapsa complementară.

[...].”

Articolul 107

Amnistia

„(1) Amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei.

[...].”

Articolul 108

Graţierea

„(1) Graţierea este actul prin care persoana condamnată este liberată, în tot sau în parte, de pedeapsa stabilită ori pedeapsa stabilită este comutată.

(2) Graţierea se acordă de către Preşedintele Republicii Moldova în mod individual.

[...].”

11. Prevederile relevante ale Legii nr.188 din 10 iulie 2008 privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 An al Tineretului sunt următoarele:

Art.5. – Se absolvă de pedeapsa stabilită persoana condamnată la pedeapsă cu închisoarea pe un termen de până la 7 ani inclusiv care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu a împlinit vârsta de 21 de ani sau este femeie gravidă, sau femeie cu copil în vârstă de până la 8 ani nedecăzută din drepturile părinteşti.

 

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATE

12. Prin decizia din 25 februarie 2019, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate ale unei excepţii de neconstituţionalitate, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

13. Curtea a reţinut că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie cuvântul „femeie” din teza a doua a articolului 5 din Legea nr.188 din 10 iulie 2008 privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 An al Tineretului. Verificarea constituţionalităţii acestui tip de acte normative ţine de competenţa ratione materiae a Curţii, potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie.

14. De asemenea, excepţia a fost ridicată de către o parte la proces.

15. Curtea a observat că instanţa care a sesizat-o trebuie să examineze în fond cererea privind aplicarea în cazul dlui Sergiu Cojocaru a prevederilor articolului 5 din

 privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 An al Tineretului. Pentru că dl Sergiu Cojocaru solicită aplicarea amnistiei în privinţa unei condamnări pentru fapte care au avut loc înainte de intrarea în vigoare a Legii amnistiei şi pentru că la acea dată acesta avea copii minori în vârstă de până la opt ani, Curtea a confirmat incidenţa prevederilor contestate la soluţionarea cauzei. Mai mult, instanţa de judecată a recunoscut aplicabilitatea prevederilor legislative contestate în cauza de pe rolul ei, trimiţând sesizarea la Curtea Constituţională. De altfel, instanţelor de judecată le revine sarcina de a interpreta efectele în timp ale unei legi.

16. Curtea a observat că prevederile contestate nu au făcut anterior obiectul controlului constituţionalităţii.

17. Pentru a declara admisibilă sesizarea, Curtea a trebuit să stabilească şi incidenţa drepturilor din Constituţie invocate de către autorul acesteia.

18. În motivarea sesizării, autorul excepţiei a susţinut, în principal, că dispoziţiile contestate instituie un tratament diferenţiat nejustificat între femeile şi bărbaţii care aveau copii în vârstă de până la opt ani la momentul intrării în vigoare a Legii amnistiei în discuţie. Sub acest aspect, autorul excepţiei a afirmat incidenţa, în prezenta cauză, a dispoziţiilor articolelor 1 alin.(3), 16, 28, 48 şi 49 din Constituţie.

19. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de articolul 16 din Constituţie, devine incident atunci când situaţia la care se referă dezavantajul implică una din condiţiile de exercitare a unui drept garantat de Constituţie. Pentru a fi incident articolul 16, este suficient ca situaţia reglementată de normele contestate să intre în câmpul de aplicare al uneia sau mai multor dispoziţii ale Constituţiei (HCC nr.12 din 1 noiembrie 2012, §64).

20. În acest context, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat în jurisprudenţa sa constantă că articolul 14 din Convenţie, referitor la interzicerea discriminării, nu are o existenţă de sine stătătoare, pentru că produce efecte doar în legătură cu drepturile şi cu libertăţile garantate de celelalte dispoziţii substanţiale ale Convenţiei şi ale protocoalelor sale. Cu toate acestea, aplicabilitatea articolului 14 nu presupune vreo încălcare a uneia sau mai multora dintre aceste dispoziţii, manifestând, în acest sens, un caracter autonom. Pentru ca articolul 14 să devină incident, este suficient ca situaţia de fapt a unei cauze să se încadreze în câmpul de aplicare al unei dispoziţii substanţiale din Convenţie sau din Protocoalele la aceasta (Eweida şi alţii v.Regatul Unit, 15 ianuarie 2013, §85; Khamtokhu şi Aksenchik v.Rusia, 24 ianuarie 2017, §53; Aleksandr Aleksandrov v.Rusia, 27 martie 2018, §17).

21. Aşadar, Curtea a trebuit să stabilească mai întâi dacă măsura eliberării de la pedeapsa închisorii doar a femeilor care aveau copii în vârstă de până la opt ani, nu şi a bărbaţilor, intră în câmpul de aplicare al dispoziţiilor constituţionale invocate de către autorul excepţiei.

22. Curtea Europeană a subliniat că posibilitatea părintelui şi a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile naţionale care limitează această posibilitate reprezintă o ingerinţă în dreptul protejat de articolul 8 din Convenţia Europeană (Zorica Jovanovi ć v.Serbia, 26 martie 2013, §68). Prin urmare, limitarea dreptului tatălui de a se bucura de compania copilului său şi viceversa constituie, în afara oricărui dubiu, o limitare a dreptului vieţii de familie, garantat de articolul 28 din Constituţie, care este corespondentul articolului 8 din Convenţia Europeană.

23. O problemă similară celei din acest caz a fost analizată de către Curtea Europeană în cauza Alexandru Enache v.România, 3 octombrie 2017, §68. În acest caz, Curtea Europeană a menţionat că, în analiza caracterului comparabil, din perspectiva dreptului de a îngriji de copil, în cazul unei mame condamnate la închisoare şi al unui tată condamnat la închisoare, sunt aplicabile criteriile pe care aceasta le-a stabilit în hotărârea Konstantin Markin v.Rusia [MC] din 22 martie 2012.

24. Problema analizată de către Curtea Europeană în cauza Konstantin Markin v.Rusia [MC] din 22 martie 2012 a vizat conformitatea interdicţiei de acordare a concediului de îngrijire a copilului pentru tată cu articolele 8 şi 14 din Convenţie. Curtea Europeană a precizat că, spre deosebire de concediul de maternitate, care are ca scop recuperarea postnatală a mamei şi alăptarea copilului, concediul pentru creşterea copilului şi indemnizaţia de concediu paternal se raportează la perioada care urmează după naşterea copilului şi care are ca scop acordarea posibilităţii beneficiarului de a sta acasă şi de a avea grijă de nou-născut. Aşadar, fără a ignora diferenţele care pot exista între tată şi mamă, în relaţia lor cu copilul, Curtea Europeană a conchis că, în privinţa îngrijirii copilului, bărbaţii şi femeile se găsesc în situaţii similare (Konstantin Markin v.Rusia [MC], 22 martie 2012, §132 şi §133).

25. Prin urmare, aplicând mutatis mutandis raţionamentele din cauza Konstantin Markin v.Rusia, Curtea Europeană a reţinut că acordarea unui drept de suspendare a condamnării doar în cazul mamelor de copii cu vârsta de până la un an, nu şi în cazul taţilor, face incidente articolele 14 şi 8 din Convenţia Europeană. Argumentele guvernului reclamat referitoare la marja de apreciere a statului în privinţa punerii în aplicare a politicilor sale penale trebuie examinate, mai degrabă, din punctul de vedere al justificării tratamentului diferenţiat (a se vedea Alexandru Enache v.România, 3 octombrie 2017, §§68, 69).

26. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că nu poate fi negat faptul că un tată poate să se implice în creşterea copiilor săi atât pe plan economic, cât şi pe plan afectiv, în acelaşi mod ca o mamă (HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, §27).

27. Având în vedere această jurisprudenţă, Curtea a constatat că măsura acordării dreptului de amnistie doar pentru mamele care au copii cu vârsta de până la opt ani, nu şi pentru taţii aflaţi în aceeaşi situaţie, face incident articolul 16 coroborat cu articolul 28 din Constituţie, care sunt corespondentele articolelor 14 şi 8 din Convenţia Europeană. Celelalte articole invocate de către autorul excepţiei sunt irelevante în prezenta cauză.

28. În consecinţă, Curtea va exercita controlul constituţionalităţii cuvântului „femeie” din teza a doua a articolului 5 din Legea nr.188 din 10 iulie 2008 privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 An al Tineretului, prin prisma articolului 16 coroborat cu articolul 28 din Constituţie, verificând, în analiza fondului cauzei, caracterul justificat al tratamentului diferenţiat.

 

B. FONDUL CAUZEI

Pretinsa încălcare a articolului 16 coroborat cu articolul 28 din Constituţie

 

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

29. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul menţionează că articolul 5 din Legea privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 An al Tineretului stabileşte că femeile condamnate pe un termen de până la şapte ani inclusiv, care aveau copii în vârstă de până la 8 ani şi care nu erau nedecăzute din drepturile părinteşti la data intrării în vigoare a acestei legi, trebuie eliberate de la pedeapsa cu închisoarea.

30. În acest context, autorul excepţiei susţine că aceste prevederi le-au acordat dreptul de eliberare din închisoare doar mamelor cu copii în vârstă de până la opt ani, nu şi taţilor cu copii mici, deşi, din perspectiva dreptului de a îngriji de copii, ambele categorii de subiecte se află în situaţii similare.

31. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acest fapt reprezintă un tratament diferenţiat nejustificat.

 

B. Argumentele autorităţilor

32. În opinia Preşedintelui Republicii Moldova, Constituţia nu garantează dreptul persoanei la amnistie, ci, din contra, stabileşte dreptul Parlamentului de a acorda, prin lege organică, amnistia, ca măsură excepţională, determinată de raţiuni de politică penală, avându-se în vedere interesele generale ale societăţii. Astfel, Parlamentul are o marjă largă de discreţie pentru a determina subiectele care pot beneficia de amnistie.

33. Guvernul a menţionat că Parlamentul dispune de o marjă largă de discreţie cu privire la implementarea politicii penale, inclusiv cu privire la acordarea amnistiei doar pentru anumite categorii de persoane. De asemenea, Guvernul a făcut trimitere la instrumentele internaţionale care tratează nevoile femeilor din perspectiva protecţiei împotriva violenţei şi a hărţuirii sexuale în mediul penitenciarelor, precum şi nevoile acestora din perspectiva protecţiei sarcinii şi a maternităţii. În acest context, potrivit Guvernului, măsura acordării amnistiei doar pentru mamele cu copii mici este conformă cu aceste instrumente internaţionale.

34. Mai mult, Guvernul a făcut trimitere la date statistice care atestă că numărul deţinutelor de sex feminin este cu mult mai mic decât cel al deţinuţilor de sex masculin, fapt care denotă caracterul rezonabil al acordării amnistiei doar femeilor cu copii mici, nu şi bărbaţilor.

35. Guvernul a conchis că restrângerea cercului de subiecte care pot beneficia de amnistie în baza Legii privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 An al Tineretului are o justificare obiectivă şi este proporţională cu scopul urmărit.

36. În opinia sa scrisă, Parlamentul a făcut trimitere la marja de discreţie de care dispune atunci când stabileşte subiectele amnistiei. Parlamentul a susţinut că la momentul adoptării Legii privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 An al Tineretului a fost motivat de prevederile articolului 50 din Constituţie, potrivit cărora mamele şi copii au dreptul la ocrotire specială.

 

C. Aprecierea Curţii

37. În jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a reţinut că nu orice tratament diferenţiat implică în mod automat o încălcare a articolului 16 din Constituţie. Pentru a se stabili încălcarea articolului 16 din Constituţie trebuie să se constate faptul că persoanele aflate în situaţii similare sau comparabile beneficiază de un tratament preferenţial şi că această diferenţiere este una discriminatorie (HCC nr.27 din 20 decembrie 2011).

38. Totodată, Curtea a menţionat că tratamentul diferenţiat trebuie să se încadreze în limitele articolului 54 din Constituţie (HCC nr.12 din 1 noiembrie 2012, §53).

39. Astfel, Curtea a subliniat că tratamentele diferenţiate sunt discriminatorii dacă nu se bazează pe o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă nu urmăresc un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit (HCC nr.12 din 1 noiembrie 2012, §54).

40. În acelaşi context, şi Curtea Europeană a subliniat în jurisprudenţa sa că tratamentul diferenţiat echivalează cu o discriminare a persoanelor aflate în situaţii similare, dacă nu are la bază o justificare obiectivă şi rezonabilă. „Lipsa justificării obiective şi rezonabile” presupune că diferenţierea în cauză nu urmăreşte un „scop legitim” sau că nu există un „raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit (Sejdi ć ş i Finci v.Bosnia şi Herţegovina, 22 decembrie 2009, §42; Stummer v.Austria, 7 iulie 2011, §87; Khamtokhu şi Aksenchik v.Rusia, 24 ianuarie 2017 §64).

41. Curtea menţionează că prin amnistierea unor categorii de deţinuţi instituirea unui tratament diferenţiat este inevitabilă. Trebuie trasată o linie de demarcare şi întotdeauna vor exista persoane de cealaltă parte a liniei care nu beneficiază de amnistie. De exemplu, în afară de categoria contestată în prezenta cauza (i.e. femei cu copii în vârstă de până la opt ani), Legea privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 An al Tineretului a prevăzut ca subiecte ale amnistiei şi persoanele în vârstă de până la 21 de ani. Astfel, nu se poate afirma că există o diferenţă semnificativă între deţinuţii care au împlinit 21 de ani cu puţin timp înainte de intrarea în vigoare a legii şi cei care au împlinit această vârstă la scurt timp după intrarea ei în vigoare. Bineînţeles, ar putea exista deţinuţi din prima categorie care, dacă ar fi evaluaţi în mod individual, ar fi consideraţi candidaturi mai bune pentru aplicarea amnistiei, faţă de unii din ultima categorie.

42. Cu privire la prevederile contestate, Curtea observă că prin eliberarea mamelor cu copii în vârstă de până la opt ani, nu şi a taţilor, Parlamentul a instituit un tratament diferenţiat pe criteriu de sex. Avantajul care le-a fost acordat mamelor nu le-a fost acordat şi taţilor cu copii mici, acest fapt fiind suficient pentru a constata existenţa unui tratament diferenţiat.

43. Curtea admite că prin eliberarea mamelor de la pedeapsa închisorii Parlamentul a acţionat în vederea realizării interesului superior al copilului, manifestat prin creşterea şi educarea acestuia de către mamă.

44. De asemenea, Curtea notează şi existenţa a diferite instrumente europene şi internaţionale care tratează nevoile femeilor din perspectiva protecţiei sarcinii şi a maternităţii. De exemplu, Rezoluţia Parlamentului European din 13 martie 2008 privind situaţia specială a femeilor în închisoare şi impactul încarcerării părinţilor asupra vieţii sociale şi de familie recomandă, la pct.14, să nu se recurgă la ţinerea în detenţie a femeilor însărcinate şi a mamelor care au în îngrijire un copil de vârstă mică, decât în circumstanţe excepţionale. Mai mult, potrivit articolului 50 din Constituţie, maternitatea beneficiază de o protecţie specială din partea statului.

45. Aceste considerente pot constitui o bază suficientă pentru constatarea unui scop legitim urmărit prin prevederile contestate.

46. Desigur, ar putea exista cazuri în care taţii poartă mai multe responsabilităţi decât mamele în materie de îngrijire a copiilor. De asemenea, nu se poate constata că mamele poartă o sarcină mai mare sau mai mică din punctul de vedere al creşterii copilului, în comparaţie cu sarcina taţilor şi viceversa.

47. Totuşi, din punctul de vedere al justificării acordării amnistiei doar mamelor care au copii în vârstă de până la opt ani, Curtea constată că, potrivit datelor publicate de către Biroul Naţional de Statistică, la începutul anului 2008, în cele 17 instituţii penitenciare îşi ispăşeau pedeapsa 5470 deţinuţi, dintre care 282 de femei (5,2%) (a se vedea https://goo.gl/ruYRfC). Astfel, deţinuţii de sex masculin erau cu aproximativ 95% mai mulţi decât cei de sex feminin. Acordarea dreptului de amnistie tuturor taţilor de copii în vârstă de până la opt ani, inclusiv celor care au comis infracţiuni grave, ar presupune eliberarea din închisoare a unui număr foarte mare de deţinuţi. Eliberarea unui număr mare de persoane care nu şi-au executat pedepsele, dintre care unii pot fi periculoşi, ar putea crea în rândul publicului un sentiment de nelinişte referitor la siguranţa publică (a se vedea, în acest sens, cauza Preşedintele Republicii Africa de Sud v.Hugo, 18 aprilie 1997, în care Curtea Constituţională a Republicii Africa de Sud a reţinut că amnistierea şi eliberarea de la pedeapsa cu închisoarea doar a femeilor cu copii cu vârsta de până la 12 ani, nu şi a bărbaţilor, este justificată din punct de vedere obiectiv. Pentru a decide astfel, această Curte a constatat că numărul deţinuţilor de sex masculin era de cincizeci de ori mai mare decât numărul deţinutelor de sex feminin. Eliberarea unui număr mare de deţinuţi de sex masculin ar fi contribuit la ridicarea nivelului de criminalitate şi aproape cu certitudine ar fi condus la proteste din partea publicului).

48. În aceste circumstanţe, Curtea constată că ar fi foarte dificil, probabil chiar imposibil, ca Parlamentul să elibereze taţii în baza aceloraşi motive invocate în cazul mamelor. Dacă ar fi urmărit să asigure un tratament egal, Parlamentul probabil că nici nu ar fi adoptat această Lege privind amnistia şi, prin urmare, nu ar fi fost eliberat niciunul dintre părinţi.

49. Astfel, prevederile contestate ale Legii privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 An al Tineretului le-au acordat femeilor care aveau copii în vârstă de până la opt ani posibilitatea eliberării de la pedeapsa cu închisoarea, posibilitate care nu le-a fost acordată şi bărbaţilor care au copii în vârstă de până la opt ani. Totuşi, acordarea acestei posibilităţi doar femeilor are la bază o justificare obiectivă şi rezonabilă.

50. Mai mult, nimic nu împiedica şi nici nu împiedică în continuare ca taţii să se adreseze la instituţiile abilitate, în vederea acordării dreptului de eliberare înainte de termen, pe baza unor motive individuale. Sub acest aspect, Codul penal prevede multiple instituţii care acordă scutirea de pedeapsă, având în vedere circumstanţele speciale ale fiecărei cauze. De exemplu, articolul 91 (liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen), articolul 92 (înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă) şi articolul 108 (graţierea).

51. Prin urmare, cuvântul „femeie” din teza a doua a articolului 5 din Legea nr.188 din 10 iulie 2008 privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 An al Tineretului este conform cu articolul 16, coroborat cu articolul 28 din Constituţie.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi g) şi 140 din Constituţie, articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 6, 61, 62 lit.a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se respinge excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către dl Sergiu Cojocaru, parte în dosarul nr.21-889/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Se recunoaşte constituţional cuvântul „femeie” din teza a doua a articolului 5 din Legea nr.188 din 10 iulie 2008 privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 An al Tineretului.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.