L E G E
cu privire la eficienţa energetică
nr. 139 din 19.07.2018
Monitorul Oficial nr.309-320/476 din 17.08.2018
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul legii
Articolul 2. Obiectul legii şi domeniul de aplicare
Articolul 3. Noţiuni principale
Articolul 4. Principiile de bază ale domeniului eficienţei energetice
Capitolul II
OBIECTIVE NAŢIONALE ŞI MĂSURI DE POLITICĂ
ÎN DOMENIUL EFICIENŢEI ENERGETICE
Articolul 5. Politica de stat în domeniul eficienţei energetice şi obiectivele acesteia
Articolul 6. Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice
Articolul 7. Strategia sectorială pentru renovarea fondului imobiliar naţional pe termen lung
Articolul 8. Schema de obligaţii în domeniul eficienţei energetice
Capitolul III
COMPETENŢE ADMINISTRATIVE
Articolul 9. Atribuţiile Guvernului
Articolul 10. Atribuţiile organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii
Articolul 11. Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice
Articolul 12. Atribuţiile autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice
Articolul 13. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale
Capitolul IV
EFICIENŢA ENERGETICĂ ÎN UTILIZAREA ENERGIEI
Articolul 14. Renovarea clădirilor
Articolul 15. Achiziţii publice durabile
Articolul 16. Evidenţa şi măsurarea energiei
Articolul 17. Facturarea şi accesul la informaţiile privind consumul de energie
Articolul 18. Diseminarea informaţiei cu privire la eficienţa energetică şi sensibilizarea opiniei publice
Capitolul V
AUDITUL ENERGETIC ŞI SERVICIILE ENERGETICE
Articolul 19. Auditul energetic
Articolul 20. Auditorul energetic şi raportul de audit energetic
Articolul 21. Înregistrarea în Registrul electronic al auditorilor energetici şi radierea din acesta
Articolul 22. Servicii energetice
Articolul 23. Contractele de performanţă energetică
Capitolul VI
EFICIENŢA ENERGETICĂ ÎN DOMENIUL
APROVIZIONĂRII CU ENERGIE
Articolul 24. Promovarea eficienţei energetice la încălzire şi răcire
Articolul 25. Statistica cu privire la încălzire şi răcire, inclusiv la cogenerare
Articolul 26. Transformarea, transportul şi distribuţia energiei
Articolul 27. Cerinţe specifice cu privire la eficienţa energetică în raport cu operatorii de sistem din sectorul electroenergetic
Capitolul VII
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI
ÎN DOMENIUL EFICIENŢEI ENERGETICE
Articolul 28. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei în domeniul eficienţei energetice
Articolul 29. Procedura de aplicare a sancţiunilor financiare în domeniul eficienţei energetice
Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 30. Dispoziţii finale şi tranzitorii
Anexa nr.1 Conţinutul energetic al combustibililor. Factorii de conversie
Anexa nr.2 Metode şi principii de calcul al impactului schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice şi al măsurilor de politică în domeniul eficienţei energetice
Anexa nr.4 Cerinţe privind eficienţa energetică la achiziţionarea de bunuri, servicii şi lucrări ce urmează a fi respectate de autorităţile şi instituţiile specificate la art.15
Anexa nr.5 Criterii minime pentru auditul energetic, inclusiv pentru cel desfăşurat ca parte a sistemului de management energetic
Anexa nr.6 Analiza cost-beneficiu
Anexa nr.7 Cadrul general pentru raportare
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta lege transpune Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficienţa energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE şi 2010/30/UE şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 315 din 14 noiembrie 2012, în varianta adaptată şi aprobată prin Decizia Consiliului Ministerial al Comunităţii Energetice nr.D/2015/08/MC-EnC.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul legii
Scopul prezentei legi constă în crearea cadrului juridic necesar pentru promovarea şi îmbunătăţirea eficienţei energetice prin realizarea planurilor de acţiuni în domeniul eficienţei energetice, prin dezvoltarea pieţei serviciilor energetice, precum şi prin implementarea altor măsuri de eficienţă energetică.
Articolul 2. Obiectul legii şi domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege stabileşte măsuri de politică în domeniul eficienţei energetice, menite să asigure atingerea obiectivelor prevăzute la art.5, precum şi dezvoltarea şi consolidarea continuă a domeniului respectiv. Măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice se aplică pe întreg lanţul energetic: resurse primare, producere, transport, distribuţie, stocare, furnizare şi consum de energie finală.
(2) Prezenta lege reglementează activităţile destinate să eficientizeze atît producerea, cît şi utilizarea energiei, să sporească securitatea energetică a ţării şi să diminueze impactul negativ al sectoarelor energeticii asupra mediului prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Articolul 3. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
acţiune individuală – acţiune care duce la îmbunătăţiri în domeniul eficienţei energetice, verificabile şi măsurabile sau estimabile, şi care este efectuată ca rezultat al unei măsuri de politică în domeniul eficienţei energetice;
agregator – prestator de servicii care combină multiple sarcini de scurtă durată ale consumatorilor finali pentru a vinde sau a licita pe pieţe organizate de energie;
audit energetic – procedură sistematică al cărei scop este obţinerea informaţiilor necesare despre profilul consumului energetic existent al unei clădiri sau al unui grup de clădiri, al unui proces industrial, al unei instalaţii industriale sau comerciale ori al unui serviciu privat sau public, precum şi identificarea şi cuantificarea oportunităţilor rentabile de economisire a energiei şi raportarea rezultatelor;
cerere justificată din punct de vedere economic – cerere care nu depăşeşte necesarul de încălzire sau de răcire şi care ar putea fi satisfăcută altfel în condiţii de piaţă, prin procese de producere a energiei, altele decît cogenerarea;
consum de energie primară – consum intern brut de energie, cu excepţia utilizărilor neenergetice;
consum de energie finală – toată energia furnizată industriei, transporturilor, sectorului rezidenţial, sectorului serviciilor şi agriculturii, cu excepţia energiei furnizate sectorului de transformare a energiei şi sectoarelor energeticii;
contract de finanţare din partea terţilor – contract ce implică un terţ, în afara prestatorului de servicii energetice şi a beneficiarului unei măsuri de eficienţă energetică, care finanţează această măsură şi care percepe de la beneficiar o taxă echivalentă cu o parte din valoarea economiei de energie obţinute ca rezultat al măsurii de eficienţă energetică convenite prin contractul respectiv;
contract de performanţă energetică – contract între un beneficiar şi un prestator de servicii energetice care propune una sau mai multe măsuri de eficienţă energetică, verificate şi monitorizate pe toată perioada contractului, prin care investiţiile (activitatea, aprovizionarea sau serviciile) pentru măsura sau măsurile respective sînt achitate proporţional cu nivelul îmbunătăţirii eficienţei energetice convenit prin contract sau cu alte criterii convenite privind performanţa energetică, cum ar fi economiile financiare;
echipament de măsurare inteligent – dispozitiv electronic care permite măsurarea consumului de energie, oferind mai multe informaţii decît un echipament de măsurare tradiţional, şi care poate transmite şi primi informaţii utilizînd forme de comunicaţii electronice;
economie de energie – cantitate de energie economisită, determinată prin măsurarea şi/sau estimarea consumului înainte şi după punerea în aplicare a unei sau a mai multor măsuri de eficienţă energetică în contextul normalizării condiţiilor externe care afectează consumul de energie;
eficienţă energetică – raportul dintre rezultatul ce constă în performanţa atinsă, servicii, bunuri sau energie şi o anumită cantitate de energie folosită pentru atingerea acestui rezultat;
fond imobiliar naţional – clădirile prevăzute la art.3 alin.(2) din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor;
furnizor – persoană fizică sau juridică, înregistrată în Republica Moldova în calitate de întreprindere, care vinde energie consumatorilor finali pe piaţa cu amănuntul;
instrument financiar pentru realizarea economiilor de energie – orice instrument financiar, precum fonduri, subvenţii, reduceri de taxe, împrumuturi, contracte de finanţare din partea terţilor, contracte de performanţă energetică, contracte de externalizare, alte contracte de aceeaşi natură, care este disponibil pe piaţa serviciilor energetice pentru a acoperi parţial sau total costul iniţial al unui proiect în domeniul eficienţei energetice şi este necesar pentru punerea în aplicare a măsurilor de eficienţă energetică;
îmbunătăţire a eficienţei energetice – creştere a eficienţei energetice ca rezultat al schimbărilor tehnologice, comportamentale şi/sau economice;
încălzire şi răcire eficientă – opţiune de încălzire şi răcire care, fiind comparată cu un scenariu de bază ce reflectă situaţia tipică, reduce măsurabil consumul de energie primară necesar pentru a furniza o unitate de energie în cadrul unui anumit sistem, într-un mod eficient din punct de vedere economic, şi care se evaluează în baza analizei cost-beneficiu, în conformitate cu art.25, cu luarea în considerare a energiei necesare pentru extragere, conversie, transport şi distribuţie;
încălzire şi răcire individuală eficientă – opţiune individuală de încălzire şi răcire care, comparativ cu sistemul eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi de răcire, reduce măsurabil consumul de energie primară neregenerabilă necesar pentru a furniza o unitate de energie în cadrul unui anumit sistem sau care necesită acelaşi consum de energie primară neregenerabilă, dar la costuri mai mici, luîndu-se în considerare şi energia necesară pentru extragere, conversie, transport şi distribuţie;
întreprinderi mici şi mijlocii – întreprinderi în sensul celor definite în Legea nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii;
manager energetic raional/local – specialist desemnat de autoritatea administraţiei publice locale de nivelul întîi sau al doilea în vederea realizării sarcinilor şi atribuţiilor stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi;
măsură de eficienţă energetică – mijloc utilizat sau acţiune întreprinsă pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice şi obţinerea economiilor de energie, inclusiv investiţiile realizate în acest sens;
măsură de politică în domeniul eficienţei energetice – instrument de reglementare, financiar, fiscal, voluntar sau de furnizare a informaţiilor, aplicat, după caz, de Guvern, de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, de alte autorităţi publice, instituţii şi organizaţii, inclusiv internaţionale, pentru a încuraja, prin crearea de cadru juridic necesar, prin impunerea de obligaţii sau prin acordarea de stimulente, participanţii de pe piaţa serviciilor energetice să furnizeze şi să achiziţioneze servicii energetice, precum şi să întreprindă alte măsuri de eficienţă energetică;
organ public – autoritate contractantă astfel cum este definită în Legea nr.131/2015 privind achiziţiile publice;
parte obligată – operator al sistemului de distribuţie care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale şi importator de produse petroliere care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea nr.461/2001 privind piaţa produselor petroliere, faţă de care se aplică schema de obligaţii în domeniul eficienţei energetice în conformitate cu art.8;
parte participantă – întreprindere sau organ public care s-a angajat să atingă anumite obiective în cadrul unui acord voluntar ori căruia i se aplică o măsură de politică în domeniul eficienţei energetice;
prestator de servicii energetice – persoană fizică sau juridică, înregistrată în Republica Moldova în calitate de întreprindere, care prestează servicii energetice sau implementează măsuri de eficienţă energetică la instalaţiile sau clădirile consumatorului final;
raport al suprafeţelor – raport dintre suprafaţa totală a clădirii şi suprafaţa terenului pe care este amplasată clădirea într-un anumit teritoriu;
rată de renovare – raport dintre suprafaţa clădirilor din domeniul public al statului în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, care urmează a fi supusă reabilitării termice pe parcursul unui an calendaristic, în condiţiile prezentei legi, şi suprafaţa totală a acestor clădiri;
reabilitare substanţială – reabilitare ale cărei costuri depăşesc 50% din costurile de investiţii pentru o nouă unitate comparabilă;
reţea inteligentă – reţea electrică care poate integra eficient utilizarea reţelelor de comunicaţii şi a tehnologiilor informaţionale pentru asigurarea bidirecţională a fluxurilor de putere şi de informaţii privind producerea şi consumul energiei electrice şi care permite în mod automat de a îmbunătăţi eficienţa, beneficiile economice, precum şi fiabilitatea producerii şi a livrării energiei electrice;
sărăcie energetică – situaţie caracterizată prin lipsa accesului consumatorului final la sursele moderne de energie şi tehnologii şi/sau prin puterea de cumpărare redusă a consumatorilor în raport cu resursele energetice, în special combustibili pentru prepararea hranei, energie electrică şi/sau energie termică, şi/sau prin lipsa confortului termic în locuinţă sau clădire;
serviciu energetic – beneficiu fizic, serviciu public sau bun obţinut dintr-o combinaţie de energie cu o tehnologie sau cu o acţiune eficientă din punct de vedere energetic, care poate include activităţile de exploatare, de întreţinere şi de control necesare pentru prestarea serviciului respectiv, furnizat în baza unui contract, şi care duce la o îmbunătăţire a eficienţei energetice sau la economii de energie primară în condiţii verificabile şi măsurabile sau estimabile;
sistem de management energetic – set de elemente legate între ele sau care interacţionează şi aparţin unui plan ce stabileşte obiectivul de eficienţă energetică şi strategia de atingere a acestui obiectiv;
sistem eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi de răcire – sistem de alimentare centralizată cu energie termică şi de răcire care utilizează cel puţin 50% energie din surse regenerabile, 50% căldură reziduală, 75% energie termică produsă prin cogenerare sau 50% dintr-o combinaţie de energie şi căldură de tipul celor menţionate;
suprafaţă totală utilă – suprafaţă a unei clădiri sau a unei părţi de clădire unde se utilizează energie pentru a regla climatul interior;
trigenerare – producere combinată a energiei termice, a energiei electrice şi încă a unui tip de energie.
Articolul 4. Principiile de bază ale domeniului eficienţei energetice
Principiile de bază ale domeniului eficienţei energetice sînt:
a) promovarea eficienţei energetice, în special prin susţinerea programelor de îmbunătăţire a eficienţei energetice care prevăd implementarea tehnologiilor performante de producere a energiei, cum ar fi cogenerarea şi trigenerarea, de distribuţie, transport şi utilizare a energiei şi a combustibilului, prin adoptarea standardelor internaţionale în domeniul eficienţei energetice pentru instalaţii, clădiri, aparate şi echipamente şi prin monitorizarea aplicării acestor standarde;
b) promovarea iniţiativei private şi încurajarea apariţiei prestatorilor noi de servicii energetice;
c) susţinerea cooperării dintre participanţii la piaţa serviciilor energetice în vederea atingerii obiectivelor politicii de stat în domeniul eficienţei energetice;
d) asigurarea transparenţei în activitatea autorităţilor şi instituţiilor publice abilitate cu atribuţii în domeniul eficienţei energetice în conformitate cu prevederile din capitolul III;
e) instruirea factorilor de decizie în legătură cu îndeplinirea măsurilor de eficienţă energetică;
f) crearea premiselor necesare pentru dezvoltarea capacităţilor tehnice în legătură cu prestarea serviciilor energetice, inclusiv în legătură cu auditul energetic şi managementul energetic, prin organizarea de cursuri de formare profesională şi prin punerea în aplicare a schemelor de calificare şi înregistrare;
g) informarea publicului cu privire la politica de stat în domeniul eficienţei energetice;
h) sensibilizarea şi antrenarea societăţii civile în procesele de adoptare a deciziilor şi de implementare a măsurilor de eficientă energetică;
i) cooperarea cu alte ţări, inclusiv în cadrul organizaţiilor internaţionale, în scopul promovării tehnologiilor performante, implementării realizărilor ştiinţei şi a experienţei înaintate în domeniul utilizării eficiente a energiei.
Capitolul II
OBIECTIVE NAŢIONALE ŞI MĂSURI DE POLITICĂ
ÎN DOMENIUL EFICIENŢEI ENERGETICE
Articolul 5. Politica de stat în domeniul eficienţei energetice şi obiectivele acesteia
(1) Creşterea eficienţei energetice este un obiectiv strategic al politicii energetice a statului datorită contribuţiei majore pe care o are la îmbunătăţirea siguranţei alimentării cu energie şi a competitivităţii, la dezvoltarea durabilă, la economisirea resurselor energetice primare şi la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
(2) Obiectivele naţionale de eficienţă energetică sînt exprimate în valori absolute, reprezintă un plafon al consumului de energie primară şi finală pentru întreaga economie naţională şi se stabilesc pentru un anumit orizont de timp.
(3) Politica de stat în domeniul eficienţei energetice este parte integrantă a politicii energetice a statului şi urmăreşte atingerea următoarelor obiective:
a) eliminarea barierelor în calea promovării eficienţei energetice;
b) introducerea şi promovarea tehnologiilor cu eficienţă energetică ridicată, a sistemelor moderne de măsurare şi control;
c) aplicarea principiilor moderne de management energetic;
d) promovarea utilizării, la consumatorii finali, a utilajelor şi echipamentelor eficiente din punct de vedere energetic, precum şi a surselor regenerabile de energie;
e) promovarea mecanismelor de eficienţă energetică şi a instrumentelor financiare pentru realizarea economiilor de energie, acordarea de stimulente financiare şi fiscale în condiţiile legislaţiei;
f) mobilizarea investiţiilor în renovarea clădirilor;
g) cooperarea dintre consumatorii finali, producători, furnizori, operatorii sistemului de distribuţie, autorităţile şi instituţiile publice;
h) dezvoltarea pieţei serviciilor energetice;
i) educarea şi conştientizarea consumatorilor finali asupra importanţei şi beneficiilor aplicării măsurilor de eficienţă energetică;
j) promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul utilizării eficiente a energiei.
(4) Măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice, inclusiv schema de obligaţii în domeniul eficienţei energetice, sînt prevăzute în Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice.
Articolul 6. Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice
(1) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii elaborează, cu asistenţa autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice şi îl înaintează spre aprobare Guvernului.
(2) Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice stabileşte şi descrie obiectivele politicii de stat în domeniul eficienţei energetice, schema de obligaţii în domeniul eficienţei energetice, măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice, economiile de energie obţinute şi cele preconizate a fi obţinute, inclusiv la nivelul transportului, distribuţiei, al furnizării energiei sau la nivelul consumului de energie finală, în vederea atingerii obiectivelor naţionale stabilite la art.5. De asemenea, acesta prevede strategia şi modalităţile de informare a potenţialilor participanţi de pe piaţa serviciilor energetice în vederea promovării şi facilitării utilizării eficiente a energiei şi include alte informaţii stabilite în anexa nr.7.
(3) Schema de obligaţii în domeniul eficienţei energetice prevăzută la art.8 se descrie cu respectarea cerinţelor stabilite în pct.4 din anexa nr.2, indicîndu-se cantitatea totală cumulată a economiilor de energie realizate şi modalitatea în care economiile de energie vor fi atinse.
(4) După aprobarea de către Guvern, Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice se publică pe pagina web oficială a organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi pe cea a autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice şi se prezintă, la fiecare 3 ani, Secretariatului Comunităţii Energetice de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii.
(5) Anual, pînă la 30 iunie, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii întocmeşte, cu asistenţa autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, un raport privind progresul înregistrat în anul precedent în legătură cu îndeplinirea obiectivelor naţionale în domeniul eficienţei energetice, care include informaţia stabilită în partea 1 din anexa nr.7. Acest raport se prezintă pentru informare Guvernului şi se publică pe pagina web oficială a organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, fiind expediat ulterior pentru informare Secretariatului Comunităţii Energetice.
(6) În vederea comparării economiilor de energie şi a conversiei într-o unitate comparabilă se aplică factorii de conversie prevăzuţi în anexa nr.1, cu excepţia cazului în care se justifică folosirea altor factori de conversie.
Articolul 7. Strategia sectorială pentru renovarea fondului imobiliar naţional pe termen lung
(1) Pentru mobilizarea investiţiilor în renovarea fondului imobiliar naţional, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii elaborează, cu asistenţa autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, strategia sectorială pe termen lung, aprobată prin hotărîre de Guvern.
(2) Strategia sectorială pentru renovarea fondului imobiliar naţional pe termen lung se revizuieşte o dată la 3 ani şi cuprinde următoarele informaţii şi componente:
a) o imagine de ansamblu a fondului imobiliar naţional, bazată, după caz, pe eşantioane statistice;
b) soluţii identificate pentru renovarea fondului imobiliar naţional, care să fie eficiente din punct de vedere economic şi relevante pentru zona climatică şi tipurile de clădiri respective;
c) politici şi măsuri de stimulare a lucrărilor de renovare majoră şi eficientă din punct de vedere economic, inclusiv a lucrărilor de renovare majoră pe etape;
d) prognoze pe termen lung pentru facilitarea luării deciziilor cu privire la efectuarea investiţiilor de către persoanele interesate, de către companiile de construcţii şi de către instituţiile financiare;
e) o estimare, bazată pe date concrete, a economiilor de energie preconizate.
(3) După aprobarea de către Guvern, Strategia sectorială pentru renovarea fondului imobiliar naţional pe termen lung se publică pe pagina web oficială a organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi pe cea a autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice şi se prezintă pentru informare Secretariatului Comunităţii Energetice de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii.
Articolul 8. Schema de obligaţii în domeniul eficienţei energetice
(1) Operatorii sistemelor de distribuţie care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale şi importatorii de produse petroliere care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea nr.461/2001 privind piaţa produselor petroliere se desemnează prin prezenta lege ca părţi obligate.
(2) Părţile obligate contribuie financiar la realizarea anuală de noi economii de energie în raport cu volumul total anual al vînzărilor de energie către consumatorii finali, calculat ca medie pe perioada de 3 ani anterioară datei de 1 ianuarie 2016. Cantitatea totală cumulată a economiilor de energie ce vor fi realizate pe durata implementării schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice (în continuare – schemă de obligaţii) se determină de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, cu asistenţa autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice.
(3) Volumul vînzărilor de resurse energetice utilizate în transport se exclude din calculul obiectivului privind obţinerea economiilor de energie stabilit conform alin.(2).
(4) La realizarea cantităţii totale cumulate a economiilor de energie conform alin.(2) se ia în calcul:
a) cantitatea economiilor de energie realizate în sectoarele de producere, de transport şi de distribuţie a energiei, inclusiv în sistemul de alimentare centralizată cu energie termică şi de răcire, obţinute ca urmare a:
– dezvoltării infrastructurii eficiente de alimentare cu energie termică şi de răcire şi/sau a dezvoltării cogenerării de înaltă eficienţă şi a încălzirii şi răcirii cu căldură reziduală şi surse regenerabile de energie, în condiţiile stabilite de Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării;
– reabilitării substanţiale a unei centrale termice existente, cu o putere termică totală mai mare de 20 MW, şi ca urmare a conversiei acesteia într-o instalaţie de cogenerare de înaltă eficienţă;
– implementării măsurilor stabilite la art.24 alin.(3) şi alin.(5) lit.b), art.26, 27 şi art.30 alin.(13);
b) cantitatea economiilor de energie rezultate din acţiunile individuale noi, puse în aplicare începînd cu 31 decembrie 2008, care continuă să aibă impact pînă în 2020 şi care pot fi măsurate şi verificate.
(5) Aplicarea prevederilor alin.(3) şi (4) nu trebuie să ducă la o reducere cumulată mai mare de 25% din cantitatea totală cumulată a economiilor de energie conform alin.(2). Despre aplicarea prevederilor în cauză este notificat Secretariatul Comunităţii Energetice, cu titlu de informare, acest fapt fiind reflectat şi în raportul întocmit în conformitate cu alin.(16).
(6) Pentru realizarea economiilor de energie atribuite în cadrul schemei de obligaţii, părţile obligate transferă pe conturi trezoreriale deschise în bugetul de stat contribuţii anuale echivalente cu totalul cheltuielilor necesare pentru realizarea măsurilor de eficienţă energetică în contextul îndeplinirii obligaţiilor aferente. Contribuţiile anuale sînt stabilite şi aprobate prin hotărîre de Guvern şi se transferă trimestrial, în tranşe egale, pînă în ziua a 45-a de la încheierea trimestrului de gestiune. Prima tranşă se transferă pînă la data de 15 mai a fiecărui an.
(7) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii este obligat să elaboreze, cu asistenţa autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, Programul privind implementarea schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice, în care să indice, pentru următorii 3 ani, lista părţilor obligate, cantitatea totală a economiilor de energie ce trebuie realizate, ţinînd seama de următoarele: obiectivul stabilit la alin.(2); cantitatea economiilor de energie la a căror realizare trebuie să contribuie fiecare parte obligată; măsurile de eficienţă energetică ce urmează a fi întreprinse pentru realizarea economiilor de energie şi cheltuielile necesare pentru realizarea acestor măsuri; mărimea contribuţiilor necesare de a fi achitate de către fiecare parte obligată în conformitate cu alin.(6). Programul respectiv se aprobă de Guvern, iar organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii analizează anual necesitatea modificării acestuia şi raportează despre acest fapt Guvernului pînă la 31 martie.
(8) La efectuarea calculelor în conformitate cu alin.(2)–(5), economiile de energie ce trebuie realizate se exprimă în termeni de consum de energie primară sau finală, aplicînd factorii de conversie indicaţi în anexa nr.1 şi principiile stabilite în anexa nr.2. La determinarea măsurilor de eficienţă energetică ce urmează a fi întreprinse pentru realizarea economiilor de energie va fi acordată prioritate măsurilor de eficienţă energetică cu impact social, măsurilor îndreptate spre reducerea sărăciei energetice sau îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale consumatorilor vulnerabili.
(9) Mărimea contribuţiilor ce urmează a fi achitate de către fiecare parte obligată conform alin.(6) se stabileşte în conformitate cu metodologia pentru determinarea contribuţiilor ce urmează a fi achitate de părţile obligate, aprobată de Guvern, pe bază de criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii, reieşind din cheltuielile totale necesare pentru realizare, în perioada respectivă, a măsurilor de eficienţă energetică şi din ponderea economiilor de energie cu care trebuie să contribuie fiecare parte obligată. Contribuţiile respective se includ în calculul tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a gazelor naturale şi în preţul de comercializare a produselor petroliere.
(10) Mijloacele financiare colectate în cadrul schemei de obligaţii, aprobate de Guvern în conformitate cu alin.(6) şi (7), se includ în legea bugetului de stat pentru anul respectiv.
(11) Mijloacele financiare transferate în cadrul schemei de obligaţii sînt administrate prin sistemul trezorerial de către autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice. Soldurile de mijloace financiare formate la sfîrşitul anului bugetar din contul schemei de obligaţii sînt accesibile pentru utilizare în aceleaşi scopuri în anul bugetar următor.
(12) Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice organizează proceduri de achiziţii publice pentru selectarea părţilor terţe care să implementeze măsurile de eficienţă energetică şi încheie contracte în acest sens, ţinînd cont de măsurile de eficienţă energetică aprobate de Guvern în conformitate cu alin.(7).
(13) Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice are dreptul să aplice contractele de performanţă energetică pentru realizarea măsurilor de eficienţă energetică şi de valorificare a surselor regenerabile de energie la beneficiarii Programului privind implementarea schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice. După organizarea de către autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice a procedurilor de achiziţii publice pentru selectarea prestatorului de servicii energetice, contractele de performanţă energetică vor fi încheiate de către autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, beneficiarii programului respectiv şi prestatorul de servicii energetice.
(14) Măsurarea şi verificarea economiilor de energie rezultate ca urmare a măsurilor de eficienţă energetică realizate de părţile contractate, precum şi a măsurilor de eficienţă energetică realizate în cadrul contractelor de performanţă energetică încheiate de beneficiarii Programului privind implementarea schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice în conformitate cu alin.(13), sînt efectuate anual de către autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice. Validarea economiilor de energie este asigurată anual de către o parte terţă prin implicarea auditorilor energetici sau a companiilor specializate.
(15) În baza propunerii organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, Guvernul decide cu privire la aplicarea schemei de obligaţii, a altor măsuri de politică în domeniul eficienţei energetice sau aplicarea combinată a acestora în vederea realizării economiilor de energie în conformitate cu prezentul articol, cu condiţia notificării prealabile a Secretariatului Comunităţii Energetice.
(16) Anual, pînă la 31 mai, autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice întocmeşte şi prezintă organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii un raport cu privire la aplicarea schemei de obligaţii pentru anul calendaristic precedent.
(17) Raportul menţionat la alin.(16) trebuie să conţină lista părţilor obligate şi trebuie să reflecte informaţii cu privire la cantitatea totală a economiilor de energie realizate pe parcursul anului precedent, cantitatea economiilor de energie la a căror realizare a contribuit fiecare parte obligată, măsurile de eficienţă energetică întreprinse pe parcursul anului precedent, mărimea contribuţiilor aprobată de Guvern şi mărimea contribuţiilor transferate de părţile obligate pe parcursul anului precedent, măsurile de eficienţă energetică şi totalul cheltuielilor efectuate pentru realizarea economiilor de energie în anul precedent, beneficiarii proiectelor în domeniul eficienţei energetice, soldurile în conturi, lucrările aflate la etapa de implementare, numărul contractelor încheiate pe parcursul anului precedent ca urmare a desfăşurării procedurilor de achiziţii publice, economiile de energie verificate şi validate, precum şi alte informaţii relevante.
(18) Raportul se publică pe pagina web oficială a autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice şi pe cea a organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii.
Capitolul III
COMPETENŢE ADMINISTRATIVE
Articolul 9. Atribuţiile Guvernului
(1) În domeniul eficienţei energetice, Guvernul exercită următoarele atribuţii:
a) stabileşte direcţiile prioritare ale politicii de stat în domeniul eficienţei energetice;
b) aprobă Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice;
c) decide, la propunerea organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, cu privire la aplicarea schemei de obligaţii, a altor măsuri de politică în domeniul eficienţei energetice sau aplicarea combinată a acestora;
d) aprobă mecanisme de promovare a eficienţei energetice, precum şi instrumente financiare pentru realizarea economiilor de energie;
e) aprobă lista părţilor obligate, cantitatea economiilor de energie la a căror realizare trebuie să contribuie fiecare parte obligată, măsurile de eficienţă energetică ce urmează a fi întreprinse pentru realizarea economiilor de energie, precum şi mărimea contribuţiilor necesare de a fi achitate de către fiecare parte obligată în conformitate cu art.8;
f) aprobă Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic;
g) aprobă Regulamentul cu privire la efectuarea auditului energetic de către întreprinderile mari;
h) aprobă Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice.
(2) Pentru a asigura premisele necesare dezvoltării capacităţilor tehnice în legătură cu prestarea serviciilor energetice, inclusiv în legătură cu auditul energetic, managementul energetic, Guvernul decide cu privire la punerea în aplicare a sistemelor de calificare şi înregistrare corespunzătoare.
(3) Guvernul exercită şi alte atribuţii stabilite în prezenta lege, în Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor, în Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării, în Legea nr.44/2014 privind etichetarea produselor cu impact energetic, precum şi în Legea nr.151/2014 privind cerinţele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic.
Articolul 10. Atribuţiile organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii
(1) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii este Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale.
(2) În conformitate cu prezenta lege, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii are următoarele atribuţii:
a) elaborează şi promovează politica şi strategiile statului în domeniul eficienţei energetice şi monitorizează implementarea acestora cu suportul autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice;
b) elaborează şi promovează planurile naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice şi monitorizează implementarea acestora prin intermediul autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice;
c) elaborează şi promovează proiecte de acte normative şi proiecte ale documentelor de politici în domeniul eficienţei energetice, de asemenea elaborează documente normativ-tehnice, inclusiv standarde în domeniul eficienţei energetice, monitorizînd aplicarea acestora;
d) elaborează şi prezintă spre aprobare Guvernului cerinţe minime de performanţă energetică pentru utilajele şi echipamentele produse sau importate în Republica Moldova;
e) elaborează programe naţionale de finanţare a eficienţei energetice, cu identificarea surselor de acoperire a acestora;
f) monitorizează modul de îndeplinire de către autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice a atribuţiilor în domeniul eficienţei energetice ce îi revin, inclusiv a atribuţiilor stabilite la art.8 şi 14;
g) promovează relaţiile internaţionale în domeniul eficienţei energetice şi cooperează cu organizaţiile internaţionale din domeniu.
(3) În vederea promovării şi facilitării utilizării eficiente a energiei de către consumatorii mici de energie, inclusiv de către consumatorii casnici, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii elaborează şi înaintează Guvernului spre aprobare măsuri care includ, după caz:
a) instrumente şi politici de promovare a schimbării comportamentale, precum:
– stimulentele financiare;
– accesul la programe de finanţare, împrumuturi nerambursabile sau subvenţii;
– furnizarea de informaţii şi măsurile de asigurare a accesului la informaţii;
– proiectele-pilot în domeniul eficienţei energetice;
– studiile, analizele şi cercetările în domeniul eficienţei energetice;
– activităţile la locul de muncă;
b) căi şi metode de implicare a consumatorilor finali şi a organizaţiilor care reprezintă interesele consumatorilor finali la posibila instalare a echipamentelor de măsurare inteligente prin informarea acestora cu privire la:
– schimbările eficiente din punct de vedere energetic şi uşor de realizat, care pot surveni în legătură cu utilizarea energiei;
– măsurile de eficienţă energetică.
(4) Organul central de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul energeticii exercită atribuţiile stabilite în prezenta lege, în Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării, în Legea nr.44/2014 privind etichetarea produselor cu impact energetic, precum şi în Legea nr.151/2014 privind cerinţele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic.
(5) În conformitate cu art.27 din Legea nr.98/2012 privind administraţia publică centrală de specialitate, unele atribuţii ale organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii pot fi delegate autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice.
[Art.10 modificat prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]
[Art.10 modificat prin Legea nr.29 din 10.02.2022, în vigoare 01.03.2022]
Articolul 11. Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice
(1) Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice are misiunea de a implementa politica de stat în domeniul eficienţei energetice, inclusiv prin atragerea şi gestionarea resurselor financiare în vederea promovării proiectelor în domeniul eficienţei energetice.
(2) Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice este o instituţie publică fondată de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, cu statut de persoană juridică distinctă, care dispune de conturi trezoreriale, de ştampilă cu imaginea stemei de stat, de o denumire în limba de stat şi de formulare oficiale.
(3) Bugetul autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice se formează din surse alocate din bugetul de stat pentru implementarea politicilor în domeniile sale de competenţă, din exercitarea unor atribuţii suplimentare delegate acesteia de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, din donaţii, din granturi, din veniturile financiare obţinute ca urmare a administrării mijloacelor financiare atrase din surse externe, conform acordurilor, precum şi din alte surse neinterzise de lege, prevăzute în Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice.
(4) Bugetul autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice se aprobă în corespundere cu regulile stabilite în Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.
(5) Resursele financiare atrase din surse externe sînt administrate de către autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice în conformitate cu art.44 din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.
[Alin.(6) art.11 abrogat prin Legea nr.29 din 10.02.2022, în vigoare 01.03.2022]
(7) Anual, pînă la 31 mai, autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice elaborează şi prezintă organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii un raport privind activitatea desfăşurată în anul precedent. Raportul respectiv se publică pe pagina web oficială a autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice.
[Art.11 modificat prin Legea nr.29 din 10.02.2022, în vigoare 01.03.2022]
Articolul 12. Atribuţiile autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice
(1) În conformitate cu prezenta lege, autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice exercită următoarele atribuţii:
a) acordă asistenţă organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii la elaborarea şi monitorizarea implementării politicii de stat în domeniul eficienţei energetice;
b) acordă asistenţă organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii la elaborarea proiectelor de acte normative şi la monitorizarea implementării acestora, precum şi la elaborarea documentelor normativ-tehnice, inclusiv a standardelor în domeniul eficienţei energetice;
c) acordă asistenţă organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii la elaborarea şi monitorizarea implementării cerinţelor minime de performanţă energetică pentru utilajele şi echipamentele produse sau importate în Republica Moldova;
d) acordă asistenţă organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii la elaborarea şi monitorizarea aplicării planurilor naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice, inclusiv prin colectarea în acest sens de informaţii necesare de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de la participanţii la pieţele energetice;
[Lit.e)-h) alin.(1) art.12 abrogate prin Legea nr.29 din 10.02.2022, în vigoare 01.03.2022]
i) acordă asistenţă autorităţilor administraţiei publice locale la elaborarea planurilor locale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice;
[Lit.j)-k) alin.(1) art.12 abrogate prin Legea nr.29 din 10.02.2022, în vigoare 01.03.2022]
l) evaluează potenţialul de sporire a eficienţei energetice în ansamblu pe economie;
m) efectuează evaluarea calitativă cu privire la evoluţiile actuale şi viitoare ale pieţei serviciilor energetice;
n) instituie şi ţine Registrul electronic al auditorilor energetici şi Registrul electronic al auditului energetic în conformitate cu prezenta lege, Legea nr.71/2007 cu privire la registre şi Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic;
o) identifică şi stabileşte lista întreprinderilor mari care urmează să îndeplinească obligaţia stabilită la art.19 alin.(1) şi le notifică despre acest fapt;
p) creează şi gestionează, inclusiv în scop de monitorizare, un sistem informaţional în domeniul eficienţei energetice;
q) creează sistemul de verificare şi validare a economiilor de energie realizate, în baza standardelor naţionale şi internaţionale în domeniu, şi prezintă organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii informaţiile aferente;
r) implementează mecanismul de asigurare şi verificare a calităţii auditurilor energetice efectuate, care prevede în acest scop o selecţie anuală aleatorie a cel puţin unei cote semnificative, din punct de vedere statistic, din toate auditurile energetice efectuate, în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic;
s) aprobă programele de formare profesională în domeniul eficienţei energetice, inclusiv pentru cursurile de instruire a auditorilor energetici, elaborate de instituţiile de învăţămînt acreditate, şi organizează, în caz de necesitate, cursuri de instruire, de calificare a auditorilor energetici, inclusiv în contextul programelor de colaborare cu organizaţiile şi/sau instituţiile internaţionale;
t) acordă asistenţă consultativă şi informaţională prestatorilor de servicii energetice, consumatorilor finali, potenţialilor investitori, precum şi altor persoane fizice şi juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul eficienţei energetice;
u) promovează şi diseminează informaţia cu privire la eficienţa energetică, inclusiv prin intermediul programelor de informare;
v) organizează seminare, conferinţe, concursuri naţionale şi expoziţii pentru promovarea eficienţei energetice;
w) cooperează cu instituţiile şi cu organizaţiile internaţionale în vederea promovării eficienţei energetice, în limitele competenţei stabilite de Guvern.
(2) Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite în prezenta lege, în Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor, în Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării, în Legea nr.44/2014 privind etichetarea produselor cu impact energetic, în Legea nr.151/2014 privind cerinţele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic şi în regulamentul acesteia.
(3) În vederea exercitării atribuţiilor sale, autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice colaborează, în special prin furnizarea reciprocă şi continuă de informaţii, cu organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, cu organismul naţional unic de acreditare, cu organismele de evaluare a conformităţii, cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate, cu alte autorităţi publice şi cu autorităţile administraţiei publice locale.
(4) Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale în domeniile sale de competenţă prin intermediul managerilor energetici raionali şi, după caz, cei locali, desemnaţi de către acestea, precum şi contribuie la organizarea instruirii lor profesionale continue.
[Alin.(5) art.12 abrogat prin Legea nr.29 din 10.02.2022, în vigoare 01.03.2022]
[Art.12 modificat prin Legea nr.29 din 10.02.2022, în vigoare 01.03.2022]
Articolul 13. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale
(1) Autorităţile administraţiei publice locale contribuie la atingerea obiectivelor naţionale în domeniul eficienţei energetice şi promovează eficienţa energetică pe plan local, exercitînd următoarele atribuţii:
a) elaborează şi aprobă planuri locale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice, care vizează autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea, ca documente separate sau ca parte integrantă a planurilor de dezvoltare generale, asigură executarea şi monitorizează implementarea acestora;
b) iniţiază şi finanţează proiecte în domeniul eficienţei energetice şi contribuie la cofinanţarea acestora, în limita bugetelor locale;
c) organizează proceduri de achiziţii publice privind serviciile energetice şi încheie contracte în acest sens;
d) contribuie, la nivel local, la implementarea politicii de stat în domeniul eficienţei energetice;
e) participă, la nivel local, la diseminarea informaţiei privind eficienţa energetică, inclusiv mecanismele şi instrumentele de finanţare în domeniul eficienţei energetice, cadrul normativ adoptat în scopul îndeplinirii obiectivelor naţionale;
f) contribuie, la nivel local, la organizarea de seminare, conferinţe şi expoziţii pentru promovarea eficienţei energetice.
(2) Politicile în domeniul eficienţei energetice la nivel local, precum şi acţiunile ce urmează a fi întreprinse pentru implementarea acestora se reflectă în planurile locale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice, elaborate cu implicarea activă a managerilor energetici raionali. Planul local de acţiuni în domeniul eficienţei energetice se elaborează, în calitate de document de planificare la nivel local, pentru un termen de 3 ani şi corespunde cu Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru perioada respectivă.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea au obligaţia să asigure elaborarea, coordonarea şi aprobarea planurilor locale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice cel tîrziu pînă la data de 30 septembrie a anului precedent celui de demarare a implementării acestora. Pînă la aprobare, planurile locale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice se consultă cu autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi pot elabora planuri locale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice cu aprobarea acestora de către propriile consilii, de asemenea pot selecta şi desemna manageri energetici locali.
(5) Planurile locale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pot fi parte a planurilor generale de dezvoltare a unităţilor administrativ-teritoriale, a celor de dezvoltare durabilă, cu condiţia respectării elementelor de conţinut solicitate de către autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, precum şi a perioadei de planificare.
(6) În vederea exercitării atribuţiilor sale, autorităţile administraţiei publice locale colaborează, în special prin furnizarea reciprocă de informaţii, cu organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, cu autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate şi cu alte autorităţi publice.
(7) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea desemnează managerii energetici raionali şi, implicit, încetează raporturile de serviciu sau de muncă cu aceştia, monitorizează activitatea managerilor raionali şi le stabilesc atribuţiile, precum şi solicită, la necesitate, asistenţa autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice la stabilirea acestora.
(8) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi pot desemna manageri energetici locali în vederea promovării eficienţei energetice la nivel de comunitate şi a realizării altor atribuţii în corespundere cu măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice.
(9) Managerii energetici raionali/locali pot face parte din statele de personal ale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi sau al doilea ori pot fi angajaţi prin contracte de prestări servicii, avînd obligaţia de a participa la planificarea şi monitorizarea îndeplinirii măsurilor de eficienţă energetică la nivel local, inclusiv a celor prevăzute în planurile locale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice, la coordonarea, avizarea şi monitorizarea proiectelor de eficienţă energetică finanţate şi/sau cofinanţate de autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, de instituţiile de finanţare naţionale, precum şi de partenerii de dezvoltare.
(10) Autorităţile administraţiei publice locale publică pe paginile lor web oficiale informaţii despre măsurile întreprinse în domeniul eficienţei energetice, cu periodicitatea de cel puţin un an.
(11) Autorităţile administraţiei publice locale exercită şi alte atribuţii stabilite în prezenta lege, în Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor, în Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării, în Legea nr.44/2014 privind etichetarea produselor cu impact energetic, precum şi în Legea nr.151/2014 privind cerinţele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic.
Capitolul IV
EFICIENŢA ENERGETICĂ ÎN UTILIZAREA ENERGIEI
Articolul 14. Renovarea clădirilor
(1) Implementarea cerinţelor minime de performanţă energetică a fondului imobiliar naţional se realizează în conformitate cu Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor. Renovarea fondului imobiliar naţional se efectuează în termenele şi condiţiile stabilite în Strategia sectorială pentru renovarea fondului imobiliar naţional pe termen lung.
(2) În vederea promovării rolului de exemplu al clădirilor publice, prezenta lege stabileşte ca obiectiv renovarea anuală a unei anumite suprafeţe a clădirilor din domeniul public al statului, încălzite şi/sau răcite, în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, astfel ca să fie îndeplinite cel puţin cerinţele minime de performanţă energetică prevăzute la art.9 din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor.
(3) Cerinţele stabilite la alin.(2) nu se aplică următoarelor categorii de clădiri:
a) clădirile care fac parte din patrimoniul naţional cultural şi pentru care respectarea anumitor cerinţe minime de performanţă energetică ar modifica în mod inacceptabil caracterul sau aspectul acestora;
b) clădirile destinate apărării naţionale, cu excepţia caselor de locuit unifamiliale sau a clădirilor de birouri ale organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul apărării ori ale autorităţilor administrative şi ale instituţiilor din subordinea acestuia;
c) clădirile utilizate ca lăcaşuri de cult sau pentru alte activităţi cu caracter religios.
(4) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate care intră sub incidenţa alin.(2) sînt stabilite conform anexei nr.3.
(5) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii este obligat să elaboreze, cu asistenţa autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, Programul cu privire la implementarea obligaţiei privind renovarea clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, în care să includă, pentru următorii 3 ani, lista clădirilor care urmează să fie renovate, măsurile de eficienţă energetică ce urmează să fie întreprinse pentru renovarea clădirilor respective şi cheltuielile estimative necesare pentru realizarea acestor măsuri, inclusiv cele conexe indispensabile de consolidare a clădirii, rata anuală de renovare, precum şi mărimea contribuţiilor necesare pentru efectuarea renovării.
(6) Lista clădirilor care urmează să fie renovate va cuprinde informaţii cu privire la suprafaţa totală în metri pătraţi a fiecărei clădiri şi cu privire la performanţa energetică a acesteia sau alte date energetice relevante. La întocmirea listei va fi acordată prioritate clădirilor cu performanţa energetică cea mai scăzută, în limita posibilităţilor economice, ţinînd cont de raportul cost-beneficiu şi de posibilitatea implementării în acest sens a contractelor de performanţă energetică.
(7) Programul cu privire la implementarea obligaţiei privind renovarea clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate se aprobă de Guvern pentru o perioadă de 3 ani. Anual, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii este obligat să examineze necesitatea modificării programului respectiv şi să raporteze Guvernului despre acest fapt pînă la 1 mai.
(8) Resursele financiare necesare pentru renovarea clădirilor se planifică şi se includ în legea bugetului de stat pentru anul următor de către instituţiile şi autorităţile incluse în Programul cu privire la implementarea obligaţiei privind renovarea clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate.
(9) Rata anuală de renovare constituie 1% din suprafaţa totală a clădirilor din domeniul public al statului, cu o suprafaţă totală utilă de peste 250 m2, în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi care nu îndeplinesc, la data de 1 ianuarie a fiecărui an, cerinţele minime de performanţă energetică.
(10) În cazul în care suprafaţa clădirilor renovate pe parcursul unui an depăşeşte 1% din suprafaţa totală a clădirilor din domeniul public al statului, încălzite şi/sau răcite, în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, excedentul va fi luat în calcul la determinarea ratei anuale de renovare pentru oricare dintre cei 3 ani care preced sau urmează după anul respectiv. La determinarea ratei anuale de renovare pot fi luate în considerare clădirile noi din domeniul public al statului în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, care înlocuiesc clădirile demolate în oricare dintre ultimii 2 ani precedenţi sau clădirile care au fost vîndute, demolate ori scoase din uz în oricare dintre ultimii 2 ani precedenţi, ca urmare a utilizării mai intensive a altor clădiri.
(11) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate ale căror clădiri sînt incluse în lista clădirilor care urmează să fie renovate vor planifica în bugetul său cheltuielile necesare pentru a efectua lucrările de renovare în conformitate cu procedurile bugetare stabilite în Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.
(12) Ţinînd cont de măsurile de eficienţă energetică aprobate de Guvern în conformitate cu alin.(5) şi (7), autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate sînt obligate să organizeze proceduri de achiziţii publice pentru a selecta părţile terţe care să execute măsurile respective şi să încheie contracte de achiziţii în acest sens.
(13) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, în vederea implementării prevederii de la alin.(12), pot aplica contractele de performanţă energetică pentru realizarea măsurilor de eficienţă energetică şi de valorificare a surselor regenerabile de energie cu suportul autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice. Contractele de performanţă energetică se încheie de către beneficiarii Programului cu privire la implementarea obligaţiei privind renovarea clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate şi prestatorul de servicii energetice după organizarea procedurilor de achiziţii publice.
(14) Măsurarea şi verificarea economiilor de energie rezultate ca urmare a măsurilor de eficienţă energetică realizate de părţile contractate, precum şi a măsurilor de eficienţă energetică realizate în cadrul contractelor de performanţă energetică încheiate de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate în conformitate cu alin.(13), sînt efectuate anual de către autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, iar validarea economiilor de energie este asigurată anual prin implicarea auditorilor energetici, a companiilor specializate sau a organului supravegherii energetice de stat.
(15) Anual, pînă la 31 mai, autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice întocmeşte şi prezintă organului central al administraţiei publice în domeniul energeticii un raport care să reflecte informaţii cu privire la mijloacele financiare utilizate de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate în anul precedent, măsurile de eficienţă energetică ce au fost identificate ca fiind necesare pentru renovarea clădirilor, contractele încheiate pe parcursul anului precedent ca urmare a desfăşurării procedurilor de achiziţii publice, organizate în conformitate cu alin.(12), rata anuală de renovare a clădirilor, măsurile de eficienţă energetică şi totalul cheltuielilor efectuate, precum şi economiile de energie realizate pe parcursul anului precedent. Raportul respectiv şi Programul cu privire la implementarea obligaţiei privind renovarea clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate se publică pe pagina web oficială a autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice şi pe cea a organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii.
(16) Parlamentul, instituţia Preşedintelui Republicii Moldova, alte autorităţi publice care nu intră sub incidenţa alin.(2), precum şi autorităţile administraţiei publice locale sînt în drept să întreprindă măsuri de renovare a clădirilor din domeniul public al statului în care acestea îşi desfăşoară activitatea pentru a îndeplini cel puţin cerinţele minime de performanţă energetică, stabilite de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor în conformitate cu art.9 din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor. În acest sens, autorităţile respective pot întreprinde următoarele măsuri:
a) să adopte planuri proprii de acţiuni în domeniul eficienţei energetice, separat sau ca parte integrantă a unui plan de acţiuni privind protecţia mediului, care să conţină obiective şi acţiuni specifice ce ţin de obţinerea economiilor de energie şi de promovarea eficienţei energetice, în contextul continuării rolului de exemplu al clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate în conformitate cu prezentul articol;
b) să instituie şi să implementeze un sistem de management energetic, inclusiv să efectueze auditul energetic în contextul aplicării planurilor de acţiuni;
c) să contracteze prestatorii de servicii energetice, inclusiv să încheie contracte de performanţă energetică, pentru finanţarea lucrărilor de renovare a clădirilor şi implementarea planurilor de menţinere sau de îmbunătăţire a eficienţei energetice pe termen lung.
Articolul 15. Achiziţii publice durabile
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, alte autorităţi sau instituţii publice care au calitatea de autoritate contractantă în sensul Legii nr.131/2015 privind achiziţiile publice sînt obligate să achiziţioneze doar bunuri, servicii sau lucrări cu performanţă înaltă de eficienţă energetică în măsura în care să fie respectate cerinţele privind eficacitatea costurilor, fezabilitatea economică, viabilitatea sporită, conformitatea tehnică, precum şi să fie asigurat un nivel suficient de concurenţă în conformitate cu cerinţele stabilite în anexa nr.4.
(2) Prezentul articol se aplică şi de către persoanele juridice de drept privat în cazul atribuirii contractelor de achiziţii publice de bunuri, servicii sau lucrări finanţate şi/sau subvenţionate cu peste 50% de către autorităţile şi instituţiile specificate la alin.(1).
(3) Obligaţia stabilită la alin.(1) se aplică în cazul contractelor de achiziţii publice de bunuri, servicii sau lucrări efectuate în conformitate cu Regulamentul cu privire la achiziţiile publice de valoare mică şi în conformitate cu Legea nr.131/2015 privind achiziţiile publice.
(4) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul apărării, autorităţile administrative şi instituţiile din subordinea acestuia sînt obligate să aplice prevederile alin.(1) numai în măsura în care aplicarea acestora nu contravine naturii şi obiectivului principal al activităţilor lor.
(5) Autorităţile administraţiei publice locale sînt în drept să achiziţioneze doar bunuri, servicii sau lucrări cu performanţă înaltă de eficienţă energetică. În cazul proiectelor finanţate total sau parţial din bugetul de stat, autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate să aplice prevederile alin.(1)–(3), alin.(6) şi (7).
(6) În contextul organizării procedurilor de achiziţii publice de servicii cu un conţinut energetic semnificativ, autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, alte autorităţi şi instituţii publice, autorităţile administraţiei publice locale evaluează posibilitatea încheierii contractelor de performanţă energetică pe termen lung, care să permită obţinerea de economii de energie pe termen lung.
(7) Fără a aduce atingere alin.(1), la achiziţionarea unui pachet de produse reglementat în ansamblu de actele normative aprobate de Guvern în conformitate cu Legea nr.44/2014 privind etichetarea produselor cu impact energetic, autorităţile care intră sub incidenţa prezentului articol vor acorda prioritate caracteristicilor de eficienţă energetică aferente pachetului de produse în totalitate în raport cu eficienţa energetică a produselor individuale din pachetul respectiv şi vor achiziţiona pachetul de produse care corespund criteriului apartenenţei la cea mai înaltă clasă de eficienţă energetică.
Articolul 16. Evidenţa şi măsurarea energiei
(1) Cantităţile de energie electrică, de gaze naturale şi de energie termică livrate consumatorilor se măsoară prin intermediul echipamentelor de măsurare verificate metrologic şi incluse în Registrul de stat al mijloacelor de măsurare, precum şi prin intermediul echipamentelor de măsurare plasate pe piaţă în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.408/2015 pentru aprobarea Reglementării tehnice privind punerea la dispoziţie pe piaţă a mijloacelor de măsurare.
(2) Procurarea, instalarea, sigilarea, verificarea metrologică, întreţinerea, repararea şi înlocuirea echipamentelor de măsurare a energiei electrice, a gazelor naturale şi a energiei termice, precum şi citirea indicaţiilor acestora se efectuează în conformitate cu Legea nr.174/2017 cu privire la energetică, Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică, Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale şi Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării, precum şi în conformitate cu actele normative de reglementare aprobate de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.
(3) În funcţie de posibilităţile tehnice şi economice în raport cu potenţialele economii de energie, la consumatorii finali de energie electrică, de gaze naturale, de energie termică şi de apă caldă menajeră se instalează, în condiţiile stabilite în legile sectoriale, echipamente de măsurare inteligente, la preţuri competitive, care reflectă consumul efectiv de energie al consumatorilor respectivi şi care furnizează informaţii despre timpul efectiv de consum.
(4) La racordarea clădirilor noi la reţeaua electrică, termică sau cea de gaze naturale ori la renovarea majoră a clădirilor în care se furnizează energie, în conformitate cu prevederile Legii nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor, antreprenorii care construiesc clădiri de locuit cu mai multe apartamente sau efectuează lucrări de renovare majoră a acestora sînt obligaţi să instaleze echipamente de măsurare individuale care corespund criteriilor stabilite la alin.(3) din prezentul articol. Nerespectarea obligaţiei din prezentul alineat atrage aplicarea prevederii de la art.28 alin.(5) din prezenta lege.
(5) Operatorii sistemelor de distribuţie din sectorul electroenergetic şi din cel al gazelor naturale, distribuitorii de energie termică instalează la consumatorii casnici echipamente de măsurare individuale care corespund criteriilor stabilite la alin.(3) după ce demonstrează eficienţa economică a acestei măsuri şi după aprobarea măsurii respective de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.
(6) În cazul în care se instalează echipamente de măsurare inteligente, suplimentar cerinţelor stabilite în Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi în Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, se vor respecta următoarele condiţii:
a) echipamentele de măsurare inteligente trebuie să ofere consumatorilor finali informaţii privind timpul efectiv de consum, iar la stabilirea cerinţelor minime faţă de echipamentele de măsurare inteligente şi a obligaţiilor impuse participanţilor de pe piaţă cu privire la instalarea acestora trebuie să fie luate în considerare, în special, obiectivele de eficienţă energetică şi beneficiile pe care le oferă echipamentele de măsurare inteligente consumatorilor finali;
b) trebuie să fie asigurată securitatea echipamentelor de măsurare inteligente şi a datelor comunicate, cu respectarea prevederilor Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal;
c) la solicitarea consumatorului final de energie electrică, echipamentul de măsurare inteligent trebuie să asigure posibilitatea de măsurare a energiei electrice livrate în reţea de către consumatorul final;
d) la solicitarea consumatorilor finali, datele înregistrate de echipamentele de măsurare inteligente, cu citire la distanţă în funcţiune, trebuie să fie comunicate acestora sau unei părţi terţe, care acţionează în numele consumatorilor finali, într-un format uşor de înţeles;
e) în faza instalării echipamentelor de măsurare inteligente, consumatorilor finali trebuie să li se ofere informaţiile şi asistenţa corespunzătoare privind potenţialul deplin al echipamentelor de măsurare inteligente în ceea ce priveşte gestionarea şi monitorizarea consumului de energie.
(7) În cazul furnizării energiei termice pentru încălzire şi/sau răcire şi/sau pentru alimentarea cu apă caldă menajeră, din cadrul sistemului de alimentare centralizată cu energie termică, a unei clădiri sau în cazul furnizării energiei termice pentru încălzire şi/sau răcire şi/sau pentru alimentarea cu apă caldă menajeră, de la o sursă de producere, a mai multor clădiri, în punctul de delimitare a instalaţiilor de utilizare a energiei termice, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării, se instalează un echipament de măsurare a energiei termice şi/sau a consumului de apă caldă menajeră.
(8) În cazul în care instalarea echipamentelor de măsurare individuale nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau nu este justificată din punct de vedere economic, se utilizează repartitoare individuale de costuri destinate măsurării consumului de energie termică la fiecare corp de încălzire în parte, cu excepţia cazului în care se demonstrează că instalarea unor astfel de repartitoare nu este eficientă din punct de vedere economic.
(9) În cazul în care, în clădirile de locuit cu mai multe apartamente, instalarea echipamentelor de măsurare individuale sau a repartitoarelor individuale de costuri nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau nu este justificată din punct de vedere economic, repartizarea între apartamentele din clădire a cantităţii de energie termică furnizată se va efectua în conformitate cu procedura stabilită în Normele tehnice cu privire la repartizarea consumului de energie termică în interiorul clădirilor de locuit cu mai multe apartamente, elaborate, cu asistenţa autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi aprobate de către acesta.
Articolul 17. Facturarea şi accesul la informaţiile privind consumul de energie
(1) Factura de plată emisă consumatorului final de către furnizor trebuie să conţină, în mod obligatoriu, informaţii cu privire la:
a) comparaţiile dintre consumul actual de energie şi consumul corespunzător al consumatorului final din aceeaşi perioadă a anului precedent, preferabil sub formă grafică;
b) datele de contact ale autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, inclusiv paginile web oficiale de unde pot fi obţinute informaţii privind măsurile de eficienţă energetică disponibile, profilurile comparative ale consumatorilor finali şi specificaţiile tehnice obiective privind instalaţiile, utilajele şi/sau echipamentele energetice.
(2) Suplimentar, cel puţin o dată pe an, prin intermediul facturii, furnizorul trebuie să pună la dispoziţia consumatorului final informaţii comparative cu privire la consumul acestuia şi consumul mediu de energie pe persoană, normalizat sau etalonat, din aceeaşi categorie de consum, prezentate într-o formă clară şi uşor de înţeles.
(3) În măsura în care sînt disponibile informaţiile cu privire la consumul de energie, la cererea consumatorului final, furnizorul este obligat să ofere prestatorului de servicii energetice, desemnat de către consumatorul final, informaţii cu privire la facturile la energie şi consumul anterior al acestuia.
(4) În cazul în care la consumatorii finali sînt instalate echipamente de măsurare inteligente, cu citire la distanţă în funcţiune, operatorii sistemelor de transport, de distribuţie oferă consumatorilor respectivi, la cerere, posibilitatea de a accesa informaţii suplimentare referitoare la consumul anterior, care permit o autoverificare detaliată. Aceste informaţii suplimentare privind consumul anterior vor include:
a) informaţii cumulative pentru cel puţin ultimii 3 ani sau pentru perioada de la începutul contractului de furnizare, dacă aceasta din urmă este mai mică. Informaţiile cumulative vor corespunde intervalelor de timp pentru care au fost emise facturile de plată;
b) informaţii detaliate în funcţie de timpul de utilizare pentru fiecare zi, săptămînă, lună şi an. Aceste informaţii pot fi puse la dispoziţia consumatorilor finali respectivi, prin intermediul internetului sau al interfeţei contoarelor, pentru perioada de cel puţin 24 de luni anterioare sau pentru perioada de la începutul contractului de furnizare, dacă aceasta din urmă este mai mică.
(5) Repartizarea costurilor aferente prezentării informaţiilor privind facturarea pentru consumul individual de energie pentru încălzire şi/sau răcire în clădirile de locuit cu mai multe apartamente şi în clădirile cu destinaţie mixtă, administrate în conformitate cu Legea nr.75/2015 cu privire la locuinţe, se efectuează fără obţinere de profit. Costurile justificate care rezultă din atribuirea acestei funcţii unei părţi terţe şi care acoperă măsurarea, repartizarea şi facturarea consumului individual efectiv în clădirile de locuit cu mai multe apartamente şi/sau în clădirile cu destinaţie mixtă pot fi puse pe seama consumatorilor finali.
Articolul 18. Diseminarea informaţiei cu privire la eficienţa energetică şi sensibilizarea opiniei publice
(1) Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice asigură diseminarea informaţiei cu privire la eficienţa energetică, în special cu privire la instrumentele financiare pentru realizarea economiilor de energie şi măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice, precum şi cu privire la măsurile de eficienţă energetică şi cadrul juridic aferent, către participanţii de pe piaţa serviciilor energetice, potenţiali sau existenţi, inclusiv către consumatorii finali, companiile de construcţii, arhitecţi, ingineri, auditorii energetici sau inspectorii de mediu şi către alte persoane interesate.
(2) Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice asigură informarea băncilor şi a altor instituţii financiare cu privire la posibilitatea de a participa, inclusiv prin intermediul parteneriatului public-privat, la finanţarea măsurilor de eficienţă energetică menite să asigure obţinerea economiilor de energie.
(3) Pentru realizarea obligaţiilor stabilite la alin.(1) şi (2), autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice elaborează programe de informare pe scară largă a publicului, care abordează cel puţin următoarele aspecte:
a) informarea părţilor vizate cu privire la măsurile de eficienţă energetică şi economiile de energie ce pot fi obţinute;
b) programele şi instrumentele financiare pentru realizarea economiilor de energie disponibile, precum şi stimulentele fiscale aplicabile;
c) cadrul normativ din domeniul eficienţei energetice;
d) piaţa serviciilor energetice;
e) utilizarea surselor regenerabile de energie;
f) drepturile şi responsabilităţile consumatorilor finali.
(4) Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale, organizează şi implementează campanii de informare şi de sensibilizare a cetăţenilor cu privire la avantajele şi aspectele practice ale aplicării măsurilor de eficienţă energetică. Acţiunile ce urmează a fi întreprinse în cadrul campaniilor de informare şi de sensibilizare a cetăţenilor pot fi descrise în programele de informare pe scară largă a publicului, elaborate în conformitate cu prevederile alin.(3).
(5) În contextul îndeplinirii obligaţiilor stabilite în prezentul articol, autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice organizează seminare, conferinţe şi expoziţii pentru promovarea eficienţei energetice.
(6) Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice creează şi menţine o bază de date pentru distribuirea informaţiei în domeniul eficienţei energetice şi al energiei din surse regenerabile şi asigură accesul la baza de date respectivă tuturor persoanelor interesate prin intermediul paginii sale web oficiale.
Capitolul V
AUDITUL ENERGETIC ŞI SERVICIILE ENERGETICE
Articolul 19. Auditul energetic
(1) Întreprinderile mari care nu intră sub incidenţa Legii nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii efectuează auditul energetic în conformitate cu cerinţele şi principiile stabilite în Regulamentul cu privire la efectuarea auditului energetic de către întreprinderile mari, precum şi în conformitate cu prevederile art.30 alin.(14) din prezenta lege. Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice notifică întreprinderile menţionate în prezentul alineat despre obligaţiile respective.
(2) Întreprinderile mari, menţionate la alin.(1), care implementează un sistem de management energetic sau de mediu sînt scutite de la aplicarea cerinţelor prevăzute la alin.(1) cu condiţia că sistemul respectiv implică efectuarea auditului energetic care corespunde criteriilor minime stabilite în anexa nr.5.
(3) În cazul proiectelor în domeniul eficienţei energetice finanţate total sau parţial din bugetul de stat sau din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi al proiectelor finanţate de autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, este obligatorie efectuarea auditului energetic.
(4) În cazul proiectelor în domeniul eficienţei energetice finanţate din bugetul de stat sau din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale, selectarea companiilor care să presteze servicii de audit energetic se efectuează în mod obligatoriu prin intermediul procedurilor de achiziţii publice organizate în conformitate cu Legea nr.131/2015 privind achiziţiile publice.
(5) Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice va încuraja, prin măsuri de politică în domeniul eficienţei energetice, întreprinderile mici şi mijlocii să efectueze audituri energetice, precum şi să implementeze măsurile de eficienţă energetică reflectate în rapoartele de audit energetic.
(6) Pentru a motiva întreprinderile mici şi mijlocii să recurgă la efectuarea de audit energetic, precum şi să aplice măsurile de eficienţă energetică aferente, Guvernul poate institui, pe bază de criterii transparente, nediscriminatorii şi cu respectarea Legii nr.139/2012 cu privire la ajutorul de stat, scheme de sprijin pentru compensarea cheltuielilor aferente, cu includerea acestora în Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice.
(7) În contextul prevederilor alin.(5) şi (6), autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice realizează programe de informare şi de sensibilizare a întreprinderilor mici şi mijlocii, inclusiv prin intermediul asociaţiilor patronale, în legătură cu cele mai bune practici utilizate pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice şi reducerea consumului de energie.
(8) Auditul energetic se efectuează de către auditori energetici calificaţi, în condiţii transparente şi nediscriminatorii, cu respectarea principiilor stabilite în prezenta lege, inclusiv în anexa nr.5, în Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic, precum şi a standardelor SM EN 16247-1 – Audit energetic. Partea 1: Cerinţe generale; SM EN 16247-2 – Audituri energetice. Partea a 2-a: Clădiri; SM EN 16247-3 – Audituri energetice. Partea a 3-a: Procese; SM EN 16247-4 – Audituri energetice. Partea a 4-a: Transport.
(9) În procesul activităţii lor, auditorii energetici sînt obligaţi să respecte Codul de conduită al auditorilor energetici, aprobat de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, să utilizeze şi să pună în aplicare, după caz, ghiduri, instrucţiuni, precum şi şabloane aprobate de către autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice.
(10) Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic stabileşte mecanismul de asigurare şi verificare a calităţii auditurilor energetice efectuate, precum şi efectele de necorespundere a auditurilor energetice efectuate cu criteriile de calitate.
Articolul 20. Auditorul energetic şi raportul de audit energetic
(1) Auditul energetic se efectuează de către auditori energetici calificaţi şi înregistraţi de către autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice în Registrul electronic al auditorilor energetici în conformitate cu prezentul capitol şi cu Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic.
(2) Serviciile de audit energetic sînt prestate în baza contractului încheiat între beneficiar şi o societate comercială care a angajat unul sau mai mulţi auditori energetici înregistraţi în Registrul electronic al auditorilor energetici, iar preţul ce va fi achitat de către beneficiar se determină în mod liber, în limitele normelor imperative de drept şi în funcţie de complexitatea lucrărilor efectuate.
(3) Societatea comercială care a încheiat contractul de audit energetic poartă răspundere, în raport cu beneficiarul, pentru prejudiciul cauzat prin auditul energetic efectuat, prin serviciile de consultanţă neadecvate şi/sau prin divulgarea informaţiei confidenţiale. Auditorul energetic poartă răspundere, în raport cu societatea comercială care l-a angajat, pentru auditul energetic efectuat şi este obligat, după caz, să o despăgubească pentru prejudiciul cauzat în urma prestării serviciilor, prin restituirea sumei de bani pe care societatea comercială a fost obligată să-i achite beneficiarului serviciilor de audit energetic.
(4) Auditorilor energetici le este interzisă efectuarea auditului energetic, în sensul prezentului articol, al companiilor în care sînt angajaţi.
(5) În funcţie de complexitate, auditul energetic se efectuează de un singur auditor energetic sau de un grup de auditori energetici în condiţiile stabilite în Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic.
(6) Auditorul energetic are următoarele obligaţii:
a) să efectueze auditul energetic cu imparţialitate, semnînd o declaraţie în acest sens, calitativ şi în termen, cu respectarea prevederilor prezentei legi, ale Regulamentului cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic, ale Ghidului auditorilor energetici, ale standardelor menţionate la art.19 alin.(8), ale documentelor normativ-tehnice, precum şi cu respectarea şabloanelor aprobate de către autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice;
b) să informeze beneficiarul despre imposibilitatea continuării auditului energetic în cazul în care acesta refuză să prezinte informaţii relevante, creează impedimente şi/sau nu le înlătură;
c) să se abţină de la divulgarea datelor cu caracter personal, în cazul beneficiarului persoană fizică, sau a informaţiei care constituie secret comercial, în cazul beneficiarului agent economic;
d) alte obligaţii stabilite în conformitate cu prezenta lege şi Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic.
(7) Beneficiarul auditului energetic este obligat să asigure accesul auditorului energetic la obiectele supuse auditului energetic, să prezinte, la solicitarea acestuia, documentaţia tehnică şi de exploatare, altă informaţie, verbală sau scrisă, necesară pentru determinarea indicatorilor de performanţă energetică şi a măsurilor de eficienţă energetică.
(8) Propunerile auditorului energetic cu privire la îmbunătăţirea eficienţei energetice se reflectă în raportul de audit energetic, întocmit în conformitate cu Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic. Raportul de audit energetic se prezintă prestatorilor de servicii energetice cu condiţia că nu există obiecţii din partea beneficiarului.
(9) Societatea comercială care a încheiat contractul de audit energetic informează autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice cu privire la auditul energetic efectuat cu respectarea cerinţelor stabilite în Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic.
(10) Societatea comercială care a încheiat contractul de audit energetic transmite autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice copiile rapoartelor de audit energetic pentru instituţiile publice auditate şi datele agregate cu privire la auditul energetic efectuat în alte sectoare, în conformitate cu Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic.
(11) Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice este obligată să înregistreze rapoartele de audit energetic în Registrul electronic al auditului energetic şi să proceseze informaţia din rapoartele de audit energetic primite respectînd principiul nedivulgării informaţiei oficiale cu accesibilitate limitată. Pentru evaluarea calităţii auditului energetic efectuat, autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice este în drept să verifice rapoartele de audit energetic în mod selectiv, inclusiv cu posibilitatea verificării în teren a obiectului auditat şi a datelor primare acceptate în calcule.
(12) Condiţiile şi criteriile pentru calificarea şi înregistrarea auditorilor energetici, drepturile şi obligaţiile de bază ale acestora, cerinţele specifice privind ţinerea Registrului electronic al auditorilor energetici şi cele privind radierea acestora din registru, precum şi cerinţele privind ţinerea Registrului electronic al auditului energetic şi cele orientate pe asigurarea calităţii auditului energetic se stabilesc în Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic.
Articolul 21. Înregistrarea în Registrul electronic al auditorilor energetici şi radierea din acesta
(1) Înregistrarea în Registrul electronic al auditorilor energetici, prelungirea termenului de înregistrare şi radierea din acesta se efectuează în conformitate cu prezenta lege şi Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic.
(2) Registrul electronic al auditorilor energetici va cuprinde datele de identificare ale auditorilor energetici, data înregistrării acestora şi calificarea specifică pe care o deţin.
(3) Lista auditorilor energetici înregistraţi, cu menţiunea privind calificarea specifică, se publică pe pagina web oficială a organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi pe pagina web oficială a autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice. La solicitarea auditorului energetic, autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice eliberează un certificat care atestă înscrierea acestuia în Registrul electronic al auditorilor energetici.
(4) Certificatul eliberat conform alin.(3) nu este un act permisiv şi nu intră sub incidenţa Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
(5) Deciziile autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice cu privire la refuzul de a înregistra un solicitant în Registrul electronic al auditorilor energetici şi de a prelungi înregistrarea, precum şi cele cu privire la radierea unui auditor energetic din acest registru pot fi contestate de titularul dreptului lezat în termenele şi condiţiile stabilite în Legea contenciosului administrativ nr.793/2000.
Articolul 22. Servicii energetice
(1) Orice persoană fizică sau juridică interesată are acces la piaţa serviciilor energetice pentru a presta sau pentru a beneficia de un serviciu energetic, iar prestatorii de servicii energetice îşi desfăşoară activitatea în condiţii nediscriminatorii, în baza unor reguli obiective, transparente şi neechivoce.
(2) Prestatorii de servicii energetice oferă consumatorilor finali, la solicitare, servicii energetice calitative la preţuri competitive.
(3) Operatorii sistemelor de transport, de distribuţie, precum şi furnizorii sînt obligaţi să se abţină de la orice acţiune care ar putea împiedica cererea sau furnizarea de servicii energetice ori întreprinderea măsurilor de eficienţă energetică sau care ar putea împiedica dezvoltarea pieţei serviciilor energetice, inclusiv prin blocarea accesului la piaţa serviciilor energetice pentru concurenţi şi prin exercitarea abuzului de poziţie dominantă.
(4) Pentru a contribui la dezvoltarea pieţei serviciilor energetice şi pentru a asigura accesul persoanelor interesate la piaţa respectivă, autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice exercită următoarele:
a) diseminează informaţii clare şi uşor accesibile referitoare la posibilele tipuri de contracte pentru prestarea serviciilor energetice, inclusiv referitoare la obiectul şi conţinutul acestora, pentru a se asigura obţinerea economiilor de energie şi respectarea drepturilor consumatorilor finali;
b) diseminează informaţii clare şi uşor accesibile cu privire la instrumentele financiare disponibile, stimulentele, granturile şi împrumuturile oferite pentru susţinerea dezvoltării serviciilor energetice;
c) menţine o listă actualizată a prestatorilor de servicii energetice şi oferă acces public la aceasta;
d) elaborează modele de contracte de performanţă energetică;
e) elaborează şi aprobă Ghidul privind implementarea contractelor de performanţă energetică;
f) informează publicul despre cele mai bune practici privind contractele de performanţă energetică, inclusiv despre efectuarea analizelor cost-beneficiu, aplicînd metoda ciclului de viaţă.
Articolul 23. Contractele de performanţă energetică
(1) Pentru obţinerea economiilor de energie, ca urmare a implementării măsurilor de eficienţă energetică, prestatorul de servicii energetice şi beneficiarul serviciilor respective încheie un contract de performanţă energetică, cu respectarea prevederilor prezentei legi şi ale Regulamentului privind furnizarea serviciilor energetice, aprobat de Guvern.
(2) Contractul de performanţă energetică se încheie pentru o perioadă determinată, care variază în funcţie de complexitatea măsurilor de eficienţă energetică preconizate a fi întreprinse pentru obţinerea economiilor de energie.
(3) Parametrii cantitativi ai contractului de performanţă energetică, inclusiv parametrii energetici şi financiari, se calculează în conformitate cu o metodologie de calcul, elaborată şi aprobată de către autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, şi cu utilizarea unui set de ipoteze stabilite expres în contract.
(4) La determinarea economiilor de energie preconizate a fi obţinute ca urmare a implementării măsurilor de eficienţă energetică stabilite în contractul de performanţă energetică se utilizează ca bază un scenariu de referinţă. Acest scenariu descrie analiza consumului de energie şi a fluxului de numerar pentru anumite cicluri de activitate, de producţie şi pentru intervale de timp, stabilite expres în contractul de performanţă energetică, în funcţie de obiectul acestuia.
(5) Contractul de performanţă energetică include clauze transparente şi neechivoce care să stabilească:
a) lista măsurilor de eficienţă energetică, a etapelor de realizare a acestora, precum şi alte condiţii de implementare a măsurilor respective;
b) economiile de energie garantate care urmează a fi obţinute prin implementarea măsurilor de eficienţă energetică;
c) metodele de determinare a economiilor de energie;
d) scenariul de referinţă pentru a stabili economiile de energie obţinute;
e) preţul contractului, inclusiv componentele acestuia, precum şi termenele şi condiţiile de efectuare, de către beneficiar, a plăţilor indicate în contract;
f) durata şi etapele contractului, condiţiile şi perioada de preaviz;
g) perioadele de monitorizare, măsurile de monitorizare şi de verificare a economiilor de energie obţinute ca urmare a implementării măsurilor de eficienţă energetică stabilite în contract, precum şi garanţiile privind calitatea;
h) metoda de divizare, între beneficiar şi prestatorul de servicii energetice, a oricăror profituri suplimentare în cazul în care economiile realizate prin implementarea măsurilor de eficienţă energetică stipulate în contract depăşesc economiile estimate;
i) lista obligaţiilor fiecărei părţi contractante şi penalităţile în cazul nerespectării acestora;
j) obligaţia prestatorului de servicii energetice de a implementa integral măsurile de eficienţă energetică stabilite în contract, precum şi necesitatea documentării tuturor modificărilor ce se impun a fi efectuate pe parcursul executării contractului;
k) condiţiile şi procedura de modificare a contractului;
l) condiţiile şi procedura de desfacere a contractului, inclusiv în cazul desfacerii contractului înaintea expirării termenului acestuia, şi obligaţiile părţilor contractante care survin drept consecinţă;
m) condiţiile transmiterii, de către prestatorul de servicii energetice, a obligaţiilor sale unor subcontractanţi, dacă beneficiarul consimte în acest sens;
n) procedura de soluţionare a litigiilor;
o) perioada de recuperare a investiţiei indicate în contract.
(6) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi al doilea şi instituţiile publice, în procesul planificării bugetare, prevăd în mod obligatoriu alocaţii necesare pentru anul următor în mărimea obligaţiilor financiare angajate conform contractelor de performanţă energetică încheiate cu prestatorii de servicii energetice.
(7) Întreprinderile energetice a căror activitate este reglementată de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (în continuare – întreprinderile energetice reglementate), în vederea atragerii investiţiilor pentru implementarea măsurilor de eficienţă energetică, pot încheia cu prestatorii de servicii energetice contracte de performanţă energetică.
(8) Întreprinderile energetice reglementate planifică procurarea de servicii energetice şi estimează valoarea investiţiilor pentru implementarea măsurilor de eficienţă energetică, cu includerea acestora, spre examinare şi aprobare, în planurile anuale de investiţii conform cerinţelor stabilite de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. La încheierea contractelor de performanţă energetică, diferenţa dintre valoarea totală a obligaţiilor financiare asumate în cadrul contractului de performanţă energetică şi valoarea totală a mijloacelor fixe nu va depăşi rentabilitatea determinată în conformitate cu metodologiile corespunzătoare de calculare, aprobare şi aplicare a tarifelor, aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.
(9) În vederea semnării contractelor de performanţă energetică, întreprinderile energetice reglementate planifică şi procură serviciile energetice în conformitate cu prevederile Regulamentului privind procedurile de achiziţie a bunurilor, lucrărilor şi serviciilor utilizate în activitatea titularilor de licenţă din sectoarele electroenergetic, termoenergetic, gazelor naturale şi a operatorilor care furnizează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.
(10) Întreprinderile energetice reglementate includ în planurile anuale de investiţii, prezentate spre examinare şi aprobare Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, măsurile de eficienţă energetică care întrunesc cumulativ următoarele condiţii:
a) economiile de energie sînt determinate conform metodei economiilor contorizate;
b) investiţiile sînt eficiente din punct de vedere economic.
(11) Economiile monetare efectiv cuantificate conform metodei economiilor contorizate şi confirmate de autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice se menţin în componenţa tarifului reglementat pe parcursul perioadei de recuperare a investiţiei indicate în contract. Mijloacele financiare obţinute sînt destinate exclusiv achitării către investitor a obligaţiilor financiare asumate în cadrul contractului de performanţă energetică. Valoarea cumulativă a eficienţei şi/sau a economiilor monetare, menţinută în componenţa tarifului reglementat, nu va depăşi valoarea totală a obligaţiilor financiare asumate în cadrul contractului.
(12) Contractul de performanţă energetică prevede transferul dreptului de proprietate asupra obiectului contractului de la prestatorul de servicii energetice către întreprinderea energetică reglementată la momentul achitării integrale a obligaţiilor financiare asumate în cadrul contractului. După transferul dreptului de proprietate către întreprinderea energetică reglementată, cheltuielile privind amortizarea mijloacelor fixe şi rentabilitatea aferentă acestora nu se includ în tarifele reglementate.
Capitolul VI
EFICIENŢA ENERGETICĂ ÎN DOMENIUL
APROVIZIONĂRII CU ENERGIE
Articolul 24. Promovarea eficienţei energetice la încălzire şi răcire
(1) În vederea promovării eficienţei energetice la încălzire şi răcire, inclusiv a cogenerării de înaltă eficienţă, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii efectuează o evaluare amplă a potenţialului naţional de punere în aplicare a cogenerării de înaltă eficienţă şi a sistemului eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi de răcire şi întocmeşte un raport care să includă informaţiile prevăzute în anexa nr.3 la Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării. Raportul respectiv se expediază Secretariatului Comunităţii Energetice pentru informare şi se actualizează o dată la 5 ani.
(2) Pentru identificarea celor mai eficiente soluţii din punct de vedere al costurilor şi al resurselor, la efectuarea evaluării prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, ţinînd cont de condiţiile climaterice locale, de fezabilitatea economică şi de nivelul de dotare tehnică, efectuează o analiză cost-beneficiu la nivel naţional în conformitate cu principiile stabilite în partea 1 din anexa nr.6.
(3) Dacă, în urma evaluării prevăzute la alin.(1) şi a analizei cost-beneficiu în conformitate cu alin.(2), se identifică un potenţial pentru aplicarea cogenerării de înaltă eficienţă şi/sau a sistemului eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi de răcire, beneficiile depăşind costurile, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii propune Guvernului examinarea oportunităţii de a dezvolta sistemul eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi de răcire şi/sau de a întreprinde măsuri necesare pentru dezvoltarea cogenerării de înaltă eficienţă, precum şi a încălzirii şi răcirii cu căldură reziduală şi surse regenerabile de energie, în conformitate cu prevederile alin.(1), (5) şi (9).
(4) La elaborarea măsurilor în conformitate cu alin.(3), organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii ţine cont de necesitatea de a încuraja valorificarea potenţialului de aplicare a sistemului eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi de răcire, la nivel local, în special a sistemului în cadrul căruia se utilizează cogenerarea de înaltă eficienţă. În acest scop, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale.
(5) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii efectuează analiza cost-beneficiu, în conformitate cu prevederile părţii a 2-a din anexa nr.6, în cazul în care se planifică:
a) construcţia unei centrale termoelectrice noi cu o putere termică totală a fluxului de combustibil mai mare de 20 MW, în vederea evaluării costurilor şi a beneficiilor legate de exploatarea acesteia ca centrală electrică de cogenerare de înaltă eficienţă;
b) reabilitarea substanţială a unei centrale termoelectrice existente cu o putere termică totală a fluxului de combustibil mai mare de 20 MW, în vederea evaluării costurilor şi a beneficiilor conversiei acesteia într-o centrală electrică de cogenerare de înaltă eficienţă;
c) construcţia sau reabilitarea substanţială a unei instalaţii industriale cu o putere termică totală a fluxului de combustibil mai mare de 20 MW, care produce căldură reziduală la un nivel de temperatură utilă, în vederea evaluării costurilor şi a beneficiilor de utilizare a căldurii reziduale, inclusiv prin aplicarea cogenerării, pentru a acoperi o cerere justificată din punct de vedere economic, precum şi de racordare a instalaţiei respective la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică şi de răcire;
d) fie construcţia unei noi reţele de alimentare cu energie termică sau de răcire, fie construcţia unei noi centrale de producere a energiei cu o putere termică totală mai mare de 20 MW, în cadrul unui sistem existent de alimentare centralizată cu energie termică sau de răcire, fie reabilitarea substanţială a unei astfel de centrale existente, în vederea evaluării costurilor şi a beneficiilor utilizării căldurii reziduale din instalaţiile industriale din apropiere.
(6) Montarea echipamentelor de captare a dioxidului de carbon produs de o instalaţie de ardere în vederea stocării sale geologice nu se consideră reabilitare în sensul alin.(5) lit.b), c) şi d).
(7) Prevederile alin.(5) nu se aplică în cazul:
a) centralelor electrice care funcţionează pentru acoperirea sarcinii de vîrf şi al centralelor de rezervă, proiectate să funcţioneze sub 1500 de ore pe an, ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani, pe baza unei proceduri de verificare stabilite de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, astfel încît acest criteriu să fie îndeplinit;
b) centralelor electrice nucleare;
c) instalaţiilor amplasate în apropierea unui sit de stocare geologică a dioxidului de carbon.
(8) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii notifică Secretariatul Comunităţii Energetice despre aplicarea excepţiilor prevăzute la alin.(7).
(9) Pentru a asigura implementarea unor măsuri ca urmare a evaluării efectuate în conformitate cu alin.(1) sau a analizei prevăzute la alin.(5), organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii este în drept să promoveze instituirea de condiţii noi la eliberarea licenţelor pentru activităţile desfăşurate în sectorul termoenergetic, cu excepţia situaţiilor în care costurile suportate în legătură cu implementarea măsurilor respective depăşesc beneficiile preconizate a fi obţinute.
(10) Originea cantităţilor de energie electrică produsă în regim de cogenerare de înaltă eficienţă, confirmate în baza valorilor de referinţă menţionate în pct.6 din anexa nr.1 la Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării, se demonstrează prin intermediul garanţiei de origine, eliberată pe criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii, în conformitate cu art.14 din Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării. Garanţia de origine, emisă de către autorităţile statelor membre ale Uniunii Europene şi de către autorităţile părţilor contractante ale Comunităţii Energetice, poate fi supusă procedurii de recunoaştere stabilite în regulamentul elaborat şi aprobat de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. Respectiva garanţie se recunoaşte numai în cazul în care aceasta conţine informaţiile prevăzute în anexa nr.4 la Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării şi nu există motive întemeiate de refuz în raport cu exactitatea, fiabilitatea sau veridicitatea garanţiei în cauză.
Articolul 25. Statistica cu privire la încălzire şi răcire, inclusiv la cogenerare
(1) Autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, cu asistenţa Biroului Naţional de Statistică, generalizează şi prezintă anual, pînă la 31 martie, organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii informaţii statistice cu privire la:
a) cantităţile de energie electrică şi energie termică produse în regim de cogenerare, determinate în conformitate cu principiile stabilite în anexa nr.2 la Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării – în raport cu cantităţile totale de energie electrică şi energie termică produse la nivel naţional;
b) capacităţile de producere a energiei electrice şi a energiei termice în regim de cogenerare, combustibilii utilizaţi pentru cogenerare, precum şi capacităţile existente de producere a energiei termice şi cantităţile de energie termică livrată în sistemul de alimentare centralizată cu energie termică şi de răcire – în raport cu capacităţile totale de producere şi cu cantităţile totale de energie electrică şi energie termică produse;
c) economiile de energie primară obţinute prin utilizarea cogenerării şi determinate conform metodologiei stabilite în anexa nr.1 la Legea nr.92/2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării.
(2) Anual, pînă la 30 aprilie, organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii comunică Secretariatului Comunităţii Energetice informaţiile statistice prezentate de autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice în conformitate cu alin.(1).
Articolul 26. Transformarea, transportul şi distribuţia energiei
(1) În contextul exercitării atribuţiilor sale, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică trebuie să ţină cont de necesitatea îmbunătăţirii eficienţei energetice la exploatarea reţelelor electrice, a reţelelor termice şi a reţelelor de gaze naturale.
(2) La examinarea şi aprobarea, în condiţiile Legii nr.107/2016 cu privire la energia electrică, a actelor normative de reglementare cu privire la dezvoltarea reţelelor electrice, a planurilor de dezvoltare a reţelelor electrice şi a planurilor de investiţii, a tarifelor reglementate pentru serviciul de transport şi pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, ţinînd cont de costurile şi beneficiile fiecărei măsuri în parte, va stimula operatorii de sistem în măsura în care să le permită acestora să aplice măsuri de eficienţă energetică în vederea dezvoltării continue a reţelelor inteligente.
(3) La examinarea şi aprobarea tarifelor reglementate, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică va asigura eliminarea de orice stimulente care sînt în detrimentul eficienţei globale la producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea energiei electrice, a gazelor naturale sau eliminarea stimulentelor care ar putea împiedica participarea consumatorilor finali la gestionarea răspunsului la cerere pe piaţa energiei electrice de echilibrare şi pe piaţa serviciilor de sistem.
(4) Măsurile de stimulare oferite operatorilor de sistem din sectorul electroenergetic vor fi orientate spre îmbunătăţirea eficienţei la dezvoltarea şi la exploatarea reţelelor electrice, iar tarifele menţionate la alin.(2), precum şi actele normative de reglementare ale Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică vor permite furnizorilor de energie electrică de a stimula consumatorii finali să contribuie la eficientizarea funcţionării sistemului electroenergetic, inclusiv prin măsuri de gestionare a răspunsului la cerere, cu respectarea principiilor stabilite în Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică.
Articolul 27. Cerinţe specifice cu privire la eficienţa energetică în raport cu operatorii de sistem din sectorul electroenergetic
(1) Producătorii de energie electrică în regim de cogenerare de înaltă eficienţă beneficiază de acces la reţelele electrice, în mod nediscriminatoriu şi reglementat, la tarife publicate, nediscriminatorii, bazate pe costuri transparente şi previzibile, calculate şi aprobate în conformitate cu Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică.
(2) Racordarea centralelor electrice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă se efectuează în mod obiectiv, transparent şi nediscriminatoriu, în conformitate cu termenele, condiţiile şi procedura stabilite în Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi în actele normative de reglementare aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.
(3) Pentru asigurarea unui acces eficient la reţelele electrice, operatorii de sistem sînt obligaţi să ofere solicitanţilor informaţii suficiente cu privire la racordare, inclusiv informaţii cu privire la:
a) costurile ce se estimează a fi suportate în legătură cu racordarea;
b) termenul de racordare la reţeaua electrică;
c) termenele planificate pentru dezvoltarea reţelei electrice în zona respectivă.
(4) Costurile aferente executării instalaţiei de racordare prin care se face legătura dintre centrala electrică în regim de cogenerare de înaltă eficienţă şi reţelele electrice se suportă de către solicitant în condiţiile stabilite, în mod transparent şi nediscriminatoriu, în conformitate cu Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi actele normative de reglementare aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. Dacă pentru racordarea centralei electrice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă este necesară dezvoltarea reţelelor electrice, operatorii de sistem efectuează dezvoltarea acestora în conformitate cu Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi cu actele normative de reglementare aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică şi suportă costurile aferente dezvoltării, care se includ în tarif cu condiţia respectării planurilor de investiţii aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.
(5) În conformitate cu Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică, operatorii de sistem sînt obligaţi, la dispecerizarea capacităţilor de producere a energiei electrice, să acorde prioritate energiei electrice din surse regenerabile şi energiei electrice produse în regim de cogenerare de înaltă eficienţă, în măsura în care nu este afectată siguranţa funcţionării sistemului electroenergetic. Dacă, în scopul garantării securităţii sistemului electroenergetic şi a securităţii aprovizionării cu energie electrică, au fost întreprinse măsuri privind limitarea utilizării surselor regenerabile de energie sau a capacităţilor de producere a energiei electrice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă, operatorii de sistem sînt obligaţi să informeze Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică cu privire la măsurile întreprinse şi să indice măsurile corective pe care intenţionează să le ia în vederea prevenirii unor limitări necorespunzătoare.
(6) În funcţie de situaţia de pe piaţa energiei electrice, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică este în drept să stabilească, în Regulile pieţei energiei electrice, cerinţe specifice privind ierarhizarea energiei electrice din surse regenerabile şi a energiei electrice produse în regim de cogenerare de înaltă eficienţă, asigurînd totodată ca, prin aceste reguli, să nu fie împiedicat accesul prioritar sau repartizarea prioritară de energie electrică din surse regenerabile şi de energie electrică produsă în regim de cogenerare de înaltă eficienţă.
(7) Producătorii de energie electrică în regim de cogenerare de înaltă eficienţă sînt în drept să participe pe pieţele angro şi cu amănuntul, pe pieţele energiei electrice de echilibrare şi să ofere operatorilor de sistem alte servicii operaţionale, cu respectarea prevederilor Legii nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi în condiţiile stabilite în Regulile pieţei energiei electrice, aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.
(8) În contextul instituirii pieţelor organizate de energie electrică în conformitate cu prevederile Legii nr.107/2016 cu privire la energia electrică, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică va promova utilizarea resurselor la nivelul cererii, precum şi serviciile de răspuns la cerere pe pieţele relevante de energie electrică. În legătură cu aceasta, în măsura în care constrîngerile de ordin tehnic nu împiedică acest lucru, operatorii de sistem, la îndeplinirea cerinţelor referitoare la serviciile de echilibrare şi de sistem, tratează furnizorii de servicii de răspuns la cerere, inclusiv agregatorii, în mod nediscriminatoriu, pe baza capacităţilor lor tehnice de a furniza serviciile respective.
(9) Actele normative de reglementare aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică şi tarifele pentru serviciile de transport şi de distribuţie a energiei electrice nu vor împiedica operatorii de sistem să pună la dispoziţie pe pieţele organizate de energie electrică servicii de sistem în legătură cu măsurile de gestionare a cererii şi a răspunsului la cerere şi în legătură cu producerea distribuită, în special măsuri precum:
a) trecerea de către consumatorii finali a sarcinii din perioadele de vîrf în cele mai puţin aglomerate, luîndu-se în considerare disponibilitatea energiei electrice din surse regenerabile şi a energiei electrice produse în regim de cogenerare, precum şi producerea distribuită;
b) obţinerea de către agregatori a economiilor de energie din răspunsul la cerere al consumatorilor finali;
c) reducerea cererii de energie prin măsurile de eficienţă energetică adoptate de către prestatorii de servicii energetice, inclusiv în baza contractelor de performanţă energetică;
d) conectarea şi repartizarea surselor de producere a energiei electrice la tensiuni mai joase;
e) conectarea surselor de producere a energiei electrice amplasate mai aproape de locurile de consum;
f) stocarea energiei.
(10) La elaborarea metodologiilor de calculare, de aprobare şi de aplicare a preţurilor reglementate, precum şi la examinarea şi aprobarea preţurilor reglementate pe piaţa cu amănuntul a energiei electrice, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică este în drept să decidă cu privire la implementarea programelor de preţuri dinamice pentru consumatorii finali care aplică măsuri de gestionare a răspunsului la cerere, cu respectarea principiilor şi cerinţelor stabilite în Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică. În acest sens, pot fi aplicate următoarele măsuri sau categorii de preţuri dinamice:
a) preţuri stabilite în funcţie de orele de consum;
b) preţuri diferenţiate pe ore de vîrf;
c) preţuri stabilite în timp real;
d) rambursări pentru reducerea consumului în orele de vîrf.
(11) Tarifele pentru serviciile de transport şi de distribuţie a energiei electrice se determină şi se aprobă în conformitate cu prevederile Legii nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi reflecta costurile economiilor obţinute ca urmare a aplicării măsurilor de gestionare a cererii şi a răspunsului la cerere, precum şi ca urmare a producerii distribuite, inclusiv costurile economiilor rezultate din reducerea cheltuielilor aferente prestării serviciilor de transport şi de distribuţie a energiei electrice, sau ca urmare a efectuării investiţiilor în dezvoltarea reţelelor electrice şi/sau ca urmare a exploatării mai eficiente a reţelelor electrice.
Capitolul VII
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI
ÎN DOMENIUL EFICIENŢEI ENERGETICE
Articolul 28. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei în domeniul eficienţei energetice
(1) Părţilor obligate care nu transferă, în termenul prevăzut la art.8 alin.(6), contribuţiile anuale stabilite li se aplică sancţiunea financiară în mărime de 50% din valoarea contribuţiei ce nu a fost achitată.
(2) În cazul refuzului repetat al părţii obligate de a achita contribuţiile anuale prevăzute la art.8 alin.(6) se aplică sancţiunea financiară în mărime de 100% din valoarea contribuţiei ce nu a fost achitată.
(3) Întreprinderilor mari menţionate la art.19 alin.(1) care nu îndeplinesc obligaţia cu privire la efectuarea auditului energetic şi care nu intră sub incidenţa art.19 alin.(2) li se aplică sancţiunea financiară în mărime de 0,1% din cifra de afaceri anuală.
(4) În cazul refuzului repetat al întreprinderilor mari menţionate la art.19 alin.(1), care nu intră sub incidenţa art.19 alin.(2), de a îndeplini obligaţia cu privire la efectuarea auditului energetic se aplică sancţiunea financiară în mărime de 0,5% din cifra de afaceri anuală.
(5) Nerespectarea obligaţiei stabilite la art.16 alin.(4) constituie temei pentru respingerea, în conformitate cu prevederile Regulamentului de recepţie a construcţiilor şi instalaţiilor aferente, a recepţiei clădirii noi sau a clădirii supuse renovării majore în conformitate cu prevederile Legii nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor.
(6) Operatorilor de sistem din sectorul electroenergetic şi al gazelor naturale care nu îndeplinesc obligaţiile stabilite la art.30 alin.(13) din prezenta lege li se aplică sancţiunea financiară în mărime de 0,01% din cifra de afaceri anuală.
(7) Operatorii sistemelor de transport, de distribuţie, precum şi furnizorii care împiedică dezvoltarea pieţei serviciilor energetice, inclusiv prin blocarea accesului pe piaţa serviciilor energetice al concurenţilor şi prin exercitarea abuzului de poziţie dominantă, se sancţionează de către Consiliul Concurenţei în conformitate cu Legea concurenţei nr.183/2012.
(8) Achitarea sumei sancţiunilor financiare stabilite în conformitate cu prezentul articol nu exonerează partea responsabilă de executarea obligaţiei pentru a cărei neîndeplinire a fost sancţionată aceasta.
(9) Suma sancţiunilor financiare aplicate părţilor obligate în conformitate cu alin.(1) şi (2), precum şi operatorilor de sistem din sectorul electroenergetic şi al gazelor naturale, în conformitate cu alin.(6), nu se include în calculul tarifelor sau al preţurilor aprobate şi, respectiv, stabilite pentru activităţile desfăşurate de către părţile obligate.
Articolul 29. Procedura de aplicare a sancţiunilor financiare în domeniul eficienţei energetice
(1) Sancţiunile financiare stabilite la art.28 alin.(1)–(4) şi (6) se constată şi se aplică de Agenţia pentru Supraveghere Tehnică, care colaborează cu organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice în vederea obţinerii informaţiilor necesare pentru exercitarea atribuţiilor respective.
(2) La şedinţa în cadrul căreia se examinează aplicarea sancţiunii financiare se invită, în mod obligatoriu, administratorul întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară. Invitaţia de participare la şedinţă se expediază de către Agenţia pentru Supraveghere Tehnică administratorului întreprinderii respective cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de data preconizată pentru şedinţă, în formă scrisă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(3) Odată cu invitaţia de participare, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică expediază întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară copiile de pe toate materialele care se află în dosarul de aplicare a sancţiunii financiare. Întreprinderea respectivă este în drept să prezinte, în scris, opinia argumentată privind aplicarea sancţiunii financiare, cu anexarea documentelor justificative.
(4) În cazul în care administratorul sau reprezentantul legal al întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară nu se prezintă la şedinţă, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică amînă şedinţa şi stabileşte examinarea dosarului de aplicare a sancţiunii financiare pentru o altă dată, comunicînd acest fapt întreprinderii respective, în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu condiţia că administratorul sau reprezentantul legal al întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară a comunicat, în scris sau verbal, despre imposibilitatea participării la şedinţă.
(5) La solicitarea scrisă şi motivată a administratorului sau a reprezentantului legal al întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică este obligată să amîne, cel mult de 2 ori, din cauza neprezentării motivate, şedinţa de examinare a dosarului de aplicare a sancţiunii financiare. Data şedinţei în caz de amînare se stabileşte ţinîndu-se cont de datele posibile comunicate de administratorul sau de reprezentantul legal al întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară. În cazul în care administratorul sau reprezentantul legal al acesteia nu se prezintă nemotivat şi nu comunică, în scris sau verbal, despre imposibilitatea participării la şedinţă, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică examinează dosarul de aplicare a sancţiunii financiare, consemnînd acest fapt în procesul-verbal al şedinţei.
(6) Pentru fiecare şedinţă în cadrul căreia se examinează dosarul de aplicare a sancţiunii financiare se întocmeşte un proces-verbal al şedinţei. La solicitarea administratorului sau a reprezentantului legal al întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară, şedinţa se înregistrează pe suport audio.
(7) Administratorul întreprinderii sau reprezentantul legal al întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară este în drept să participe la şedinţă însoţit de un avocat şi să depună înscrisuri sau alte probe pentru susţinerea poziţiei sale. În cazul în care, în cadrul şedinţei, administratorului întreprinderii sau reprezentantului legal al întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară i se prezintă înscrisuri, probe care nu i-au fost aduse la cunoştinţă anterior, la solicitarea acestuia, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică este obligată să amîne şedinţa de examinare a dosarului de aplicare a sancţiunii financiare pentru o altă dată.
(8) După audierea administratorului sau a reprezentantului legal al întreprinderii în privinţa căreia se aplică sancţiunea financiară, a personalului Agenţiei pentru Supraveghere Tehnică implicat în pregătirea dosarului de aplicare a sancţiunii financiare, a reprezentanţilor organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii şi autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, a altor persoane invitate la şedinţă, precum şi după examinarea tuturor probelor prezentate în cadrul şedinţei, Agenţia pentru Supraveghere Tehnică decide cu privire la aplicarea sau neaplicarea sancţiunii financiare. Decizia respectivă se comunică în şedinţă şi se consemnează în procesul-verbal al şedinţei.
(9) Decizia Agenţiei pentru Supraveghere Tehnică cu privire la aplicarea sancţiunii financiare, în formă scrisă, se înmînează sau se expediază întreprinderii, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data pronunţării acesteia. Decizia Agenţiei pentru Supraveghere Tehnică cu privire la aplicarea sancţiunii financiare se contestă în termenele şi în condiţiile stabilite în Legea contenciosului administrativ nr.793/2000.
(10) Întreprinderea căreia i-a fost aplicată sancţiunea financiară este în drept să achite jumătate din suma sancţiunii financiare stabilite dacă o achită în cel mult 72 de ore de la data în care a primit decizia Agenţiei pentru Supraveghere Tehnică cu privire la aplicarea sancţiunii financiare. În acest caz, se consideră că decizia cu privire la aplicarea sancţiunii financiare este executată integral.
(11) Mijloacele băneşti obţinute în urma aplicării sancţiunilor financiare în conformitate cu prezentul articol se fac venit în bugetul de stat.
(12) În cazul în care decizia cu privire la aplicarea sancţiunii financiare a fost anulată, integral sau parţial, printr-o hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă, suma corespunzătoare a sancţiunii financiare se restituie plătitorului acesteia din bugetul de stat în termen de 30 de zile calendaristice.
Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 30. Dispoziţii finale şi tranzitorii
(1) Obiectivele naţionale în domeniul eficienţei energetice pentru anul 2020, în sensul art.5 alin.(2), se stabilesc la nivelul ce nu va depăşi consumul de energie finală în valoare de 2796 mii tone echivalent petrol (ktep) sau de energie primară în valoare de 2968 ktep.
(2) În vederea implementării schemei de obligaţii prevăzute la art.8:
a) Guvernul, în sensul art.8 alin.(2), la calcularea cantităţii totale cumulate a economiilor de energie pentru perioada 1 ianuarie 2019–31 decembrie 2020, va utiliza valoarea procentuală în mărime de 0,7% anual;
b) Guvernul şi Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică vor întreprinde acţiunile necesare pentru punerea în aplicare a schemei de obligaţii începînd cu 1 ianuarie 2019.
(3) În sensul art.14 alin.(2) din prezenta lege, precum şi fără a se aduce atingere prevederilor art.12 din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor, pentru perioada 2019–2020, 1% din suprafaţa totală a clădirilor din domeniul public al statului, încălzite şi/sau răcite, în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, anual, trebuie să fie renovat pentru a îndeplini cel puţin cerinţele minime de performanţă energetică, stabilite de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor în conformitate cu art.9 din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor.
(4) Autorităţile naţionale întreprind toate acţiunile în vederea mobilizării resurselor financiare necesare pentru onorarea angajamentelor Republicii Moldova, asumate în cadrul Tratatului de constituire a Comunităţii Energetice prin transpunerea Directivei 2012/27/UE privind eficienţa energetică, în scopul obţinerii economiilor de energie prevăzute de schema de obligaţii în domeniul eficienţei energetice şi de obligaţia privind renovarea clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate. Resursele financiare se planifică şi se gestionează în măsura în care să fie asigurată, în perioada 2019–2020, onorarea deplină a angajamentelor asumate.
(5) La fiecare 3 ani, Guvernul va asigura elaborarea Planului naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice în conformitate cu art.6 alin.(1). Prevederile Planului naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice, aprobat pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, se aplică în măsura în care acestea nu contravin prezentei legi, iar schema de obligaţii şi alte măsuri de politică în domeniul eficienţei energetice sau aplicarea combinată a acestora sînt descrise într-un raport provizoriu.
(6) Primul plan local de acţiuni în domeniul eficienţei energetice, în sensul prezentei legi, autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea îl vor elabora pentru perioada vizată de cel de-al treilea Plan naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru perioada 2019–2021.
(7) La revizuirea Planului naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice, aprobat după intrarea în vigoare a prezentei legi, acesta va include, după caz, informaţia oficială privind Strategia sectorială pentru renovarea fondului imobiliar naţional pe termen lung, prevăzută la art.7.
(8) Guvernul:
a) în termen de pînă la 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi:
– va reorganiza Agenţia pentru Eficienţă Energetică prin fuziune (absorbţie) cu Fondul pentru Eficienţă Energetică;
– va elabora şi va aproba Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice;
– va elabora şi va aproba primul Program privind implementarea schemei de obligaţii în domeniul eficienţei energetice, prevăzut la art.8 alin.(7);
– va elabora şi va aproba primul Program cu privire la implementarea obligaţiei privind renovarea clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, prevăzut la art.14 alin.(5);
b) în termen de pînă la 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi:
– va elabora şi va aproba prima Strategie sectorială pentru renovarea fondului imobiliar naţional pe termen lung;
– va elabora şi va aproba Regulamentul cu privire la auditorii energetici şi auditul energetic şi Regulamentul cu privire la efectuarea auditului energetic de către întreprinderile mari;
– va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.
(9) În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile menţionate în anexa nr.3 vor prezenta autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice, conform chestionarului pus la dispoziţie de către aceasta, informaţia necesară pentru elaborarea listei depline a clădirilor din domeniul public al statului în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate.
(10) Autorizaţiile de auditor energetic emise în temeiul Legii nr.142/2010 cu privire la eficienţa energetică rămîn valabile pînă la expirarea termenului de valabilitate al acestora.
(11) Pînă la 30 noiembrie 2019, autoritatea responsabilă de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice va examina fezabilitatea economică a instalării echipamentelor de măsurare individuale şi va propune organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii întreprinderea de măsuri necesare pentru instalarea acestor echipamente în clădirile de locuit cu mai multe apartamente şi în clădirile cu destinaţie mixtă, dotate cu surse proprii de producere a energiei termice sau alimentate cu energie termică de la surse de producere care deservesc mai multe clădiri din aceste categorii, precum şi în cele alimentate cu energie termică din sistemul de alimentare centralizată cu energie termică, pentru măsurarea consumului de energie pentru încălzire şi/sau răcire şi/sau pentru apă caldă menajeră în fiecare apartament/loc de consum.
(12) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii va întocmi, în termen de pînă la 31 decembrie 2018, primul raport cu privire la evaluarea amplă a potenţialului naţional de punere în aplicare a cogenerării de înaltă eficienţă şi a sistemului eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi de răcire şi va notifica Secretariatul Comunităţii Energetice despre acest fapt.
(13) În termen de pînă la 15 octombrie 2019, operatorii de sistem din sectorul electroenergetic şi al gazelor naturale:
a) vor evalua potenţialul de eficienţă energetică al reţelelor electrice şi, respectiv, al reţelelor de gaze naturale, în special în ceea ce ţine de livrarea energiei electrice, a gazelor naturale prin reţelele de transport şi de distribuţie, de gestiunea sarcinii şi interoperabilitate, de racordarea la reţelele electrice şi de gaze naturale a instalaţiilor de producere a energiei, inclusiv posibilităţile de acces pentru microgeneratoarele de energie, şi vor prezenta informaţii în acest sens Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică şi autorităţii responsabile de implementarea politicilor în domeniul eficienţei energetice;
b) vor identifica măsurile şi investiţiile concrete, justificate economic, care se impun a fi realizate pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice la reţelele electrice şi de gaze naturale şi vor prezenta Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică o evaluare a costurilor şi a beneficiilor asociate implementării măsurilor şi investiţiilor identificate în acest sens, cu includerea ulterioară a acestora în planurile de dezvoltare şi în planurile de investiţii.
(14) Întreprinderile mari care nu intră sub incidenţa Legii nr.179/2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii vor efectua primul audit energetic în termen de un an de la publicarea, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, a Regulamentului cu privire la efectuarea auditului energetic de către întreprinderile mari şi, ulterior, vor efectua audituri energetice cel puţin o dată la fiecare 4 ani de la data efectuării ultimului audit energetic.
(15) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.142/2010 cu privire la eficienţa energetică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.155–158, art.545).
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Andrian CANDU
|
| Nr.139. Chişinău, 19 iulie 2018. | |
|
Conţinutul energetic al combustibililor. Factorii de conversie
| |||
| Produs energetic | kJ (PCI) | kgep (PCI) | kWh (PCI) |
| 1 kg cocs | 28500 | 0,676 | 7,917 |
| 1 kg antracit | 17200–30700 | 0,411–0,733 | 4,778–8,528 |
| 1 kg brichete lignit | 20000 | 0,478 | 5,556 |
| 1 kg lignit superior | 10500–21000 | 0,251–0,502 | 2,917–5,833 |
| 1 kg lignit | 5600–10500 | 0,134–0,251 | 1,556–2,917 |
| 1 kg şisturi bituminoase | 8000–9000 | 0,191–0,215 | 2,222–2,500 |
| 1 kg turbă | 7800–13800 | 0,186–0,330 | 2,167–3,833 |
| 1 kg brichete turbă | 16000–16800 | 0,382–0,401 | 4,444–4,667 |
| 1 kg ţiţei greu | 40000 | 0,955 | 11,111 |
| 1 kg păcură | 42300 | 1,010 | 11,750 |
| 1 kg benzină | 44000 | 1,051 | 12,222 |
| 1 kg parafină | 40000 | 0,955 | 11,111 |
| 1 kg gaz petrolier lichefiat | 46000 | 1,099 | 12,778 |
| 1 kg gaz natural1 | 47200 | 1,126 | 13,10 |
| 1 kg gaz natural lichefiat | 45190 | 1,079 | 12,553 |
| 1 kg lemn (umiditate 25%)2 | 13800 | 0,330 | 3,833 |
| 1 kg pelete/brichete din lemn | 16800 | 0,401 | 4,667 |
| 1 kg deşeuri | 7400–10700 | 0,177–0,256 | 2,056–2,972 |
| 1 MJ căldură derivată | 1000 | 0,024 | 0,278 |
| 1 kWh energie electrică | 3600 | 0,086 | 13 |
|
Note: 1 93% metan. 2 Se pot aplica alte valori, în funcţie de tipul de lemn utilizat cel mai mult în Republica Moldova. 3 Aplicabil în cazul în care economiile de energie sînt calculate ca energie primară prin intermediul unei abordări ascendente, bazată pe consumul de energie finală. Pentru economiile de energie electrică în kWh poate fi aplicat un coeficient implicit de 2,5. | |||
Metode şi principii de calcul al impactului schemei de obligaţii
în domeniul eficienţei energetice şi al măsurilor de
politică în domeniul eficienţei energetice
1. Metodele de calcul al economiilor de energie în sensul art.8
Pentru calcularea economiilor de energie poate fi utilizată una sau mai multe dintre următoarele metode:
a) metoda economiilor preconizate, în conformitate cu care economiile de energie se determină prin referire la rezultatele îmbunătăţirilor energetice anterioare, monitorizate independent în instalaţii similare. Abordarea generică este denumită ex ante;
b) metoda economiilor contorizate, în conformitate cu care economiile de energie din implementarea unei măsuri sau a pachetului de măsuri se determină prin înregistrarea reducerii propriu-zise a energiei utilizate, ţinînd seama de factori precum adiţionalitatea, ocuparea, nivelurile de producţie şi condiţiile meteorologice care pot afecta consumul. Abordarea generică este denumită ex post;
c) metoda economiilor de energie predeterminate, care implică utilizarea estimărilor tehnice. Această metodă poate fi utilizată doar în cazul în care este dificilă sau prea costisitoare determinarea unor date exacte măsurate pentru o instalaţie specifică, de exemplu în cazul înlocuirii unui compresor sau a unui motor electric, cu o anumită caracteristică de consum, în kWh, diferită de caracteristica de consum a unei instalaţii similare pentru care au fost măsurate economiile de energie în mod independent, sau în cazul în care măsurările se desfăşoară conform cerinţelor stabilite de standardele moldoveneşti de referinţă sau conform metodologiilor care implementează măsurile de eficienţă energetică în conformitate cu art.8;
d) metoda economiilor de energie monitorizate, în conformitate cu care este cunoscut răspunsul consumatorilor la recomandări, campanii de informare, etichetare sau sisteme de certificare ori echipamente de măsurare inteligente. Metoda respectivă poate fi utilizată doar pentru economiile de energie rezultate din schimbările ce ţin de comportamentul consumatorilor finali şi nu poate fi utilizată pentru determinarea economiilor de energie rezultate din introducerea unor măsuri concrete.
2. La stabilirea economiilor de energie pentru o măsură de eficienţă energetică în scopul implementării art.8 se aplică următoarele principii:
a) pentru a se ţine cont de variaţiile climaterice se poate recurge la ajustarea economiilor de energie la o valoare standard;
b) trebuie să se poată demonstra că activităţile părţii obligate sau ale părţii terţe care implementează măsurile de eficienţă energetică în conformitate cu art.8 sînt pertinente pentru realizarea economiilor de energie preconizate;
c) economiile de energie dintr-o acţiune individuală pot fi revendicate doar de o parte;
d) la calcularea economiilor de energie se ţine seama de durata de viaţă a economiilor. Acest lucru poate fi realizat prin calcularea economiilor de energie pe care fiecare acţiune individuală le va realiza între data punerii sale în aplicare şi 31 decembrie 2020;
e) sînt permise acţiunile, fie individual, fie împreună, ale părţilor obligate sau ale părţilor terţe care implementează măsurile de eficienţă energetică în conformitate cu art.8, acţiuni care vizează o transformare de durată a produselor, a echipamentelor sau a pieţelor către un nivel superior de eficienţă energetică; şi
f) în contextul promovării măsurilor de eficienţă energetică, trebuie să se asigure că sînt menţinute standardele de calitate pentru produse, servicii la aplicarea măsurilor de eficienţă energetică.
3. La determinarea economiilor de energie ce se obţin prin aplicarea măsurii stabilite la art.8 se aplică următoarele principii:
a) utilizarea, în scopul evaluării măsurii respective, a informaţiilor oficiale recente şi reprezentative privind elasticitatea preţurilor;
b) calcularea, în mod separat, a economiilor de energie ce rezultă din aplicarea de măsuri fiscale complementare, inclusiv a stimulentelor fiscale sau a plăţilor către un fond.
4. Notificarea metodologiei
Metodologia detaliată propusă pentru aplicarea schemei de obligaţii şi a altor măsuri de politică în domeniul eficienţei energetice sau aplicarea combinată a acestora se descrie în Planul naţional de acţiuni pentru eficienţă energetică şi se comunică Secretariatului Comunităţii Energetice. Cu excepţia măsurilor aferente impozitelor, notificarea metodologiei respective trebuie să includă informaţii cu privire la:
a) părţile obligate, părţile terţe care implementează măsurile de eficienţă energetică în conformitate cu art.8, precum şi autorităţile şi instituţiile publice abilitate cu atribuţii în domeniul eficienţei energetice;
b) sectoarele-ţintă;
c) nivelul obiectivului de reducere a consumului de energie sau al economiilor ce se preconizează a fi realizate în perioada 1 ianuarie 2017–31 decembrie 2020 şi în perioadele intermediare;
d) perioada în care urmează a fi atins obiectivul de reducere a consumului de energie, precum şi perioadele intermediare;
e) categoriile de măsuri eligibile;
f) metodologia de calcul, inclusiv modalităţile de stabilire a adiţionalităţii şi a pertinenţei, şi metodologiile şi standardele de referinţă care sînt folosite pentru estimările tehnice;
g) durata de viaţă a măsurilor;
h) abordarea aleasă în legătură cu variaţiile climatice;
i) standardele de calitate;
j) procedeele de monitorizare şi de verificare şi modul în care este asigurată independenţa acestora faţă de părţile obligate sau faţă de părţile terţe care implementează măsurile de eficienţă energetică în conformitate cu art.8;
k) regulile de audit;
l) modul în care este luată în considerare necesitatea îndeplinirii cerinţei stabilite la art.8 alin.(2).
În cazul măsurilor aferente impozitelor, metodologia respectivă trebuie să includă informaţii privind:
a) sectoarele-ţintă şi categoria contribuabililor;
b) autoritatea sau instituţia publică abilitată cu atribuţii de asigurare a implementării măsurii respective;
c) economiile preconizate a fi realizate;
d) perioada pentru care se aplică măsura respectivă şi perioadele intermediare;
e) metodologia de calcul, inclusiv valorile utilizate pentru elasticitatea preţurilor.
Sub incidenţa art.14 alin.(2) din prezenta lege intră autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, precum Cancelaria de Stat, ministerele, alte autorităţi administrative centrale subordonate Guvernului şi structurile organizaţionale din sfera lor de competenţă, prevăzute de Legea nr.98/2012 privind administraţia publică centrală de specialitate.
Cerinţe privind eficienţa energetică la achiziţionarea de bunuri,
servicii şi lucrări ce urmează a fi respectate de
autorităţile şi instituţiile specificate la art.15
În măsura în care sînt respectate cerinţele privind eficacitatea costurilor, fezabilitatea economică, viabilitatea sporită, conformitatea tehnică, precum şi dacă este asigurat un nivel suficient de concurenţă, autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, alte autorităţi publice trebuie să achiziţioneze bunuri, servicii sau lucrări cu respectarea următoarelor cerinţe:
a) să achiziţioneze numai bunuri care fac parte din cea mai înaltă clasă de eficienţă energetică posibilă, din perspectiva necesităţii de a asigura un nivel suficient de concurenţă, dacă bunurile respective intră sub incidenţa Legii nr.44/2014 privind etichetarea produselor cu impact energetic;
b) în cazul bunurilor care nu intră sub incidenţa prevederilor lit.a) din prezenta anexă, să achiziţioneze numai bunuri care corespund cerinţelor de proiectare ecologică, stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr.151/2014 privind cerinţele în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic;
c) să solicite, în cadrul procedurilor de achiziţii publice organizate pentru procurarea de servicii, ca prestatorii de servicii să utilizeze, în cadrul executării contractului, doar produse care, în momentul furnizării serviciilor respective, îndeplinesc cerinţele menţionate la lit.a) şi b). Această cerinţă se aplică doar produselor noi achiziţionate de prestatorii de servicii, parţial sau integral, în scopul furnizării serviciului în cauză;
d) să procure sau să închirieze doar clădirile care îndeplinesc cel puţin cerinţele minime de performanţă energetică, stabilite de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor în conformitate cu art.9 din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor, cu excepţia cazurilor în care scopul achiziţionării este:
– renovarea aprofundată sau demolarea clădirii;
– vînzarea ulterioară a clădirii fără utilizarea acesteia în scopuri proprii;
– conservarea clădirii drept una protejată oficial ca făcînd parte din patrimoniul naţional cultural.
Pentru verificarea respectării acestor condiţii se utilizează certificatele de performanţă energetică eliberate în conformitate cu Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor.
Criterii minime pentru auditul energetic,
inclusiv pentru cel desfăşurat ca parte a
sistemului de management energetic
Auditul energetic menţionat la art.19 se efectuează cu respectarea următoarelor principii:
a) trebuie să se bazeze pe date operaţionale actualizate, măsurate şi verificabile privind consumul de energie şi (pentru energia electrică) pe profilurile de sarcină;
b) trebuie să conţină o evaluare detaliată a profilului de consum al energiei în clădiri sau în grupuri de clădiri, în cadrul proceselor tehnologice sau al instalaţiilor industriale, inclusiv în sectorul transporturi;
c) trebuie să se bazeze, ori de cîte ori este posibil, pe analiza costurilor ciclului de viaţă, şi nu pe perioadele simple de rambursare, pentru a lua în considerare economiile pe termen lung, valorile reziduale ale investiţiilor pe termen lung şi ratele de actualizare;
d) trebuie să fie proporţional şi suficient de reprezentativ pentru a permite crearea unei imagini fiabile cu privire la performanţa energetică totală şi identificarea sigură a celor mai semnificative oportunităţi de îmbunătăţire.
Auditul energetic trebuie să conţină calcule detaliate şi validate pentru măsurile propuse, astfel încît să furnizeze informaţii clare cu privire la potenţialele economii.
Datele utilizate la efectuarea auditului energetic trebuie să fie stocabile pentru a putea fi utilizate ulterior în scopul efectuării analizei istorice şi în scopul urmăririi performanţelor.
Analiza cost-beneficiu
Partea 1
Principiile generale ale analizei cost-beneficiu
1. Obiectivul efectuării analizei cost-beneficiu în raport cu măsurile de promovare a eficienţei energetice în ceea ce priveşte serviciile de încălzire şi de răcire, care se impune a fi efectuată în conformitate cu art.24 alin.(2), este de a oferi un temei decizional pentru prioritizarea calificată a resurselor limitate la nivelul societăţii.
2. Analiza cost-beneficiu poate acoperi evaluarea amplă a unui proiect sau a unui grup de proiecte la nivel local, regional sau naţional în scopul stabilirii celei mai eficiente şi benefice opţiuni de încălzire şi răcire din punct de vedere economic, pentru o zonă geografică stabilită, în scopul planificării energiei termice.
3. Analiza cost-beneficiu reprezintă o analiză economică care ia în considerare factori socioeconomici şi de mediu, incluzînd următoarele etape şi principii:
a) stabilirea unei limite de sistem şi a unei limite geografice. La efectuarea analizei cost-beneficiu se stabileşte sistemul energetic relevant. Limita geografică acoperă o zonă geografică corespunzătoare bine definită, de exemplu o regiune concretă sau o zonă metropolitană, pentru a se evita selectarea unor soluţii neoptimizate, pe baza examinării fiecărui proiect în parte;
b) abordarea integrată pentru stabilirea opţiunilor privind cererea şi oferta. La efectuarea analizei cost-beneficiu trebuie să fie luate în considerare toate resursele de aprovizionare relevante din cadrul sistemului şi în limitele geografice stabilite, cu utilizarea datelor şi a informaţiilor disponibile, inclusiv cu privire la căldura reziduală din producerea energiei electrice, cu privire la instalaţiile industriale şi cu privire la energia din surse regenerabile, precum şi cu privire la caracteristicile şi tendinţele cererii de încălzire şi răcire;
c) stabilirea unui scenariu de referinţă. Scopul scenariului de referinţă este de a servi drept punct de referinţă în raport cu care urmează a fi evaluate scenariile alternative;
d) identificarea scenariilor alternative. La efectuarea analizei cost-beneficiu urmează a fi luate în considerare toate alternativele relevante pentru scenariul de referinţă. Scenariile care nu sînt fezabile din motive tehnice, financiare, de reglementare naţională sau din cauza constrîngerilor de timp pot fi excluse într-o etapă timpurie a analizei cost-beneficiu în cazul în care acestea se justifică în baza unor argumente bine documentate, explicite şi prudente.
Din toate scenariile identificate, numai opţiunile de cogenerare de înaltă eficienţă, de încălzire şi răcire eficientă sau de încălzire şi răcire individuală eficientă ar trebui luate în considerare în analiza cost-beneficiu ca scenarii alternative faţă de scenariul de referinţă;
e) metoda de calcul al surplusului de cost-beneficiu:
– se evaluează şi se compară costurile şi beneficiile totale pe termen lung ale opţiunilor privind încălzirea sau răcirea;
– criteriul de evaluare este criteriul valorii nete actualizate (VNA);
– orizontul de timp se alege în aşa fel încît să fie incluse toate costurile şi beneficiile relevante ale scenariilor. De exemplu, un orizont de timp adecvat ar putea fi de 25 de ani pentru o centrală electrică ce funcţionează pe bază de gaze naturale, de 30 de ani pentru un sistem de alimentare centralizată cu energie termică sau de 20 de ani pentru echipamentele de încălzire precum cazanele de apă caldă menajeră;
f) calculul şi prognoza preţurilor şi alte ipoteze pentru analiza economică:
– se formulează ipoteze, în scopul efectuării analizei cost-beneficiu, cu privire la preţurile factorilor majori de intrare şi de ieşire şi cu privire la rata de actualizare;
– rata de actualizare utilizată în analiza economică pentru calculul valorii nete actualizate se alege în conformitate cu orientările europene sau naţionale. În cazul în care se alege rata naţională de actualizare, aceasta trebuie să ţină cont de datele furnizate de Banca Centrală Europeană;
– se utilizează prognozele naţionale, europene sau internaţionale pentru evoluţia preţurilor la energie, dacă acestea corespund contextului naţional şi/sau regional, şi/sau local propriu;
– preţurile utilizate în analiza economică trebuie să reflecte costurile şi beneficiile socioeconomice reale şi trebuie să includă costurile externe, cum ar fi efectele de mediu şi cele asupra sănătăţii, în măsura posibilităţilor, de exemplu atunci cînd există un preţ de piaţă sau cînd preţul este deja stabilit prin legislaţia naţională sau adoptată în cadrul Comunităţii Energetice;
g) analiza economică: inventarul efectelor. Analizele economice trebuie să ia în considerare toate efectele economice relevante.
În scenariile analizate pot fi evaluate şi luate în considerare, în procesul decizional, economiile de energie şi de costuri generate de flexibilitatea sporită a furnizării energiei şi de funcţionarea optimă a reţelelor electrice, inclusiv costurile evitate şi economiile monetare obţinute prin reducerea investiţiilor în infrastructură.
Costurile şi beneficiile luate în considerare trebuie să includă cel puţin următoarele:
1) pentru beneficii:
– valoarea energiei electrice şi termice furnizate consumatorilor finali;
– beneficii externe, precum beneficii de mediu şi de sănătate, în măsura în care aceasta este posibil;
2) pentru costuri:
– costurile de capital ale centralelor şi ale echipamentelor;
– costurile de capital ale reţelelor de energie;
– costurile de operare variabile şi fixe;
– costurile de energie;
– costurile de mediu şi de sănătate, în măsura în care aceasta este posibil;
h) analiza sensibilităţii. Analiza sensibilităţii trebuie să fie efectuată pentru a evalua costurile şi beneficiile unui proiect sau ale unui grup de proiecte pe baza unor preţuri diferite la energie, a unor rate de actualizare diferite şi a altor factori variabili cu impact semnificativ asupra rezultatului calculelor.
Partea a 2-a
Principii pentru efectuarea analizei cost-beneficiu
în conformitate cu art.24 alin.(5) şi (7)
Analiza cost-beneficiu oferă informaţii în scopul realizării măsurilor menţionate la art.24 alin.(5) şi (7), şi anume:
1. În cazul în care se planifică construcţia unei instalaţii care produce exclusiv energie electrică sau a unei instalaţii fără recuperator de căldură, se realizează o comparaţie între instalaţiile planificate sau reabilitarea planificată şi o instalaţie echivalentă care produce aceeaşi cantitate de energie electrică sau de energie termică de proces, dar care recuperează căldura reziduală şi care furnizează energia termică prin cogenerare de înaltă eficienţă şi/sau prin sistemul de alimentare centralizată cu energie termică şi de răcire.
2. În cadrul unei limite geografice concrete, evaluarea trebuie să ia în considerare instalaţia planificată, precum şi punctele cu cerere de energie termică, existente sau potenţiale, relevante, care ar putea fi alimentate prin intermediul acesteia, ţinînd seama de posibilităţile raţionale (de exemplu, fezabilitatea tehnică şi distanţa).
3. Limita de sistem se stabileşte astfel încît să includă instalaţia planificată şi sarcinile termice, cum ar fi clădirea/clădirile şi procesul industrial. În cadrul acestei limite de sistem, costul total de furnizare a energiei termice şi a energiei electrice se determină pentru ambele cazuri şi apoi se compară.
4. Sarcinile termice includ sarcinile termice existente, precum o instalaţie industrială sau un sistem de alimentare cu energie termică şi, de asemenea, în zonele urbane, sarcina termică şi costurile care ar exista dacă un grup de clădiri sau o zonă dintr-un oraş ar fi alimentată cu energie termică şi/sau dacă ar fi conectată la o nouă reţea de alimentare cu energie termică.
5. Analiza cost-beneficiu se bazează pe o descriere a instalaţiei planificate şi a instalaţiei/instalaţiilor de comparaţie, cu referire la capacitatea electrică şi termică, după caz, la tipul de combustibil, la gradul de utilizare planificată şi la numărul orelor de funcţionare anuale planificate, avînd în vedere amplasarea şi cererea de energie electrică şi energie termică.
6. În scopul efectuării comparaţiei se iau în considerare cererea de energie termică şi tipurile de încălzire şi răcire utilizate în punctele cu cerere de energie termică din vecinătate. Comparaţia în cauză ia în considerare costurile aferente infrastructurii pentru instalaţia planificată şi pentru cea cu care se face comparaţia.
7. Analiza cost-beneficiu efectuată în scopul realizării prevederilor art.24 alin.(5) trebuie să includă o analiză economică ce vizează analiza financiară a tranzacţiilor reale de fluxuri de lichidităţi rezultînd din investiţiile în instalaţii individuale şi din operarea acestora.
8. Se consideră proiecte cu rezultate pozitive în ceea ce priveşte analiza cost-beneficiu proiectele în cazul cărora suma beneficiilor actualizate în cadrul analizei economice şi financiare depăşeşte suma costurilor actualizate (surplus cost-beneficiu).
9. Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii stabileşte principiile directoare privind metodologia, ipotezele şi orizontul de timp pentru efectuarea analizei economice şi poate solicita producătorilor de energie electrică şi energie termică, întreprinderilor industriale, operatorilor sistemului de distribuţie sau altor întreprinderi influenţate de limita de sistem şi de limita geografică definite să furnizeze date ce vor fi utilizate la evaluarea costurilor şi beneficiilor pentru o instalaţie individuală.
Cadrul general pentru raportare
Partea 1
Cadrul general pentru rapoartele anuale
1. Rapoartele anuale elaborate în conformitate cu art.6 alin.(5) constituie baza pentru monitorizarea progresului realizat în legătură cu îndeplinirea obiectivelor naţionale în domeniul eficienţei energetice, stabilite la art.5 alin.(2), art.8 alin.(2) şi art.14 alin.(2), şi includ, în mod obligatoriu, fără a se limita, o estimare a următorilor indicatori pentru anul care precedă ultimul an încheiat:
a) consumul de energie primară;
b) consumul total de energie finală;
c) consumul de energie finală în sectorul industrial, în sectorul transporturilor (separat pentru transportul de pasageri şi de mărfuri, dacă informaţia este disponibilă), în sectorul serviciilor şi în sectorul rezidenţial;
d) valoarea adăugată brută în sectorul industrial şi în sectorul serviciilor;
e) venitul total disponibil al gospodăriilor;
f) produsul intern brut (PIB);
g) energia electrică produsă în centrale termoelectrice;
h) energia electrică produsă în centrale electrice de termoficare;
i) energia termică produsă în centrale termice;
j) energia termică produsă în centrale electrice de termoficare, inclusiv energia termică reziduală industrială;
k) consumul de combustibil pentru producerea energiei termice;
l) pasageri-kilometri (pkm), dacă informaţia este disponibilă;
m) tone-kilometri (tkm), dacă informaţia este disponibilă;
n) transport-kilometri combinat (pkm + tkm), în cazul în care informaţia prevăzută la lit.l) şi m) nu este disponibilă;
o) populaţia.
2. În sectoarele în care consumul de energie rămîne stabil sau indică o creştere se analizează cauzele şi se efectuează evaluarea estimărilor.
3. Primul raport trebuie să includă, de asemenea, descrierea obiectivelor naţionale menţionate la art.5 alin.(2).
4. Următoarele rapoarte, începînd cu cel de-al doilea, trebuie să includă suplimentar, fără a se limita, informaţii cu privire la:
a) principalele măsuri legislative sau de altă natură, puse în aplicare în anul precedent, în vederea asigurării îndeplinirii obiectivelor naţionale în domeniul eficienţei energetice;
b) suprafaţa totală a clădirilor din domeniul public al statului, cu o suprafaţă totală utilă de peste 250 m2, în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate stabilite conform anexei nr.3 şi care, la data de 1 ianuarie a anului în care trebuie de prezentat raportul, nu au respectat cerinţele minime de performanţă energetică a clădirilor prevăzute la art.9 din Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor;
c) suprafaţa totală a clădirilor din domeniul public al statului, încălzite şi/sau răcite, în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate stabilite conform anexei nr.3, care au fost renovate în conformitate cu obiectivul stabilit la art.14 alin.(2);
d) economiile de energie obţinute prin intermediul schemei de obligaţii stabilite la art.8, precum şi prin aplicarea altor măsuri de politică în domeniul eficienţei energetice sau prin aplicarea lor combinată, după caz.
În rapoartele anuale elaborate în conformitate cu art.6 alin.(5) pot fi incluse, de asemenea, informaţii cu privire la obiectivele naţionale suplimentare. Acestea pot viza, în special, indicatorii statistici enumeraţi la pct.1 sau o combinaţie a acestora, cum ar fi intensitatea energiei primare sau finale ori intensităţile energetice sectoriale.
Partea a 2-a
Cadrul general al planurilor naţionale de acţiuni
în domeniul eficienţei energetice
Planurile naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice prevăzute la art.6 trebuie să furnizeze cadrul informaţional necesar pentru elaborarea strategiilor naţionale în domeniul eficienţei energetice.
Planurile naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice reflectă măsurile semnificative de eficienţă energetică şi economiile de energie preconizate şi realizate, inclusiv cele privind aprovizionarea, transportul şi distribuţia energiei, precum şi cele preconizate şi realizate la nivelul utilizării energiei finale. Planurile naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice trebuie să includă, fără a se limita, informaţii minime cu privire la:
1. Obiective şi strategii:
a) obiectivele naţionale în domeniul eficienţei energetice pentru 2020, stabilite la art.5 alin.(2);
b) obiectivul naţional privind economiile de energie, stabilit la art.4 alin.(1) din Directiva 2006/32/CE, prevedere încorporată în Decizia Consiliului Ministerial al Comunităţii Energetice 2009/05/CM-Cen;
c) alte obiective stabilite în domeniul eficienţei energetice care vizează întreaga economie sau sectoare specifice.
2. Măsuri şi economii de energie
Planurile naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice furnizează informaţii referitoare la măsurile adoptate sau care urmează să fie adoptate în vederea punerii în aplicare a principalelor prevederi stipulate în prezenta lege şi referitoare la economiile care au legătură cu acestea:
a) economii de energie primară. Planurile naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice trebuie să furnizeze informaţii cu privire la măsurile şi acţiunile semnificative adoptate în vederea obţinerii economiilor de energie primară în toate sectoarele economiei. Aceste planuri trebuie să includă informaţii cu privire la economiile de energie preconizate a fi realizate pentru 2020 şi cu privire la economiile de energie realizate ca urmare a implementării măsurilor sau a setului de măsuri şi/sau de acţiuni la momentul întocmirii raportului.
După caz, în planurile naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice urmează a fi incluse informaţii cu privire la alte impacturi/beneficii ale măsurilor de politică în domeniul eficienţei energetice (de exemplu, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, îmbunătăţirea calităţii aerului, crearea de locuri de muncă etc.) şi cu privire la costurile aferente punerii în aplicare a acestora;
b) economii de energie finală. Primul şi cel de-al doilea plan naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice trebuie să reflecte rezultatele referitoare la îndeplinirea obiectivului privind economiile de energie finală. În cazul în care nu este posibilă calcularea şi/sau estimarea economiilor de energie pentru fiecare măsură de politică în domeniul eficienţei energetice în parte, trebuie precizată reducerea consumului de energie la nivel de sector, realizată pe baza măsurilor de politică în domeniul eficienţei energetice (combinării acestora).
De asemenea, primul şi cel de-al doilea plan naţional de acţiuni pentru eficienţă energetică trebuie să includă metodologia de măsurare şi/sau de calcul al economiilor de energie. În cazul aplicării metodologiei recomandate de Directiva 2006/32/CE, Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice va face trimiteri la aceasta.
3. Implementarea legii
3.1. Autorităţile administraţiei publice locale
Planurile naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice trebuie să includă lista autorităţilor administraţiei publice locale care au elaborat planuri locale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice în conformitate cu art.13 alin.(1) lit.a).
3.2. Obligaţii în domeniul eficienţei energetice
Planurile naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice trebuie să includă informaţii cu privire la factorii de conversie selectaţi în conformitate cu anexa nr.1.
Primul plan naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice trebuie să includă o scurtă descriere a schemei de obligaţii adoptate în temeiul art.8.
3.3. Auditul energetic şi sistemul de management energetic
Planurile naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice trebuie să furnizeze informaţii privind:
a) numărul de audituri energetice efectuate în perioada de raportare;
b) numărul de audituri energetice efectuate pentru întreprinderile mari în perioada de raportare;
c) numărul întreprinderilor mari, cu indicarea numărului de întreprinderi pentru care se aplică art.19 alin.(2).
3.4. Promovarea eficienţei energetice la încălzire şi răcire
Planurile naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice trebuie să includă o evaluare a progreselor înregistrate în legătură cu punerea în aplicare a măsurilor şi a acţiunilor descrise în raportul privind evaluarea amplă a potenţialului naţional de punere în aplicare a cogenerării de înaltă eficienţă şi a sistemului eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi de răcire, întocmit în conformitate cu art.24 alin.(1).
3.5. Transportul şi distribuţia energiei
Planurile naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice şi rapoartele ulterioare care se întocmesc la fiecare 10 ani trebuie să includă evaluările efectuate, măsurile şi investiţiile identificate pentru a utiliza potenţialul de eficienţă energetică al infrastructurii din sectorul electroenergetic şi cel al gazelor naturale, în conformitate cu art.30 alin.(13).
3.6. Măsurile întreprinse în legătură cu răspunsul la cerere în conformitate cu art.26 şi 27
3.7. Disponibilitatea sistemelor de calificare, acreditare şi certificare
Planurile naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice trebuie să includă informaţii referitoare la punerea în aplicare a sistemelor de calificare, de acreditare şi de certificare disponibile sau a sistemelor echivalente de calificare pentru prestatorii de servicii energetice, inclusiv în legătură cu efectuarea auditului energetic şi în legătură cu implementarea măsurilor de eficienţă energetică.
3.8. Servicii energetice
Planurile naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice trebuie să includă referinţa privind pagina web oficială de unde poate fi accesată lista prestatorilor de servicii energetice, prevăzută la art.22 alin.(4) lit.c).
3.9. Alte măsuri de politică în domeniul eficienţei energetice.