O R D I N

cu privire la aprobarea Instrucţiunii de evaluare

a prejudiciului cauzat resurselor piscicole

 

nr. 206  din  07.10.2003

 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.150-155/291 din 20.08.2004

 

* * *

Notă: Vezi Legea nr.21-XVIII din 18.09.2009 pentru modificarea Legii nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (structura Guvernului în redacţie nouă - Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale devine Ministerul Mediului)

Notă: Vezi Legea nr.26-XV din 13.02.2004 privind modificarea şi completarea articolului 24 al Legii nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (art.II - Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului se reorganizează prin separare în Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale şi Departamentul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului)

 

În legătură cu necesitatea elaborării unei instrucţiuni, care va corespunde cerinţelor actuale de soluţionare a problemelor legate de calcularea prejudiciului cauzat resurselor piscicole de către factorii antropogeni,

ORDON:

1. Se aprobă Instrucţiunea de evaluare a prejudiciului cauzat resurselor piscicole din bazinele acvatice ale Republicii Moldova.

2. Serviciul Piscicol al Inspectoratului Ecologic de Stat în termen de 10 zile va prezenta Metodica nominalizată Ministerului Justiţiei pentru efectuarea expertizei juridice şi înregistrării de stat conform Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.1104 din 28 noiembrie 1997.

3. Prezenta Metodică se aplică din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

 

 

INSTRUCŢIUNE

privind evaluarea prejudiciului cauzat resurselor piscicole

din bazinele acvatice ale Republicii Moldova

 

1. DISPOZIŢII GENERALE

1) Prezenta instrucţiune reglementează evaluarea şi calcularea prejudiciului cauzat resurselor piscicole în rezultatul activităţilor economice în bazinele piscicole (captarea apei, extragerea nisipului şi pietrei de rîu, adîncirea albiilor, instalarea conductelor, cablurilor, exploziilor, lucrări agricole în zonele de protecţie, poluare ş.a.), sau încălcarea normelor de folosire a resurselor naturale (inclusiv şi resurselor piscicole) şi a fost elaborată în scopul executării prevederilor Legii privind protecţia mediului înconjurător nr.1515-XII din 16 iunie 1993 (art.32(c) şi 91), Legii regnului animal nr.439-XIII din 27 aprilie 1995 (art.41; Anexa nr.2 p.10, 11, 12) precum şi concepţiei politicii naţionale în domeniul resurselor de apă, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr.325-XV din 18 iulie 2003.

2) Evaluarea influenţei factorilor antropogeni asupra resurselor piscicole, calcularea prejudiciului şi elaborarea măsurilor de protecţie şi compensare a prejudiciului cauzat resurselor piscicole la etapa studiului de prefezabilitate sînt efectuate de către instituţiile de cercetări ştiinţifice specializate în domeniu, care se concentrează în proiectul de lucru şi se introduc în avizul general al Expertizei Ecologice de Stat cu determinarea compensării anuale a prejudiciului cauzat de către agenţii economici. Prejudiciul se evaluează deopotrivă pentru bazinele valorificate în scopuri piscicole cît şi pentru cele nevalorificate, iar ca bază la calculare se ia productivitatea piscicolă potenţială, condiţionată de productivitatea biologică a bazinului acvatic.

3) Valorile productivităţii piscicole potenţiale şi existente, şi altor indici biologici (suprafaţa boiştilor, locurilor de îngrăşare şi iernare, biomasa organismelor furajere, densitatea puietului, coeficienţii restituirii industriale etc.), se stabilesc din datele statistice ale pescuitului amator şi sportiv, industrial, dărilor de seamă ale Serviciului Piscicol, precum şi din dările de seamă despre cercetările ştiinţifice efectuate în acest domeniu. În caz dacă aceste materiale lipsesc, se efectuează cercetări suplimentare.

4) Pentru aprecierea productivităţii piscicole potenţiale şi industriale a bazinelor, indiferent de metodele de calcul, este necesar ca calcularea productivităţii piscicole prognozate să se suprapună cu parametrii celor mai importanţi factori abiotici şi componentele biotice ale ecosistemelor, prognozate în urma influenţei antropogene. Pentru asigurarea stabilităţii ecosistemelor o atenţie deosebită se acordă atît păstrării tuturor speciilor de hidrobionţi, cît şi protecţiei speciilor de peşti şi nevertebrate rare şi a celor care sînt pe cale de dispariţie. Influenţa negativă a instalaţiilor hidrotehnice în condiţiile insuficienţei măsurilor de protecţie a resurselor piscicole, poate aduce la nimicirea totală a lor, care, în consecinţă va dezechilibra integritatea ecosistemei şi a stabilităţii ei.

5) Luînd în consideraţie vulnerabilitatea deosebită a hidrobionţilor de specii rare şi a celor pe cale de dispariţie, este necesar ca la proiectarea şi exploatarea obiectelor hidrotehnice să se excludă complet pericolul influenţei negative asupra speciilor rare, endemice, şi acelor care sînt pe cale de dispariţie şi a relictelor. În caz de dispariţie totală a acestora nici o măsură ameliorativă sau de compensare nu va restabili efectivul lor. Din aceste motive, la folosirea complexă a resurselor acvatice trebuie să predomine efectuarea măsurilor de protecţie asupra celor de compensare. Acest principiu corespunde întru totul cerinţelor actuale ale politicii ecologice, orientate spre păstrarea şi ameliorarea stării mediului înconjurător, şi folosirii raţionale a resurselor naturale.

6) La proiectarea şi selectarea metodelor de exploatare a complexelor hidrotehnice este necesar să se bazeze pe următoarele principii: păstrarea condiţiilor pentru reproducerea naturală a peştilor, preîntîmpinarea anticipată a pierderilor şi recuperarea permanentă a lor.

7) În conformitate cu p.10 al “Regulamentului cu privire la protecţia resurselor piscicole“ aprobat de Legea regnului animal nr.439-XIII din 27 aprilie 1995 (Anexa nr.2), efectuarea şi finanţarea măsurilor de compensare a daunei, cît şi funcţiile de executor a construcţiilor obiectelor de compensare, sînt atribuite organizaţiilor care aduc prejudicii mediului înconjurător. Măsurile de compensare ameliorativ-piscicole se efectuează în acel bazin, în care sînt posibile sau cauzate prejudicii.

8) Valoarea prejudiciului general prognozat sau real cauzat resurselor piscicole de către utilizatorii de apă, sau în urma încălcării de către persoanele fizice şi juridice a “Regulamentului cu privire la protecţia resurselor piscicole“, se calculează reieşind din preţul de piaţă a producţiei piscicole şi prejudiciului natural provocat resurselor piscicole:

 

 

unde:

X – prejudicial valoric general calculat, lei/kg;

C – preţul de piaţă a producţiei piscicole lei/kg;

X₀, X₁, X₂, X₃, . . . . . – prejudiciul natural cauzat, kg.

 

2. EVALUAREA PREJUDICIULUI PROGNOZAT DE PE URMA CONSTRUCŢIEI

ŞI EXPLOATĂRII PRIZELOR DE ALIMENTARE CU APĂ

9) Unul din factorii principali care influenţează negativ asupra formării bioresurselor ecosistemelor acvatice, este sporirea consumului ireversibil de apă. Epuizarea scurgerilor naturale duce la dereglarea regimului hidrologic şi la agravarea condiţiilor ecologice de reproducere şi creştere a peştilor. Exploatarea prizelor de alimentare cu apă însoţită de încălcarea măsurilor de protecţie a resurselor piscicole este deosebit de periculoasă în perioada de reproducere, cînd captarea apei atinge cotele maxime şi coincide cu migrarea intensivă a puietului. Scăderea efectivului resurselor piscicole poate avea loc în urma pieirii icrelor, alevinilor, puietului, peştilor maturi, şi hidrobionţilor furajeri, cînd o parte din debitul de apă se extrage pentru irigarea cîmpurilor sau pentru necesităţi industriale etc. În consecinţă, are loc reducerea productivităţii biologice şi a productivităţii piscicole potenţiale a bazinelor, reducerea biodiversităţii şi diversităţii ihtiofaunei, resurselor piscicole şi a lotului pentru pescuit.

10) Influenţa negativă a instalaţiilor hidrotehnice proiectate şi a celor care se exploatează poate să se manifeste asupra resurselor piscicole nu numai în zona de amplasare a lor, dar şi în aval de ele. În acest caz se calculează pierderile sumare ale lotului de peşti pe toate sectoarele bazinului dat.

 

 

unde:

X_b – prejudiciul natural general de pe urma construcţiei şi exploatării prizelor de alimentare cu apă, kg;

X₀ – prejudiciul natural intermediar de la extragerea unei părţi din debit şi pieirii hidrobionţilor furajeri folosiţi de către peşti, kg;

X₁ – prejudiciul natural direct de la pieirea icrelor peştilor pelagofili, larvelor şi a puietului peştilor ihtiocenozei, kg.

11) Pentru calcularea prejudiciului cauzat resurselor piscicole sînt necesare datele despre caracterul şi intensitatea influenţei obiectului hidrotehnic asupra condiţiilor de viaţă şi reproducere a peştilor şi informaţia despre starea ihtiocenozelor, eficacitatea reproducerii şi migrării puietului, productivitatea în condiţiile actuale şi prognozate.

12) În baza caracteristicilor tehnice a obiectului proiectat şi a celor care se exploatează, proceselor tehnologice, eficacităţii instalaţiilor de protecţie, datelor despre volumul şi caracterul lucrărilor planificate, se stabileşte specificul influenţelor negative reale sau prognozate. Calculul prejudiciului cauzat hidrobionţilor în timpul exploatării prizelor de alimentare cu apă, se efectuează în baza cercetărilor ihtiologice, reieşind din dinamica cronologică a migrării şi creşterii puietului de peşte în regiunea instalaţiei de captare a apei, din structura de vîrstă şi parametrilor dimensionali, cantitatea puietului şi peştilor maturi.

13) Prejudiciul natural intermediar cauzat se stabileşte în dependenţă de valoarea economică piscicolă a apei ireversibil extrase şi pieirii organismelor furajere, ceea ce aduce la agravarea condiţiilor ecologice de viaţă a peştilor şi se calculează după formula:

 

 

X₀ – prejudiciul natural intermediar provocat la extragerea unei părţi al debitului de apă şi pieirii organismelor furajere, kg;

W – volumul de apă extras ireversibil, m³;

B_SZ – biomasele medii multianuale, respectiv ale fitoplanctonului şi zooplanctonului, în zona de amplasare a prizei de alimentare cu apă, kg/m³;

P/B_SZ – valorile medii sezoniere a ratei biomasei respectiv ale fitoplanctonului şi zooplanctonului, (Tabelul 1.2 “Indicii coeficienţilor P/B, coeficienţilor furajeri K₂ şi cotei asimilate a biomasei organismelor furajere K₃“ pag.14);

K_3SZ – cota accesibilităţii biomasei, respectiv a fitoplanctonului şi zooplanctonului, reieşind din accesibilitatea lor pentru peştii valoroşi industrial, (Tabelul 1.2 “Indicii coeficienţilor P/B, coeficienţilor furajeri K₂ şi cotei asimilate a biomasei organismelor furajere K₃“ pag.14);

K_2SZ – coeficienţii furajeri de transferare a biomaselor respectiv a fitoplanctonului şi zooplanctonului în creşterea anuală a ihtiomasei peştilor de valoare economică, (Tabelul 1.2. “Indicii coeficienţilor P/B, coeficienţilor furajeri K₂ şi cotei asimilate a biomasei organismelor furajere K₃“ pag.14).

14) Prejudiciul natural direct se stabileşte în dependenţă de pieirea icrelor de peşti pelagofili, larvelor şi a puietului, cauzat de neeficacitatea instalaţiilor de protecţie a peştelui sau lipsa lor, precum şi de deteriorarea boiştilor şi gropilor pentru iernatul peştelui şi se calculează pentru fiecare specie de peşti după formula:

 

 

X₁ – prejudiciul natural direct de la pieirea icrelor de peşti pelagofili, alevinelor şi a puietului speciilor de peşti proprii ihtiocenozei, kg;

W – volumul de apă extras ireversibil, m³;

K₀ – coeficientul de eficacitate a instalaţiei de protecţie a peştelui;

N – concentraţia medie a icrelor peştilor pelagofili, alevinelor şi puietului în zona de captare a apei, buc/m³;

K₁ – coeficientul restituirii industriale pentru alevini, puiet sau icre, (Tabelul 1.1. “Indicii morfo-biologici medii pentru speciile valoroase de peşti care populează bazinele naturale ale Republicii Moldova“ pag.13);

m – masa medie statistică a exemplarelor valoroase economic, evidenţiate de pe urma efectuării pescuitului industrial şi de control în zona de amplasare a prizei de alimentare cu apă, kg.

15) În cazurile cînd instalaţiile de protecţie a peştelui lipsesc, calculul prejudiciului se efectuează după formula:

 

 

Indicaţiile aceleaşi, formula nr.4.

 

3. EVALUAREA PREJUDICIULUI CAUZAT LA EFECTUAREA

LUCRĂRILOR ÎN ALBIA BAZINELOR ACVATICE

16) Lucrările în albiile bazinelor acvatice, construirea barajelor, podurilor de trecere, instalarea conductelor sub apă, conductelor de gaz, ridicarea obiectelor cufundate, etc., provoacă distrugerea zonelor

ripale şi mediale ale acestora şi se însoţeşte de pieirea completă a organismelor bentonice şi parţial a celor planctonice. Are loc distrugerea şi înnămolirea lacurilor ce se potrivesc pentru depunerea icrelor, tulburarea excesivă a apei, înrăutăţirea regimului gazos şi salin a rîului. Trena de tulburare, provocată de lucrul hidromonitorului şi a altor tipuri de agregate se întinde la mulţi kilometri şi depinde de puterea hidromonitorului şi componenţa rocii, ce alcătuieşte albia rîului. Anume acest efect negativ spre deosebire de viiturile naturale care sînt bogate în substanţe biogene sînt dăunătoare în orice componenţă şi pentru toţi hidrobionţii.

17) Prejudiciul natural direct (X₂), se calculează ca suma pierderilor creşterii anuale a ihtiomasei în rezultatul pieirii fitoplanctonului (X_S), zooplanctonului (X_Z), zoobentosului (X_B), distrugerii şi înnămolirii boiştilor (X₃).

 

 

18) Prejudiciul natural în urma pieirii organismelor furajere în rezultatul tulburării apei.

 

 

unde:

Wd – volumul de apă, supus tulburării, m³;

n – cantitatea speciilor de peşti – consumatori ai organismelor furajere, buc.

Indicaţiile aceleaşi, formula nr.3.

 

19) Prejudiciul natural de la deteriorarea boiştilor se calculează după formula:

 

 

unde:

S – suprafaţa totală a boiştilor deteriorate, m²;

D – cantitatea medie de icre, a speciilor de valoare economică care folosesc aceste boişti , într-un m², buc/m²;

K₁ – coeficientul restituirii industriale pentru icre i – de specie dată de peşte (Tabelul 1.1. “Indicii morfo-biologici medii pentru speciile valoroase de peşti care populează bazinele naturale ale Republicii Moldova“ pag.13);

m – masa medie statistică a exemplarului i – de specie dată, evidenţiată de pe urma efectuării pescuitului industrial şi de control în bazinul dat, kg;

t – timpul în care boiştile sînt scoase din funcţiune, ani.

20) Prejudiciul de pe urma pierderii gropilor pentru iernatul peştelui se calculează după formula:

 

 

unde:

X₄ – prejudiciul natural direct de la distrugerea şi colmatarea gropilor pentru iernatul peştelui, kg;

S₁ – suprafaţa gropilor pentru iernatul peştelui distruse şi înnămolite, m²;

S₀ – suprafaţa totală a gropilor pentru iernatul peştelui în zona lucrărilor pînă la începerea lor, m²;

N_i – efectivul peştilor economic valoroşi, i – de specie dată care folosesc gropile pentru iernat, buc.;

m_i – masa medie statistică a exemplarului, i – de specie dată de peşte după datele pescuitului industrial şi de control în zona lucrărilor, kg.

21) Suprafaţa colmatată a locurilor de îngrăşare, boiştilor şi gropilor pentru iernatul peştelui se determină în conformitate cu Anexa nr.2. “Ordinea de determinare a sectorului de rîu poluat cu suspensii în timpul efectuării lucrărilor în albia rîului“ pag.15.

 

4. CALCULAREA DAUNEI CAUZATE RESURSELOR PISCICOLE

ÎN URMA POLUĂRII BAZINELOR ACVATICE

22) Prejudiciul cauzat resurselor biologice prin poluarea bazinelor acvatice se calculează ca suma de cheltuieli pentru acoperirea ei:

- cheltuieli pentru prevenirea sau acoperirea daunei, ca urmare a pierderilor de producţie şi de înrăutăţire a calităţii peştelui;

- cheltuieli pentru epurarea bazinului acvatic poluat;

- cheltuieli pentru compensarea pierderilor de producţie a bazinului acvatic prin efectuarea măsurilor de compensare – construcţie, reconstrucţia şi extinderea obiectelor industriale piscicole în scopul restabilirii populaţiilor de peşti, efectivul cărora s-a redus în urma poluării bazinelor acvatice.

23) Efectul negativ la poluarea bazinelor piscicole se manifestă prin:

- pieirea peştilor (care au atins dimensiuni industriale, puietului, larvelor, icrelor), animalelor, păsărilor, plantelor acvatice;

- pieirea organismelor furagere care asigură creşterea anuală a ihtiomasei;

- pierderea descendenţilor aşteptaţi de la peştii maturizaţi sexual şi a altor hidrobionţi, animale, păsări ş.a. înainte de pieirea acestora;

- înrăutăţirea calităţii peştelui şi a altor vieţuitoare acvatice de o valoare economică, de pe urma acumulării substanţelor toxice, schimbarea nuanţei de culoare, apariţia mirosului specific, petelor etc.;

- abateri de la dezvoltarea normală a puietului, larvelor şi icrelor de peşti;

- reducerea sau pierderea locurilor de îngrăşare şi iernare a peştelui, boiştilor;

- dereglarea migraţiei naturale a peştilor şi a altor hidrobionţi;

- diminuarea productivităţii biologice a bazinului acvatic;

- pierderea valorii industrial-piscicole ca urmare a influenţei negative asupra habitatelor bazinului acvatic.

24) Prejudiciul se stabileşte în caz de pieire a peştilor şi a altor bioresurse, înrăutăţirea calităţii lor şi reducerea resurselor industriale atît în bazinele valorificate, cît şi în cele nevalorificate.

25) Evaluarea influenţei poluărilor asupra ecosistemelor acvatice se efectuează prin trei metode:

- cercetări de teren pentru aprecierea gradului de reducere şi schimbare a bioproductivităţii;

- determinarea în mod experimental a supravieţuirii hidrobionţilor din bazinele acvatice la diferite grade de poluare şi concentraţii a substanţelor nocive;

- biotestarea analizelor de laborator pentru aprecierea influenţei substanţelor nocive asupra celor mai importante funcţii ale organismului diferitor hidrobionţi (creşterea, dezvoltarea, înmulţirea, metabolismul etc.);

26) Evaluarea optimă a influenţei substanţelor nocive asupra hidrobionţilor şi în general asupra ecosistemei bazinului acvatic, poate fi efectuată, numai în cazul aplicării şi sistematizării tuturor metodelor existente.

27) Poluarea bazinului acvatic poate avea loc atît din cauza deversărilor mari, cît şi din cauza deversărilor mici sistematice a poluanţilor. Pentru determinarea valorilor de cost a daunei cauzate resurselor acvatice în rezultatul poluărilor, pot fi aplicate următoarele metode: metoda de evaluare economică comasată şi metoda de calculare analitică în baza zonelor de control. Determinarea celei mai raţionale metode se rezolvă pentru fiecare caz concret, reieşind din informaţia existentă.

28) Determinarea prejudiciului este bazat pe valoarea de cost a bioresurselor bazinului acvatic sau a sectorului dat care este supus poluării de către substanţele nocive sau temperaturilor de un nivel supranormativ şi se calculează după formula 1 (capitolul 1), din prezenta instrucţiune.

29) Prejudiciul cauzat resurselor piscicole depinde de modul de acţiune a factorilor nocivi şi importanţa bazinului piscicol (de creştere, de reproducere, de iernare ş.a.), şi se calculează după formula:

 

 

unde:

X₅ – prejudiciul natural general de la deversările de poluanţi existente, inclusiv şi poluarea termică, kg;

S – suprafaţa acţiunii poluanţilor, ha;

P – productivitatea piscicolă a bazinului acvatic înainte de acţiunea factorului nociv, kg/ha;

P₁ – productivitatea piscicolă a bazinului acvatic după n – perioadei de timp de acţiune a factorului nociv, kg/ha;

t – perioada de acţiune a factorului nociv, an.

30) Prejudiciul cauzat resurselor piscicole în urma deversărilor spontane (accidentale) a poluanţilor în bazinele acvatice cu efecte locale se calculează după formula:

 

 

unde:

X₆ – prejudiciul natural de pe urma pieirii icrelor, larvelor, puietului şi peştilor maturi, kg;

m – masa medie statistică a exemplarelor de peşti maturi i – de specie dată sau a ihtiocenozei industriale a bazinului, kg;

N₀, N₁, N₂ – cantitatea peştilor maturi, larvelor, puietului pierit i – de specie dată, buc.;

K₁ – coeficientul restituirii industriale pentru icre şi puiet de peşte, %.

31) În cazurile cînd are loc pieirea completă a hidrobionţilor furajeri pentru peşti, prejudiciul se calculează reieşind din pierderea creşterii anuale a ihtiomasei după formula:

 

 

unde:

X₇ – prejudiciul natural în urma pieirii hidrobionţilor furajeri pentru peşti, kg;

Wp – volumul de apă supus poluării, m³;

X₀ – prejudiciul natural calculat după formula 2, capitolul 2 unde W se substituie cu Wp, kg/m³.

32) Calculul prejudiciului natural direct de la pierderea descendenţilor, cauzată de pieirea femelelor în urma poluării se efectuează după formula:

 

 

unde:

X₈ – prejudiciul natural direct de la pierderea descendenţilor, cauzată de pieirea femelelor în urma poluării, kg;

N_i – cantitatea peştilor de valoare economică i – de specie dată, în regiunea supusă poluării, buc.;

r_i – cota femelelor i – de specie dată, în regiunea poluată, %;

Z_i – prolificitatea medie a unei femele i – de specie dată, în regiunea poluată, bucăţi, icre;

K₁ – coeficientul restituirii industriale pentru icre i – de specie dată (Tabelul 1.1 “Indicii morfo-biologici medii pentru speciile valoroase de peşti care populează bazinele naturale ale Republicii Moldova“ pag.13);

m_i – masa medie statistică a exemplarelor de peşti i – de specie dată, reieşind din datele pescuitului industrial sau de control în regiunea supusă poluării, kg;

f – numărul de ori a posibilelor depuneri de icre pentru peşti i – de specie dată. Dacă în timpul determinării prejudiciului apa din bazin este poluată cu depăşirea concentraţiilor admise, atunci drept volum de apă poluat se consideră volumul total al bazinului acvatic.

33) Metoda de determinare a prejudiciului, bazată pe evaluările economice comasate poate fi aplicată la elaborarea argumentării biologice a daunei potenţiale de la lucrările de rectificare şi adîncire a albiei, extragerea nisipului şi a prundişului, instalarea conductelor, proiectarea obiectelor de menire industrială şi neindustrială.

34) Determinarea prejudiciului în urma poluărilor prin metoda de calcul analitic în baza zonelor de control, se bazează pe datele observaţiilor directe, măsurărilor şi cercetărilor ce permit de a estima proporţiile pieirii peştilor, icrelor, puietului, organismelor furajere şi a altor hidrobionţi, proporţiile micşorării suprafeţei boiştilor, terenurilor de îngrăşare, gropilor pentru iernat şi căilor de migrare a peştilor sub influenţa poluărilor, comparînd ulterior indicii din zonele supuse poluării cu indicii din zonele nepoluate. Totodată, în calitate de bazin acvatic de comparare, poate fi ales bazinul acvatic analog după caracteristicile sale morfometrice, hidrologice şi biologice. În calitate de zonă de control poate fi ales sectorul adiacent al bazinului acvatic, care nu a fost supus poluării, sau bazinul dat, pînă la momentul influenţei factorilor negativi. Diferenţa între indicii stării resurselor biologice din bazinul studiat şi cel de comparare poate fi considerată ca consecinţă a influenţei antropogene şi serveşte drept bază pentru calcularea prejudiciului, care se calculează în următoarea ordine:

- se stabilesc hotarele şi suprafeţele acvatoriilor bazinului acvatic (cu evidenţa migrării peştilor), unde sînt depistate simptomele influenţei negative a poluării asupra resurselor biologice (Anexa 3 “Determinarea suprafeţei afectate în cazuri de poluare a bazinelor“ pag.19);

- după simptomele clinice ale afecţiunii, în prealabil se stabileşte grupa poluanţilor (Anexa 4 “Simptomele de pieire şi lezări corporale a peştilor în rezultatul intoxicării cu substanţe otrăvitoare“ pag.20);

- se efectuează colectarea probelor pentru analiza chimică a apelor reziduale şi a apei din bazinul acvatic cu evidenţa grupei poluantului (Anexa 5 “Colectarea şi conservarea probelor pentru analiza conţinutului de substanţe toxice“ pag.25);

- se efectuează numărarea peştilor afectaţi şi pieriţi, a icrelor, larvelor şi puietului, se stabileşte componenţa speciilor, procentul de femele, suprafaţa boiştilor, gropilor de iernat scoase din funcţiune;

- se efectuează colectarea şi analiza probelor hidrobiologice (Anexa 6 “Metodele de determinare a proporţiilor pieirii organismelor furajere în urma poluării bazinelor acvatice“ pag.28);

- se stabileşte calitatea peştelui viu;

- se efectuează calcularea daunei naturale directe pentru fiecare specie de peşte.

35) Este necesar de menţionat că aplicînd coeficientul restituirii industriale pentru cantitatea de puiet, icre, larve şi exemplare juvenile se poate transforma în exemplare mature cu masa medie statistică a speciei respective. Evidenţa altor hidrobionţi se efectuează conform masei stabilite nemijlocit. În cazul descompunerii masei organismelor pierite, se aplică masa medie statistică a exemplarului.

 

5. CALCULUL PREJUDICIULUI CAUZAT PRIN SCHIMBAREA CONDIŢIILOR

DE VIAŢĂ A HIDROBIONŢILOR ÎN REZULTATUL CONSTRUCŢIEI

ŞI EXPLOATĂRII INSTALAŢIILOR HIDROTEHNICE

36) Construcţia şi exploatarea instalaţiilor hidrotehnice, precum arată practica exploatării lor, influenţează negativ asupra formării bioresurselor ecosistemelor acvatice, are loc dereglarea regimului termic şi hidrologic a bazinelor acvatice naturale, radical se schimbă condiţiile de viaţă, de reproducere şi îngrăşare a peştilor.

37) Scăderea efectivului resurselor piscicole are loc în rezultatul:

- pieirii icrelor, alevinelor şi a puietului peştilor, din cauza fluctuaţiilor mari a nivelului apei, cînd are loc uscarea boiştilor cu icre deja depuse, reţinerea apei în luncile rîurilor împreună cu alevini şi puietul de peşte, şi vaporizarea totală a apei care provoacă uscarea lor;

- resorbţiei icrelor din imposibilitatea decurgerii reproducerii din cauza uscării boiştilor, dereglarea regimului termic şi necorespunderea lor cu temperaturile optime pentru reproducerea peştilor, dereglarea proceselor de dezvoltare a icrelor;

- scăderii eficacităţii reproducerii peştilor, care se caracterizează prin schimbarea parametrilor calitativi şi cantitativi ai migrării icrelor, alevinelor şi a puietului;

- micşorării folosirii boiştilor (fluctuaţiile nivelului apei, creşterea abuzivă a plantelor acvatice, algelor);

- schimbării parametrilor calitativi şi cantitativi ai hidrobionţilor furajeri.

Prin urmare au loc schimbări ale bioproductivităţii bazinului, micşorarea sau degradarea structurii specifice a hidrobionţilor, schimbarea productivităţii potenţiale piscicole şi a resurselor piscicole folosite în pescuitul industrial.

38) Prejudiciul natural se calculează după formula 1 (capitolul 1), a prezentei instrucţiuni.

39) Prejudiciul natural direct se calculează ca totalitatea tuturor prejudiciilor de pe urma deteriorării boiştilor, pieirii icrelor şi puietului X₃ formula 7 (capitolul 3), scăderii capacităţii de reproducere a populaţiilor de peşti (resorbţiei produselor sexuale, schimbării regimului termic şi hidrologic a bazinelor situate în aval etc.), şi în general de la scăderea productivităţii piscicole a bazinelor, şi se calculează după formula 10 (capitolul 4).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anexa 2

 

Ordinea de determinare a sectorului de rîu poluată

cu suspensii în timpul efectuării lucrărilor în albia rîului

Pentru calcularea distanţei la care se deplasează suspensiile şi particulele de sol în timpul lucrărilor în albia rîurilor şi pentru determinarea vitezei de colmatare a lor este nevoie de următoarea informaţie iniţială: viteza medie a torentului în sectorul cercetat, cantitatea de particule aruncate în bazinul acvatic, viteza ridicării nivelului hidromasei cu agregatele mecanizate, mărimea hidraulică a particulelor, capacitatea de suspensie a torentului.

Calculul vitezei torentului din rîu se efectuează după formula:

 

 

unde:

V_m – viteza medie a torentului, m/s;

Q – debitul de apă în rîu, m³/s;

S_R^-1 – suprafaţa profilului natural al apei în albie în sectorul cercetat, m².

În cazul cînd solul se extrage din rîu într-un loc şi se aruncă în altul, volumul solului aruncat în rîu este egal cu volumul de lucru efectuat de către hidromontor. Dacă solul prelucrat se încarcă în şlepuri şi se transportează sau se aruncă la linia ţărmului, volumul solului aruncat în apă va fi egal cu partea de sol încărcat, care are o mărime a particulelor mai mică decît viteza ridicării nivelului hidromasei pe şlep sau pe mal.

Viteza ridicării nivelului hidromasei pe şlep sau pe terenul de la linia ţărmului se calculează după formula:

 

 

unde:

V_N – viteza ridicării nivelului hidromasei, m/s;

Q_N – volumul amestecului de apă şi de sol ce se încarcă, m³/s;

S_v^-1 – suprafaţa şlepului sau terenului la linia ţărmului, m².

O parte din solul aruncat va fi dus de torentul de apă, dacă mărimea particulelor lui este mai mică decît capacitatea de suspensie a torentului şi viteza de ridicare a nivelului hidromasei. Indicii mărimii hidraulice a particulelor în dependenţă de diametrul lor şi de temperatura apei sînt prezentate în tabelul 2.1. “Indicii mărimii hidraulice a particulelor de sol în dependenţă de diametrul lor şi de temperatura apei“, dar dacă este necesar, por fi determinaţi după formula lui Stox:

 

 

unde:

V^S – mărimea hidraulică a particulelor, cm/s;

R – raza particulelor, cm;

d₂ – densitatea particulelor sedimentate, g/cm³;

d₁ – densitatea apei, g/cm³;

g – accelerarea căderii libere a corpurilor solide, 980, 665 cm/s²;

v – viscozitatea apei la temperatura dată, g/cm s.

Capacitatea de suspensie a torentului se determină după formula:

 

 

unde:

V_U – capacitatea de suspensie a torentului, m/s;

Ώ – coeficientul evaluării integrale a turbulenţei torentului de rîu, Ώ = 0,1;

V_m – indicaţia aceeaşi.

 

Distanţa dintre sectorul efectuării lucrărilor în albia rîului pînă la sedimentarea completă a particulelor i – de mărime hidraulică dată se determină după formula:

 

 

unde:

L_x – distanţa pînă la sedimentarea completă a particulelor i – de mărime hidraulică dată, m;

h – adîncimea maximă a rîului în regiunea lucrărilor, m;

V_m, V_U, V_S – indicaţiile aceleaşi.

Calculul concentraţiei particulelor de sol de diferită mărime hidraulică în sectorul efectuării lucrărilor în albia rîului sau de încărcare a şlepurilor (fără evidenţa concentraţiilor lor mai sus de sectorul dat) se efectuează după formula:

 

 

unde:

C_Hx – concentraţia particulelor i – de mărime dată hidraulică în sectorul efectuării lucrărilor în albia rîului şi admiterea amestecării complete a torentului, g/m³;

278 – înmulţitor de transferare a orelor în secunde şi a tonelor în grame.

E – productivitatea hidromonitorului, m³/oră;

Y_Dx – cota particulelor x – de mărime hidraulică dată, mai mică decît capacitatea de suspensie a torentului, iar în cazul încărcării solului pe şlep pentru particulele de mărime hidraulică mai mică decît capacitatea de suspensie a torentului şi mai mică decît viteza de ridicare a nivelului hidromasei;

c – densitatea solului t/m³ (с = 1,6);

Q – debitul de apă, m³/s.

Concentraţia substanţelor de suspensie şi a particulelor în orice sector al rîului mai jos de locul efectuării lucrărilor în albia lui poate fi determinată după formula:

 

 

unde:

C – concentraţia substanţelor de suspensie şi a particulelor în sectorul de control, g/m³;

C₀ – concentraţia iniţială a substanţelor de suspensie şi a particulelor în apa rîului, g/m³;

C_Hx – concentraţia particulelor x – de mărime hidraulică dată în sectorul de control, g/m³;

L_x – distanţa de la sectorul lucrărilor în albie pînă la locul sedimentării complete a particulelor x – de mărime hidraulică dată, m;

L – distanţa de la locul lucrărilor în albie pînă la sectorul de control, m.

În calitate de concentraţie iniţială poate fi luată concentraţia substanţelor de suspensie şi particulelor mai sus de locul lucrărilor în albie, pînă la începerea lor, sau concentraţia medie multianuală a substanţelor de suspensie şi a particulelor.

 

 

Gradul cantităţii acumulate a nămolului în rezultatul sedimentaţiei particulelor solului, transportate de torent în timpul lucrărilor hidromecanizate se determină după formula:

 

 

unde:

Q_Z – cantitatea totală a amestecului produs, m;

l – lungimea medie a secţiunii fundului rîului în sectorul respectiv, m;

O_1, O_2, O₃ ,..., O_n – procentul compoziţiei particulelor respectiv de la cea mai mare parte hidraulică transportată de curent (O₁) pînă la cea mai mică (O_n);

θ₁, θ₂, θ₃,..., θ_n – distanţa de la locul efectuării lucrărilor pînă la sedimentarea completă a particulelor cu mărime hidraulică respectivă, m;

ΔH₁, ΔH₂, ΔH₃,..., ΔH_n – majorarea stratului de mîl în sectorul rîului de la locul de efectuare a lucrărilor hidromecanizate pînă la sedimentarea deplină a particulelor de la cea mai mare mărime hidraulică (ΔH₁) pînă la cea mai mică (ΔH_n), cm.

 

 

Anexa 3

 

Determinarea suprafeţei afectate

în cazuri de poluare a bazinelor acvatice

 

Dacă este depistat peşte mort sau muribund la suprafaţa apei, se determină suprafaţa unde sînt prezente exemplarele lezate. De obicei, în caz că cantitatea peştilor pieriţi nu este mare, este posibilă evidenţa completă sau aproape completă a exemplarelor lezate. Este necesar de întocmit cel puţin planul vizual al suprafeţei aplicînd cele mai elementare procedee (metoda “fluturilor“ în calitatea cărora pot fi luate orice obiecte plutitoare), unde se determină direcţia curentului de apă şi viteza lui, ceea ce este deosebit de important în cazul cînd peştele pierit sau imobilizat nu se poate deplasa activ din zona de contact cu substanţele nocive.

În caz de pieire în masă a peştilor şi hidrobionţilor acvatici pe o suprafaţă mare a bazinului acvatic, numărarea lor se efectuează aplicînd metoda de “terenuri“, care sînt indicate pe planul secţiunii, amplasîndu-le uniform pe zonele de depistare a consecinţelor negative.

Dacă repartizarea organismelor pierite şi muribunde în zona afectată nu este uniformă, terenurile sînt necesare de a fi amplasate în aşa fel, ca ele să cuprindă secţiunile cu densităţi mari de peşti pieriţi şi secţiuni unde prezenţa lor este neînsemnată. Se permite a împărţi vizual zona în cîteva subzone cu diferită densitate a peştilor pieriţi, determinînd suprafaţa fiecărei subzone, pentru a amplasa pe fiecare din ele terenul reprezentativ de numărare a organismelor. Este de dorit să fie colectate cu orice mijloace toate organismele pierite sau muribunde nu numai la suprafaţă dar şi la fundul bazinului. Din aceleaşi terenuri urmează de a extrage loturi de peşte pierit sau muribund pentru a efectua evidenţa structurii de specie, vîrstei şi dimensiuni, a colecta probe hidrochimice şi hidrobiologice pentru calcularea daunei. Dacă peştii pieriţi sau muribunzi sînt depistaţi în sculele pentru pescuit, această secţiune a bazinului se foloseşte ca “teren“.

Pentru rîuri cu viteza mai mare de 0,3 m/sec. este mai raţional de efectuat evidenţa peştilor pieriţi şi muribunzi utilizînd sculele pescăreşti plutitoare sau fixe instalate uniform pe rîu şi se efectuează pescuitul la cabotaj a peştelui pe toată suprafaţa, unde se manifestă acţiunea substanţelor nocive. Pentru calcularea daunei se ia în consideraţie corelaţia sumară a suprafeţei sculelor, suprafaţa secţiunii transversale a sectorului rîului unde se duce evidenţa, cît şi raportul între intervalul perioadelor de evidenţă şi perioada totală de depistare a organismelor pierite sau muribunde. Dacă paralel cu pieirea peştilor a fost depistată şi pieirea zooplanctonului, bentosului, păsărilor ihtiofage şi a mamiferelor, perioada în care au fost depistate acestea se adaugă la perioada cînd nemijlocit au fost depistate exemplarele pierite de peşti şi hidrobionţi. Cînd are loc poluarea cronică, deversări permanente cu concentraţii de poluanţi, ce depăşesc puţin normele maxim admisibile pentru bazinele piscicole, dar se observă clar schimbarea componenţei şi stării biocenozei pe sector, fără pieirea nemijlocită şi directă a hidrobionţilor, suprafaţa afectată se determină prin colectarea materialului ihtiologic, hidrobiologic şi hidrochimic, în amonte şi aval de scurgerea nocivă pentru a determina hotarele de acţiune a poluanţilor. Drept control pot servi datele despre starea ecosistemei pînă la acţiunea factorilor negativi, sau datele despre prezenţa sau lipsa organismelor – indicatori ai poluării. Pentru determinarea sectorului afectat pot fi utilizate datele hematologice ale peştilor, cercetările fiziologice a hidrobionţilor – planctonului, bentosului etc.

 

 

Anexa 4

 

Simptomele de pieire şi lezări corporale a peştilor

în rezultatul intoxicării cu substanţe otrăvitoare

 

Peştele se consideră pierit în cazul cînd nu dă nici un semn de viaţă şi este imobilizat, peşte imobilizat este cel care abia mişcă din bronhii, corpul tresare, sau se mişcă puţin, ori peştele înoată orizontal sau cu burta în sus şi nu se poate deplasa orientat. Uneori pot fi observate mişcări bruşte, dar după aceste forţări cade din nou în stare comatoasă.

Semnele exterioare de lezare corporală a peştelui pierit:

- lezarea pînă la 30% din suprafaţa corpului şi mai mult (schimbarea nuanţei de culoare a solzilor, căderea lor, hemoragie, ulcer);

- istovire cu semne de anemie sau icter;

- orbirea totală cu înălbirea ochilor, deseori cu distrugerea globului ocular şi căderea cristalinului ochiului;

- lezarea puternică a aparatului bronhial, edemul ţesutului bronhial cu depunerea particulelor detritice, necroza ţesutului bronhial, hemoragie;

- descompunerea ţesuturilor (membranelor) moi a înotătoarelor cu dezgolirea razelor şi edem a ţesuturilor corpului.

Semnele lezării organelor interne ale peştelui la disecţie:

- semnele peritonitei însoţită cu secreţii purulente pe majoritatea organelor;

- hemoragie gravă a ficatului cu edemul organului, degenerarea totală a organului cu schimbarea culorii şi consistenţei;

- lezarea totală a mucozităţii tractului digestiv cu stratificarea mucozităţii pe mai mult de jumătate de intestin, prezenţa mucozităţii de culoare roşie sau galbenă în cavitatea intestinului. Semnele enumerate sînt calificate ca grave, ireversibile, ce au adus la pieirea peştelui.

Toxicanţii de acţiune locală aduc la distrugerea epiteliului respirator al branhiilor pînă la separarea lui totală de fibrele lamelelor branhiale, uneori provoacă hemoragia branhială şi schimbarea pigmenţilor cromatofori. Staturile de piele şi branhiile sub acţiunea toxicanţilor se acoperă abuziv cu mucozitate ce înrăutăţeşte schimbul de gaze. Ca rezultat organismul peştelui are deficit de oxigen, se acumulează bioxid de carbon, se măreşte ritmul respiraţiei. Asfixia se manifestă la peşti prin absorbţia bulelor de aer la suprafaţa apei, peştele moare cu gura larg deschisă şi branhiile desfăcute.

Din toxicanţii de acţiune locală fac parte clorul, peroxidul de hidrogen, permanganatul de caliu, acizii şi bazele neorganice, sărurile metalelor grele, formaldehida, acizii organici, coloranţii organici, detergenţii şi alţi compuşi.

Toxicanţii neuro-paralitici provoacă pierderea imediată a echilibrului, înotul agresiv pe spirală, cu încercări haotice de a sări din apă. Convulsiile periodice ale musculaturii laterale provoacă înotul agresiv. Peştii sînt puternic excitaţi, la ei se observă lezarea ochilor şi intensificarea bruscă a convulsiilor de la iritările externe, convulsiile pot continua cîteva minute şi chiar ore, periodic fiind înlocuite cu stări de repaus în care peştii stau întinşi cu gura strîns închisă sau larg deschisă şi cu înotătoarele desfăcute. Uneori la peşti se observă imobilizarea parţială şi paralizare fără stadiul de excitaţie.

Din toxicanţii neuro-paralitici fac parte amoniacul şi sărurile de amoniu, bioxidul de carbon, unele din metalele alcaline, compuşii de fluor, fosfor, petrolul şi produsele petroliere, răşina şi păcura, alcaloidele şi saponinele, unele din substanţe şi produse de provenienţă vegetală şi animală (lemnului fisurat, toxinele hidrobionţilor), pesticidele şi o serie de ierbicide. Toxinele de acţiune protoplasmatică provoacă dereglarea metabolismului şi moartea, în această grupă intră fluoridele, cianidele, ureea, mercaptanele.

Toxinele hemolitice distrug eritrocitele, acţionează specific asupra hemoglobinei, în rezultatul acţiunii cărora plasma sîngelui se colorează în roşu, din aceste toxine fac parte amoniacul, sărurile de amoniu, cianidele, seleniul, unii compuşi fosfororganici, toxinele algelor verzi-albastre.

Toxinele enzimatice (fermentative) inhibează activitatea acetilcolinesterazei. În organism se acumulează acetilcolina care mai întîi excită organismul iar apoi provoacă blocarea completă a sistemelor. Din toxinele enzimatice fac parte pesticidele din grupa compuşilor fosfororganici şi derivatele acidului carbamidic, ierbicide, fluoride, cianide, hidroxilamina, unii detergenţi, mercaptanele.

Multe din substanţele enumerate mai sus posedă capacitatea de acţiune combinată, ele se manifestă local şi resorbtiv. Amoniacul şi sărurile de amoniu acţionează local, neuro-paralitic şi hemolitic; cianidele acţionează hemolitic, protoplasmatic şi mai puţin local; aldehida formică acţionează neuro-paralitic şi local etc.

Caracterul acţiunii depinde deseori de concentraţia substanţelor, în concentraţii mari, spre exemplu fenolii – cu acţiune neuro-paralitcă acţionează local, acizii neorganici în concentraţii mari acţionează asupra sistemului nervos şi asupra sîngelui. Cîteva toxine împreună provoacă fenomenul sinergismului. Acţiunea toxinelor depinde de asemenea în mare măsură de compoziţia apelor naturale şi de situaţia hidrochimică stabilită la momentul deversării poluanţilor.

Mai jos sînt prezentate simptomele clinice generale de intoxicare a peştilor la acţiunea unor substanţe toxice (Tabelul 4.1. “Simptomele clinice generale de intoxicare a peştilor cu unele substanţe toxice“).

În coloane “concentraţia toxică“ este prezentată concentraţia care a provocat pieirea a 50% din peşti. Indicii prezentaţi au fost căpătaţi în rezultatul sistematizării datelor despre acţiunea toxinelor asupra crapului.

 

 

Tabelul 4.1.

Simptomele clinice generale de intoxicare a peştilor cu unele substanţe toxice

 

 

 

Anexa 5

 

Colectarea şi conservarea probelor

pentru analiza conţinutului substanţelor toxice

 

În caz de scurgere a chimicalelor toxice, a apelor reziduale neepurate sau insuficient epurate de la întreprinderile agricole sau comunale şi apariţia peştelui bolnav, muribund sau mort (acestea se referă şi la alţi hidrobionţi), în mod urgent se iau probe de apă, mîl şi peşte la analiza toxicanţilor şi expedierea acestor probe organizaţiilor şi organelor împuternicite să efectueze cercetările respective.

În cazuri de excepţie pentru luarea probelor se creează o comisie în componenţa căreia intră persoanele împuternicite să ia aceste probe, reprezentantul administraţiei pe teritoriul căruia se iau probele, reprezentanţii organelor pentru protecţie piscicolă, serviciului veterinar, alte persoane.

La colectarea probelor, membrii comisiei întocmesc un act, în care se indică denumirea obiectului acvatic, data şi timpul colectării probelor, adîncimea de la care ele au fost luate, rezultatele analizelor făcute pe loc (mirosul, pelicula, temperatura, pH-ul, conţinutul de oxigen, transparenţa etc.), volumul şi tipul de conservare a probelor.

Probele se plombează şi se expediază laboratoarelor staţionare, evitînd încălzirea, acţiunea soarelui şi îngheţului.

Colectarea probelor se efectuează astfel, încît să caracterizeze componenţa masei întregi de apă cercetată. Probele urmează să fie luate din starturile de suprafaţă (adîncimea 20-30 cm) şi din cele bentonice.

Volumul fiecărei probe 1-3 litri. Probele pot fi separate sau mixte din cîteva niveluri. Tipul probei (separată sau mixtă) se indică în act.

Vasele şi dopurile trebuie să fie spălate minuţios. Dopurile de lemn, de sticlă rodate sau de cauciuc sînt supuse fierberii în apă distilată. Înainte de colectarea probelor vasele sînt clătite de 2-3 ori în apă cercetată.

Pentru veridicitatea maximă a rezultatelor se recomandă a lua în fiecare punct cîte două probe. Probele de apă din orizonturile de suprafaţă pot fi luate direct din vas, iar probele bentonice – în batometre de diferite construcţii. Mîlul se colectează de la fund cu cupe de dragat de diferite construcţii în volum de 2 kg, se usucă la aer, evitînd sedimentarea prafului de altă natură şi razelor solare, apoi se împachetează aparte în pachete de polietilenă a cîte 0,5 kg fiecare. Peştele (nu mai puţin de 5 exemplare) se expediază la laborator în stare proaspătă, refrigerată sau congelată. În acelaşi timp 5 exemplare se prind suplimentar din bazinul care nu este poluat sau porţiunea nu este poluată a bazinului dat. Colectarea şi fixarea probelor hidrochimice pe grupe de toxicanţi se efectuează în felul următor:

P.5.1. Pesticidele clororganice

Probele de apă se iau cu batometrul. Apa nu se filtrează, se varsă în vase de sticlă şi se astupă cu plută corticală. Nu se admite aplicarea vaselor din polietilenă, dopurilor de cauciuc şi polietilenă.

Dacă analiza nu poate fi făcută îndată, fixarea probelor se efectuează cu ajutorul tetraclorurii de carbon (10 ml/1 litru de apă).

În acest mod probele pot fi păstrate în frigider pînă la 48 ore.

Dacă analiza probei de apă e imposibilă în aceşti termeni, pesticidele din aceste probe se extrag, adăugîndu-se tetraclorura de carbon în porţii de 5 ml/1 litru de apă.

Se permite fixarea probelor de apă cu alţi compuşi, spre exemplu cu hexanul. Modul de conservare a probelor se precizează pe teren cu evidenţa condiţiilor şi metodelor analizei ulterioare a pesticidelor în laboratoarele staţionare.

P.5.2. Pesticidele fosfororganice

Probele de apă se iau cu batometrele de sticlă. Apa nu se filtrează şi se varsă în vase de sticlă acoperindu-l cu dopuri de lemn. Nu se admite aplicarea vaselor de polietilenă, dopurilor de polietilenă sau de cauciuc. Dacă analiza nu poate fi făcută îndată fixarea probelor se efectuează cu ajutorul cloroformei (50 ml/1 litru de apă). În acest mod probele pot fi păstrate în frigider pînă la 1 litru de apă. Operaţia se repetă de trei ori, extracţiile se expediază la laboratorul staţionar.

P.5.3. Petrolul şi produsele petroliere

Cantitatea aproximativă de petrol şi produse petroliere din pelicula de suprafaţă se determină vizual (Tabelul 5.1. “Determinarea cantităţii de produse petroliere după aprecierea vizuală a peliculei de la suprafaţa apei poluate“). Analiza mai precisă se efectuează în laborator prin luarea peliculei de petrol de pe suprafaţa concretă de apă. Pentru colectarea probelor se aplică vase de sticlă.

Probele de apă cu conţinutul produselor petroliere dizolvate în apă se iau cu batometrele, evitînd luarea peliculei de pe suprafaţă. Pentru păstrarea şi transportarea probelor se foloseşte veselă de sticlă, dopurile de cauciuc şi cele de lemn sînt învelite cu staniol. Proba se fixează cu ajutorul tetraclorurii de carbon (2 ml/1 litru de apă).

P.5.4. Substanţele sintetice superficial – active (detergenţi)

Apa se ia în aşa mod, ca spuma (dacă ea este prezentă) să nu pătrundă în vasul de probă. Detergenţii sînt substanţe instabile, de aceea analiza lor se recomandă a fi efectuată în proba proaspăt luată.

Probele conservate se prelucrează adăugîndu-le 2-4 ml de cloroform la 1 litru de apă.

P.5.5. Compuşii metalelor

Probele se iau în vase de polietilenă. Atenţie deosebită se atrage asupra sterilităţii vaselor. Modul de conservare posibilă a compuşilor diferitor metale este prezentat în tabelul 5.2. “Modurile posibile de conservare a probelor de apă care se iau în scopul determinării gradului de poluare a bazinului acvatic“.

 

 

 

 

 

Anexa 6

 

Metodele de determinare a proporţiilor pieirii organismelor

furagere în urma poluării bazinelor acvatice

 

Organismele planctonice se colectează în locurile supuse poluării cu orice unelte (plasă ihtioplanctonică, batometre etc.) şi se varsă în vase curate de sticlă, de dorit, cu două margini plane paralele, între ele să fie o distanţă ce nu depăşeşte 2,5 cm. Densitatea organismelor trebuie să le permită mişcarea liberă.

Se efectuează examinarea probei prin lupă cu capacitatea de mărire de 5-10 ori şi se marchează cu precizia de pînă la 10% cota organismelor imobile şi atonice. Apoi proba se fixează şi se prelucrează conform metodelor existente.

Amplasînd punctele de colectare a probelor din zona poluării presupuse, se determină proporţiile “zonei de acţiune negativă“ şi biomasa sumară a planctonului nimicit (exemplarele atonice se consideră pierite). Dacă planctonul pierit este depistat după cîteva zile, biomasa sumară a lui se consideră ca suma biomaselor medii în 24 de ore.

Cota organismelor bentonice pierite se determină în acelaşi mod luînd probe cu ajutorul cupei de dragare de diferite construcţii.

Moluştele depistate, de culoare întunecată fără coloraţia obişnuită, cu valvele deschise, care nu reacţionează la atingere prin închiderea valvelor, se consideră pierite.