L E G E

privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii

 

nr. 235  din  01.12.2011

 

Monitorul Oficial nr.46-47/136 din 07.03.2012

 

* * *

 

C U P R I N S

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Sfera de reglementare

Articolul 2. Noţiuni principale

Articolul 3. Scopul prezentei legi

Articolul 4. Organul responsabil de elaborarea politicilor în domeniul acreditării şi al evaluării conformităţii produselor

Articolul 5. Obiectivele şi principiile activităţii organismului naţional de acreditare şi a organismelor de evaluare a conformităţii

Articolul 6. Standardele de referinţă

 

Capitolul II

ACTIVITATEA DE ACREDITARE

Articolul 7. Organismul naţional de acreditare

Articolul 8. Centrul Naţional de Acreditare

Articolul 9. Bugetul Centrului Naţional de Acreditare

Articolul 10. Consiliul de acreditare

Articolul 11. Procedura de apel

Articolul 12. Procesul de acreditare

 

Capitolul III

MARCA NAŢIONALĂ DE ACREDITARE

Articolul 13. Marca naţională de acreditare şi referirile la acreditare

 

Capitolul IV

COLABORAREA INTERNAŢIONALĂ

Articolul 14. Colaborarea internaţională

Capitolul IV¹

RECUNOAŞTEREA ÎN VEDEREA NOTIFICĂRII

Articolul 14¹. Dispoziţiile generale privind recunoaşterea organismelor de evaluare a conformităţii în vederea notificării

Articolul 14². Atribuţiile autorităţilor cu funcţii de reglementare

Articolul 14³. Recunoaşterea şi extinderea recunoaşterii organismelor de evaluare a conformităţii

Articolul 14⁴. Suspendarea, restrîngerea sau retragerea recunoaşterii organismelor de evaluare a conformităţii

 

Capitolul V

ACTIVITATEA DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII

Articolul 15. Dispoziţii generale privind evaluarea conformităţii

Articolul 16. Cerinţe faţă de organismele de evaluare a conformităţii acreditate

Articolul 17. Evaluarea conformităţii cu titlu voluntar

Articolul 18. Evaluarea conformităţii cu titlu obligatoriu

Articolul 19. Declaraţia de conformitate

Articolul 20. Certificarea

Articolul 21. Inspecţia

Articolul 22. Încercarea

Articolul 23. Marcajul de conformitate SM

Articolul 23¹. Principiile generale şi normele de aplicare a marcajului CE

Articolul 24. Alte marcaje de conformitate

 

Capitolul VI

INTRODUCEREA ŞI PUNEREA LA DISPOZIŢIE

PE PIAŢĂ A PRODUSELOR

Articolul 25. Condiţiile de introducere şi punere la dispoziţie pe piaţă a produselor

Articolul 26. Obligaţiile producătorului

Articolul 27. Obligaţiile reprezentantului autorizat

Articolul 28. Obligaţiile importatorului

Articolul 29. Obligaţiile distribuitorului

Articolul 30. Atribuţiile autorităţilor cu funcţii de reglementare

Articolul 31. Recunoaşterea activităţilor de evaluare a conformităţii

 

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 32. Dispoziţii tranzitorii

Articolul 33. Intrarea în vigoare. Îndatoririle Guvernului

Articolul 34. Abrogări

 

Anexa nr.1 Schema de calculare a plăţilor pentru serviciile de acreditare

Anexa nr.2 Marca Naţională de Acreditare

Anexa nr.3 Lista domeniilor reglementate

Anexa nr.4 Marcajul de conformitate SM

Anexa nr.5 Marcajul CE

 

 

 

Notă: În textul actelor normative adoptate de Parlament:

cuvintele „limba moldovenească”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „limba română” la forma gramaticală corespunzătoare;

cuvintele „limba de stat”, „limba oficială” şi „limba maternă”, la orice formă gramaticală, în cazul în care se are în vedere limba de stat a Republicii Moldova, se substituie cu cuvintele „limba română” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.52 din 16.03.2023, în vigoare 24.03.2023

 

[Preambulul abrogat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Sfera de reglementare

(1) Prezenta lege stabileşte cadrul legal pentru activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii, realizată cu titlu obligatoriu sau voluntar, pentru punerea la dispoziţie a produselor pe piaţă şi pentru activitatea de evaluare a conformităţii, indiferent de faptul că această evaluare este obligatorie sau nu la produsele introduse pe piaţă şi/sau utilizate în Republica Moldova.

(2) În cazul în care tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte prevederi decît cele din legislaţia Republicii Moldova cu privire la acreditare şi la evaluarea conformităţii, se aplică dispoziţiile tratatelor internaţionale.

[Art.1 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 2. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

acord bilateral – acord în care două părţi îşi recunosc sau acceptă reciproc rezultatele evaluării conformităţii;

acord multilateral – acord în care mai mult de două părţi îşi recunosc sau acceptă reciproc rezultatele evaluării conformităţii (ISO/CEI 17000);

Acord privind ECA – Acord privind evaluarea conformităţii şi acceptarea produselor industriale, protocol la Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte;

acreditare – atestare de către organismul naţional de acreditare a faptului că un organism de evaluare a conformităţii îndeplineşte cerinţele stabilite prin standardele de referinţă şi, după caz, orice alte cerinţe suplimentare, inclusiv cele prevăzute în schemele de acreditare specifice relevante, pentru realizarea activităţilor specifice de evaluare a conformităţii;

agent economic – producător, reprezentant autorizat, importator şi distribuitor;

apel – cerere a unui organism de evaluare a conformităţii pentru reconsiderarea oricărei decizii nefavorabile luate de organismul naţional de acreditare în legătură cu statutul de acreditare pe care primul îl doreşte;

atestare – emitere a unei declaraţii, bazată pe o decizie luată în urma unei analize a evaluării, care stipulează că îndeplinirea cerinţelor aplicabile a fost demonstrată;

autorităţi de supraveghere a pieţei – organe centrale de specialitate sau autorităţi administrative subordonate acestora, abilitate, în limitele competenţelor sale, cu implementarea politicii statului în domeniul supravegherii pieţei;

cerinţe esenţiale – cerinţe care sînt stipulate de reglementările tehnice naţionale ce transpun legislaţia comunitară de armonizare şi care asigură securitatea naţională şi inofensivitatea produselor şi a serviciilor pentru viaţa, sănătatea şi securitatea oamenilor, pentru regnul animal şi cel vegetal, pentru mediul ambiant şi bunurile materiale în scopul protecţiei intereselor consumatorului, inclusiv în vederea prevenirii practicilor care induc în eroare consumatorul în ceea ce priveşte compoziţia, destinaţia, originea, calitatea şi inofensivitatea produselor;

cerinţă specificată – necesitate sau aşteptare declarată în documente normative precum sînt reglementările, standardele, specificaţiile tehnice;

certificare – atestare efectuată de o terţă parte referitor la produse, la procese, la sisteme şi la persoane;

certificat de acreditare – document oficial sau set de documente oficiale care confirmă acordarea acreditării pentru un domeniu definit;

certificat de conformitate – document care atestă că un produs identificat corespunzător a fost supus procedurilor de evaluare a conformităţii şi că, la momentul evaluării, produsul este conform cerinţelor specificate aplicabile;

criterii de acreditare – ansamblu de cerinţe, stabilite prin standarde de referinţe şi documente ale organizaţiilor europene şi internaţionale de specialitate, utilizate de organismul naţional de acreditare şi indicate spre îndeplinire organismului de evaluare a conformităţii pentru a fi acreditat;

declaraţie de conformitate – asigurare scrisă, bazată pe o decizie luată în urma unei evaluări, prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat confirmă cu certitudine că produsul este conform cerinţelor specificate;

distribuitor – orice persoană fizică sau juridică din lanţul de distribuţie, alta decît producătorul sau importatorul, care pune la dispoziţie pe piaţă un produs;

domeniu de acreditare – servicii specifice de evaluare a conformităţii pentru care acreditarea a fost solicitată şi/sau a fost acordată;

etalonare – operaţie care, în condiţii specificate, stabileşte: în prima etapă, o relaţie între valorile şi incertitudinile de măsurare asociate, care sînt furnizate de etaloanele şi de indicaţiile corespunzătoare, cu incertitudinile de măsurare asociate; în a doua etapă, utilizarea acestei informaţii pentru stabilirea unei relaţii care să permită obţinerea unui rezultat de măsurare pornind de la o indicaţie;

evaluare a conformităţii – proces prin care se evaluează demonstrarea îndeplinirii cerinţelor specificate pentru un produs, proces, serviciu, sistem, pentru o persoană sau un organism;

evaluare la nivel de omologi – proces de evaluare a organismului naţional de acreditare de către organismele naţionale de acreditare străine, desfăşurat în conformitate cu cerinţele prezentei legi şi, după caz, cu alte specificaţii tehnice sectoriale suplimentare;

importator – orice persoană fizică sau juridică ce introduce pe piaţă un produs dintr-o altă ţară;

inspecţie – examinare a proiectului unui produs, examinare a unui produs, proces, a unei instalaţii şi determinarea conformităţii lor cu cerinţele specificate sau, pe baza unor raţionamente (aprecieri) profesionale, cu cerinţele generale;

introducere pe piaţă – punere pentru prima oară la dispoziţie a unui produs pe piaţă;

încercare – determinare, în baza unei proceduri, a unei sau a mai multor caracteristici ale unui obiect supus evaluării conformităţii;

legislaţie comunitară de armonizare – orice legislaţie comunitară care armonizează condiţiile de comercializare a produselor;

marcaj CE – marcaj prin care producătorul indică faptul că produsul este conform cerinţelor aplicabile stabilite de reglementările tehnice care prevăd aplicarea sa pe produs;

organism de evaluare a conformităţii – organism care efectuează activităţi de evaluare a conformităţii, inclusiv de etalonare, încercare, certificare şi inspecţie;

organism de evaluare a conformităţii notificat – organism de evaluare a conformităţii recunoscut de către autoritatea de reglementare pentru activitate în domeniul reglementat, despre care au fost înştiinţate oficial Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene;

organism de evaluare a conformităţii recunoscut – organism de evaluare a conformităţii acreditat de organismul de acreditare sau de organismul naţional de acreditare semnatar al Acordului de recunoaştere multilaterală cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare (EA MLA) şi recunoscut de autoritatea de reglementare;

organism naţional de acreditare – organism unic avînd autoritatea de a efectua acreditarea, recunoscut la nivel naţional, învestit cu dreptul de a deveni membru al organizaţiilor internaţionale şi regionale de acreditare;

producător – orice persoană fizică sau juridică ce fabrică un produs sau pentru care se proiectează ori se fabrică un astfel de produs şi care comercializează produsul sub numele ori marca sa;

punere la dispoziţie pe piaţă – furnizare pe piaţă a unui produs pentru distribuţie, consum sau utilizare în cursul unei activităţi comerciale în schimbul unei plăţi sau în mod gratuit;

reprezentant autorizat – orice persoană fizică sau juridică ce a primit un mandat scris din partea unui producător pentru a acţiona în numele acestuia în legătură cu sarcini specifice;

simbol de acreditare – simbol emis de organismul naţional de acreditare pentru a fi utilizat de organismele de evaluare a conformităţii acreditate spre a indica statutul lor de organism acreditat;

supraveghere a organismelor de evaluare a conformităţii – ansamblu de activităţi pentru monitorizarea îndeplinirii continue a cerinţelor de acreditare de către organismele de evaluare a conformităţii acreditate, cu excepţia reevaluării.

[Art.2 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 3. Scopul prezentei legi

Scopul prezentei legi constă în asigurarea unui înalt nivel de protecţie a intereselor publice, precum sănătatea şi siguranţa în general, sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, protecţia consumatorului, protecţia mediului şi securitatea, facilitarea comerţului transfrontalier şi lichidarea barierelor tehnice din calea comerţului.

 

Articolul 4. Organul responsabil de elaborarea politicilor în domeniul acreditării şi al evaluării conformităţii produselor

Politica statului în domeniul acreditării şi al evaluării conformităţii se elaborează de către organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii.

 

Articolul 5. Obiectivele şi principiile activităţii organismului naţional de acreditare şi a organismelor de evaluare a conformităţii

(1) Organismul naţional de acreditare şi organismele de evaluare a conformităţii au următoarele obiective principale:

a) crearea de premise pentru a se recunoaşte rezultatele activităţilor de evaluare a conformităţii prin semnarea acordurilor de recunoaştere multilaterală de către organismul naţional de acreditare cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare şi cu organizaţiile internaţionale şi regionale de acreditare şi pentru a se asigura menţinerea calităţii de membru;

b) promovarea principiului liberei circulaţii a produselor şi a serviciilor;

c) conferirea încrederii autorităţilor şi consumatorilor în competenţa, imparţialitatea şi integritatea organismelor de evaluare a conformităţii;

d) contribuţia la creşterea competitivităţii produselor şi a serviciilor în contextul globalizării pieţelor;

e) promovarea protecţiei vieţii, sănătăţii şi securităţii persoanelor, precum şi a protecţiei mediului.

(2) Organismul naţional de acreditare şi organismele de evaluare a conformităţii activează pe următoarele principii de bază:

a) folosire a unor proceduri de evaluare unice, armonizate cu regulile europene şi cu cele internaţionale, pentru acreditarea organismelor de evaluare a conformităţii;

b) competenţă şi imparţialitate;

c) transparenţă, disponibilitate publică şi credibilitate;

d) reprezentare a intereselor publice;

e) acces liber, fără discriminare, al tuturor solicitanţilor la procesul de acreditare;

f) independenţă faţă de posibila predominare a oricăror interese specifice;

g) asigurare a confidenţialităţii şi păstrare a secretului profesional şi a celui comercial;

h) examinare imparţială a apelurilor şi a reclamaţiilor.

 

Articolul 6. Standardele de referinţă

(1) Standarde de referinţă sînt standardele europene armonizate sau standardele internaţionale adoptate la nivel naţional, care stabilesc criterii pentru competenţa organismului naţional de acreditare şi a organismelor de evaluare a conformităţii.

(2) Organismul naţional de acreditare şi organismele de evaluare a conformităţii vor respecta în permanenţă standardele de referinţă aplicabile.

(3) Lista standardelor de referinţă se aprobă de către organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

[Art.6 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Capitolul II

ACTIVITATEA DE ACREDITARE

Articolul 7. Organismul naţional de acreditare

(1) Activitatea de acreditare este o activitate de autoritate publică recunoscută oficial.

(2) Activitatea de acreditare se realizează de către Centrul Naţional de Acreditare, desemnat în calitate de organism naţional unic de acreditare, cu denumirea abreviată “MOLDAC”.

(3) Centrul Naţional de Acreditare este o instituţie publică, monitorizată de organul de specialitate al administraţiei publice centrale responsabil de infrastructura calităţii, nu se subordonează nici unei autorităţi publice sau private, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(4) şi (5).

(4) Centrul Naţional de Acreditare îşi exercită funcţiile şi atribuţiile în baza unui regulament, aprobat de Guvern cu avizul prealabil al Comisiei economie, buget şi finanţe a Parlamentului.

(5) Directorul Centrului Naţional de Acreditare este numit în funcţie pe bază de concurs, prin ordin al conducătorului organului de specialitate al administraţiei publice centrale responsabil de infrastructura calităţii. Directorul Centrului trebuie să deţină cetăţenia Republicii Moldova, să posede studii superioare în domeniul tehnic sau economic şi experienţă de muncă în domeniul acreditării şi/sau al evaluării conformităţii de cel puţin 5 ani, inclusiv de cel puţin 3 ani în funcţie administrativă.

(6) Directorul Centrului Naţional de Acreditare este eliberat din funcţie, prin ordin al conducătorului organului de specialitate al administraţiei publice centrale responsabil de infrastructura calităţii, în următoarele cazuri:

a) pierdere a cetăţeniei;

b) imposibilitate a exercitării funcţiei din motiv de sănătate;

c) alegere în o altă funcţie;

d) condamnare pentru săvîrşirea de infracţiuni cu intenţie sau condamnare la privaţiune de libertate prin hotărîre judecătorească irevocabilă.

(7) Centrul Naţional de Acreditare este o organizaţie necomercială, care activează în regim non-profit.

(8) Guvernul asigură ca Centrul Naţional de Acreditare să dispună:

a) de spaţiu cu titlu gratuit;

b) de resurse financiare şi de personal corespunzător pentru îndeplinirea adecvată a sarcinilor sale, inclusiv pentru îndeplinirea sarcinilor speciale precum sînt activităţile de cooperare legate de acreditarea europeană şi cea internaţională şi activităţile necesare sprijinirii politicii publice în domeniul acreditării şi al evaluării conformităţii, în cazul în care Centrul nu se poate autofinanţa.

 

Articolul 8. Centrul Naţional de Acreditare

(1) Centrul Naţional de Acreditare:

a) dezvoltă acreditarea şi evaluarea conformităţii şi conferă încredere în competenţa tehnică şi în integritatea organismelor de evaluare a conformităţii, pe principiile prevăzute la art.5 alin.(2);

b) se conformează permanent standardului de referinţă, documentelor europene şi internaţionale privind funcţionarea organismului de acreditare;

c) înfiinţează şi menţine structuri adecvate în cadrul propriilor activităţi pentru garantarea participării efective şi echilibrate a tuturor părţilor interesate;

d) identifică activităţile de evaluare a conformităţii pentru care este competent să realizeze acreditarea şi prestează servicii de instruire şi de transfer de cunoştinţe în domeniul acreditării;

e) acreditează organisme de evaluare a conformităţii în baza standardelor de referinţă şi emite certificate de acreditare, indiferent de faptul că evaluarea conformităţii se efectuează cu titlu obligatoriu sau voluntar, şi anume:

- laboratoare de încercări;

- laboratoare de etalonări;

- laboratoare medicale;

- organisme de inspecţie în domeniul evaluării conformităţii;

- organisme de certificare a produselor;

- organisme de certificare sisteme de management;

- organisme de certificare pentru alte scheme de certificare în domeniul voluntar sau reglementat;

- organisme de certificare persoane;

- organizatori de scheme de încercări interlaboratoare;

- organisme de evaluare a conformităţii pentru noi domenii stabilite de EA-Cooperarea Europeană pentru Acreditare sau de autorităţi cu funcţii de reglementare;

 

[Lit.f) alin.(1) art.8 abrogată prin Legea nr.122 din 30.06.2017, în vigoare 21.07.2017]

 

g) monitorizează menţinerea competenţei de către organismele de evaluare a conformităţii pentru care a emis certificate de acreditare;

h) asigură exercitarea funcţiilor sale cu competenţă, promptitudine şi fără impunere de condiţii oneroase solicitanţilor de acreditări;

i) îndeplineşte obligaţiile ce îi revin în calitate de membru al organizaţiilor europene şi internaţionale de acreditare;

j) cooperează cu autorităţile de reglementare şi colaborează cu organizaţiile neguvernamentale pentru elaborarea politicilor naţionale privind acreditarea şi evaluarea conformităţii;

k) evaluează organismele de evaluare a conformităţii care solicită dreptul de a activa în domeniile reglementate, cu recunoaşterea ulterioară de către autorităţile de reglementare;

l) stabileşte şi aplică criterii de selectare, monitorizare, instruire şi desemnare a evaluatorilor, experţilor tehnici implicaţi în procesul de acreditare;

m) participă la elaborarea de reglementări în domeniul acreditării, evaluării conformităţii;

n) participă la nivel naţional, european şi internaţional la procesul de elaborare a standardelor în domeniul său de activitate;

o) publică rapoarte anuale de audit financiar.

(2) Centrul Naţional de Acreditare exercită şi alte funcţii prevăzute de prezenta lege şi de regulamentul său.

(3) Pentru exercitarea atribuţiilor sale, Centrul Naţional de Acreditare trebuie:

a) să păstreze înregistrări referitoare la activitatea de acreditare, inclusiv la comitetele tehnice, la evaluatori şi la experţii implicaţi în activitatea de acreditare;

b) să pună la dispoziţie publicului informaţii despre activitatea sa, inclusiv ghiduri, instrucţiuni etc.;

c) să asigure o reprezentare echilibrată a părţilor interesate la activitatea de acreditare conform standardelor de referinţă;

d) să stabilească reguli conform standardelor de referinţă, ghidurilor şi recomandărilor asociate acestora, specifice domeniului acreditării;

e) să informeze autorităţile de reglementare despre activităţile din domeniul acreditării şi să ofere expertiză, la solicitare;

f) să reprezinte interesele ţării la activităţile internaţionale şi la cele europene în domeniul acreditării;

g) să elaboreze politici, reguli şi proceduri care să asigure transparenţa şi credibilitatea procesului de acreditare;

h) să facă publice rezultatele evaluărilor la nivel de omologi, rezultatele acreditărilor organismelor de evaluare a conformităţii, inclusiv ale acreditărilor transfrontaliere;

i) să dezvăluie informaţii confidenţiale despre un anumit organism de evaluare a conformităţii doar cu consimţămîntul scris al acestuia, cu excepţia cazurilor în care legea prevede că acest tip de informaţii poate fi dezvăluit fără un astfel de consimţămînt.

(4) În procesul activităţii sale, Centrul Naţional de Acreditare asigură utilizarea şi implementarea documentelor organizaţiilor europene şi internaţionale de specialitate, care stabilesc criterii generale şi reguli în domeniul acreditării şi evaluării conformităţii.

(5) În vederea exercitării eficiente a funcţiilor sale, Centrul Naţional de Acreditare respectă principiul neconcurenţei, pe următoarele criterii:

a) independenţă faţă de organismele de evaluare a conformităţii pe care le evaluează şi faţă de presiunile comerciale;

b) asigurare a lipsei conflictelor de interese cu organismele de evaluare a conformităţii, nedeţinere de acţiuni sau de alte genuri de interese financiare sau administrative într-un organism de evaluare a conformităţii;

c) neoferire şi nefurnizare a nici unei activităţi sau a nici unui serviciu care se execută de către organismele de evaluare a conformităţii acreditate de el, neacordare de consultanţă pentru obţinerea sau menţinerea acreditării;

d) neconcurenţă cu organismele naţionale de acreditare ale altor state;

[Art.8 completat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 9. Bugetul Centrului Naţional de Acreditare

(1) În termen de 30 de zile după aprobarea bugetului de stat, devizul de cheltuieli al Centrului Naţional de Acreditare se aprobă de organul de specialitate al administraţiei publice centrale responsabil de infrastructura calităţii, cu respectarea principiilor prevăzute de prezentul articol.

(2) Bugetul Centrului Naţional de Acreditare se formează în baza:

a) mijloacelor financiare de la bugetul de stat, necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din calitatea de semnatar al contractului de membru asociat şi al Acordului de recunoaştere multilaterală cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare, inclusiv pentru participare la lucrările organizaţiilor europene şi internaţionale de acreditare, care decurg din obligaţiile de membru semnatar al acordurilor respective de recunoaştere, precum şi pentru activităţile de cooperare legate de acreditarea europeană şi cea internaţională;

b) mijloacelor financiare provenite din plăţile pentru activităţile de acreditare, atestare, instruire;

c) mijloacelor financiare provenite din sponsorizări, granturi etc. care nu contravin cerinţelor stabilite pentru Centru.

(3) Costul serviciilor de acreditare se calculează în conformitate cu anexa nr.1, care este parte integrantă din prezenta lege. Costul stabilit la etapa de iniţiere a procesului de acreditare poate fi modificat în funcţie de timpul efectiv utilizat care se coordonează cu organismul de evaluare a conformităţii.

(4) Mijloacele financiare, cu excepţia celor de la bugetul de stat, neutilizate de Centrul Naţional de Acreditare în exerciţiul financiar curent se transferă cu aceeaşi destinaţie la bugetul anului următor.

(5) Structura şi statele de personal ale Centrului Naţional de Acreditare, formele şi modul de remunerare a angajaţilor se stabilesc de către directorul Centrului în limitele bugetului aprobat.

[Art.9 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 10. Consiliul de acreditare

(1) Pentru a se asigura imparţialitatea, dezvoltarea şi respectarea principiilor şi a politicilor de funcţionare, precum şi participarea eficientă şi echilibrată a tuturor părţilor interesate direct sau indirect în activitatea Centrului Naţional de Acreditare, se instituie în cadrul lui un consiliu de acreditare, care este un organ consultativ activînd pe baze obşteşti şi deciziile acestuia au caracter de recomandare.

(2) Consiliul de acreditare se constituie din 11 membri. Organizarea şi funcţionarea Consiliului de acreditare, precum şi modul de alegere/numire a membrilor se stabilesc în regulamentul Consiliului, elaborat şi aprobat de Centrul Naţional de Acreditare, cu avizul părţilor interesate.

(3) Componenţa Consiliului de acreditare se aprobă de către Centrul Naţional de Acreditare în baza propunerilor făcute de reprezentanţii părţilor interesate, şi anume:

a) organismelor de evaluare a conformităţii acreditate;

b) beneficiarilor activităţilor de evaluare a conformităţii;

c) consumatorilor;

d) autorităţilor cu funcţii de reglementare interesate în dezvoltarea acreditării şi a evaluării conformităţii.

(4) Consiliul de acreditare are următoarele atribuţii:

a) examinează şi înaintează propuneri referitoare la politicile şi regulile de acreditare;

b) examinează şi înaintează propuneri referitoare la devizul anual de venituri şi cheltuieli;

c) examinează şi înaintează propuneri referitoare la darea de seamă contabilă şi contul veniturilor şi al pierderilor şi, după caz, poate solicita audit financiar;

d) monitorizează şi asigură imparţialitatea şi obiectivitatea în procesul de acreditare;

 

[Lit.e) alin.(4) art.10 abrogată prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

f) examinează şi înaintează propuneri referitoare la regulamentul Comisiei de apel;

g) examinează şi înaintează propuneri referitoare la regulamentul comitetelor tehnice;

h) recomandă organizaţiile internaţionale de specialitate cu care trebuie să colaboreze Centrul Naţional de Acreditare;

i) promovează acreditarea şi informează societatea referitor la acreditare;

j) examinează şi înaintează propuneri referitoare la Lista standardelor de referinţă şi a documentelor organizaţiilor europene şi internaţionale de specialitate, care stabilesc criterii generale şi reguli în domeniul acreditării şi al evaluării conformităţii.

(5) La luarea deciziilor în Consiliul de acreditare, părţile interesate sînt reprezentate în măsură egală, prin vot echitabil.

[Art.10 modificat prin Legea nr.122 din 30.06.2017, în vigoare 21.07.2017]

[Art.10 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 11. Procedura de apel

(1) Pentru examinarea oricărei decizii nefavorabile privind acordarea acreditării luată de Centrul Naţional de Acreditare, solicitantul acreditării poate depune cerere de apel.

(2) Apelul se examinează de către o comisie de apel, instituită ad-hoc prin ordinul directorului Centrului Naţional de Acreditare. Apelul se examinează conform procedurii de examinare a apelurilor, elaborată în baza cerinţelor standardului de referinţă.

(2¹) Regulamentul Comisiei de apel se elaborează şi se aprobă de Centrul Naţional de Acreditare.

(3) Centrul Naţional de Acreditare, în conformitate cu standardul de referinţă:

a) stabileşte procedura de examinare a apelurilor primite din partea organismelor de evaluare a conformităţii;

b) decide asupra validităţii apelului;

c) comunică decizia finală organismului de evaluare a conformităţii care a depus cerere de apel;

d) păstrează înregistrările tuturor apelurilor şi deciziilor finale.

(4) Decizia Centrului Naţional de Acreditare privind restrîngerea, suspendarea, retragerea sau neacordarea acreditării, precum şi absenţa unei astfel de decizii, pot fi contestate de organismele de evaluare a conformităţii în instanţa competentă conform legislaţiei aplicabile, dacă nu au fost soluţionate în prealabil de Centrul Naţional de Acreditare conform procedurii sale.

[Art.11 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 12. Procesul de acreditare

(1) Criteriile de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii sînt stabilite în standardele de referinţă şi în documentele organizaţiilor europene şi internaţionale de specialitate, adoptate la nivel naţional, aplicabile organismului naţional de acreditare şi organismelor de evaluare a conformităţii.

(2) În baza îndeplinirii criteriilor de acreditare, indiferent de faptul că acreditarea este utilizată cu titlu obligatoriu sau voluntar, pot fi acreditate organismele de evaluare a conformităţii care efectuează activităţi de evaluare a conformităţii, inclusiv de certificare, de inspecţie, de etalonare şi de încercare.

(3) Evaluarea competenţei unui organism de evaluare a conformităţii implică evaluarea competenţei tuturor activităţilor desfăşurate de acest organism, inclusiv a competenţei personalului, a validităţii metodologiei de evaluare a conformităţii şi a validităţii rezultatelor evaluării conformităţii, conform standardelor de referinţă şi cerinţelor din documentele organizaţiilor europene şi ale organizaţiilor internaţionale de specialitate.

(4) Decizia de acreditare se adoptă în cazul în care organismul de evaluare a conformităţii solicitant este conform criteriilor de acreditare. Decizia de acreditare se adoptă de Centrul Naţional de Acreditare. În baza deciziei de acreditare, solicitantului i se eliberează certificat de acreditare pe un termen prevăzut în standardul de referinţă, cu înscrierea lui în Registrul organismelor de evaluare a conformităţii acreditate. Domeniul de acreditare aprobat de Centrul Naţional de Acreditare este parte integrantă a certificatului de acreditare.

(5) Pentru acreditarea laboratoarelor de încercări, o etapă intermediară poate fi atestarea competenţei tehnice conform cerinţelor stabilite la nivel naţional.

(6) În cazul în care se constată că solicitantul acreditării nu a înlăturat în termenele stabilite neconformităţile depistate în procesul de evaluare la faţa locului, Centrul Naţional de Acreditare ia o decizie privind neacordarea acreditării.

(7) Centrul Naţional de Acreditare supraveghează organismele de evaluare a conformităţii pentru care a emis certificat de acreditare. Supravegherea se efectuează pentru monitorizarea îndeplinirii continue a cerinţelor de acreditare de către organismele de evaluare a conformităţii acreditate.

(8) Confirmarea valabilităţii acreditării se aprobă prin decizie de menţinere a acreditării, emisă de Centrul Naţional de Acreditare, luîndu-se în considerare rezultatele pozitive ale evaluărilor de supraveghere.

(9) Extinderea domeniului de acreditare se efectuează la cererea organismului de evaluare a conformităţii.

(10) Restrîngerea domeniului de acreditare se efectuează la cererea organismului de evaluare a conformităţii sau în urma evaluării de supraveghere, ca să se excludă acele părţi pentru care organismul de evaluare a conformităţii nu îndeplineşte în mod repetat criteriile de acreditare.

(11) La solicitarea organismului de evaluare a conformităţii, poate fi efectuată reînnoirea acreditării prin reevaluarea lui privind conformitatea cu criteriile de acreditare. Reevaluarea organismului de evaluare a conformităţii este similară unei evaluări iniţiale, cu deosebirea că experienţa acumulată în timpul evaluărilor anterioare este luată în considerare.

(12) În cazul în care se constată că un organism de evaluare a conformităţii care a primit certificat de acreditare nu mai este competent să realizeze o activitate specifică de evaluare a conformităţii şi nu se conformează criteriilor de acreditare stabilite în standardul de referinţă aplicabil, Centrul Naţional de Acreditare întreprinde toate măsurile adecvate pentru restricţionarea, suspendarea sau retragerea certificatului de acreditare al acestuia.

(13) Centrul Naţional de Acreditare asigură independenţa, obiectivitatea şi imparţialitatea în luarea deciziilor, este responsabil pentru deciziile sale de acordare, refuz de acordare, de menţinere, de extindere, de restrîngere, de suspendare şi de retragere a acreditării.

[Art.12 modificat prin Legea nr.168 din 26.07.2018, în vigoare 24.02.2019]

[Art.12 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Capitolul III

MARCA NAŢIONALĂ DE ACREDITARE

Articolul 13. Marca naţională de acreditare şi referirile la acreditare

(1) Marca naţională de acreditare este un simbol oficial înregistrat, protejat legal, care reprezintă proprietatea exclusivă a Centrului Naţional de Acreditare.

(2) Marca naţională de acreditare este o reprezentare grafică însoţită de simbolurile statului, cum ar fi drapelul de stat şi denumirea oficială a statului, conform descrierii din anexa nr.2, care este parte integrantă din prezenta lege.

(3) Marca naţională de acreditare, însoţită de menţiunile despre activitatea la care se referă acreditarea, reprezintă simbolul de acreditare.

(4) Centrul Naţional de Acreditare transferă organismelor de evaluare a conformităţii dreptul de utilizare a simbolului de acreditare, conform prevederilor standardului de referinţă aplicabil.

(5) Modul de utilizare a mărcii naţionale de acreditare este stabilit de Centrul Naţional de Acreditare, în conformitate cu cerinţele Cooperării Europene pentru Acreditare.

(6) Organismele de evaluare a conformităţii acreditate sînt responsabile de utilizarea simbolului de acreditare şi de referirile la acreditare pe care le fac.

(7) Organismele de evaluare a conformităţii acreditate sînt obligate să utilizeze pe documentele emise simbolul de acreditare pentru serviciile prestate conform domeniului de acreditare.

 

Capitolul IV

COLABORAREA INTERNAŢIONALĂ

Articolul 14. Colaborarea internaţională

(1) Centrul Naţional de Acreditare reprezintă interesele Republicii Moldova în cadrul organismelor internaţionale şi regionale (europene şi interstatale) de acreditare, trebuie să coopereze cu ele şi să participe la activităţile lor, să semneze acorduri de recunoaştere reciprocă.

(2) Centrul Naţional de Acreditare se supune evaluării la nivel de omologi pe baza unor criterii şi proceduri de evaluare clare şi transparente stabilite de organismele europene şi de cele internaţionale de acreditare (EA, IAF, ILAC). Prin evaluare la nivel de omologi, se determină dacă Centrul respectă cerinţele şi standardele armonizate relevante.

(2¹) Centrul Naţional de Acreditare poate acredita un organism de evaluare a conformităţii străin în următoarele cazuri:

a) cînd statul în care este stabilit organismul de evaluare a conformităţii a decis să nu instituie un organism naţional de acreditare şi nu a recurs la organismul naţional de acreditare al altui stat;

b) cînd organismul naţional de acreditare din statul străin în care este stabilit organismul de evaluare a conformităţii nu efectuează acreditarea în legătură cu activităţile de evaluare a conformităţii pentru care este solicitată acreditarea;

c) cînd organismul naţional de acreditare din statul străin în care este stabilit organismul de evaluare a conformităţii nu a susţinut cu succes evaluarea la nivel de omologi pentru activităţile de evaluare a conformităţii pentru care se solicită acreditarea.

(3) În cazul în care primeşte o cerere de acreditare din partea unui organism de evaluare a conformităţii străin, Centrul Naţional de Acreditare trebuie să informeze organismul naţional de acreditare din ţara în care este stabilit organismul de evaluare a conformităţii solicitant că cererea este înregistrată. În asemenea cazuri, organismul naţional de acreditare al statului în care este stabilit organismul de evaluare a conformităţii solicitant poate participa în calitate de observator la procesul de acreditare.

(4) Centrul Naţional de Acreditare poate solicita unui organism naţional de acreditare străin să efectueze o parte din activităţile de evaluare în scop de acreditare a organismului de evaluare a conformităţii. În acest caz, certificatul de acreditare se eliberează de Centrul Naţional de Acreditare din Republica Moldova.

(5) Organismul de evaluare a conformităţii poate să solicite acreditare unui organism naţional de acreditare străin în cazul în care Centrul Naţional de Acreditare din Republica Moldova nu efectuează acreditarea activităţilor de evaluare a conformităţii în domeniul solicitat. În acest caz, Centrul participă în calitate de observator la procesul de acreditare a organismului de evaluare a conformităţii din Republica Moldova.

(6) La cererea unui organism naţional de acreditare străin, Centrul Naţional de Acreditare poate efectua o parte a activităţilor de acreditare ale organismului de evaluare a conformităţii solicitant.

[Art.14 completat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Capitolul IV¹

RECUNOAŞTEREA ÎN VEDEREA NOTIFICĂRII

[Capitolul IV¹ (art.14¹-14⁴) introdus prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 14¹. Dispoziţiile generale privind recunoaşterea organismelor de evaluare a conformităţii în vederea notificării

(1) Recunoaşterea în vederea notificării este procedura în urma căreia se atestă dreptul organismelor de evaluare a conformităţii de a efectua proceduri de evaluare a conformităţii în domeniul reglementat.

(2) Pot fi recunoscute organismele de evaluare a conformităţii care realizează activităţi de evaluare a conformităţii prevăzute de reglementările tehnice.

(3) În situaţia în care legislaţia comunitară de armonizare impune ca evaluarea conformităţii să fie realizată de organismele de evaluare a conformităţii notificate Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene, autorităţile cu funcţii de reglementare sînt responsabile de îndeplinirea procedurilor necesare pentru evaluarea, recunoaşterea şi, după caz, notificarea organismelor de evaluare a conformităţii, precum şi de monitorizarea organismelor recunoscute şi, după caz, notificate. În acest caz, autorităţile cu funcţii de reglementare dobîndesc calitatea de autorităţi de notificare de la data intrării în vigoare a Acordului privind ECA pentru domeniul reglementat în care organismele respective au fost recunoscute. În situaţia în care un astfel de acord nu este încheiat, autorităţile cu funcţii de reglementare notifică organismele recunoscute de la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

(4) Autoritatea cu funcţii de reglementare recunoaşte şi, ulterior, notifică organismele de evaluare a conformităţii care sînt acreditate în condiţiile prezentei legi, precum şi corespund cerinţelor stabilite de reglementările tehnice.

(5) Organismele de evaluare a conformităţii se recunosc pentru fiecare reglementare tehnică care transpune legislaţia comunitară de armonizare ce prevede notificarea organismelor de evaluare a conformităţii.

(6) Autoritatea cu funcţii de reglementare recunoaşte, prin ordine ale conducătorului acesteia, organismele de evaluare a conformităţii şi, ulterior, notifică aceste organisme. Ordinele se actualizează ori de cîte ori este necesar.

(7) Ordinele emise pentru recunoaşterea în vederea notificării trebuie să conţină, în principal, următoarele:

a) referinţe la reglementarea tehnică care transpune legislaţia comunitară de armonizare şi în baza căreia organismele de evaluare a conformităţii ce fac obiectul recunoaşterii urmează să efectueze activităţi de evaluare a conformităţii;

b) informaţii privind denumirea completă, adresa sediului şi datele de contact pentru fiecare organism ce se recunoaşte;

c) sarcinile specifice evaluării conformităţii pe care fiecare organism recunoscut are dreptul să le efectueze pentru aplicarea legislaţiei comunitare de armonizare şi a reglementării tehnice care transpune această legislaţie, inclusiv produsele ori grupele de produse a căror evaluare poate fi realizată de către acesta în calitate de organism recunoscut şi, ulterior, notificat.

(8) Certificatele de acreditare emise de organismele naţionale de acreditare semnatare ale Acordului de recunoaştere multilaterală cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare, care au susţinut cu succes evaluările la nivel de omologi, sînt recunoscute şi acceptate de către autorităţile cu funcţii de reglementare.

(9) După data intrării în vigoare a Acordului privind ECA, în cazul în care activităţile de evaluare a conformităţii prevăzute de reglementările tehnice care transpun legislaţia comunitară de armonizare nu sînt cuprinse în domeniile de competenţă pentru care Centrul Naţional de Acreditare a susţinut cu succes evaluarea la nivel de omologi, autoritatea cu funcţii de reglementare acceptă certificatele de acreditare emise de organismele de acreditare care au susţinut cu succes evaluarea la nivel de omologi pentru activităţile de evaluare a conformităţii respective.

(10) Centrul Naţional de Acreditare dezvoltă scheme de acreditare în domeniul reglementat în comun cu autoritatea cu funcţii de reglementare respectivă. În acest scop, Centrul Naţional de Acreditare identifică activităţile de evaluare a conformităţii pentru care este competent să realizeze acreditarea, făcînd referire la reglementările tehnice care transpun legislaţia comunitară de armonizare.

(11) Centrul Naţional de Acreditare informează autoritatea cu funcţii de reglementare despre decizia de acordare, extindere, suspendare, restrîngere, retragere a acreditării în termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea acesteia.

(12) Organismul de evaluare a conformităţii recunoscut transmite autorităţii cu funcţii de reglementare, în fiecare an, pînă la data de 1 februarie, un raport scris referitor la activitatea sa în anul calendaristic anterior. Raportul anual conţine informaţii privind:

a) activităţile de evaluare a conformităţii, realizate în limita domeniului în care a fost recunoscut;

b) orice refuz, restricţie, suspendare sau retragere a certificatelor de conformitate, însoţite de motivare;

c) apelurile şi reclamaţiile primite, inclusiv informaţiile privind modul de soluţionare a acestora;

d) dificultăţile întîmpinate în realizarea activităţilor, măsurile întreprinse şi/sau pe care le propune pentru îmbunătăţirea activităţii;

e) activităţile subcontractate, subcontractanţii, măsurile întreprinse şi/sau pe care le propune pentru îmbunătăţirea acestor activităţi;

f) solicitările din partea autorităţilor de supraveghere a pieţei referitoare la desfăşurarea activităţilor de evaluare a conformităţii;

g) participarea la informare sau informarea personalului de evaluare privind activităţile de standardizare din domeniul în care a fost recunoscut.

(13) Autoritatea cu funcţii de reglementare, la solicitarea Comisiei Europene, prezintă acesteia toate informaţiile referitoare la procesul ce a stat la baza deciziei de notificare sau la menţinerea competenţei organismului de evaluare a conformităţii în cauză.

(14) Recunoaşterea şi extinderea recunoaşterii organismelor de evaluare a conformităţii în domeniul reglementat se realizează gratuit.

[Art.14¹ introdus prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 14². Atribuţiile autorităţilor cu funcţii de reglementare

În domeniul de recunoaştere în vederea notificării, autorităţile cu funcţii de reglementare au următoarele atribuţii:

a) stabilesc, în reglementările tehnice, criterii de recunoaştere în vederea notificării pentru organismele de evaluare a conformităţii în limitele prevederilor art.16;

b) recunosc organismele de evaluare a conformităţii acreditate pentru activităţile din domeniul reglementat în limitele prevederilor prezentei legi;

c) asigură obiectivitatea şi imparţialitatea în luarea deciziilor cu privire la recunoaşterea organismelor de evaluare a conformităţii;

d) asigură luarea deciziei cu privire la recunoaşterea organismului de evaluare a conformităţii de către altă persoană decît cea care a participat la evaluarea acestuia;

e) garantează confidenţialitatea informaţiilor obţinute, cu excepţia informaţiilor care afectează securitatea naţională, protecţia vieţii şi sănătăţii oamenilor şi protecţia mediului; furnizează informaţii despre organismul de evaluare a conformităţii în cazul în care legislaţia prevede aceasta;

f) dispune de personal pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor lor în scop de recunoaştere;

g) participă la procesul de acreditare în calitate de observatori şi supraveghează, în comun cu Centrul Naţional de Acreditare, activitatea organismelor de evaluare a conformităţii care au fost acreditate şi recunoscute.

[Art.14² introdus prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 14³. Recunoaşterea şi extinderea recunoaşterii organismelor de evaluare a conformităţii

(1) În scopul recunoaşterii pentru activitate în domeniul reglementat, organismul de evaluare a conformităţii adresează Centrului Naţional de Acreditare, concomitent cu cererea de acreditare, o solicitare de recunoaştere sau de extindere a recunoaşterii.

(2) Centrul Naţional de Acreditare, în termen de 5 zile lucrătoare de la acordarea acreditării, transmite autorităţii cu funcţii de reglementare originalul solicitării de recunoaştere sau de extindere a recunoaşterii, însoţit de copiile de pe documentele din dosar.

(3) Dosarul include:

a) raportul de evaluare în vederea recunoaşterii sau extinderii recunoaşterii, întocmit de către Centrul Naţional de Acreditare după acordarea acreditării sau extinderea acreditării;

b) decizia de acreditare sau de extindere a acreditării, adoptată de către Centrul Naţional de Acreditare;

c) certificatul de acreditare, care atestă că organismul de evaluare a conformităţii satisface cerinţele prevăzute de reglementarea tehnică ce transpune legislaţia comunitară de armonizare, inclusiv anexa/anexele acestuia, eliberate de către Centrul Naţional de Acreditare;

d) lista personalului organismului de evaluare a conformităţii;

e) lista echipamentelor organismului de evaluare a conformităţii, după caz;

f) lista activităţilor subcontractate, după caz.

(4) Copiile de pe documente vor fi numerotate şi vor fi semnate de către conducătorul Centrului Naţional de Acreditare.

(5) Dacă dosarul expediat autorităţii cu funcţii de reglementare este întocmit cu abatere de la prevederile alin.(3), aceasta comunică, în scris, Centrului Naţional de Acreditare despre recepţionarea informaţiei incomplete, indicînd data la care dosarul a fost recepţionat.

(6) Documentele prezentate în vederea recunoaşterii sau extinderii recunoaşterii sînt supuse examinării de către autoritatea cu funcţii de reglementare, care creează comisia de recomandare a recunoaşterii. Regulamentul şi componenţa comisiei se aprobă de către autoritatea cu funcţii de reglementare.

(7) Examinarea documentelor prezentate în vederea recunoaşterii sau extinderii recunoaşterii şi luarea deciziei se efectuează în termen de pînă la 15 zile lucrătoare de la data recepţionării dosarului privind recunoaşterea sau extinderea recunoaşterii.

(8) După examinarea documentelor prezentate, autoritatea cu funcţii de reglementare emite ordinul de acordare sau, după caz, de extindere a recunoaşterii.

(9) În cazul în care, în termenul stabilit la alin.(7) al prezentului articol, nu a fost emis un ordin de acordare sau, după caz, de extindere a recunoaşterii şi nu a fost exprimat refuz de acordare sau de extindere a recunoaşterii, se aplică principiul aprobării tacite conform Legii nr.235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.

(10) Recunoaşterea sau extinderea recunoaşterii se acordă pe termenul de valabilitate a certificatului de acreditare.

(11) Autoritatea cu funcţii de reglementare informează Centrul Naţional de Acreditare despre decizia de acordare sau de extindere a recunoaşterii organismului de evaluare a conformităţii ori despre refuzul de acordare sau de extindere a recunoaşterii, cu motivarea refuzului, în termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea deciziei respective.

(12) Informaţia despre organismele de evaluare a conformităţii recunoscute se include de către Centrul Naţional de Acreditare în Registrul organismelor de evaluare a conformităţii recunoscute, care este gestionat de Centrul Naţional de Acreditare şi care poate fi accesat pe pagina web oficială a acestuia.

(13) Lista organismelor de evaluare a conformităţii recunoscute, cu sarcinile specifice pentru care acestea au fost recunoscute, este gestionată de către Centrul Naţional de Acreditare şi se publică pe pagina web oficială a Centrului Naţional de Acreditare.

[Art.14³ modificat prin Legea nr.122 din 30.06.2017, în vigoare 21.07.2017]

[Art.14³ introdus prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 14⁴. Suspendarea, restrîngerea sau retragerea recunoaşterii organismelor de evaluare a conformităţii

(1) În vederea suspendării, restrîngerii sau retragerii recunoaşterii, Centrul Naţional de Acreditare prezintă autorităţii cu funcţii de reglementare copiile de pe următoarele documente:

a) raportul de evaluare în vederea suspendării, restrîngerii sau retragerii recunoaşterii, întocmit de Centrul Naţional de Acreditare în urma supravegherii sau efectuării evaluării neplanificate a organismului de evaluare a conformităţii recunoscut;

b) decizia de suspendare, restrîngere sau de retragere a acreditării, adoptată de către Centrul Naţional de Acreditare.

(2) Copiile de pe documente vor fi numerotate şi vor fi semnate de către conducătorul Centrului Naţional de Acreditare.

(3) Centrul Naţional de Acreditare prezintă documentele conform alin.(1) în termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea deciziei de suspendare, restrîngere sau retragere a acreditării.

(4) Autoritatea cu funcţii de reglementare suspendă recunoaşterea în următoarele cazuri:

a) la solicitarea organismului de evaluare a conformităţii recunoscut;

b) dacă organismului de evaluare a conformităţii recunoscut i s-a suspendat acreditarea conform deciziei de suspendare a acreditării, adoptată şi prezentată de către Centrul Naţional de Acreditare;

c) dacă, prin decizie a autorităţii cu funcţii de reglementare, s-a constatat utilizarea abuzivă a statutului de organism de evaluare a conformităţii recunoscut (inclusiv în legătură cu referirile incorecte la sistemul de certificare, la certificate sau mărci, precum şi cu cele din publicitate, cataloage etc.);

d) dacă în privinţa organismului de evaluare a conformităţii a fost emisă încheierea instanţei de insolvabilitate privind intrarea în faliment conform Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sau dacă a fost deschisă procedura de lichidare conform Codului civil, în ambele cazuri în temeiul extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice.

(5) Autoritatea cu funcţii de reglementare restrînge recunoaşterea în următoarele cazuri:

a) la solicitarea organismului de evaluare a conformităţii recunoscut;

b) dacă organismul de evaluare a conformităţii recunoscut nu a demonstrat competenţă pentru o parte din domeniul acreditat, conform deciziei de restrîngere a acreditării, adoptată şi prezentată de către Centrul Naţional de Acreditare.

(6) Autoritatea cu funcţii de reglementare retrage recunoaşterea în următoarele cazuri:

a) la solicitarea organismului de evaluare a conformităţii recunoscut;

b) dacă organismului de evaluare a conformităţii recunoscut i s-a retras acreditarea conform deciziei de retragere a acreditării, adoptată şi prezentată de către Centrul Naţional de Acreditare;

c) dacă activitatea organismului de evaluare a conformităţii recunoscut a încetat ca urmare a radierii acestuia din Registrul de stat al persoanelor juridice.

(7) Autoritatea cu funcţii de reglementare suspendă, restrînge sau retrage recunoaşterea organismului de evaluare a conformităţii prin emiterea ordinului respectiv.

(8) În cazul prevăzut la alin.(4) lit.c) din prezentul articol, autoritatea cu funcţii de reglementare suspendă recunoaşterea în conformitate cu art.17 din Legea nr.235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.

(9) În cazul închiderii neconformităţilor depistate care au determinat suspendarea recunoaşterii, suspendarea acesteia poate fi ridicată prin ordinul autorităţii cu funcţii de reglementare, emis după prezentarea dovezilor privind închiderea neconformităţii, sau, în situaţia prevăzută la alin.(4) lit.c), după adoptarea hotărîrii corespunzătoare de către instanţa de judecată.

(10) Suspendarea sau retragerea recunoaşterii are drept consecinţă încetarea activităţilor de evaluare a conformităţii din domeniul respectiv. Documentele emise după suspendarea sau retragerea recunoaşterii sînt considerate nule. Organismul de evaluare a conformităţii poartă răspundere, în conformitate cu Codul contravenţional, pentru documentele emise după suspendarea sau retragerea recunoaşterii.

(11) Suspendarea, restrîngerea sau retragerea recunoaşterii unui organism de evaluare a conformităţii nu afectează rapoartele de încercări sau certificatele de conformitate emise de către acesta anterior datei la care s-a adoptat decizia privind suspendarea, restrîngerea sau retragerea recunoaşterii.

(12) În situaţia în care organismul de evaluare a conformităţii recunoscut şi-a încetat activitatea, acesta va asigura predarea către un alt organism recunoscut din domeniu a documentelor şi a înregistrărilor privind evaluările realizate ori în curs de realizare din perioada în care a fost recunoscut, informînd autoritatea cu funcţii de reglementare în legătură cu aceasta, sau le va pune la dispoziţia autorităţii cu funcţii de reglementare şi a autorităţii de supraveghere a pieţei, la cererea acestora.

(13) Autoritatea cu funcţii de reglementare informează Centrul Naţional de Acreditare privind decizia de suspendare, ridicare a suspendării, restrîngere sau retragere a recunoaşterii organismului de evaluare a conformităţii în termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea acesteia.

[Art.14⁴ introdus prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Capitolul V

ACTIVITATEA DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII

Articolul 15. Dispoziţii generale privind evaluarea conformităţii

(1) Evaluarea conformităţii poate fi cu titlu obligatoriu sau voluntar.

(2) Evaluarea conformităţii în domeniul reglementat se realizează numai de organismele de evaluare a conformităţii acreditate.

(3) Evaluarea conformităţii produselor cu cerinţele esenţiale se realizează prin aplicarea, la alegerea producătorului, a uneia dintre procedurile de evaluare a conformităţii prevăzute de reglementarea tehnică aplicabilă.

[Art.15 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 16. Cerinţe faţă de organismele de evaluare a conformităţii acreditate

(1) Organismele de evaluare a conformităţii acreditate au următoarele obligaţii:

a) să se conformeze cerinţelor din standardele de referinţă şi din documentele europene şi internaţionale privind funcţionarea organismelor de evaluare a conformităţii şi cerinţelor stabilite de Centrul Naţional de Acreditare privind domeniile pentru care este acordată acreditarea. În cazul organismelor de evaluare a conformităţii recunoscute şi, după caz, notificate pentru domeniile reglementate, prevăzute la anexa nr.3, care este parte integrantă din prezenta lege, să respecte cerinţele aplicabile organismelor notificate, stabilite de legislaţia comunitară de armonizare şi de reglementările tehnice care transpun această legislaţie;

b) să nu acţioneze ca proiectant, producător, furnizor, instalator, cumpărător, proprietar, utilizator sau ca operator de întreţinere a produselor pe care le evaluează şi nici ca reprezentant autorizat al oricăreia dintre aceste părţi;

c) să asigure confidenţialitatea, obiectivitatea şi imparţialitatea activităţilor de evaluare a conformităţii;

d) să îndeplinească toate sarcinile de evaluare a conformităţii pentru care solicită acreditare şi să posede mijloacele necesare pentru a îndeplini în modul corespunzător sarcinile tehnice şi administrative legate de activităţile de evaluare a conformităţii, inclusiv să-şi asigure acces la toate echipamentele sau facilităţile necesare;

e) să-şi asigure imparţialitatea prin participarea tuturor părţilor interesate la dezvoltarea politicilor şi a principiilor de funcţionare a organismelor de evaluare a conformităţii;

f) să desfăşoare activităţile de evaluare a conformităţii la cel mai înalt grad de integritate profesională şi de competenţă tehnică necesară în domeniul respectiv şi să fie libere de orice presiune şi stimulent, îndeosebi financiare, care le-ar putea influenţa rezultatele activităţii;

f¹) în cazul organismelor de certificare şi de inspecţie, să utilizeze rezultatele încercărilor, emise de laboratoarele de încercări acreditate, atunci cînd subcontractează laboratoarele;

g) să păstreze secretul profesional referitor la toate informaţiile obţinute în procesul îndeplinirii sarcinilor, să protejeze drepturile de autor;

h) să informeze părţile interesate, inclusiv alte organisme de evaluare a conformităţii acreditate, despre măsurile preconizate în legătură cu produsele neconforme (depistate în procesul evaluării) care prezintă riscuri pentru sănătatea şi siguranţa persoanelor sau despre alte aspecte ale protecţiei interesului public;

i) să încheie contracte de asigurare cu companiile de asigurare recunoscute legal pe teritoriul Republicii Moldova şi să deţină poliţe de asigurare pentru a repara prejudiciul care poate fi cauzat terţelor părţi prin activitatea lor şi faţă de care poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare cu privire la asigurări.

(2) Organismul de evaluare a conformităţii acreditat are dreptul:

a) de a avea acces la informaţiile disponibile în mod public, legate de activitatea de acreditare în domeniul pentru care a solicitat sau a primit acreditare;

b) de a negocia, în limitele prevăzute de procedurile Centrului Naţional de Acreditare, date exacte despre desfăşurarea diferitelor faze ale procesului de evaluare;

c) de a refuza componenţa echipei de evaluare numai pe motive bine întemeiate, prezentate în scris conducerii Centrului Naţional de Acreditare. În această situaţie, organismul de evaluare a conformităţii îşi asumă riscul întîrzierii procesului de acreditare faţă de graficul stabilit, iar Centrul îşi rezervă dreptul de a utiliza, după caz, şi evaluatori de la organisme de acreditare străine, cu recalcularea costurilor acreditării, costuri care îi vor fi comunicate suplimentar organismului de evaluare a conformităţii;

d) de a solicita membrilor echipei de evaluare declaraţii de păstrare a confidenţialităţii şi de respectare a dreptului său de proprietate industrială şi de proprietate intelectuală, precum şi a unui astfel de drept al clienţilor săi;

e) de a renunţa la acreditare, notificînd Centrului cu cel puţin 45 de zile înainte;

e¹) de a solicita acreditarea de la organismul naţional de acreditare semnatar al Acordului de recunoaştere multilaterală cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare dacă Centrul Naţional de Acreditare nu are competenţa de a oferi serviciile de acreditare solicitate în domeniul reglementat conform anexei nr.3;

f) de a face referire la statutul său de acreditare numai pe perioada de valabilitate a certificatului de acreditare şi numai pentru activităţile acreditate;

g) de a face apel la orice decizie nefavorabilă;

h) de a solicita producătorului, în cadrul evaluării conformităţii, asigurarea accesului la locul de producere şi la documentele sistemului calităţii, precum şi de a efectua vizite de evaluare planificate şi inopinate dacă sînt necesare.

(3) Organismul de evaluare a conformităţii realizează procedura de evaluare a conformităţii în mod proporţional, luînd în considerare dimensiunea întreprinderii, domeniul de activitate şi structura acesteia, gradul de complexitate a tehnologiei de producţie, precum şi caracterul de serie sau de masă al procesului de producţie. În acelaşi timp, organismul de evaluare a conformităţii respectă gradul de precizie şi nivelul de protecţie necesare pentru conformitatea produsului cu cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile produsului.

(4) În cazul în care organismul de evaluare a conformităţii constată că cerinţele prevăzute de reglementările tehnice aplicabile produsului, de standardele europene armonizate adoptate ca standarde moldoveneşti sau de specificaţiile tehnice corespunzătoare nu sînt îndeplinite de către producător, acesta solicită producătorului să ia măsurile corective corespunzătoare şi nu emite certificatul de conformitate.

(5) În cazul în care, pe parcursul monitorizării conformităţii, ulterior eliberării certificatului, organismul de evaluare a conformităţii constată că un produs nu mai este conform cerinţelor aplicabile, acesta solicită producătorului să ia măsurile corective corespunzătoare şi, după caz, suspendă sau retrage certificatul.

(6) În cazul în care nu sînt luate măsuri corective sau acestea nu au efectul necesar, organismul de evaluare a conformităţii restricţionează, suspendă sau retrage certificatul emis de acesta.

(7) Organismul de evaluare a conformităţii recunoscut informează autoritatea cu funcţii de reglementare despre:

a) orice refuz, restricţie, suspendare sau retragere a certificatelor;

b) circumstanţele care afectează scopul şi condiţiile recunoaşterii de către autorităţile cu funcţii de reglementare;

c) orice cerere de informare cu privire la activităţile de evaluare a conformităţii, primită de la autorităţile de supraveghere a pieţei;

d) activităţile de evaluare a conformităţii, realizate în limita domeniului recunoaşterii în vederea notificării, şi despre orice alte activităţi realizate, inclusiv transfrontaliere şi subcontractare.

(8) Organismul de evaluare a conformităţii cooperează cu alte organisme de evaluare a conformităţii care îndeplinesc activităţi similare de evaluare a conformităţii şi care acoperă aceleaşi produse, oferind informaţii relevante privitor la rezultatele negative ale evaluărilor de conformitate şi, la cerere, privitor la rezultatele pozitive ale evaluărilor de conformitate.

(9) Organismele de evaluare a conformităţii participă la informare sau se asigură că personalul lor de evaluare este informat în legătură cu activităţile de standardizare relevante domeniului său de activitate.

[Art.16 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 17. Evaluarea conformităţii cu titlu voluntar

(1) Evaluarea conformităţii cu titlu voluntar se realizează prin certificare, inspecţie, încercare sau combinaţiile lor şi nu se impune prin reglementări tehnice.

(2) Certificarea voluntară a conformităţii se realizează în bază de contract.

[Art.17 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 18. Evaluarea conformităţii cu titlu obligatoriu

(1) Evaluarea conformităţii cu titlu obligatoriu se realizează pentru produsele din domeniile prevăzute la anexa nr.3, precum şi pentru produsele neincluse în domeniile din această anexă, pentru care există cerinţe prevăzute în reglementările tehnice respective.

(2) La produsele din anexa nr.3 se aplică următoarele proceduri de evaluare a conformităţii, care prevăd, pentru fiecare categorie de produse, unul sau o combinaţie adecvată a următoarelor module, descrise şi aprobate prin hotărîre de Guvern:

a) modulul A – controlul intern al producţiei;

b) modulul A1 – controlul intern al producţiei şi încercarea supravegheată a produsului;

c) modulul A2 – controlul intern al producţiei şi verificări ale produsului supravegheate la intervale aleatorii;

d) modulul B – examinarea CE de tip;

e) modulul C – conformitatea cu tipul, bazată pe controlul intern al producţiei;

f) modulul C1 – conformitatea cu tipul, bazată pe controlul intern al producţiei şi încercarea supravegheată a produsului;

g) modulul C2 – conformitatea cu tipul, bazată pe controlul intern al producţiei şi verificări ale produsului supravegheate la intervale aleatorii;

h) modulul D – conformitatea cu tipul, bazată pe asigurarea calităţii procesului de producţie;

i) modulul D1 – asigurarea calităţii procesului de producţie;

j) modulul E – conformitatea cu tipul, bazată pe asigurarea calităţii produsului;

k) modulul E1 – asigurarea calităţii la inspecţia şi încercarea produsului finit;

l) modulul F – conformitatea cu tipul, bazată pe verificarea produsului;

m) modulul F1 – conformitatea bazată pe verificarea produsului;

n) modulul G – conformitatea bazată pe verificarea unităţii de produs;

o) modulul H – conformitatea bazată pe asigurarea totală a calităţii;

p) modulul H1 – conformitatea bazată pe asigurarea totală a calităţii plus examinarea proiectului.

(3) În situaţia în care procedurile prevăzute la alin.(2) nu pot fi aplicate unei categorii de produse, evaluarea conformităţii acestora se realizează conform prevederilor reglementării tehnice aplicabile.

(4) Produsele din domeniile necuprinse în anexa nr.3, reglementate prin reglementări tehnice aplicabile, se supun evaluării conformităţii prin:

a) certificare;

b) inspecţie;

c) încercare.

(5) Procedurile privind evaluarea conformităţii menţionate la alin.(2) şi alin.(4) depind de gradul de complexitate al produsului, de riscul estimat la utilizarea lui şi se stabilesc de autoritatea cu funcţii de reglementare prin reglementările tehnice respective.

(6) În cazul în care un produs cade sub incidenţa mai multor reglementări tehnice, autoritatea cu funcţii de reglementare asigură coerenţa procedurilor de evaluare a conformităţii aplicabile.

(7) În cazul în care reglementarea tehnică impune efectuarea evaluării conformităţii a unui anumit produs cu implicarea obligatorie a terţei părţi, producătorul poate alege între modulele de asigurare a calităţii şi modulele de certificare a produsului.

[Art.18 modificat prin Legea nr.168 din 26.07.2018, în vigoare 24.02.2019]

[Art.18 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 19. Declaraţia de conformitate

(1) Scopul declaraţiei este să confere încredere în conformitatea obiectului identificat cu cerinţele specificate la care se referă declaraţia de conformitate şi să specifice în mod clar responsabilul pentru această conformitate şi declaraţie. O declaraţie de conformitate este o formă de atestare a conformităţii pentru a se respecta cererile pieţei şi ale autorităţilor cu funcţii de reglementare, pentru a se conferi încredere în produsul introdus pe piaţă.

(2) Declaraţia de conformitate se emite de către producător sau reprezentantul lui autorizat dacă sarcina respectivă este prevăzută în mandatul primit de la producător. Prin redactarea declaraţiei de conformitate, producătorul îşi asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului.

(2¹) În cazul în care legislaţia comunitară de armonizare impune producătorului să declare că s-a demonstrat îndeplinirea cerinţelor referitoare la un produs, cerinţele aplicabile sînt cele prevăzute de reglementările tehnice care transpun legislaţia comunitară respectivă.

(3) Emitentul unei declaraţii de conformitate (persoană fizică sau juridică) este responsabil de conformitatea obiectului acesteia cu cerinţele esenţiale aplicabile conform reglementărilor tehnice care transpun legislaţia comunitară de armonizare.

(4) Declaraţia de conformitate se bazează pe rezultatele evaluării conformităţii.

(5) O declaraţie de conformitate poate să se refere atît la un produs concret, cît şi la un grup de produse similare, pentru care sînt stabilite cerinţe analoge care trebuie atestate. În acest caz, emitentul declaraţiei trebuie să asigure că fiecare produs individual al grupului este conform cerinţelor esenţiale aplicabile.

(6) Declaraţia de conformitate va cuprinde suficientă informaţie pentru a identifica emitentul său, produsul la care se referă, cerinţele prin care se declară conformitatea şi persoana care o semnează pentru şi în numele emitentului şi va conţine cel puţin următoarele:

a) identificarea sa unică;

b) numele şi adresa de contact ale emitentului;

c) identificarea obiectului;

d) declararea conformităţii şi asumarea responsabilităţii pentru conformitatea produsului;

e) lista completă şi clară a standardelor sau a altor cerinţe specificate;

f) data şi locul emiterii;

g) denumirea şi numărul organismului de evaluare a conformităţii recunoscut/notificat, în cazul în care este implicat în evaluarea conformităţii, precum şi numărul certificatului emis de acesta şi descrierea intervenţiei acestuia;

h) identificarea elementelor specificate în modulele relevante.

(7) Emitentul declaraţiei de conformitate trebuie să aibă proceduri implementate pentru a se asigura de conformitatea continuă a obiectului acesteia, aşa cum a fost livrat sau acceptat, cu cerinţele menţionate în declaraţia de conformitate, precum şi pentru a reevalua valabilitatea ei, în cazul în care apar:

a) modificări care afectează în mod semnificativ proiectul sau specificaţia obiectului declaraţiei;

b) modificări în actele normative care stabilesc cerinţe esenţiale faţă de care se declară conformitatea obiectului declaraţiei;

c) informaţii relevante care indică faptul că obiectul declaraţiei ar putea să nu mai fie conform cerinţelor esenţiale aplicabile.

(8) Emitentul declaraţiei de conformitate trebuie să facă accesibilă documentaţia tehnică pentru autorităţile de reglementare relevante şi pentru autorităţile de supraveghere a pieţei.

(9) Documentaţia tehnică ce susţine o declaraţie de conformitate trebuie să fie elaborată, acumulată, actualizată permanent şi păstrată pentru a se permite trasabilitatea de la declaraţia de conformitate, dată de emitent, şi, după cum este prevăzut în reglementarea tehnică aplicabilă, trebuie să includă următoarele, fără a se limita la ele:

a) descrierea obiectului declaraţiei;

b) informaţia privind documentaţia de proiectare a produsului;

c) rezultatele evaluării conformităţii produsului;

d) identificarea organismelor de evaluare a conformităţii antrenate, ale căror rezultate se utilizează, precum şi identificarea statutului lor de acreditare;

e) lista completă şi clară a standardelor aplicabile sau a altor cerinţe specificate;

f) descrierea sistemului de management relevant pentru obiectul declaraţiei.

(10) Documentaţia tehnică se întocmeşte de către producător. Aceasta permite evaluarea conformităţii produsului cu cerinţele esenţiale din reglementările tehnice aplicabile şi include o analiză adecvată şi o evaluare a riscurilor.

[Art.19 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.19 modificat prin Legea nr.160 din 07.07.2016, în vigoare 16.09.2016]

[Art.19 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 20. Certificarea

(1) În procesul de certificare a produselor de către organismele de certificare acreditate, se atestă conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale aplicabile, conform modulelor şi schemelor de certificare descrise, aprobate de Guvern.

(2) Schemele de certificare se utilizează la certificarea produselor din domeniile necuprinse în anexa nr.3.

(3) Conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale aplicabile se atestă prin certificat de conformitate, emis de organismul de certificare acreditat.

(4) Organismul de certificare va monitoriza dreptul de utilizare a marcajelor şi a certificatelor de conformitate pe care le-a emis şi va lua măsuri în cazul referirilor incorecte la statutul certificării sau la utilizarea documentelor de certificare, ce induc în eroare.

(5) Certificatul de conformitate se eliberează pentru produsele care sînt fabricate de acelaşi producător în aceleaşi condiţii şi care sînt evaluate la aceleaşi cerinţe aplicabile.

(6) Formularul certificatului de conformitate se elaborează de către fiecare organism de certificare, fiind proprietatea exclusivă a emitentului.

(7) Nu se supun certificării produsele destinate expoziţiilor, tîrgurilor şi altor acţiuni publicitare în calitate de exponate, modele, materiale publicitare.

[Art.20 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 21. Inspecţia

(1) Scopul inspecţiei constă în realizarea evaluărilor la solicitarea agenţilor economici şi/sau a autorităţilor administraţiei publice, avînd ca obiectiv furnizarea către partea interesată a informaţiilor referitoare la conformitatea obiectului inspectat cu reglementări, cu standarde sau cu alte cerinţe specificate. Parametrii inspecţiei pot include elemente referitoare la cantitate, calitate, securitate şi la aptitudinea de utilizare, precum şi la respectarea continuă a securităţii în funcţionarea obiectelor sau sistemelor industriale.

(2) Activitatea organismelor de inspecţie cuprinde examinarea materialelor, produselor, instalaţiilor, uzinelor, proceselor, procedurilor de lucru sau serviciilor, determinarea conformităţii acestora cu cerinţele specificate, raportarea ulterioară a rezultatelor acestor activităţi către clienţi şi, dacă este cazul, către autorităţile de supraveghere a pieţei. Inspecţia poate lua în considerare toate etapele ciclului de viaţă al obiectului inspectat, inclusiv etapa de proiectare.

(3) Inspecţie înseamnă determinarea directă a conformităţii obiectului său prin examinarea cerinţelor esenţiale aplicabile, în baza unei aprecieri profesionale realizate de organismele de inspecţie acreditate. Rezultatele inspecţiei pot fi utilizate drept suport pentru certificare.

(4) Conformitatea produselor în cadrul inspecţiilor se atestă prin raportul de inspecţie şi/sau prin certificatul de inspecţie. Raportul de inspecţie reprezintă o descriere detaliată a inspecţiei şi a rezultatelor acesteia. Certificatul de inspecţie reprezintă, de regulă, o scurtă atestare oficială a conformităţii cu cerinţele esenţiale aplicabile.

(5) Raportul de inspecţie şi/sau certificatul de inspecţie descrie informaţii privind starea obiectului la momentul inspecţiei. Conţinutul unui raport de inspecţie sau al unui certificat de inspecţie poate varia în funcţie de tipul inspecţiei, de cerinţele esenţiale. Raportul de inspecţie sau certificatul de inspecţie include orice defect şi neconformitate depistată. În aceste acte trebuie să fie identificat reprezentantul organismului de inspecţie care este responsabil de verificarea şi de eliberarea raportului şi/sau a certificatului de inspecţie.

(6) În cazul în care inspecţia este efectuată de către autorităţile de supraveghere a pieţei, atunci autorităţile cu funcţii de reglementare pot introduce cerinţe speciale la raportarea rezultatelor inspecţiei.

[Art.21 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 22. Încercarea

(1) Scopul încercării constă în determinarea de către un laborator acreditat a unei sau a mai multor caracteristici ale unui obiect supus evaluării conformităţii, în baza unei proceduri.

(2) Raportul de încercare reprezintă o comunicare scrisă, făcută de un laborator, cuprinzînd o relatare oficială asupra rezultatelor încercărilor efectuate.

(3) Încercarea poate fi parte din inspecţie sau din certificare în conformitate cu reglementările tehnice aplicabile.

(4) Serviciile de etalonare se prestează doar de laboratoare de etalonare acreditate.

 

Articolul 23. Marcajul de conformitate SM

(1) Produsele supuse evaluării conformităţii în domeniul reglementat, înainte de introducerea lor pe piaţă şi/sau înainte de utilizare, vor fi marcate de către producător cu marcajul de conformitate SM, dacă reglementarea tehnică prevede o astfel de marcare. Marcarea produsului cu marcajul de conformitate SM indică conformitatea acestuia cu cerinţele esenţiale stabilite de reglementarea tehnică aplicabilă care transpune legislaţia comunitară de armonizare. Marcajul de conformitate SM se aplică doar de către producător sau reprezentantul său autorizat.

(2) Marcajul de conformitate SM se aplică potrivit principiilor şi normelor stabilite la art.23¹. Prezentarea grafică şi dimensiunile marcajului de conformitate SM sînt cuprinse în anexa nr.4, care este parte integrantă din prezenta lege.

(3) Aplicarea marcajului de conformitate SM pe produsele care nu au fost supuse procedurilor de evaluare a conformităţii în modul stabilit sau care nu corespund cerinţelor stabilite în actele normative este interzisă.

(4) Înregistrarea şi aplicarea marcajelor care pot fi confundate cu marcajul de conformitate SM sînt interzise.

[Art.23 modificat prin Legea nr.168 din 26.07.2018, în vigoare 24.02.2019]

[Art.23 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 23¹. Principiile generale şi normele de aplicare a marcajului CE

(1) Marcajul CE se aplică doar pentru domeniile reglementate conform anexei nr.3. Pînă la data intrării în vigoare a Acordului privind ECA ori pînă la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, în situaţia în care un astfel de acord nu este încheiat, se aplică marcajul de conformitate SM prevăzut la art.23. În această perioadă de tranziţie, marcajul CE se recunoaşte în condiţiile art.31 alin.(1¹).

(2) Marcajul CE se aplică doar de către producător sau reprezentantul său autorizat. Prezentarea grafică şi dimensiunile marcajului CE sînt cuprinse în anexa nr.5, care este parte integrantă din prezenta lege.

(3) Marcajul CE se aplică doar pe produsele pentru care reglementarea tehnică prevede aplicarea marcajului şi nu se aplică pe niciun alt produs.

(4) Prin faptul că a aplicat sau a cerut aplicarea marcajului CE, producătorul indică faptul că îşi asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului cu toate cerinţele aplicabile.

(5) Marcajul CE este singurul marcaj care atestă conformitatea produsului cu cerinţele aplicabile.

(6) Se interzice aplicarea pe produse a unor marcaje, însemne sau inscripţii care pot induce în eroare părţile terţe în ceea ce priveşte semnificaţia şi/sau forma marcajului CE. Orice alt marcaj poate fi aplicat pe produs doar cu condiţia că, prin aplicarea acestuia, nu vor fi afectate vizibilitatea, lizibilitatea şi semnificaţia marcajului CE.

(7) Marcajul CE se aplică în mod vizibil, lizibil şi indelebil pe produs sau pe plăcuţa cu datele produsului. În cazul în care acest lucru nu este posibil sau justificat din considerente ce ţin de natura produsului, marcajul se aplică pe ambalaj şi pe documentele de însoţire, dacă legislaţia în cauză prevede astfel de documente.

(8) Marcajul CE se aplică înainte de introducerea produsului pe piaţă. Marcajul CE poate fi urmat de o pictogramă sau de orice alt însemn care indică un risc special sau o utilizare specială.

(9) Marcajul CE este urmat de numărul de identificare al organismului notificat, în cazul în care un astfel de organism este implicat în faza de control al producţiei. Numărul de identificare al organismului notificat se aplică chiar de către organismul notificat sau, conform instrucţiunilor acestuia, de către producător ori reprezentantul său autorizat.

[Art.23¹ introdus prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 24. Alte marcaje de conformitate

(1) În domeniul nereglementat se utilizează alte marcaje de conformitate decît marcajul de conformitate SM.

(2) Aplicarea marcajelor de conformitate pe produsele care nu ţin de domeniul reglementat este voluntară. Pe aceste produse poate fi aplicat marcajul de conformitate care atestă că produsul este în corespundere cu documentele normative în a căror bază este declarată conformitatea lui.

(3) Alte marcaje de conformitate aplicate trebuie să se deosebească de marcajul de conformitate SM, să fie vizibile şi lizibile.

(4) Marcarea produselor cu marcajul de conformitate în cazul în care nu corespund cerinţelor documentelor normative în vigoare este interzisă.

[Art.24 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Capitolul VI

INTRODUCEREA ŞI PUNEREA LA DISPOZIŢIE

PE PIAŢĂ A PRODUSELOR

[Titlul cap.VI în redacţia Legii nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 25. Condiţiile de introducere şi punere la dispoziţie pe piaţă a produselor

(1) Introducerea şi/sau punerea la dispoziţie pe piaţă a produselor din domeniul de reglementare prevăzut la anexa nr.3 se realizează în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile. Produsele se introduc şi/sau se pun la dispoziţie pe piaţă numai dacă satisfac cerinţele esenţiale care oferă un nivel adecvat de protecţie intereselor publice, precum sănătate şi siguranţă în general, sănătate şi siguranţă la locul de muncă, protecţie a consumatorilor, protecţie a mediului şi securitate, cu respectarea principiilor internaţionale ale liberei circulaţii a produselor în comerţul interior şi cel internaţional, şi numai dacă sînt însoţite de documente care atestă conformitatea. Persoana responsabilă de introducerea şi/sau punerea la dispoziţie pe piaţă a produselor este agentul economic care practică activitate de întreprinzător.

(2) Agenţii economici sînt responsabili, în raport cu rolurile şi obligaţiile prevăzute de reglementările tehnice care transpun legislaţia comunitară de armonizare, pe care aceştia le au la introducerea şi punerea la dispoziţie pe piaţă a produselor, pentru conformitatea produselor lor cu toate reglementările tehnice aplicabile.

(3) Agenţii economici răspund, de asemenea, pentru garantarea faptului că toate informaţiile pe care le oferă cu privire la produsele lor sînt corecte, complete şi în conformitate cu reglementările tehnice care transpun legislaţia comunitară de armonizare.

(4) Conformitatea produselor din domeniile necuprinse în anexa nr.3 se evaluează în baza cerinţelor esenţiale stabilite pentru produsele respective în reglementările tehnice aplicabile.

(5) Conformitatea produselor din domeniile necuprinse în anexa nr.3 cu cerinţele esenţiale stabilite pentru produsele respective în reglementările tehnice aplicabile poate fi atestată prin certificate de conformitate, prin certificate şi/sau rapoarte de inspecţie, prin rapoarte de încercări, emise de organismele de evaluare a conformităţii acreditate, precum şi prin declaraţii pe propria răspundere, emise de către producător sau reprezentantul său autorizat.

[Art.25 în redacţia Legii nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 26. Obligaţiile producătorului

(1) Producătorul, la introducerea pe piaţă a produselor, are următoarele obligaţii:

a) asigură că produsele sale introduse pe piaţă au fost proiectate şi fabricate în conformitate cu cerinţele esenţiale;

b) întocmeşte documentaţia tehnică şi asigură aplicarea procedurilor de evaluare a conformităţii;

c) asigură corectitudinea şi veridicitatea declaraţiei de conformitate, deţinerea rapoartelor de încercări, certificatelor de conformitate şi altor documente ce atestă conformitatea;

d) păstrează documentaţia tehnică şi declaraţia de conformitate pentru o perioadă stabilită de reglementarea tehnică aplicabilă produsului, în funcţie de ciclul de viaţă al obiectului declaraţiei şi de nivelul de risc, după introducerea pe piaţă a produsului;

e) furnizează, la solicitarea autorităţii de supraveghere a pieţei, informaţiile şi documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea produsului;

f) se asigură că produsul este însoţit de instrucţiuni şi de informaţii de siguranţă într-o limbă care poate fi uşor înţeleasă de către consumator;

g) se asigură că produsele lui poartă tipul, lotul sau numărul de serie ori alt element de identificare. Dacă mărimea sau natura produsului nu permite acest lucru, producătorul se asigură că informaţia solicitată este prevăzută pe ambalaj sau într-un document care însoţeşte produsul;

h) indică, pe produs sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj ori într-un document care însoţeşte produsul, numele său, denumirea sa comercială înregistrată sau marca sa înregistrată şi adresa la care poate fi contactat. Adresa va indica un singur punct de contact cu producătorul.

(1¹) În cazul în care s-a demonstrat conformitatea produsului cu cerinţele aplicabile prin procedura de evaluare a conformităţii aplicabilă, producătorii întocmesc o declaraţie de conformitate şi aplică marcajul de conformitate.

(2) Producătorul se asigură că există proceduri care garantează conformitatea continuă a producţiei în serie. Modificările în proiectare sau cele referitoare la caracteristicile produsului şi modificările standardelor europene armonizate adoptate ca standarde moldoveneşti, în raport cu care se declară conformitatea unui produs, se iau în considerare în modul corespunzător. Ori de cîte ori acest lucru este justificat de riscurile prezentate de un produs, producătorul testează prin eşantionare produsele comercializate, pentru a proteja sănătatea şi siguranţa consumatorului, investigînd şi, după caz, ţinînd un registru de plîngeri, de produse neconforme şi de rechemări ale unor produse, şi informează distribuitorii despre orice astfel de activităţi de monitorizare.

(3) În cazul în care consideră sau are motive să creadă că un produs pe care l-a introdus pe piaţă nu este conform cerinţelor esenţiale aplicabile, producătorul întreprinde de îndată măsurile corective necesare pentru a aduce produsul în conformitate, pentru a-l retrage sau pentru a-l rechema, după caz.

(4) În cazul în care produsul prezintă un risc, producătorul informează imediat autorităţile de supraveghere a pieţei competente, indicînd detaliile, în special cele cu privire la neconformitate şi la orice măsură corectivă luată.

(5) Producătorul respectă cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile produsului care transpun legislaţia comunitară de armonizare.

[Art.26 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 27. Obligaţiile reprezentantului autorizat

(1) Producătorul poate numi, printr-un mandat scris, un reprezentant autorizat.

(2) Reprezentantul autorizat îndeplineşte sarcinile prevăzute în mandatul primit de la producător, care îi permite să îndeplinească cel puţin următoarele:

a) să pună declaraţia de conformitate şi documentaţia tehnică la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei;

b) să furnizeze autorităţii de supraveghere a pieţei, în baza unei cereri motivate din partea acesteia, informaţiile şi documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea unui produs.

(3) Obligaţiile stabilite la art.26 alin.(1) lit.a) şi b) nu fac parte din mandatul reprezentantului autorizat.

[Art.27 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 28. Obligaţiile importatorului

(1) În cazul în care nici producătorul, nici reprezentantul lui autorizat nu are domiciliu sau sediu în Republica Moldova, responsabilitatea pentru deţinerea documentaţiei tehnice ce atestă conformitatea şi prezentarea acesteia, la cererea autorităţilor de supraveghere a pieţei, revine importatorului.

(2) Importatorul introduce pe piaţă numai produse conforme cerinţelor esenţiale în temeiul documentaţiei tehnice a producătorului, prevăzută la art.19 alin.(9). Documentaţia tehnică va fi tradusă în limba română de către un traducător autorizat de Ministerul Justiţiei, la solicitarea autorităţilor de supraveghere a pieţei.

(3) Importul produselor se efectuează pe bază de contract de livrare, în care se indică în mod obligatoriu cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile produselor importate. Importatorul indică, pe produs sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj ori într-un document care însoţeşte produsul, numele său, denumirea sa comercială înregistrată sau marca sa înregistrată şi adresa la care poate fi contactat.

(4) Importatorul furnizează, la solicitarea autorităţii de supraveghere a pieţei, informaţiile şi documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea produsului introdus pe piaţă cu cerinţele esenţiale şi cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, cu privire la orice acţiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de produsele pe care le-a introdus pe piaţă.

(5) Înainte de introducerea unui produs pe piaţă, importatorul garantează că producătorul a îndeplinit cerinţele prevăzute la art.26 alin.(1) lit.g) şi h), precum şi procedura corespunzătoare de evaluare a conformităţii. Importatorul se asigură că produsul este însoţit de instrucţiuni şi informaţii de siguranţă în limba română.

(6) Importatorul asigură că, în perioada în care un produs se află în responsabilitatea sa, condiţiile de depozitare sau de transport nu periclitează conformitatea cu cerinţele esenţiale stabilite.

(7) Pentru protecţia sănătăţii şi a siguranţei consumatorului, în cazul în care acest lucru este justificat de riscurile prezentate de un produs, importatorul va solicita laboratorului de încercări acreditat testarea prin eşantionare a produselor comercializate, investigînd şi, după caz, ţinînd un registru de plîngeri, de produse neconforme şi de rechemări ale unor produse, şi va informa distribuitorii despre această monitorizare.

(8) Importatorul păstrează o copie a declaraţiei de conformitate în funcţie de ciclul de viaţă al produsului şi de nivelul de risc, precum şi se asigură că documentaţia tehnică poate fi pusă la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei, la cerere, conform reglementărilor tehnice aplicabile.

(9) În cazul în care consideră sau are motive să creadă că un produs nu este conform cerinţelor esenţiale aplicabile, importatorul nu poate introduce produsul pe piaţă înainte de a fi adus în conformitate.

(10) În cazul în care consideră sau are motive să creadă că un produs pe care l-a introdus pe piaţă nu este conform cerinţelor esenţiale aplicabile, importatorul ia de îndată măsurile corective necesare pentru a se aduce produsul în conformitate, pentru a-l retrage sau pentru a-l rechema, după caz. Dacă produsul prezintă un risc, importatorul informează imediat autorităţile de supraveghere a pieţei, indicînd detaliile, în special cele cu privire la neconformitate şi la orice măsură corectivă luată.

(11) Importatorul este considerat producător în sensul prezentei legi şi este supus obligaţiilor ce revin producătorului în temeiul prezentului articol atunci cînd introduce pe piaţă un produs sub numele sau sub marca sa ori modifică un produs, introdus deja pe piaţă, într-o manieră care generează posibilitatea afectării conformităţii cu cerinţele esenţiale aplicabile.

[Art.28 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 01.04.2017]

[Art.28 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 29. Obligaţiile distribuitorului

(1) Distribuitorul pune la dispoziţie pe piaţă un produs după ce acesta a fost introdus pe piaţă de producător sau de importator şi întreprinde toate măsurile necesare pentru a se asigura că operaţiile sale de manipulare a produsului nu au un impact negativ asupra conformităţii acestuia.

(2) Înainte de a pune la dispoziţie un produs pe piaţă, distribuitorul verifică dacă produsul este însoţit de documentele prevăzute, de instrucţiunile şi de informaţiile de siguranţă, dacă produsul poartă marcajul sau marcajele de conformitate prevăzute de reglementarea tehnică aplicabilă, precum şi dacă producătorul şi importatorul au respectat cerinţele prevăzute la art.26 alin.(1) lit.g) şi h) şi, respectiv, la art.28 alin.(3).

(3) Distribuitorul se asigură că, în perioada în care un produs se află în responsabilitatea sa, condiţiile de depozitare sau de transport nu periclitează conformitatea produsului cu cerinţele esenţiale.

(4) La cererea motivată a autorităţii de supraveghere a pieţei, distribuitorul îi furnizează informaţiile şi documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea produsului.

(5) În cazul în care consideră sau are motive să creadă că un produs nu este conform cerinţelor esenţiale, distribuitorul nu pune la dispoziţie produsul pe piaţă atîta timp cît acesta nu este adus în conformitate. Dacă produsul prezintă un risc, distribuitorul informează producătorul sau importatorul, precum şi autorităţile de supraveghere a pieţei.

(6) În cazul în care consideră sau are motive să creadă că un produs pe care l-a pus la dispoziţie pe piaţă nu este conform cerinţelor esenţiale, distribuitorul se asigură că se iau măsurile corective necesare pentru a se aduce produsul în conformitate, pentru a-l retrage sau pentru a-l rechema, după caz. Dacă produsul prezintă un risc, distribuitorul informează imediat autorităţile de supraveghere a pieţei, indicînd detaliile, în special cele cu privire la neconformitate şi la orice măsură corectivă luată.

(7) Distribuitorul, la cererea motivată a autorităţii de supraveghere a pieţei, furnizează acesteia toate informaţiile şi documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea produsului. Distribuitorul cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, cu privire la orice acţiune de eliminare a riscurilor prezentate de produsele puse la dispoziţie pe piaţă.

[Art.29 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 30. Atribuţiile autorităţilor cu funcţii de reglementare

În domeniul evaluării conformităţii, autorităţile cu funcţii de reglementare au următoarele atribuţii:

a) stabilesc, în reglementările tehnice, pentru faza de proiect şi/sau pentru faza de producţie, posibilităţi de utilizare a procedurilor de evaluare a conformităţii, care vor asigura nivelul de securitate necesar şi atingerea obiectivului reglementării tehnice; criterii în a căror bază producătorul poate alege pentru produse cele mai potrivite proceduri de evaluare a conformităţii, prevăzute de legislaţie; metode de încercări şi de prelevare a probelor, utilizabile în procesul de evaluare a conformităţii;

b) stabilesc, pentru produse sau grupe de produse, una sau mai multe proceduri de evaluare a conformităţii, identice ca nivel doveditor, ceea ce ar permite solicitantului să-şi aleagă cea mai potrivită procedură;

c) stabilesc criterii conform cărora producătorul poate alege, pentru produse, cele mai potrivite proceduri de evaluare a conformităţii, prevăzute de legislaţie;

d) stabilesc, pentru grupele de produse, aplicabilitatea modulelor sau a schemelor de certificare;

e) stabilesc metode de încercări şi metode de prelevare a probelor, utilizabile în procesul de evaluare a conformităţii produselor;

f) stabilesc conţinutul documentaţiei tehnice pentru emiterea declaraţiei de conformitate;

g) identifică standardele şi prestandardele naţionale utilizate în scopul evaluării conformităţii.

h) comunică şi cooperează cu Centrul Naţional de Acreditare, inclusiv în vederea notificării organismelor de evaluare a conformităţii în domeniul reglementat.

 

Articolul 31. Recunoaşterea activităţilor de evaluare a conformităţii

(1) Se recunosc certificatele de conformitate sau rapoartele de încercări emise de organismele de evaluare a conformităţii notificate, acreditate de organismele naţionale de acreditare semnatare ale Acordului de recunoaştere multilaterală cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare, eliberate pentru produsele importate din statele membre ale Uniunii Europene, traduse în limba română şi confirmate prin semnătura importatorului.

(1¹) Recunoaşterea prevăzută la alin.(1) presupune că prezenţa marcajului CE şi a marcajelor stabilite de reglementările tehnice aplicabile produsului demonstrează că acesta a fost supus procedurilor de evaluare a conformităţii şi, în consecinţă, atunci cînd produsul este introdus sau pus la dispoziţie pe piaţă, nu mai este necesară repetarea procedurilor de evaluare a conformităţii deja efectuate.

(1²) Prevederile alin.(1) şi (1¹) se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor legislaţiei comunitare de armonizare, în conformitate cu obligaţiile care decurg din acordurile încheiate între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte.

(2) Se recunosc certificatele de conformitate sau rapoartele de încercări emise de organisme de evaluare a conformităţii străine, în baza acordurilor bilaterale de recunoaştere reciprocă a activităţilor de evaluare a conformităţii. Recunoaşterea certificatelor de conformitate se efectuează prin eliberarea unui nou certificat de conformitate de către organismele de certificare acreditate de Centrul Naţional de Acreditare.

(3) Pentru recunoaşterea certificatului de conformitate prevăzut la alin.(2), solicitantul prezintă organismului de certificare acreditat în Republica Moldova pentru acelaşi domeniu o cerere, originalul sau copia, autentificată de organizaţia emitentă, a certificatului de conformitate din ţara de origine a produsului, precum şi originalul sau copia, autentificată de organizaţia emitentă, a raportului de încercări privind încercările efectuate în scopul certificării.

(4) Organismul de certificare prevăzut la alin.(3) efectuează identificarea (originea; proprietăţile organoleptice, după caz; legalitatea, cantitatea şi marcarea) produselor şi aduce la cunoştinţă solicitantului decizia de eliberare a certificatului de conformitate naţional. În cazul unei decizii negative, se relatează în scris motivarea clară a refuzului de recunoaştere a certificatului de conformitate emis de un organism de evaluare a conformităţii străin.

(5) În procesul de recunoaştere prevăzut la alin.(3) şi (4), organismul de certificare poate stabili efectuarea unor încercări suplimentare dacă cerinţele esenţiale în vigoare în Republica Moldova nu corespund cerinţelor menţionate în certificatul de conformitate emis de un organism de evaluare a conformităţii străin.

(6) În cazul lipsei certificatelor de conformitate sau a declaraţiilor de conformitate, produsele importate se supun evaluării conformităţii potrivit procedurilor aplicate produselor, conform reglementărilor tehnice naţionale aplicabile.

[Art.31 modificat prin Legea nr.160 din 07.07.2016, în vigoare 16.09.2016]

[Art.31 modificat prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 32.

(1) Prezenta lege este compatibilă cu capitolul I „Dispoziţii generale”, capitolul II „Acreditarea” şi capitolul IV „Marcajul CE” din Regulamentul (CE) nr.765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.339/93 (text cu relevanţă pentru SEE), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218 din 13 august 2008, cu articolele 1-6 şi anexa nr.I – capitolul R1 „Definiţii”, capitolul R2 „Obligaţiile operatorilor economici”, capitolul R3 „Conformitatea produsului” şi capitolul R4 „Notificarea organismelor de evaluare a conformităţii” – din Decizia nr.768/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor şi de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului (text cu relevanţă pentru SEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218 din 13 august 2008, precum şi creează cadrul legal pentru implementarea standardului european EN ISO/CEI 17011.

(2) La data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, organismele de evaluare a conformităţii care efectuează evaluarea conformităţii în domeniile specificate la anexa nr.3 vor fi desemnate şi notificate Comisiei Europene conform legislaţiei naţionale armonizate cu legislaţia europeană respectivă.

[Art.32 în redacţia Legii nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Articolul 33.

(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 9 luni din data publicării, cu excepţia art.31, care va intra în vigoare la expirarea a 3 luni de la data publicării prezentei legi.

(2) Guvernul, în termen de 9 luni de la data publicării prezentei legi:

a) va asigura reorganizarea Întreprinderii de Stat “Centrul de Acreditare în domeniul Evaluării Conformităţii Produselor” în instituţie publică “Centrul Naţional de Acreditare din Republica Moldova”, cu denumirea prescurtată “MOLDAC”, desemnată ca organism naţional de acreditare;

b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;

c) va aproba procedurile de evaluare a conformităţii care descriu modulele şi schemele de certificare aplicabile produselor supuse evaluării conformităţii cu titlu obligatoriu;

d) va asigura executarea prezentei legi de către autorităţile administraţiei publice centrale competente.

 

Articolul 34.

La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.186-XV din 24 aprilie 2003 cu privire la evaluarea conformităţii produselor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.141–145, art.566).

 

 

 

Anexa nr.1

 

SCHEMA

de calculare a plăţilor pentru serviciile de acreditare

 

 

[Anexa nr.1 în redacţia Legii nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

 

Anexa nr.2

 

Marca Naţională de Acreditare

 

Marca Naţională de Acreditare “MOLDAC” constă dintr-o elipsă, înclinată sub un unghi de 78°, care include cuvintele “MOLDAC” şi “Republica Moldova”, precum şi imaginea Drapelului de Stat al Republicii Moldova. Reprezentarea grafică reprezintă o axă orizontală şi o axă verticală cu o înclinaţie de 78°. Dimensiunea axei orizontale şi a celei verticale este de 31 mm şi, respectiv, 36 mm.

Axa orizontală este axa de simetrie pentru cuvintele “Republica Moldova” şi pentru liniile care conturează elipsa. Inscripţia “Republica Moldova” la o înălţime de 0,85 mm de axa orizontală interioară are următoarele dimensiuni: font Trebuchet MS, corp 8, italic, bold.

Liniile care flanchează pe verticală denumirea oficială a statului sînt paralele cu grosimea de 2,2 mm, iar arcul de elipsă întreruptă senestra de linia orizontală pe o lungime de 2 mm are o grosime în creştere de la senestra la dextra de la 1 mm la 3,3 mm în punctul de intersecţie cu linia orizontală.

Axa verticală este o axă de simetrie pentru:

- literele “MOLDAC”, plasate în partea superioară, la o înălţime de 2,3 mm de axa orizontală, cu dimensiunile: font Trebuchet MS, corp 17, italic, bold;

- Drapelul de Stat, plasat în partea posterioară, la o distanţă de 1,8 mm de axa orizontală, cu dimensiunile: pe înălţime – de 6,9 mm şi pe lungime – de 12,7 mm.

Marca este colorată după cum urmează:

toate cuvintele şi liniile, cu excepţia Drapelului de Stat, sînt de culoare albastră (cu componente roşu = 40; verde = 22; albastru = 111);

Drapelul de Stat – în culorile oficiale.

În cazul în care marca trebuie sa fie mărită sau micşorată, este necesar să se respecte proporţiile prezentate în descriere.

 

Anexa nr.3

 

LISTA

domeniilor reglementate

 

1. Echipamente de joasă tensiune

2. Recipiente sub presiune

3. Jucării

4. Produse pentru construcţii

5. Compatibilitatea electromagnetică

6. Maşini industriale

7. Echipamente individuale de protecţie

8. Aparate de cîntărit cu funcţionare neautomată

9. Dispozitive medicale implantabile active

10. Arzătoare cu combustibili gazoşi

11. Cazane pentru apă caldă

12. Explozibili utilizaţi în scopuri civile

13. Dispozitive medicale

14. Medii potenţial explozive

15. Ambarcaţiuni de agrement

16. Ascensoare

17. Echipamente de refrigerare

18. Echipamente sub presiune

19. Dispozitive medicale pentru diagnostic în vitro

20. Echipamente terminale de radio şi telecomunicaţii

21. Ambalaje şi deşeuri de ambalaje

22. Instalaţii de transport pe cablu pentru persoane

23. Interoperativitatea sistemului transeuropean de transport feroviar de mare viteză

24. Echipamente maritime

25. Echipamente sub presiune transportabile

26. Emisiile de zgomot în mediu produse de echipamentele destinate utilizării în exteriorul clădirilor

27. Interoperativitatea sistemului transeuropean de transport feroviar convenţional

28. Mijloace de măsurare

29. Articole pirotehnice

30. Etichetarea energetică

 

[Anexa nr.3 completată prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

 

Anexa nr.4

 

Marcajul de conformitate SM

 

 

[Anexa nr.4 introdusă prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]

 

Anexa nr.5

 

Marcajul CE

 

1. Marcajul CE constă în iniţialele „CE” avînd următoarea formă:

 

 

2. În cazul în care marcajul CE este redus sau mărit, se respectă proporţiile indicate în desenul gradat de la punctul 1.

3. În cazul în care legislaţia în domeniu nu impune dimensiuni specifice, marcajul CE va avea o înălţime de cel puţin 5 mm.

 

[Anexa nr.5 introdusă prin Legea nr.9 din 26.02.2016, în vigoare 08.04.2016]