L E G E
privind sănătatea reproducerii
nr. 138 din 15.06.2012
Monitorul Oficial nr.205-207/673 din 28.09.2012
* * *
C U P R I N S
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Subiectul legii
Articolul 2. Noţiuni principale
Articolul 3. Servicii de ocrotire a sănătăţii reproducerii
Capitolul II
SĂNĂTATEA REPRODUCERII
Articolul 4. Drepturile în domeniul sănătăţii reproducerii
Articolul 5. Sănătatea reproducerii la femei şi la bărbaţi
Articolul 6. Sănătatea sexual-reproductivă a adolescenţilor
Articolul 7. Sănătatea sexuală a persoanelor de vîrsta a treia
Articolul 8. Principiile de realizare a drepturilor la reproducere
Capitolul III
REPRODUCEREA ASISTATĂ MEDICAL ŞI MODALITĂŢILE DE FOLOSIRE A TEHNOLOGIILOR DE REPRODUCERE ASISTATĂ MEDICAL
Articolul 9. Folosirea tehnologiilor de reproducere asistată medical
Articolul 10. Inseminarea artificială cu sperma soţului sau a donatorului
Articolul 11. Fertilizarea in vitro cu transferul intrauterin al embrionilor
Articolul 12. Donarea de celule sexuale şi de embrioni
Articolul 121. Oferirea de indemnizaţii donatorilor de spermă, de oocite şi de embrioni
Articolul 13. Crioconservarea şi transportul celulelor sexuale, al embrionilor şi al ţesuturilor reproductive
Capitolul IV
ASIGURAREA DREPTURILOR ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII REPRODUCERII
Articolul 14. Politica statului în domeniul ocrotirii sănătăţii reproducerii
Articolul 15. Prestarea serviciilor de ocrotire a sănătăţii reproducerii
Articolul 16. Coordonarea serviciilor de ocrotire a sănătăţii reproducerii
Articolul 17. Pregătirea cadrelor în domeniul sănătăţii reproducerii
Articolul 18. Acreditarea, autorizarea şi inspecţia
Articolul 19. Monitorizarea serviciilor de ocrotire a sănătăţii reproducerii şi a reproducerii asistate medical
Articolul 191. Autorizarea importului, exportului şi a deplasărilor transfrontaliere ale ţesuturilor şi/sau celulelor reproductive
Articolul 20. Finanţare
Articolul 21. Responsabilităţi
Articolul 22. Sancţiuni
Capitolul V
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 23. Intrarea în vigoare. Dispoziţii tranzitorii
Notă: În cuprinsul legii, sintagma „Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Sănătăţii” la forma gramaticală corespunzătoare, conform Legii nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022
Notă: În textul legii, sintagma „Ministerul Sănătăţii”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale” la forma gramaticală corespunzătoare, iar sintagma „ministrului sănătăţii” – cu sintagma „ministrului sănătăţii, muncii şi protecţiei sociale”, conform Legii nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prin prezenta lege sînt recunoscute, reglementate şi garantate drepturile persoanelor la reproducere, care sînt o parte integrantă a drepturilor omului. Prevederile prezentei legi decurg din dreptul constituţional la respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private şi asigură neamestecul statului în problemele planificării familiale.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Subiectul legii
Prezenta lege stabileşte cadrul legal în domeniul ocrotirii sănătăţii reproducerii populaţiei în scopul asigurării drepturilor fundamentale ale omului la ocrotirea sănătăţii şi la asistenţă medicală, bazîndu-se pe următoarele obiective:
a) determinarea principiilor politicii de stat în domeniul ocrotirii sănătăţii reproducerii;
b) stabilirea garanţiilor legale pentru realizarea drepturilor sexual-reproductive ale populaţiei;
c) formularea drepturilor, obligaţiilor, împuternicirilor şi responsabilităţii persoanelor juridice şi persoanelor fizice care activează în domeniul ocrotirii sănătăţii reproducerii;
d) stabilirea cadrului juridic al reproducerii umane asistate medical prin metodele inseminării artificiale şi fertilizării in vitro.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni principale:
sănătate a reproducerii – o stare de bunăstare fizică, mentală şi socială în tot ceea ce ţine de sistemul de reproducere, în toate etapele vieţii umane. Ca urmare, sănătatea reproducerii implică o viaţă sexuală în siguranţă, posibilitatea persoanelor de a procrea, precum şi libertatea de a hotărî cînd, dacă şi cît de des doresc să procreeze; sănătatea reproducerii include dreptul femeilor şi al bărbaţilor de a fi informaţi şi de a avea acces la metode sigure, eficiente, accesibile şi acceptabile de planificare familială, pe care să le poată alege singuri, precum şi dreptul de acces la servicii medicale corespunzătoare ce permit femeii să parcurgă în siguranţă sarcina şi naşterea;
drepturi la reproducere – drepturi bazate pe recunoaşterea dreptului tuturor cuplurilor heterosexuale şi al indivizilor de a decide liber şi responsabil asupra numărului de copii pe care doresc să îi aibă, asupra intervalului dintre sarcini şi asupra momentului cînd vor să aibă copii, precum şi dreptul la folosirea metodelor de contracepţie, la acces la servicii de calitate de ocrotire a sănătăţii reproducerii, la educare şi informare în acest domeniu;
sănătate sexuală – o stare de bunăstare fizică, emoţională, mentală şi socială legată de sexualitate, constînd nu numai în absenţa unei boli, disfuncţii sau infirmităţi. Sănătatea sexuală implică o abordare pozitivă şi bazată pe respect al sexualităţii şi al relaţiilor sexuale, precum şi posibilitatea de a avea experienţe sexuale în siguranţă, fără coerciţie, discriminare şi violenţă;
ocrotirea sănătăţii reproducerii – metode, tehnologii şi servicii care contribuie la stabilirea, păstrarea şi ameliorarea sănătăţii reproducerii prin preîntîmpinarea şi înlăturarea dereglărilor funcţiei reproductive pe parcursul întregii vieţi umane;
contracepţie – metode şi mijloace pentru preîntîmpinarea sarcinii nedorite;
planificare familială – acţiuni care determină alegerea conştientă a numărului de copii, a intervalului dintre sarcini şi a timpului naşterii copiilor în familie;
infertilitate – incapacitatea unei femei de a concepe sau a unui bărbat de a induce o sarcină timp de un an de relaţii sexuale regulate fără utilizarea metodelor de contracepţie;
tehnologii de reproducere asistată medical (TRA/ART) – toate intervenţiile care includ manipularea in vitro a oocitelor şi spermatozoizilor umani sau a embrionilor în scopul reproducerii. Acestea includ, dar nu se limitează la: fertilizarea in vitro (FIV/IVF), transferul de embrioni (ET), injectarea intracitoplasmatică de spermatozoizi (ICSI), biopsia embrionară, testarea genetică preimplantare (PGT), eclozarea asistată, transferul intrafalopian de gameţi (GIFT), transferul intrafalopian de zigot (TIFZ), crioconservarea gameţilor şi a embrionilor, donarea de spermă, oocite sau de embrioni, cicluri cu purtătoare gestaţionale. TRA/ART nu includ inseminarea artificială folosind sperma de la partenerul femeii sau de la un donator de spermă;
celule reproductive – toate ţesuturile şi celulele destinate utilizării în scopul reproducerii asistate medical;
celule sexuale (gameţi) – celulele umane reproductive, purtătoare de cromozomi sexuali (spermatozoizii la bărbaţi, ovulele/oocitele la femei);
crioprezervarea sau conservarea fertilităţii – crioconservarea ţesuturilor sau a celulelor reproductive pentru a păstra capacitatea lor reproductivă. Procesul de salvare sau de protejare a oocitelor, spermatozoizilor şi/sau a ţesutului reproductiv (ţesutului ovarian, ţesutului testicular) ale unei persoane, astfel încât aceasta să le poată folosi pentru a încerca să aibă copii biologici mai târziu în viaţă;
instituţii responsabile de utilizarea la om – centru de sănătate sau unitate a unui spital ori un alt organism care utilizează la om ţesuturi şi celule umane;
cuplu reproductiv asistat medical – cuplu infertil, format dintr-un bărbat şi o femeie, care beneficiază de reproducere asistată medical şi care a contribuit total, parţial sau deloc cu gameţi şi ţesut gonadal necesar reproducerii;
reproducere asistată medical (RAM/MAR) – reproducerea realizată prin diverse intervenţii, proceduri, intervenţii chirurgicale şi tehnologii pentru tratarea diferitor forme de afectare a fertilităţii şi a infertilităţii. Acestea includ inducerea ovulaţiei, stimularea ovariană, declanşarea ovulaţiei, toate procedurile TRA/ART, transplantul de uter şi inseminarea intrauterină, intracervicală şi intravaginală cu sperma soţului/partenerului sau a donatorului;
fertilizare in vitro (FIV) – procedura de reproducere asistată medical care implică fertilizarea extracorporală. Include inseminarea convenţională in vitro şi injectarea intracitoplasmatică a spermei;
inseminare artificială (IA) – procedura medicală prin care sperma provenită de la partener sau donator se introduce, după prelucrarea ei în laborator, în uterul sau vaginul femeii, fertilizarea urmându-şi cursul natural;
donare de embrioni – proces prin care o femeie (sau un cuplu) donează embrioni pentru a permite unei alte femei (sau cuplu) să conceapă;
donare de oocite – proces prin care o femeie (donatorul) donează oocite pentru a permite unei alte femei (primitorul) să conceapă, ca parte a unui tratament de reproducere asistată medical;
donare de oocite supranumerare (partajarea oocitelor)/de embrioni supranumerari – tip de donare de oocite/de embrioni în care o femeie care este supusă procedurii de reproducere asistată medical donează o parte din oocitele/embrionii ei clinicii în care urmează tratamentul, astfel încât acestea să poată fi folosite de o altă femeie (sau cuplu) pentru reproducerea asistată medical;
embrioni supranumerari – excesul de embrioni după embriotransfer;
maturare in vitro a oocitelor (MIV) – secvenţă de proceduri de laborator care permit maturarea extracorporală a oocitelor imature în oocite complet mature, capabile să fie fertilizate cu potenţialul de a se dezvolta în embrioni;
transfer de embrioni/embriotransfer (ET) – procedură în care unul sau mai mulţi embrioni sunt plasaţi în uter sau în trompa uterină;
consimţământ informat – acordul voluntar al unei persoane pentru donare, pentru participare la studii de cercetare sau pentru a fi supusă unei proceduri diagnostice, terapeutice ori preventive, bazat pe cunoaşterea şi înţelegerea adecvată a informaţiilor relevante relatate de personalul competent;
crioconservare – conservarea şi stocarea ţesuturilor şi a celulelor reproductive viabile, inclusiv a gameţilor şi a embrionilor, pentru a păstra viabilitatea acestora, fie prin îngheţ lent, fie prin vitrificare;
distribuire – transportul şi livrarea de ţesuturi sau celule reproductive destinate utilizării la om;
prelevare – procesul prin care ţesuturile sau celulele reproductive sunt puse la dispoziţie pentru a fi stocate într-o bancă de ţesuturi şi/sau de celule sau pentru a fi utilizate la om. Acest proces include identificarea şi evaluarea donatorului, obţinerea consimţământului pentru donare, întreţinerea donatorului şi extragerea ţesuturilor sau a celulelor reproductive;
stocare – întreţinerea unui produs în condiţii adecvate, controlate, până la distribuire;
transport – actul de transfer sau de transport al ţesuturilor şi celulelor reproductive dintr-un loc în altul în cadrul unei instituţii sau între instituţii. Poate include transportul între unităţile şi/sau băncile de ţesuturi şi/sau de celule din aceeaşi ţară sau către un alt stat care este parte a acordurilor sau convenţiilor internaţionale pentru o prelucrare sau stocare ulterioară.
[Art.2 modificat prin Legea nr.339 din 08.12.2022, în vigoare 01.01.2023]
Articolul 3. Servicii de ocrotire a sănătăţii reproducerii
Activităţile privind sănătatea reproducerii umane sunt organizate şi coordonate de Ministerul Sănătăţii şi includ:
a) planificarea familială şi contracepţia;
b) avortul şi serviciile pentru întreruperea sarcinii în condiţii de siguranţă;
c) maternitatea fără risc, inclusiv îngrijirea prenatală, îngrijirea pe perioada sarcinii, naşterii şi a lehuziei, îngrijirea postnatală şi îngrijirea nou-născutului în condiţii de siguranţă;
d) alimentaţia corectă a copilului/nou-născutului, cu accent pe alimentaţia la sân;
e) prevenirea, diagnosticul şi tratamentul bolilor cu transmitere sexuală (BTS) şi al infecţiei cu HIV/SIDA;
f) sănătatea reproducerii şi a sexualităţii la adolescenţi şi tineri;
g) sănătatea sexuală a persoanelor în vârstă;
h) prevenirea, diagnosticul precoce şi tratamentul cancerului sistemului urogenital la femei şi la bărbaţi şi al cancerului mamar;
i) sănătatea sexual-reproductivă a bărbaţilor;
j) prevenirea şi tratamentul infertilităţii;
k) reproducerea asistată medical;
l) prevenirea cancerului de col uterin prin screeningul cervical.
[Art.3 în redacţia Legii nr.339 din 08.12.2022, în vigoare 01.01.2023]
Capitolul II
SĂNĂTATEA REPRODUCERII
Articolul 4. Drepturile în domeniul sănătăţii reproducerii
(1) În Republica Moldova se asigură:
a) accesul la servicii sigure şi eficiente de ocrotire a sănătăţii reproducerii ca parte integrantă a dreptului la ocrotirea sănătăţii, prevăzut de Constituţie;
b) respectul din partea instituţiilor/organizaţiilor care desfăşoară activitate în domeniul ocrotirii sănătăţii reproducerii;
c) respectarea demnităţii, valorilor spirituale şi religioase, a apartenenţei naţionale şi sociale, a genului, a vîrstei şi a altor particularităţi;
d) libertatea alegerii medicului şi a instituţiei/organizaţiei abilitate cu dreptul de a oferi servicii de ocrotire a sănătăţii reproducerii;
e) obţinerea de informaţii veridice referitoare la drepturile şi obligaţiile în domeniul sănătăţii reproducerii, la starea sănătăţii reproductive, inclusiv referitoare la rezultatele investigaţiilor, la pronostic, la metodele de tratament, la riscurile legate de acestea, la variantele posibile de intervenţii medicale, la consecinţele şi rezultatele tratamentului efectuat. În cazuri excepţionale, prevăzute de legislaţia în vigoare, pot fi aplicate limitări la realizarea acestui drept în interesul pacientului;
f) dreptul la o sarcină în siguranţă şi la asistenţă antenatală, intranatală şi postnatală calificată.
(2) Orice femeie adultă şi orice bărbat adult au libertatea de a decide asupra numărului de copii proprii şi asupra momentului naşterii acestora, precum şi asupra problemelor ce ţin de sănătatea reproducerii, fără constrîngere şi fără influenţă din exterior.
(3) Orice persoană are dreptul la educaţie sexuală corectă, la utilizarea şi la refuzarea metodelor de contracepţie, la diagnosticul şi tratamentul infecţiei cu transmitere sexuală şi al infecţiei HIV/SIDA, la reglarea fertilităţii şi întreruperea cursului sarcinii în condiţii de siguranţă, la asistenţă perinatală calificată, la diagnosticul precoce şi tratamentul cancerului genito-mamar, la tratamentul infertilităţii şi la reproducere umană asistată medical, la asistenţă în perioada de menopauză/andropauză.
Articolul 5. Sănătatea reproducerii la femei şi la bărbaţi
Statul asigură:
a) dezvoltarea şi organizarea asistenţei în domeniul ocrotirii sănătăţii reproducerii astfel încît să fie asigurat accesul egal al femeilor şi al bărbaţilor la servicii medicale de calitate;
b) informarea permanentă a populaţiei prin mesaje de prevenire a problemelor sănătăţii reproducerii, utilizînd toate canalele informative disponibile şi scutind de taxe fiscale mesajele din cadrul publicităţii sociale;
c) aprovizionarea populaţiei cu produse de calitate privind sănătatea reproducerii, inclusiv a persoanelor din grupurile social vulnerabile cu contraceptive. Categoriile de femei care au dreptul să primească gratuit mijloace moderne de contracepţie sînt stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii;
d) persoanelor care solicită o metodă de contracepţie – consultaţii medicale în scopul alegerii metodei de contracepţie, luîndu-se în considerare starea sănătăţii, vîrsta şi particularităţile individuale. Serviciile de consiliere pentru contracepţie se acordă de către personalul special pregătit în acest sens şi în spaţii care să asigure confidenţialitatea;
e) metode de contracepţie voluntară chirurgicală, care se pot aplica numai la cererea solicitantului şi în baza consimţămîntului informat al acestuia;
f) fiecărei femei – accesul la metode sigure de întrerupere a cursului sarcinii, în corespundere cu actele normative ale Ministerului Sănătăţii;
g) fiecărei femei – o consultaţie anuală gratuită pentru depistarea precoce a cancerului genito-mamar, indiferent de achitarea sau neachitarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală;
h) fiecărei femei – screeningul cancerului genito-mamar, tratament şi îngrijire după tratament;
i) fiecărui bărbat – screeningul patologiei sistemului reproductiv, inclusiv al cancerului genital, tratament şi reabilitare;
j) fiecărui cuplu, fiecărei femei solitare – gratuit, în condiţii de siguranţă, îngrijire prenatală, îngrijire la naştere şi a nou-născutului, îngrijire postnatală, indiferent de achitarea sau neachitarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi indiferent dacă are sau nu caracter de urgenţă serviciul medical respectiv;
k) perfecţionarea asistenţei medico-genetice a populaţiei şi implementarea noilor tehnologii de diagnostic prenatal pentru a preveni şi a diminua nivelul de malformaţii congenitale, iar în cazul depistării lor în timpul sarcinii, femeii gravide i se asigură gratuit posibilitatea de a întrerupe cursul sarcinii;
l) oricărei persoane – consultaţii şi investigaţii gratuite pentru prevenirea şi tratamentul infecţiilor cu transmitere sexuală şi al infecţiei HIV/SIDA, indiferent de achitarea sau neachitarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală;
m) măsuri de prevenire a violenţei sexuale, de asistenţă şi de reabilitare a jertfelor violenţei.
Articolul 6. Sănătatea sexual-reproductivă a adolescenţilor
(1) Adolescenţii au dreptul la informare şi la acces la servicii de ocrotire a sănătăţii reproducerii adaptate nevoilor lor.
(2) Adolescenţii au dreptul la educaţie sexuală adaptată pe vîrste pentru asigurarea dezvoltării psihosexuale corecte, prevenirea infecţiilor cu transmitere sexuală şi a infecţiei HIV/SIDA, a sarcinii nedorite şi pentru formarea deprinderilor de parentitudine responsabilă.
(3) Educaţia sexuală obligatorie şi pregătirea pentru viaţa de familie se efectuează în instituţii de învăţămînt şi în alte instituţii unde se găsesc adolescenţi sau tineri, inclusiv cu nevoi speciale, după programe special elaborate, care fac parte din curricula obligatorie a instituţiilor de învăţămînt, ţinîndu-se seama de vîrstă, de sex şi de particularităţile de dezvoltare psihosexuală.
(4) Elaborarea programelor de educaţie sexuală adaptată pe vîrste pentru dezvoltarea psihosexuală corectă, prevenirea infecţiilor cu transmitere sexuală şi a infecţiei HIV/SIDA, a sarcinii nedorite şi formarea deprinderilor de parentitudine responsabilă este asigurată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, de comun acord cu Ministerul Sănătăţii.
(5) Serviciile medicale în domeniul sănătăţii sexual-reproductive a adolescenţilor se oferă de către serviciile de sănătate prietenoase tinerilor şi de către alte servicii abilitate în conformitate cu actele normative ale Ministerului Sănătăţii.
(6) În cazul minorilor cu vîrsta pînă la 16 ani, consimţămîntul benevol pentru obţinerea serviciilor de ocrotire a sănătăţii reproducerii este exprimat atît de minor, cît şi de reprezentantul legal al acestuia. În cazul cînd este imposibil de a obţine consimţămîntul reprezentantului legal al minorului şi cînd serviciile medicale sînt indicate pentru a păstra viaţa şi sănătatea acestuia, este suficient consimţămîntul său benevol. În această situaţie, decizia este luată în mod consultativ de către prestatorii de servicii, în interesul superior al minorului, în conformitate cu actele normative ale Ministerului Sănătăţii.
(7) În cazul survenirii sarcinii la adolescente, acestora li se garantează şi li se asigură dreptul de a continua studiile în timpul sarcinii şi după finisarea sarcinii.
[Art.6 modificat prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]
[Art.6 modificat prin Legea nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018]
Articolul 7. Sănătatea sexuală a persoanelor de vîrsta a treia
(1) Femeile şi bărbaţii de vîrsta a treia au dreptul să beneficieze de servicii de performanţă privind ocrotirea sănătăţii sexuale.
(2) Ministerul Sănătăţii:
a) va implementa măsurile de prevenire a problemelor de sănătate ale femeilor şi ale bărbaţilor în perioada de menopauză şi de andropauză;
b) va organiza serviciile de ocrotire a sănătăţii sexuale în aşa mod, încît să le asigure persoanelor de vîrsta a treia accesul la asistenţă în problemele legate de menopauză şi de andropauză.
Articolul 8. Principiile de realizare a drepturilor la reproducere
Drepturile la reproducere se realizează conform următoarelor principii de bază:
a) realizarea acestor drepturi conform voinţei şi intereselor persoanei fără a leza drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale altor persoane;
b) neamestecul statului în realizarea dreptului la luarea liberă a deciziilor în privinţa naşterii copiilor;
c) integritatea vieţii private şi a secretului familial;
d) confidenţialitate în chestiunile ce ţin de ocrotirea sănătăţii reproducerii;
e) accesibilitatea asistenţei medicale în domeniul ocrotirii sănătăţii reproducerii;
f) asigurarea volumului garantat de servicii privind ocrotirea sănătăţii reproducerii şi planificarea familială, precum şi a calităţii şi accesibilităţii acestora;
g) respectarea cerinţelor profesionale speciale şi a standardelor în efectuarea intervenţiilor medicale în domeniul ocrotirii sănătăţii reproducerii;
h) susţinerea din partea statului a familiilor care au copii, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Capitolul III
REPRODUCEREA ASISTATĂ MEDICAL ŞI MODALITĂŢILE DE FOLOSIRE
A TEHNOLOGIILOR DE REPRODUCERE ASISTATĂ MEDICAL
[Denumirea modificată prin Legea nr.339 din 08.12.2022, în vigoare 01.01.2023]
Articolul 9. Folosirea tehnologiilor de reproducere asistată medical
(1) Persoanele au dreptul la tratamentul infertilităţii, inclusiv cu folosirea tehnologiilor de reproducere asistată medical.
(2) Folosirea tehnologiilor de reproducere asistată medical este permisă pentru cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii care au atins vârsta de 18 ani, care au indicaţii medicale şi nu au contraindicaţii privind folosirea acestor tehnologii.
(3) Serviciile de reproducere asistată medical pot fi acordate de către prestatorii de servicii medicale publici şi/sau privaţi acreditaţi şi autorizaţi în conformitate cu legislaţia.
(4) Prestatorii de servicii medicale publici şi/sau privaţi pot utiliza (aplica) ţesuturi şi celule reproductive pentru reproducerea asistată medical, folosind tehnologiile de reproducere asistată medical, şi/sau pentru conservarea fertilităţii în conformitate cu legislaţia.
(5) Băncile de ţesuturi şi/sau de celule care nu sunt conectate la prestatorii de servicii medicale publici şi/sau privaţi trebuie să fie autorizate pentru desfăşurarea activităţilor de donare, prelevare, testare, prelucrare, conservare, stocare şi distribuire de ţesuturi şi/sau celule reproductive în conformitate cu legislaţia.
(6) Folosirea tehnologiilor de reproducere asistată medical este posibilă numai în baza consimţământului informat scris al beneficiarului, valabil pentru o singură procedură, care va include informaţii veridice şi complete privind:
a) esenţa tehnologiilor de reproducere asistată medical care urmează a fi folosite;
b) aspectele medicale şi cele legale ale procedurilor ce urmează a fi efectuate;
c) riscurile asociate, efectele secundare şi complicaţiile posibile;
d) rezultatele aşteptate în urma tratamentului efectuat şi factorii de care depinde rezultatul.
(7) Cuplul reproductiv asistat medical care se află sau nu într-o căsătorie înregistrată în modul stabilit de lege are dreptul la folosirea tehnologiilor de reproducere asistată medical cu condiţia acordului reciproc şi a consimţământului informat, scris, semnat de către ambii soţi sau parteneri.
(8) Consimţământul informat este lipsit de efect juridic în cazul în care unul dintre soţi/parteneri depune o cerere scrisă în acest sens la survenirea unor circumstanţe precum desfacerea căsătoriei legale sau separarea partenerilor ori decesul unui membru al cuplului reproductiv, petrecut înainte de finalizarea serviciilor de reproducere asistată medical.
(9) Consimţământul informat poate fi revocat în scris până în momentul inseminării sau transferului embrionului în corpul femeii, în mod unilateral de către unul dintre membrii cuplului reproductiv asistat medical, exclusiv în prezenţa medicului curant. Revocarea voluntară a consimţământului informat după momentul inseminării sau al transferului embrionului în corpul femeii este lovită de nulitate absolută.
(10) Femeile solitare au dreptul la folosirea tehnologiilor de reproducere asistată medical cu utilizarea spermei unui donator în baza consimţământului informat, semnat de ele.
(11) Datele referitoare la tratamentul infertilităţii prin aplicarea tehnologiilor de reproducere asistată medical sunt confidenţiale şi constituie un secret medical.
(12) Sunt permise următoarele tehnologii de reproducere asistată medical:
a) inseminarea artificială cu sperma soţului;
b) inseminarea artificială cu sperma donatorului;
c) fertilizarea in vitro cu transferul intrauterin de embrioni;
d) injectarea intracitoplasmatică a spermatozoizilor;
e) ecloziunea asistată;
f) extragerea prin tehnici microchirurgicale a spermatozoizilor din testicul şi/sau glandele anexe;
g) crioconservarea de spermă, de oocite, de embrioni pentru reproducerea asistată medical;
h) donarea de spermă, de oocite, de embrioni;
i) testarea genetică preimplantare;
j) reducerea numărului de embrioni în cazul sarcinii multiple;
k) crioprezervarea de gameţi şi ţesut gonadal reproductiv (ţesut testicular, ţesut ovarian) pentru conservarea fertilităţii;
l) maturarea in vitro a oocitelor.
(13) În domeniul reproducerii asistate medical sunt interzise:
a) alegerea sexului viitorului copil, cu excepţia cazurilor de risc al moştenirii unor maladii genetice severe legate de sex;
b) avortul selectiv al embrionilor de un anumit sex, specificat în reglementările internaţionale de bioetică;
c) clonarea fiinţei umane, crearea de himere şi transplantarea acestora în organismul uman;
d) folosirea celulelor sexuale pentru crearea de embrioni umani exclusiv pentru cercetări ştiinţifice;
e) aplicarea unor tratamente de reproducere asistată medical sau a unor tehnologii de reproducere asistată medical fără consimţământul persoanei;
f) prestarea serviciilor de reproducere asistată medical în lipsa unei autorizaţii sanitare de funcţionare eliberate de Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică şi în lipsa autorizaţiei eliberate de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei de Transplant;
g) violarea confidenţialităţii datelor privind donările de spermă, de oocite sau de embrioni;
h) obţinerea gameţilor şi/sau a ţesuturilor gonadale reproductive de la persoane cu vârsta sub 18 ani (cu excepţia cazurilor de crioprezervare a fertilităţii în baza indicaţiilor medicale).
(14) Persoanele care şi-au dat consimţământul informat scris pentru folosirea tehnologiilor de reproducere asistată medical, în cazul naşterii prin această metodă a unuia sau mai multor copii, se înscriu ca părinţi ai acestuia/acestora în modul stabilit de Codul familiei şi nu au dreptul să-şi conteste maternitatea şi/sau paternitatea făcând referinţă la aceste circumstanţe.
(15) Copiii născuţi ca urmare a inseminării artificiale sau a fertilizării in vitro au aceleaşi drepturi ca şi copiii născuţi prin reproducere naturală.
(16) Activităţile privind reproducerea asistată medical sunt coordonate de Consiliul Naţional pentru Reproducerea Asistată Medical şi monitorizate de Agenţia de Transplant.
[Art.9 în redacţia Legii nr.339 din 08.12.2022, în vigoare 01.01.2023]
Articolul 10. Inseminarea artificială cu sperma soţului sau a donatorului
(1) Procedura inseminării artificiale se poate realiza prin:
a) inseminare cu sperma soţului/partenerului;
b) inseminare cu sperma unui donator.
(2) Inseminarea artificială cu sperma soţului/partenerului se foloseşte în caz de impotenţă sau de incompatibilitate biologică între parteneri, precum şi în cazul în care sperma nu are calitatea şi cantitatea de spermatozoizi necesare fecundării.
(3) Inseminarea artificială cu spermă prelevată de la donator se efectuează în cazul infertilităţii masculine, ce nu poate fi tratată prin nici o altă metodă, sau în cazul prezenţei unor probleme genetice cu risc înalt de transmitere la făt.
(4) Cuplurile a căror infertilitate este cauzată de factorul masculin pot să beneficieze atît de donarea anonimă a spermei, cît şi de donarea neanonimă (spermă obţinută de la o rudă a soţului).
(5) Femeile solitare, de asemenea, au dreptul la procedura de inseminare cu spermă donată.
(6) Cuplurile care suferă de infertilitate şi care au indicaţii medicale pentru procedura de reproducere asistată medical cu spermă de la donator, precum şi femeile solitare care îşi doresc obţinerea unei sarcini şi naşterea unui copil pot beneficia de sperma donată de la o bancă de ţesuturi şi/sau de celule aflată pe teritoriul Republicii Moldova cât şi în afara acesteia.
[Art.10 completat prin Legea nr.339 din 08.12.2022, în vigoare 01.01.2023]
Articolul 11. Fertilizarea in vitro cu transferul intrauterin al embrionilor
(1) Fertilizarea in vitro cu transferul intrauterin al embrionilor reprezintă o metodă de bază în tratamentul infertilităţii.
(2) Indicaţiile principale pentru apelarea la fertilizarea in vitro sînt infertilitatea feminină şi/sau masculină, cînd alte metode de tratament sînt imposibile sau fără de efect.
(3) La fertilizarea in vitro are acces orice cuplu, orice femeie solitară, care suferă de infertilitate, dacă au luat o decizie informată de folosire a acestei metode.
(4) Pentru a recurge la fertilizarea in vitro, femeia şi bărbatul trebuie să corespundă criteriilor medicale necesare privind starea de sănătate fizică şi mentală.
(5) Vîrsta-limită pentru efectuarea fertilizării in vitro cu oocitele proprii este de 45 de ani, iar pentru folosirea oocitelor donate – de 50 de ani.
(51) Pentru obţinerea de embrioni prin aplicarea tehnologiei de fertilizare in vitro pot fi folosiţi:
a) gameţii (oocitele şi spermatozoizii) proprii ai cuplului căsătorit sau ai cuplului aflat în concubinaj, care a solicitat, de comun acord, aplicarea fertilizării in vitro;
b) sperma proprie a cuplului căsătorit sau a cuplului aflat în concubinaj şi oocitele donate;
c) oocitele proprii ale cuplului căsătorit sau ale cuplului aflat în concubinaj şi sperma donată (în cazul femeilor solitare – numai sperma de la un donator anonim);
d) oocitele donate şi spermatozoizii donaţi.
(6) Condiţiile necesare pentru realizarea programului de fertilizare in vitro sunt:
a) consimţământul informat scris al cuplului reproductiv sau al femeii solitare, dacă acesta/aceasta apelează la sperma unui donator;
b) aplicarea tehnologiilor de reproducere asistată medical de către prestatorii de servicii medicale publici şi/sau privaţi acreditaţi şi autorizaţi conform legislaţiei;
c) lipsa de contraindicaţii medicale pentru utilizarea tehnologiilor de reproducere asistată medical şi/sau a inseminării artificiale şi/sau pentru a avea o sarcină;
d) efectuarea examenelor medicale şi a testelor de laborator obligatorii pentru cuplurile reproductive asistate medical şi femeile solitare beneficiare de tratamente de reproducere asistată medical;
e) respectarea cerinţelor de selecţie, evaluare, examinare şi testare obligatorie a donatorilor de gameţi şi embrioni în donarea de la non-parteneri;
f) evaluarea, examinarea şi testarea obligatorie a pacienţilor care recurg la crioprezervarea fertilităţii.
(7) În cazul cuplurilor căsătorite sau aflate în concubinaj, este necesar consimţămîntul scris al ambilor parteneri.
(8) În cazul femeilor solitare, este suficientă cererea şi consimţămîntul scris al acestora.
(9) Orice informaţie a cuplului heterosexual, legată de tratamentul infertilităţii prin aplicarea metodelor de fertilizare in vitro, constituie un secret medical şi nu va fi transmis altor persoane fără consimţămîntul cuplului.
(10) În cazul oocitelor şi al embrionilor rămaşi neutilizaţi după programul de fertilizare in vitro, pacienţii au dreptul să decidă:
a) crioconservarea acestora pentru utilizarea ulterioară în proiectele proprii de reproducere asistată medical;
b) refuzul utilizării ulterioare a acestora şi, respectiv, distrugerea acestora;
c) donarea acestora către un alt cuplu în vederea obţinerii sarcinii.
[Art.11 modificat prin Legea nr.339 din 08.12.2022, în vigoare 01.01.2023]
Articolul 12. Donarea de celule sexuale şi de embrioni
(1) Donarea de celule sexuale şi de embrioni trebuie să se bazeze pe principiile consimţământului voluntar informat, confidenţialităţii şi anonimatului donatorului şi al primitorului (cu excepţia cazului de recoltare de la o persoană apropiată primitorului), altruismului donatorului şi solidarităţii dintre donator şi primitor.
(2) Donatori de spermă pot fi bărbaţii de vârstă reproductivă (nu mai mică de 18 ani şi nu mai mare de 45 de ani) care, în urma examenelor medicale, a testelor biologice, genetice, a evaluării psihologice şi a examenului andrologic, au fost confirmaţi ca fiind fizic şi psihic sănătoşi şi ca având parametrii spermogramei normali.
(3) Donatori de oocite pot fi femeile de vârstă reproductivă (nu mai mică de 18 ani şi nu mai mare de 36 de ani) care, în urma examenelor medicale, a testelor biologice, genetice, a evaluării psihologice şi a examenului ginecologic, au fost confirmate ca fiind fizic şi psihic sănătoase şi ca având parametrii rezervei ovariene normali.
(4) Donatori de embrioni sau de oocite pentru un alt cuplu reproductiv asistat medical pot fi şi pacienţii programului de fertilizare in vitro care, printr-o decizie liberă şi consimţământ informat, acceptă să doneze embrionii supranumerari sau oocitele supranumerare (partajarea oocitelor) ori să doneze gameţii sau embrionii rămaşi în urma tratamentului reproductiv propriu după decizia de încheiere a propriului proiect de reproducere/paternal.
(5) Donator de gameţi sau de embrioni nu poate fi o persoană care:
a) nu are capacitatea de exerciţiu deplină;
b) este ţinută sub arest, se află în penitenciar sau într-un centru de cazare pentru străini;
c) este supusă măsurii de izolare, de carantină ori este supusă unui tratament pentru pacienţii internaţi;
d) este decăzută din drepturile părinteşti;
e) nu este capabilă să evalueze actul donării sau consecinţele acestuia;
f) este spitalizată forţat.
(6) Donarea de celule sexuale poate fi anonimă şi neanonimă. Donatori neanonimi de celule sexuale pot fi rudele pacienţilor până la gradul 2 (pentru femeie – rudele de sex feminin, pentru bărbat – rudele de sex masculin), precum şi persoanele legate de aceştia printr-o afecţiune deosebită (prieteni, amici).
(7) Comisia independentă de avizare monitorizează şi controlează corectitudinea şi legalitatea procedurii de donare neanonimă (neînrudite) de oocite, de asemenea autorizează donarea de oocite în situaţiile prevăzute de prezentul articol.
(8) În cazul donării anonime de gameţi şi/sau de embrioni trebuie garantată confidenţialitatea şi păstrarea anonimatului donatorului şi a primitorului (primitorilor) care au utilizat gameţi şi/sau embrioni donaţi pentru reproducerea asistată medical.
(9) În circumstanţe excepţionale, care implică un anumit pericol pentru viaţa ori sănătatea copilului născut/copiilor născuţi cu ajutorul tehnologiilor de reproducere asistată medical folosind gameţi sau embrioni donaţi anonim, în conformitate cu legea procesuală penală, identitatea donatorului poate fi dezvăluită cu condiţia că o astfel de dezvăluire să fie esenţială pentru evitarea pericolului sau pentru atingerea scopul legal propus.
(10) Donarea de oocite de la un donator anonim trebuie să fie limitată la şase cicluri de stimulare ovariană cu prelevarea oocitelor, iar între ciclurile de donare se va face câte o pauză de minimum 3 luni.
(11) Gameţii proveniţi de la un donator sunt utilizaţi numai pentru reproducerea asistată medical a unui număr limitat de copii. Numărul maxim de copii născuţi vii care au fost concepuţi cu gameţii unui donator anonim nu trebuie să fie mai mare decât trei.
(12) Donatorii de celule sexuale şi de embrioni nu îşi asumă angajamente şi sunt absolviţi de responsabilitate părintească faţă de viitorul copil. Ei nu au dreptul să ceară dezvăluirea datelor privind copilul sau privind părinţii acestuia.
(13) Criteriile medicale de selecţie a donatorilor sunt stabilite de către Consiliul Naţional pentru Reproducerea Asistată Medical.
(14) Donarea de celule sexuale şi/sau de embrioni poate fi efectuată în baza unui consimţământ benevol şi va fi perfectată sub forma de acord informat, semnat de către donator (donatori), care va include:
a) scopul/scopurile pentru care celulele şi/sau embrionii vor fi utilizaţi – în scop reproductiv, în cadrul programelor de reproducere asistată medical, pentru obţinerea sarcinilor la persoanele cu probleme de fertilitate;
b) instrucţiunile specifice de distrugere, dacă celulele şi/sau embrionii nu sunt folosiţi în scopul pentru care s-a obţinut consimţământul;
c) descrierea particularităţilor procedurii medicale ce urmează a fi efectuată;
d) informaţii privind riscurile potenţiale, efectele secundare şi complicaţiile posibile;
e) consecinţele juridice ale donării.
(15) Consimţământul/acordul pentru donarea de gameţi şi/sau de embrioni poate fi revocat în orice moment atâta timp cât aceştia sunt disponibili la data revocării.
(16) În cazul donării de embrioni, partenerii cuplului donator de la care provin gameţii şi care a generat embrionul, precum şi donatorul de oocite, în cazul partajării oocitelor, trebuie să fie consideraţi donatori non-parteneri şi trebuie să respecte criteriile generale de examinare medicală şi testare pentru donarea de la non-parteneri.
(17) Se interzice utilizarea de gameţi de la un donator anonim în cazul persoanelor înrudite până la gradul 3. Respectarea calităţii actului medical în cazul utilizării gameţilor de la un donator anonim este totalmente responsabilitatea strictă a prestatorului de servicii medicale public sau privat
[Art.12 în redacţia Legii nr.339 din 08.12.2022, în vigoare 01.01.2023]
Articolul 121. Oferirea de indemnizaţii donatorilor de spermă, de oocite şi de embrioni
(1) Actul donării de celule reproductive (spermă, oocite) şi de embrioni este voluntar şi neremunerat.
(2) Donatorii de celule reproductive (spermă, oocite) şi de embrioni pot primi o compensaţie care să acopere cheltuielile şi inconvenienţele legate de procedura de donare, examinările şi tratamentele medicale aferente, de pierderea veniturilor şi alte cheltuieli justificate cauzate de actul donării. Compensaţia oferită donatorilor de celule reproductive şi de embrioni este achitată de către pacienţii care solicită procedura de donare doar prin intermediul instituţiei medico-sanitare care prestează astfel de servicii.
(3) Contractul de donare se încheie în formă autentică şi în mod confidenţial între donator şi prestatorul de servicii medicale public sau privat ori banca de ţesuturi şi/sau de celule autorizaţi pentru acest gen de activitate.
(4) Orice activitate de publicitate sau promovare, efectuată de prestatorul de servicii medicale public sau privat, precum şi de banca de ţesuturi şi/sau de celule autorizată, care încurajează donarea de ţesuturi şi de celule reproductive umane trebuie să respecte altruismul donării şi în niciun caz nu poate încuraja donarea prin oferirea de profit sau de beneficii economice.
[Art.121 introdus prin Legea nr.339 din 08.12.2022, în vigoare 01.01.2023]
Articolul 13. Crioconservarea şi transportul celulelor sexuale, al embrionilor şi al ţesuturilor reproductive
(1) Persoanele care beneficiază de programe de reproducere asistată medical au dreptul la crioconservarea celulelor sexuale (spermatozoizilor, oocitelor), a embrionilor, precum şi a ţesuturilor reproductive masculine şi feminine (ţesutului testicular, ţesutului ovarian) în instituţia medico-sanitară publică sau privată, precum şi în banca de ţesuturi şi/sau de celule, autorizate şi acreditate pentru acest gen de activitate.
(2) În cazul bărbaţilor, conservarea fertilităţii poate fi aplicată:
a) în caz de boală şi tratamente ce ar putea afecta grav calitatea spermei, pentru bărbaţii de vârstă reproductivă şi băieţii minori;
b) pentru crioconservarea spermei donatorilor sau a bărbaţilor care participă la programe de reproducere asistată medical;
c) în cazul reproducerii amânate, pentru bărbaţii de vârstă reproductivă, la cererea acestora.
(3) Crioconservarea spermei obţinute de la soţ/partener sau de la donator poate fi efectuată atât pentru inseminare artificială, cât şi pentru fertilizare in vitro.
(4) În cazul femeilor de vârstă reproductivă, conservarea fertilităţii poate fi aplicată:
a) înaintea unor tratamente care prevăd riscuri de pierdere a funcţiei reproductive;
b) în cazul reproducerii amânate, la cererea beneficiarelor.
(5) Conservarea fertilităţii la persoanele minore se efectuează cu consimţământul autorităţii tutelare sau al reprezentanţilor legali ai minorului, înainte de tratamentul care prevede riscuri de pierdere a funcţiei reproductive.
(6) Crioconservarea embrionilor poate fi aplicată în cazul obţinerii unui surplus de oocite/de embrioni în cadrul programului de fertilizare in vitro.
(7) Crioconservarea celulelor sexuale şi a embrionilor se efectuează în baza consimţământului informat scris al pacientului, care conţine informaţii privind:
a) scopul/scopurile pentru care celulele sexuale şi/sau embrionii sunt utilizaţi (scopul reproductiv personal, donare) şi toate instrucţiunile specifice de distrugere în cazul în care celulele şi/sau embrionii nu sunt folosiţi în scopul pentru care s-a obţinut consimţământul;
b) metoda de crioconservare, date privind condiţiile şi termenele de păstrare a celulelor sexuale şi/sau a embrionilor.
(8) În cazul în care tratamentul infertilităţii se efectuează cu gameţi sau cu embrioni crioconservaţi, consimţământul soţilor/partenerilor pentru decongelarea acestora trebuie obţinut pentru fiecare tratament.
(9) Criteriile şi condiţiile de crioconservare, transport şi decongelare a celulelor sexuale, a embrionilor şi a ţesuturilor reproductive sunt stabilite de Consiliul Naţional pentru Reproducerea Asistată Medical.
[Art.13 în redacţia Legii nr.339 din 08.12.2022, în vigoare 01.01.2023]
Capitolul IV
ASIGURAREA DREPTURILOR ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII REPRODUCERII
Articolul 14. Politica statului în domeniul ocrotirii sănătăţii reproducerii
(1) Politica statului în domeniul ocrotirii sănătăţii reproducerii este orientată spre:
a) formarea unei atitudini conştiente şi responsabile a populaţiei faţă de sănătatea sexual-reproductivă;
b) preîntîmpinarea sarcinii nedorite şi reducerea numărului de avorturi;
c) profilaxia infecţiilor cu transmitere sexuală şi a infecţiei HIV/SIDA;
d) folosirea corectă şi pe larg a metodelor de contracepţie şi de protejare a funcţiei reproductive;
e) asigurarea naşterii de copii sănătoşi şi doriţi;
f) susţinerea familiilor care au copii şi a cuplurilor care îşi planifică sarcina;
g) dezvoltarea serviciilor de calitate de ocrotire a sănătăţii reproducerii;
h) antrenarea efectivă a instituţiilor guvernamentale, neguvernamentale şi private, a mass-mediei în apărarea şi realizarea cît mai sigură a drepturilor la reproducere;
i) propagarea cunoştinţelor în domeniul educaţiei sexuale şi reproductive a populaţiei;
j) susţinerea cercetărilor ştiinţifice în domeniul sănătăţii reproducerii;
k) instruirea universitară şi postuniversitară a specialiştilor în domeniul ocrotirii sănătăţii reproducerii şi în domeniul drepturilor la reproducere conform standardelor internaţionale.
(2) Guvernul aprobă programe naţionale care au ca obiectiv ocrotirea sănătăţii reproducerii.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale sînt în drept să elaboreze şi să realizeze programe privind ocrotirea sănătăţii reproducerii în teritoriu.
Articolul 15. Prestarea serviciilor de ocrotire a sănătăţii reproducerii
Serviciile de ocrotire a sănătăţii reproducerii pot fi prestate de prestatorii de servicii medicale publici şi/sau privaţi, autorizaţi şi acreditaţi pentru acest gen de activitate, în modul stabilit de legislaţie.
[Art.15 în redacţia Legii nr.339 din 08.12.2022, în vigoare 01.01.2023]
Articolul 16. Coordonarea serviciilor de ocrotire a sănătăţii reproducerii
(1) Toate activităţile de ocrotire a sănătăţii reproducerii umane sînt organizate şi coordonate de Ministerul Sănătăţii.
(2) Pentru coordonarea şi supravegherea activităţii de reproducere umană asistată medical se înfiinţează, în cadrul Ministerului Sănătăţii, un comitet, ale cărui atribuţii se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.
(3) Consiliul Naţional pentru Reproducerea Asistată Medical este un organ colegial, permanent şi consultativ, ale cărui scopuri sunt:
a) consilierea şi îndrumarea cu privire la activităţile de reproducere asistată medical;
b) contribuirea la dezvoltarea cadrului normativ şi a standardelor în domeniul reproducerii asistate medical;
c) actualizarea şi diseminarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice în domeniul reproducerii asistate medical;
d) asistarea Ministerului Sănătăţii la examinarea plângerilor din domeniul reproducerii asistate medical;
e) consultarea autorităţilor competente în ceea ce priveşte elaborarea şi aplicarea reglementărilor privind reproducerea asistată medical.
(4) Din Consiliul Naţional pentru Reproducerea Asistată Medical fac parte reprezentanţi ai:
a) Ministerului Sănătăţii;
b) Comisiei ginecologie şi obstetrică din cadrul Ministerului Sănătăţii;
c) Comisiei andrologie şi medicină sexuală din cadrul Ministerului Sănătăţii;
d) Ministerului Afacerilor Interne;
e) Agenţiei de Transplant;
f) Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică;
g) comunităţilor ştiinţifice şi ai asociaţiilor profesionale din domeniul reproducerii asistate medical, geneticii medicale şi bioeticii.
(5) Consiliul Naţional pentru Reproducerea Asistată Medical este înfiinţat pe lângă Ministerul Sănătăţii şi activează în baza unui regulament aprobat de minister.
[Art.16 completat prin Legea nr.339 din 08.12.2022, în vigoare 01.01.2023]
[Art.16 modificat prin Legea nr.156 din 09.06.2022, în vigoare 01.07.2022]
Articolul 17. Pregătirea cadrelor în domeniul sănătăţii reproducerii
(1) Persoanele care prestează servicii de ocrotire a sănătăţii reproducerii trebuie să aibă pregătire specială în acest domeniu.
(2) Pregătirea specialiştilor în domeniul drepturilor la reproducere se efectuează conform legislaţiei în vigoare, în corespundere cu programele de stat, elaborate şi aprobate în modul stabilit.
(3) Personalul medical al prestatorilor de servicii medicale publici şi/sau privaţi şi al băncilor de ţesuturi şi/sau de celule, care este implicat direct în activităţile de donare, prelevare, control, prelucrare, conservare, stocare, distribuire şi utilizare la om a ţesuturilor şi celulelor reproductive, trebuie să deţină calificările necesare pentru îndeplinirea acestor sarcini şi să beneficieze de formare profesională continuă corespunzătoare.
[Art.17 completat prin Legea nr.339 din 08.12.2022, în vigoare 01.01.2023]
Articolul 18. Acreditarea, autorizarea şi inspecţia
(1) Prestatorii de servicii medicale publici şi/sau privaţi care asigură serviciile de reproducere asistată medical îşi desfăşoară activitatea în baza:
a) autorizaţiei sanitare de funcţionare, eliberată de Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică;
b) certificatului de acreditare, eliberat de Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate;
c) Regulamentului privind aplicarea tehnologiilor asistate medical, aprobat de Consiliul Naţional pentru Reproducerea Asistată Medical după coordonarea acestuia cu Ministerul Sănătăţii;
d) autorizării activităţilor de donare, prelevare, control, prelucrare, conservare, stocare, distribuire şi utilizare la om a ţesuturilor şi celulelor reproductive, conform Legii nr.42/2008 privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane.
(2) Controlul asupra calităţii activităţilor de donare, prelevare, control, prelucrare, conservare, stocare, distribuire şi utilizare la om a ţesuturilor şi celulelor reproductive în domeniul reproducerii asistate medical este efectuat de Agenţia de Transplant şi se menţine printr-un sistem de control al calităţii şi de testare a tuturor activităţilor desfăşurate de prestatorii de servicii medicale publici şi/sau privaţi.
(3) În scopul garantării calităţii şi siguranţei celulelor şi/sau a ţesuturilor reproductive care urmează să fie utilizate pentru tehnologiile de reproducere asistată medical, Agenţia de Transplant are dreptul să organizeze inspecţii şi să pună în aplicare măsuri de control adecvate privitor la:
a) activităţile de donare, prelevare, control, prelucrare, conservare, stocare, transport şi livrare de ţesuturi sau celule, incluzând procedurile şi activităţile efectuate în conformitate cu prezenta lege;
b) documentele sau registrele care se ţin în conformitate cu prezenta lege;
c) cazurile de reacţii şi efecte adverse grave.
(4) Controlul calităţii activităţilor de donare, prelevare, control, prelucrare, conservare, stocare, distribuire şi utilizare la om a ţesuturilor şi a celulelor reproductive se efectuează cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.
[Art.18 în redacţia Legii nr.339 din 08.12.2022, în vigoare 01.01.2023]
[Art.18 modificat prin Legea nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017]
Articolul 19. Monitorizarea serviciilor de ocrotire a sănătăţii reproducerii şi a reproducerii asistate medical
(1) Prestatorii de servicii medicale publici şi/sau privaţi de nivel raional, municipal şi naţional întocmesc anual rapoarte privind sănătatea reproducerii, care sunt prezentate Ministerului Sănătăţii.
(2) Monitorizarea activităţilor de donare, prelevare, control, prelucrare, conservare, stocare, distribuire şi utilizare la om a ţesuturilor şi celulelor reproductive, efectuate de prestatorii de servicii medicale publici şi/sau privaţi, inclusiv pentru reproducerea asistată medical, este realizată de Agenţia de Transplant.
(3) Prestatorii de servicii medicale publici şi/sau privaţi, băncile de ţesuturi şi/sau de celule, precum şi persoanele juridice care desfăşoară activităţi de prelevare, transport şi livrare de ţesuturi şi/sau de celule reproductive sunt obligate să prezinte rapoarte cu privire la activităţile de donare, prelevare, control, prelucrare, conservare, stocare, distribuire şi utilizare la om a ţesuturilor şi celulelor reproductive, în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii.
[Art.19 în redacţia Legii nr.339 din 08.12.2022, în vigoare 01.01.2023]
Articolul 191. Autorizarea importului, exportului şi a deplasărilor transfrontaliere ale ţesuturilor şi/sau celulelor reproductive
(1) Importul şi/sau exportul de ţesuturi şi/sau de celule reproductive este necesar pentru a satisface cererea unui cuplu reproductiv sau a unei femei solitare în vederea reproducerii asistate medical, sau cererea unei persoane ale cărei ţesuturi sau celule reproductive sunt stocate în vederea reproducerii asistate medical ori în vederea conservării şi restabilirii fertilităţii.
(2) Doar băncile de ţesuturi şi/sau de celule autorizate pentru activităţi de reproducere asistată medical au dreptul să desfăşoare activităţi de import şi/sau export de ţesuturi şi/sau de celule reproductive.
(3) Autorizaţia de import sau de export de ţesuturi şi/sau de celule reproductive se eliberează de către Agenţia de Transplant la solicitarea prestatorilor de servicii medicale publici şi/sau privaţi sau a băncilor de ţesuturi şi/sau de celule autorizate pentru acest gen de activitate.
(4) Materialul genetic congelat (oocitele, sperma, embrionii, ţesutul reproductiv), la cererea pacienţilor, poate fi transportat de la o clinică/bancă de ţesuturi şi/sau de celule la o altă clinică/bancă de ţesuturi şi/sau de celule, aflate atât pe teritoriul Republicii Moldova, cât şi în afara acesteia.
[Art.191 introdus prin Legea nr.339 din 08.12.2022, în vigoare 01.01.2023]
Articolul 20. Finanţare
(1) Activitatea instituţiilor/organizaţiilor publice care prestează servicii de ocrotire a sănătăţii reproducerii este finanţată în limitele mijloacelor alocate de la bugetele de toate nivelurile.
(2) Serviciile de ocrotire a sănătăţii reproducerii sînt finanţate de la bugetul de stat, de la bugetul Fondului asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi, după caz, din contribuţiile personale, din donaţii şi sponsorizări.
(3) Cuplurile în care ambii parteneri sînt asiguraţi medical şi corespund criteriilor medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii vor beneficia de o fertilizare in vitro în cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală în limitele mijloacelor financiare disponibile, conform actelor normative aprobate de Guvern.
[Art.20 modificat prin Legea nr.303 din 22.12.2016, în vigoare 01.01.2017]
Articolul 21. Responsabilităţi
Persoanele juridice şi persoanele fizice care asigură realizarea drepturilor în domeniul sănătăţii reproducerii poartă răspunderea stabilită de legislaţia în vigoare.
Articolul 22. Sancţiuni
Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, conform legii.
Capitolul V
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziţii contrare.
(3) Ministerul Sănătăţii:
a) în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va elabora un regulament special de acordare a serviciilor în domeniul reproducerii umane asistate medical;
b) în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Ministerul Justiţiei, va elabora normele de aplicare a prezentei legi.
| PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI | Marian LUPU |
| Chişinău, 15 iunie 2012. | |
| Nr.138. |