H O T Ă R Î R E

despre aprobarea Strategiei naţionale

privind protecţia copilului şi familiei

 

nr. 727  din  16.06.2003

 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.126-131/774 din 27.06.2003

 

* * *

Abrogat: 31.10.2012

Hotărîrea Guvernului nr.796 din 25.10.2012

 

În scopul promovării eficiente a politicii statului în vederea ameliorării calităţii vieţii copilului şi a familiei, Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Strategia naţională privind protecţia copilului şi familiei (se anexează).

2. Ministerele şi departamentele, autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile de sănătate, educaţie şi protecţie a copilului vor asigura implementarea prevederilor Strategiei nominalizate.

 

 

Aprobată

prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova

nr.727 din 16 iunie 2003

 

STRATEGIA NAŢIONALĂ

PRIVIND PROTECŢIA COPILULUI ŞI FAMILIEI

 

Preambul

1. În Constituţia Republicii Moldova se stipulează că "Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulînd dezvoltarea instituţiilor necesare. Toate preocupările privind întreţinerea, instruirea şi educaţia copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii. Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor" (art.49 alin.(2) şi (3) şi art.50 alin.(2).

2. Prin ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile copilului, adoptarea Legii privind drepturile copilului şi a Concepţiei naţionale privind protecţia copilului şi familiei Republica Moldova se obligă să respecte şi să promoveze drepturile copilului ca subiect independent cu drept la ajutor şi ocrotire specială, precum şi să dezvolte politica naţională în domeniul protecţiei copilului şi familiei.

3. Eforturile întreprinse în ultimii ani de instituţiile statale şi structurile internaţionale în domeniul reformelor economice şi sociale: restructurările economice şi administrative, revizuirea cadrului legal, realizarea programelor de sănătate, educaţionale şi sociale nu au produs rezultatele aşteptate, situaţia social-economică demonstrînd că, copilul şi familia rămîn cele mai vulnerabile grupuri supuse riscurilor sociale.

4. Reducerea cuantumului cheltuielilor din bugetul consolidat pentru finanţarea sectorului social, inclusiv învăţămînt, ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială de la 60,9% din totalul de cheltuieli bugetare în 1997 la 53,3% în 2001 (Anuar statistic 2002, Departamentul Statistică şi Sociologie), a condiţionat limitarea accesului la serviciile sociale de bază, a deteriorat calitatea serviciilor sociale comunitare şi a afectat bunăstarea copilului şi familiei.

5. Analiza fenomenului sărăciei pentru anul 2002, demonstrează că 35% din numărul total de copii cresc în familii sărace şi 37,7% copii - în familii puţin asigurate, majoritatea din ei fiind din mediul rural, iar riscului sărăciei sînt supuse, preponderent, familiile cu mulţi copii (50 % din familii cu 4 şi mai mulţi copii sînt sărace) (Sărăcia în Republica Moldova (trimestrul III 2002), Departamentul Statistică şi Sociologie).

6. Starea sănătăţii copilului este reflectată de indicatorii mortalităţii infantile. Rata mortalităţii infantile este în descreştere şi a constituit 14,8% în anul 2002, comparativ cu 18,2 % în anul 2000, însă rămîne a fi de două ori mai mare comparativ cu mediile europene (Ministerul Sănătăţii).

7. O problemă în structura mortalităţii infantile a copiilor de vîrsta pînă la 1 an este mortalitatea extraspitalicească, care în anul 2002 a constituit 23,1% copii, provocată de nivelul de trai scăzut, insuficienţa de cunoştinţe pentru viaţa de familie, lipsa educaţiei sanitare şi accesului limitat la serviciile medicale (Ministerul Sănătăţii).

8. Nivelul înalt al deceselor copiilor de vîrstă fragedă este cauzat de traume şi intoxicaţii, constituind o problemă stringentă. Rata mortalităţii copiilor de vîrsta 0 - 5 ani cauzată de traumatisme, constituie 1,5% şi intoxicaţii - 2,9%, mai înaltă decît ratele medii europene. Situaţia creată este condiţionată de iresponsabilitatea părinţilor pentru îngrijirea şi creşterea copilului şi, tradiţional, nesupravegherea acestuia de către adulţi (Ministerul Sănătăţii).

9. Numărul persoanelor cu HIV/SIDA şi copiilor afectaţi de HIV/SIDA este în creştere, la moment fiind identificate 1639 persoane, copiii şi tinerii în vîrstă de 15 - 19 ani constituind 15,4% din cazuri, arată asupra necesităţii menţinerii acestei probleme în centrul politicilor sociale sanitare (Ministerul Sănătăţii).

10. Calitatea educaţiei de bază a scăzut substanţial ca rezultat al deteriorării situaţiei economice şi al finanţării inadecvate a sistemului. Exodul cadrelor didactice este declanşat de lipsa de motivaţie, ceea ce conduce la diminuarea continuă a calităţii serviciilor educaţionale. Numărul de angajaţi din sistemul educaţional s-a redus de la 59700 persoane în anul 1997/1998 la 51500 persoane în anul 2001/2002.

11. Unul dintre cele mai negative efecte ai ultimilor ani este declinul educaţiei timpurii. Aproximativ 55% din copii de vîrsta 1 - 5 ani nu frecventează grădiniţa şi nu au acces la programele de dezvoltare şi educaţie timpurie, iar frecventarea grupelor de pregătire pentru şcoală de către copiii de vîrsta 5 - 7 ani constituie 78,8% copii (Ministerului Educaţiei).

12. Numărul copiilor care necesită protecţie specială este în creştere. Îngrijirea rezidenţială fiind forma cea mai frecventă de asistare a copiilor. Conform datelor prezentate de Departamentul Statistică şi Sociologie, copiii sub vîrsta de 18 ani reprezintă 1009046 copii (conform datelor la 1 ianuarie 2002), circa 13,5 mii dintre ei aflîndu-se în îngrijire rezidenţială, cauza fiind situaţia social-economică şi morală a familiei, ceea ce arăta că din 100 copii - 1,34 copii sînt îngrijiţi şi educaţi în sistemul rezidenţial.

13. Diminuarea rolului familiei în creşterea şi educarea copiilor, în special a copiilor cu cerinţe speciale, precum şi eschivarea comunităţii de la rezolvarea problemelor familiei şi copilului, şi asistarea acestora, preponderent, prin forma rezidenţială de îngrijire, dezvoltare şi educare a condus la instalarea acestei forme de protecţie a copilului drept dominantă, diminuînd responsabilitatea familiei şi comunităţii, precum şi la stagnarea dezvoltării serviciilor comunitare, în special, în localităţile rurale.

14. Asistarea episodică a copilului în dificultate, centrarea asistenţei pe problemele de urgenţă a copilului şi familiei, şi mai puţin sau deloc pe prevenirea apariţiei factorilor de risc, determină necesitatea dezvoltării sistemului de servicii de protecţie a copilului şi familiei la toate nivelurile administrării publice, mecanismelor de monitorizare şi finanţare a acestora, elaborării standardelor de calitate pentru diferite tipuri de servicii de protecţie a copilului şi familiei.

15. Prezenţa categoriilor tradiţionale de copii în dificultate: copii orfani şi lipsiţi de îngrijirea părintească, copii abandonaţi, copii cu disabilităţi, copii din familii numeroase şi cu părinţi cu disabilităţi, precum şi identificarea categoriilor noi de copii social vulnerabili şi familii în situaţii de risc: orfani sociali, copii, cetăţeni ai Republicii Moldova, abandonaţi peste hotare, copii neşcolarizaţi, copiii străzii, copii victime ale abuzului şi/sau traficului, tineri în conflict cu legea, copii cu HIV/SIDA necesită noi abordări de politică socială şi metodologică, revederea şi completarea cadrului legal şi instituţional.

16. Divizarea confuză a responsabilităţilor între structurile şi nivelurile autorităţilor administraţiei publice şi lipsa transparenţei activităţilor acestora, ineficienţa şi/sau insuficienţa parteneriatului dintre structurile guvernamentale şi societatea civilă solicită dezvoltarea modalităţilor eficiente de colaborare, divizarea şi delegarea responsabilităţilor între toate structurile şi nivelurile administraţiei publice în soluţionarea problemelor copilului şi familiei.

17. Problemele sociale cu care se confruntă copilul şi familia necesită atenţie deosebită şi soluţionarea lor trebuie să fie un obiectiv prioritar al politicii sociale statale.

18. Guvernul Republicii Moldova, în scopul creării unui sistem unic de protecţie a copilului şi familiei, va pune în aplicare, în parteneriat cu societatea civilă şi organizaţiile internaţionale, Strategia naţională privind protecţia copilului şi familiei (în continuare - Strategie).

19. Prezenta Strategie este elaborată în baza situaţiei existente, reflectată anterior, a copilului şi familiei, conform Concepţiei naţionale privind protecţia copilului şi familiei (Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.51 din 23 ianuarie 2002), Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, reieşind din Recomandările Sesiunii speciale în interesul superior al copilului (5 mai 2002, New-York) şi Recomandărilor Comitetului ONU privind implementarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului (4 octombrie 2002).

20. Prezenta Strategie include scopul şi obiectivele generale, principiile în baza cărora se va realiza aceasta şi obiectivele operaţionale pentru fiecare compartiment.

 

Scopul Strategiei. Asigurarea accesului copilului şi familiei

la servicii de protecţie socială de calitate

21. Prezenta Strategie are drept obiective:

asigurarea dezvoltării şi realizării politicii de protecţie socială a copilului şi familiei la nivel naţional şi local;

dezvoltarea/armonizarea cadrului legal în domeniul protecţiei copilului şi familiei şi asigurarea implementării depline a Convenţiei ONU şi altor acte normative naţionale şi internaţionale privind drepturile copilului şi familiei;

consolidarea şi dezvoltarea capacităţilor instituţionale de a elabora, implementa şi dezvolta modele de servicii comunitare în baza standardelor de calitate pentru protecţia copilului şi familiei;

crearea şi dezvoltarea unui sistem naţional şi local de monitorizare şi evaluare a situaţiei copilului şi familiei;

dezvoltarea şi consolidarea resurselor umane încadrate în serviciile de protecţie a copilului şi familiei şi angajarea personalului corespunzător standardelor profesionale;

dezvoltarea mecanismelor financiare care să promoveze şi să susţină modele eficiente de servicii de protecţie a copilului şi familiei;

dezvoltarea capacităţii familiei şi comunităţii de a asigura asistenţa copiilor şi de a preveni riscul instituţionalizării şi intrării copilului în dificultate;

sensibilizarea societăţii şi formarea opiniei publice vis-а-vis de problemele copilului şi familiei.

 

Principiile generale ale Strategiei

22. Strategia are la bază următoarele principii:

Principiul interesului superior al copilului. Republica Moldova a ratificat Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului care stipulează că "în toate acţiunile care îl privesc pe copil, fie că sînt întreprinse de instituţii publice sau private de protecţie socială, de către tribunale, autorităţi administrative sau de organe legislative, interesul superior al copilului trebuie să fie luat în considerare cu prioritate".

Statul se obligă, reieşind din posibilităţile financiare, să asigure îngrijirea şi protecţia necesară pentru bunăstarea copilului, luînd în considerare drepturile şi obligaţiile părinţilor, tutorelui copilului sau altei persoane legal responsabile de copil şi va întreprinde măsuri administrative şi legislative adecvate pentru aceasta. Statul garantează că instituţiile, serviciile şi aşezămintele responsabile de îngrijirea şi protecţia copilului corespund standardelor stabilite de organele competente, în special în sfera securităţii, sănătăţii, numărului şi competenţelor personalului şi managementului eficient.

Principiul respectării opiniei copilului. În toate deciziile care îl privesc pe copil se va asigura respectarea opiniei copilului vis-а-vis de măsurile de intervenţie şi de soluţionare a dificultăţii în care a intrat copilul.

Principiul non-discriminării. Strategia vizează toţi copiii din Republica Moldova, cu atenţie deosebită pentru grupurile de copii aflaţi în dificultate: abandonaţi, abuzaţi, maltrataţi, neglijaţi, copiii străzii, copiii cu disabilităţi, copiii lipsiţi de îngrijirea părintească, orfani, copiii instituţionalizaţi şi în risc de instituţionalizare, copiii cu HIV/SIDA, copiii în conflict cu legea; copiii victime ale abuzului şi/sau traficului, precum şi copiii din familiile vulnerabile.

Principiul interdisciplinar şi multisectorial. Elaborarea politicilor se va efectua la nivel inter-disciplinar, cu implicarea tuturor structurilor responsabile de îngrijirea, protecţia şi educarea copiilor. Responsabilitatea aplicării strategiei revine autorităţilor publice centrale şi locale în funcţie de competenţele lor, cu implicarea societăţii civile, părinţilor, persoanelor care reprezintă drepturile copilului etc.

Principiul flexibilităţii. Strategia este un document flexibil care va fi modificat în funcţie de necesităţi şi de schimbările sociale structurale.

Principiul descentralizării acordării de servicii. Serviciile de protecţie a copilului şi familiei se vor organiza şi dezvolta la nivel comunitar/local şi central, asigurînd accesibilitatea serviciilor de protecţie a copilului şi familiei.

 

Compartimentele Strategiei

23. Prezenta Strategie este constituită din cinci compartimente interdependente care reflectă scopul şi structura problemelor copilului şi familiei: cadrul legal, cadrul instituţional, dezvoltarea capacităţilor, serviciile comunitare şi resursele de finanţare, precum şi modalitatea de implementare a acesteia. Structurarea Strategiei pe compartimente permite distribuirea/delegarea eficace a sarcinilor şi responsabilităţilor în cadrul structurilor de resort şi între nivelurile administraţiei publice.

 

Cadrul legal

Cadrul legal privind protecţia copilului şi familiei prevede asigurarea implementării Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului şi altor acte normative naţionale şi internaţionale, completarea actelor normative şi legislative pentru protecţia copilului în orice situaţie şi faţă de orice risc social şi elaborarea mecanismelor operaţionale de punere în aplicare a acestora.

Modernizarea cadrului legal va avea în centrul atenţiei interesul superior al copilului, determinînd ierarhia opţiunilor pentru îngrijirea şi educarea copilului: sprijinirea familiei, reintegrarea în familia biologică şi integrarea/reintegrarea copilului în familia extinsă, adopţia, plasarea copilului la asistentul parental şi în casa de copii de tip familie pînă la găsirea unei soluţii optimale, şi drept ultimă opţiune - instituţia rezidenţială.

Cadrul legal se va realiza prin următoarele obiective:

definirea clară a conceptului de "interes superior al copilului" şi reflectarea acestuia în actele normative şi legislative naţionale;

elaborarea şi completarea actelor legale referitoare la neglijare, molestare, abuz, discriminare, trafic şi altor forme care pot determina intrarea copilului în dificultate;

revizuirea şi îmbunătăţirea cadrului legal privind formele de protecţie a copilului rămas fără îngrijire părintească: tutela, curatela, adopţia (naţională şi internaţională), casele de copii de tip familie, asistentul parental etc.;

îmbunătăţirea şi elaborarea cadrului legal privind protecţia copiilor în conflict cu legea şi justiţia juvenilă. Înfiinţarea în cadrul instanţelor judecătoreşti a unor complete, secţii specializate în cazurile cu minori şi posibilitatea creării unor tribunale pentru copii;

revederea actelor legislative şi normative privind asigurarea accesului fiecărui copil la asistenţa medicală, educaţie şi servicii sociale conform necesităţilor;

revizuirea mecanismului de aplicare a legislaţiei privind munca copilului, din perspectiva noilor tendinţe şi principii (reducerea numărului de ore de muncă a copiilor, tipurile de munci, condiţiile de muncă şi vîrsta de încadrare în cîmpul muncii, excluderea formelor de exploatare a copilului şi traficul etc.);

revederea actelor legislative şi normative privind responsabilitatea părinţilor pentru îngrijirea, educaţia, dezvoltarea şi protecţia copilului propriu;

revederea cadrului legal şi elaborarea actelor normative privind aplicarea standardelor de calitate pentru toate tipurile de servicii de protecţie a copilului şi familiei;

revederea şi elaborarea regulamentelor-tip de funcţionare şi de reglementare a activităţilor serviciilor de protecţie, îngrijire şi dezvoltare a copilului aflat în dificultate;

includerea într-o culegere a actelor normative şi legislative privitor protecţia copilului şi familiei;

crearea cadrului juridic cu privire la atestarea, angajarea, formarea şi evaluarea personalului implicat în serviciile de protecţie a copilului şi familiei (asistenţi sociali şi parentali profesionişti, psihologi, psihopedagogi, logopezi, lucrători medicali şi alte categorii de specialişti);

revizuirea şi îmbunătăţirea cadrului legislativ ce ţine de activitatea instituţiilor naţionale şi internaţionale, ONG-urilor şi serviciilor destinate copilului şi familiei;

crearea cadrului legal în vederea acreditării serviciilor de protecţie a copilului şi familiei;

elaborarea politicilor în domeniul protecţiei copilului şi familiei, implementarea şi monitorizarea implementării acestora.

 

Cadrul instituţional

Cadrul instituţional prevede divizarea clară şi transparentă a sarcinilor şi responsabilităţilor între structurile responsabile de protecţia copilului şi familiei; promovarea formelor eficiente de prevenire a intrării copiilor în îngrijire rezidenţială; elaborarea şi implementarea standardelor de îngrijire şi oferirea de servicii medicale, educaţionale şi protecţie socială; elaborarea şi crearea sistemelor de monitorizare şi evaluare ce ar urmări continuu calitatea şi asigurarea serviciilor. Promovarea îngrijirii şi educaţiei copilului în familie prin elaborarea şi aplicarea la nivel naţional şi local a mecanismelor de motivare morală a familiei de a creşte şi educa copii sănătoşi.

Dezvoltarea structurilor, la toate nivelurile administraţiei publice, care ar evalua necesităţile copilului şi a familiei în scopul prevenirii intrării în dificultate şi găsirii celei mai optimale opţiuni de asistenţă a necesităţilor copilului şi familiei. Structurile existente: consultaţiile medico-psihologo-pedagogice, direcţiile de învăţămînt, de sănătate, de asistenţă socială îşi vor redefini misiunile în vederea respectării interesului superior al copilului şi prevenirii instituţionalizării.

Cadrul instituţional se va realiza prin următoarele obiective:

divizarea clară a sarcinilor şi responsabilităţilor între ministerele şi departamentele de resort şi între cele două niveluri ale autorităţilor administraţiei publice, descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului şi familiei prin perfectarea legislaţiei în vigoare;

dezvoltarea structurilor locale responsabile de protecţia copilului şi familiei şi redefinirea misiunilor acestora;

elaborarea şi aprobarea programelor sectoriale şi locale în domeniul protecţiei copilului şi familiei;

asigurarea transparenţei activităţilor structurilor statale de protecţie a copilului şi familiei, la toate nivelurile administraţiei publice şi activităţilor societăţii civile;

elaborarea metodologiei de identificare a copilului şi familiei aflaţi în dificultate;

elaborarea mecanismelor de prevenire a intrării copilului în sistemul rezidenţial de îngrijire şi reintegrare a acestuia în familie, în alte tipuri de îngrijire de tip familial şi/sau în comunitate. Îngrijirea rezidenţială va servi drept măsură temporară şi o ultimă opţiune în soluţionarea problemei copilului;

revederea şi determinarea criteriilor de plasare a copilului în îngrijirea rezidenţială şi evaluarea periodică a situaţiei acestuia în scopul determinării termenului de şedere şi găsirea unei forme mai bune de îngrijire;

evaluarea actualelor standarde de îngrijire, dezvoltare şi asistenţă a copilului şi a posibilităţilor comunităţilor de a oferi servicii de calitate copilului şi familiei;

elaborarea şi implementarea standardelor de calitate pentru diferite tipuri de servicii de protecţie a copilului şi familiei;

elaborarea şi punerea în aplicare a sistemului de monitorizare şi evaluare a serviciilor de protecţie a copilului şi familiei;

crearea, la nivel naţional şi local, a unui sistem informaţional care să includă date ale copilului şi familiei în dificultate şi în situaţii de risc, instituţiile de protecţie a copilului şi familiei;

crearea structurii independente de monitorizare şi evaluare a serviciilor de protecţie a copilului şi familiei;

crearea serviciului de petiţii care ar permite copilului şi familiei să-şi expună atitudinea vis-а-vis de serviciul social solicitat/primit. Constituirea instituţiei de avocat al copilului.

 

Dezvoltarea capacităţilor

Compartimentul dezvoltarea capacităţilor prevede activităţi de utilizare eficientă şi dezvoltare a capacităţilor şi resurselor umane disponibile în domeniul protecţiei copilului şi familiei în parteneriat cu structurile statale şi societatea civilă, organismele naţionale şi internaţionale; dezvoltarea capacităţilor comunitare în identificarea problemelor copilului şi familiei, precum şi în găsirea soluţiilor posibile.

Compartimentul dezvoltarea capacităţilor va fi realizat prin următoarele obiective:

dezvoltarea conceptelor de formare şi perfecţionare profesională a studenţilor şi personalului din domeniul protecţiei copilului şi familiei: asistenţă socială, educaţie, sănătate, economie, legislaţie etc.;

evaluarea necesităţilor de formare/perfecţionare profesională, precum şi a capacităţii de a răspunde la aceste cerinţe profesionale;

formarea profesională a cadrelor din domeniul protecţiei copilului şi familiei în conformitate cu legislaţia naţională, standardele profesionale şi reflectarea în programele cursurilor a Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, a principiilor şi tendinţelor actuale de abordare a copilului;

elaborarea programelor de formare şi perfecţionare profesională pentru personalul angajat în protecţia copilului şi familiei;

elaborarea criteriilor de selectare, recrutare şi angajare a personalului pentru serviciile de protecţie a copilului şi familiei;

revizuirea criteriilor de dezvoltare şi de motivare a personalului angajat în protecţia copilului şi familiei;

dezvoltarea capacităţilor părinţilor de a asista necesităţile copiilor, în special, a copiilor cu cerinţe speciale şi/sau în situaţii de risc;

revizuirea şi completarea curriculumului şcolar privitor la programele de educaţie familială, elaborarea materialelor informaţionale pentru familie, educaţie pentru sănătate în baza deprinderilor pentru viaţă.

 

Serviciile comunitare

Compartimentul servicii comunitare prevede dezvoltarea şi promovarea modelelor viabile de servicii comunitare de protecţie a copilului şi familiei: servicii de prevenire a intrării copiilor în dificultate şi în sistemul rezidenţial de îngrijire şi educaţie, servicii de asistenţă socială pentru copii şi familiile în situaţii de risc şi aflaţi în dificultate.

Serviciile comunitare vor fi dezvoltate prin realizarea următoarelor obiective:

definirea conţinutului şi elaborarea criteriilor de îngrijire comunitară şi identificarea căilor de susţinere a durabilităţii serviciilor comunitare;

dezvoltarea şi susţinerea modelelor de servicii de protecţie a copilului şi familiei comunitare, alternative îngrijirii rezidenţiale;

susţinerea metodologică, informaţională şi managerială a comunităţilor şi a autorităţilor publice locale în identificarea problemelor copilului şi familiei, în organizarea şi implementarea serviciilor de protecţie a copilului şi familiei;

responsabilitatea comunităţilor şi autorităţilor publice locale în soluţionarea problemelor copilului şi familiei prin utilizarea eficientă a resurselor locale şi valorificarea potenţialului familiei şi comunităţii;

implicarea comunităţilor şi autorităţilor publice locale în atragerea resurselor extrabugetare pentru susţinerea familiilor vulnerabile şi crearea serviciilor pentru copil şi familie;

elaborarea mecanismului de implicare a sectorului privat în soluţionarea problemelor copilului şi familiei şi crearea serviciilor comunitare de protecţie socială;

organizarea şi punerea în aplicare a sistemului de asistenţă socială bazat pe testarea mijloacelor familiei, în scopul utilizării eficiente a resurselor şi excluderii dependenţei familiei faţă de asistenţa oferită;

dezvoltarea şi promovarea unui sistem participativ de protecţie a copilului şi familiei cu implicarea tuturor instituţiilor comunitare (familie, serviciul medical, grădiniţa, şcoala, biserica, sectorul asociativ etc.) în aria de activitate a cărora este protecţia copilului şi familiei;

susţinerea şi promovarea ONG-urilor locale acreditate pentru oferirea serviciilor, în baza standardelor de calitate, şi realizarea activităţilor în domeniul protecţiei copilului şi familiei la nivel comunitar;

revizuirea/redefinirea misiunii instituţiilor rezidenţiale şi îmbunătăţirea condiţiilor de îngrijire şi educaţie în instituţiile rezidenţiale de protecţie.

 

Resursele financiare

Compartimentul resurse financiare prevede definirea mecanismelor de finanţare fundamentate de modele eficiente de protecţie a copilului şi familiei, reieşind din interesul superior al copilului, standarde de îngrijire şi servicii sociale destinate copilului şi familiei, precum şi standarde profesionale pentru angajaţii din domeniu.

Compartimentul resurse financiare va fi realizat prin următoarele obiective:

evaluarea modelelor actuale de finanţare a serviciilor de îngrijire rezidenţială şi a serviciilor comunitare. Asigurarea transparenţei cheltuielilor pentru toate tipurile de servicii de protecţie a copilului şi familiei;

elaborarea şi aplicarea modelelor de finanţare a serviciilor de protecţie a copilului şi familiei în baza standardelor de calitate a acestor servicii;

stabilirea clară a responsabilităţilor între cele două niveluri ale administraţiei publice privitor la alocarea şi utilizarea eficientă a resurselor financiare în domeniul protecţiei copilului şi familiei prin perfectarea şi modificarea actelor normative în vigoare;

evaluarea condiţiilor de salarizare a angajaţilor din domeniul protecţiei copilului şi familiei şi determinarea criteriilor de promovare a performanţelor profesionale şi de motivare a oferirii serviciilor de calitate.

 

Implementarea Strategiei

Prezenta Strategie este preconizată pentru o perioadă de cinci ani, implementarea căreia implică abordarea multidisciplinară şi intersectorială, adaptarea flexibilă la schimbările şi necesităţile imediate, precum şi angajarea tuturor nivelurilor administraţiei publice, comunităţii şi societăţii civile.

24. Guvernul este responsabil pentru implementarea compartimentelor strategiei, pentru monitorizarea respectării drepturilor copilului în conformitate cu Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, supravegherea şi coordonarea activităţilor de protecţie a copilului şi familiei la nivel de raion şi local; cooperarea cu agenţiile şi donatorii internaţionali şi cu sectorul asociativ.

25. Implementarea prezentei Strategii va fi realizată prin Planul naţional de acţiuni care va cuprinde activităţile, responsabilii, sursele de finanţare, partenerii şi termenele de implementare a Strategiei.

26. Implementarea prezentei Strategii va fi realizată prin programe sectoriale şi locale.

27. Consiliul Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului va coordona elaborarea programelor sectoriale şi locale, şi va monitoriza implementarea lor.

28. Autorităţile administraţiei publice locale, în cooperare cu societatea civilă şi instituţiile comunitare, sînt responsabile de implementarea prezentei Strategii la nivel local şi regional.

29. Finanţarea activităţilor în implementarea prezentei Strategii va fi realizată din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate în bugetul de stat, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul asigurărilor sociale de stat, surse extrabugetare şi asistenţa comunităţii donatorilor.

30. Implementarea prezentei Strategii va fi monitorizată în baza Planului de monitorizare, elaborat la diferite niveluri ale administraţiei publice.

31. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, societatea civilă şi comunităţile vor asigura transparenţa activităţilor şi rezultatelor implementării prezentei Strategii.