H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a comerţului

interior în Republica Moldova pentru anii 2014-2020 şi a

Planului de acţiuni privind implementarea acesteia

[Titlul modificat prin Hot.Guv. nr.445 din 16.06.2017, în vigoare 23.06.2017]

 

nr. 948  din  25.11.2013

 

Monitorul Oficial nr.284-289/1059 din 06.12.2013

 

* * *

Notă: În tot textul hotărîrii şi al anexelor, sintagmele „Ministerul Economiei” şi „Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor”, la orice caz gramatical, se substituie cu sintagma „Ministerul Economiei şi Infrastructurii”, la cazul gramatical corespunzător, conform Hot.Guv. nr.738 din 20.07.2018, în vigoare 17.08.2018

 

Pentru executarea prevederilor art.5 al Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.206-209, art.681), cu modificările şi completările ulterioare, şi luînd în considerare importanţa socială a comerţului în satisfacerea necesităţilor vitale ale populaţiei, contribuţia acestui sector la formarea produsului intern brut, precum şi pentru modernizarea în ansamblu a pieţei interne de consum, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

Strategia de dezvoltare a comerţului interior în Republica Moldova pentru anii 2014-2020, conform anexei nr.1;

Planul de acţiuni pentru anii 2014-2016 privind implementarea Strategiei de dezvoltare a comerţului interior în Republica Moldova pentru anii 2014-2020, conform anexei nr.2;

Planul de acţiuni pentru anii 2017-2018 privind implementarea Strategiei de dezvoltare a comerţului interior în Republica Moldova pentru anii 2014-2020, conform anexei nr.3.

[Pct.1 modificat prin Hot.Guv. nr.445 din 16.06.2017, în vigoare 23.06.2017]

 

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale vor prezenta Ministerului Economiei şi Infrastructurii anual, pînă la 15 martie, informaţia privind implementarea Strategiei în anul precedent anului de gestiune.

Ministerul Economiei şi Infrastructurii, pînă la 15 aprilie, va generaliza informaţiile sectoriale şi va prezenta Guvernului raportul de sinteză anual.

3. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale să aprobe strategii teritoriale de dezvoltare a comerţului interior pentru anii 2014-2020 şi planuri de acţiuni privind implementarea acestora.

4. Monitorizarea şi coordonarea procesului de realizare a Strategiei de dezvoltare a comerţului interior în Republica Moldova pentru anii 2014-2020 se pun în sarcina Ministerului Economiei şi Infrastructurii.

 

 

 

 

Notă: În textul anexelor nr.1–3, cuvintele „Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor”, la orice caz gramatical, se substituie prin cuvintele „Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei”, la cazul gramatical corespunzător, conform Hot.Guv. nr.1089 din 18.12.2017, în vigoare 20.12.2017

 

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.948 din 25 noiembrie 2013

 

STRATEGIA

de dezvoltare a comerţului interior în Republica Moldova

pentru anii 2014-2020

 

INTRODUCERE

Strategia de dezvoltare a comerţului interior în Republica Moldova pentru anii 2014-2020 (în continuare – Strategia) reprezintă documentul de politici publice pe termen mediu vizînd dezvoltarea pe teritoriul ţării a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor, care cad sub incidenţa Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior. Strategia trasează direcţiile prioritare în dezvoltarea şi orientarea socială a comerţului interior şi impune abordarea sistemică a procesului de implementare a politicilor publice aferente activităţilor din comerţ.

Elaborarea prezentei Strategii a fost anticipată de evaluarea realizării acţiunilor prevăzute de Strategia de susţinere a dezvoltării comerţului interior în Republica Moldova pentru anii 2007-2009, de efectuarea unei analize complexe privind situaţia actuală a pieţei interne de consum, precum şi de studierea celor mai bune practici comerciale ale comunităţii europene şi a posibilităţilor de transpunere a acestora pe plan naţional. La elaborarea Strategiei s-a ţinut cont de prevederile Strategiei “Moldova 2020”, Strategiei naţionale de dezvoltare regională, Strategiei securităţii naţionale, Strategiei de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2012-2020, Programului de activitate a Guvernului pe anii 2013-2014 “Integrare Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare”, precum şi ale altor documente de politici publice relevante. Concomitent, prezenta Strategie constituie o completare a strategiilor sus-enumerate şi o platformă de coordonare a activităţii de implementare a acestora.

Elaborarea Strategiei a fost condiţionată de necesitatea sistematizării acţiunilor întreprinse, orientate spre stimularea comerţului organizat şi legal într-un mediu concurenţial sănătos, şi canalizării lor spre satisfacerea nevoilor sociale şi economice ale consumatorilor.

Prezenta Strategie stabileşte liniile directorii în ceea ce priveşte perfecţionarea cadrului normativ aferent comercializării produselor şi serviciilor, continuitatea restructurării cadrului instituţional vizînd supravegherea pieţei interne de consum, implementarea tehnologiilor moderne de distribuire/ prestare a serviciilor comerciale. Ea determină rolul statului în reglementarea activităţilor din comerţ, segmentele de interacţiune între autorităţile publice centrale cu competenţe în domeniul vizat, precum şi aspectele conlucrării cu autorităţile administraţiei publice locale.

Strategia modifică conceptul comerţului interior, acesta fiind privit ca domeniu de comercializare nu doar a bunurilor (mărfurilor), ci şi a serviciilor, şi anume a serviciilor care au tangenţă directă cu procesul de postvînzare a produselor – reparaţie, închiriere, curăţare, spălare, alimentaţie publică, cazare, turism, etc. Astfel, treptat, comerţul se înscrie în industria serviciilor prestate populaţiei.

Scopul Strategiei este asigurarea consumatorilor cu necesarul de produse şi servicii competitive prin crearea unui sistem eficient de comercializare a acestora pe întreg teritoriul ţării.

În acest context, platforma de implementare a Strategiei constă în continuarea proceselor evolutive pentru asigurarea dezvoltării durabile a pieţei interne de consum (dezvoltarea comerţului interior sub aspect calitativ şi inovativ). Astfel, activităţile din comerţ urmează să fie modernizate din perspectiva implicaţiilor acestora asupra dezvoltării socio-economice a ţării.

 

I. DIAGNOSTICUL COMERŢULUI INTERIOR ÎN ANII 2006-2012

Pentru a prezenta situaţia actuală a comerţului în Republica Moldova s-a apelat la caracteristici atît cantitative, cît şi calitative, care în ansamblu pot conferi o imagine asupra acestui sector. Caracteristicile cantitative ilustrează locul pe care-l ocupă comerţul în economia ţării prin prisma unor indicatori, cum ar fi: numărul şi ponderea întreprinderilor din comerţ în totalul întreprinderilor existente, numărul şi ponderea populaţiei active ocupate în această sferă, contribuţia comerţului la crearea Produsului Intern Brut (PIB), volumul vînzărilor etc., rezultaţi din datele statistice oficiale. Caracteristicile calitative sînt aprecieri legate de percepţiile faţă de acest sector de activitate.

Tendinţele cantitative se manifestă prin performanţele obţinute de către domeniul comerţului în economia ţării, prin contribuţia acestuia la formarea valorii adăugate brute (VAB) în economie şi ponderea lui în Produsul Intern Brut.

În Republica Moldova variabila economică, precum Produsul Intern Brut creat în sectorul comerţului, înregistrează o tendinţă de creştere modestă, dar stabilă de-a lungul anilor. Astfel, dacă în anul 2006 comerţului îi reveneau 11,5% în formarea Produsului Intern Brut, în anul 2012 ponderea lui era de circa 14%, poziţionîndu-se printre ramurile cu contribuţii majore la formarea valorii adăugate brute. Pe parcursul anilor 2006-2012, VAB a sporit în comerţ de circa 2,4 ori, de la 5145 mil.lei la 12250 mil.lei (tabelul nr.1).

 

 

Evoluţia în creştere a comerţului, precum şi recunoaşterea rolului acestuia în Republica Moldova au o importanţă majoră, însă performanţele obţinute trebuie să se afle în echilibru cu procesul de producere autohtonă, cu folosirea eficientă a resurselor în agricultură, iar economia să fie bazată pe investiţii şi nu pe consum.

Conform datelor statistice privind consumul final total (consumul final al gospodăriilor populaţiei şi consumul final al administraţiei publice) şi valoarea PIB, în perioada analizată (2006-2012) se constată existenţa unui decalaj între aceşti doi indicatori, cu tendinţa de creştere a cheltuielilor de consum. Dacă în anul 2006 valoarea consumului final total a constituit 50972 mil.lei, depăşind valoarea PIB cu circa 13,9%, în anul 2012 aceasta s-a ridicat la suma de 102954 mil.lei, realizîndu-se un spor de circa 17% faţă de PIB (figura nr.1). În situaţia creată cerinţele de consum intern au fost acoperite din import şi, drept urmare, a apărut dependenţa de mărfurile străine.

 

 

 

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

 

Urmare a creşterii consumului populaţiei, volumul vînzărilor în comerţul cu amănuntul a sporit în continuu, realizînd, în termeni reali, un spor anual de circa 6-7% (figura nr.2). Însă anul 2012 a fost marcat printr-un ritm mai scăzut al vînzărilor cu circa 12,8% comparativ cu anul 2011.

 

 

 

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

 

Urmărind evoluţia vînzărilor cu amănuntul în anii 2006-2012, s-a constatat că volumul acestora a sporit în preţuri curente de circa 2 ori, de la 23356,6 mil.lei la 51873,8 mil.lei (volumul valoric al vînzărilor), fapt condiţionat de creşterea veniturilor populaţiei (venituri salariale, remitenţe) şi de majorarea preţurilor (tabelul nr.2).

Datele statistice pentru anul 2012 indică o diminuare a cifrei de afaceri în comerţul cu amănuntul cu 0,5% faţă de anul 2011 (în preţuri comparabile). Această descreştere a fost determinată în mare măsură de implicaţiile crizei din zona euro asupra consumatorilor şi producătorilor moldoveni, precum şi de diminuarea ofertei interne în sectorul agroalimentar, cauzată de seceta din anii 2011-2012.

Iniţial implementarea relaţiilor de piaţă s-a soldat cu apariţia şi dezvoltarea sectorului neorganizat al comerţului realizat în afara magazinelor, ponderea dominantă revenindu-i “comerţului în pieţe”. Ulterior, însă, în procesul dezvoltării comerţului s-a manifestat tendinţa de a-l desfăşura în mod organizat, sporind astfel calitatea prestaţiilor comerciale, nivelul încasărilor bugetare şi, totodată, siguranţa consumatorilor.

Astfel, dinamica transformărilor, care au urmat sub aspectul organizării comerţului, denotă creşterea volumului de mărfuri comercializate prin intermediul unităţilor comerciale de la 58,3% în anul 2006 la 65,0% în anul 2012. De aici se poate conchide că comerţul tranzitează dintr-un format sporadic în unul organizat.

 

 

În structura vînzărilor pe grupe de mărfuri predomină produsele nealimentare, înregistrînd în perioada la care ne raportăm un trend neuniform de creştere, de la 68,5% în anul 2006 la 71,1% în anul 2011 şi 67,5 în anul 2012 (tabelul nr.3).

 

 

Conform datelor statistice, în anul 2006 în reţeaua de comerţ au funcţionat 9014 unităţi comerciale, dintre care 7159 magazine şi 1855 gherete şi chioşcuri. Pe parcursul perioadei ce a urmat numărul unităţilor de comerţ a crescut, atingînd în anul 2010 un număr de 12215 unităţi (sau cu 35,5% mai mult comparativ cu anul 2006). Astfel, numărul magazinelor s-a majorat pînă la 9556 unităţi (sau cu 33,5% mai mult faţă de anul 2006), iar al gheretelor şi chioşcurilor – pînă la 2659 (cu 43,3% mai mult), înregistrînd un ritm de creştere mai accelerat comparativ cu magazinele (tabelul nr.4).

 

 

Analiza unităţilor comerciale pe anul 2012 denotă că au funcţionat un număr mai mic de unităţi – 9495, înregistrîndu-se o descreştere de circa 21,5% faţă de anul 2010 (aceasta se datorează modificării metodelor de întocmire a rapoartelor statistice).

După mun.Chişinău, care deţine o pondere de circa 50,2% din totalul de unităţi pe republică, urmează regiunea de nord cu o pondere de 20,0% (inclusiv mun.Bălţi), regiunea centru cu 19,4%, regiunea de sud cu 7,2% şi UTA Găgăuzia cu 3,2%. Prin urmare, mun.Chişinău este cea mai atractivă zonă din punctul de vedere al amplasării unităţilor comerciale, iar celelalte regiuni, în special cele rurale, se dezvoltă mai lent, astfel creîndu-se un dezechilibru între reţeaua comercială din municipii şi cea din restul localităţilor.

Odată cu evoluţia în timp a mecanismelor de piaţă, au fost create condiţii prielnice, care au favorizat dezvoltarea micului business în sfera comerţului în ritmuri mult mai rapide decît în alte ramuri ale economiei, stimulînd fondarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Din numărul total de 19,4 mii de întreprinderi mici şi mijlocii existente la data de 1 ianuarie 2012, circa 41% practică activităţi comerciale, în timp ce altor sfere importante le revine o pondere scăzută: în agricultură – 5,1%, în industria prelucrătoare – 10,2% etc. Situaţia se explică prin faptul că în comerţ afacerea este mai uşor de organizat, necesită capital iniţial mic, este posibilă recuperarea rapidă a investiţiilor, se poate obţine un profit într-un timp relativ redus şi, în consecinţă, comerţul este mai atractiv în comparaţie cu alte genuri de activitate.

O altă dimensiune importantă a activităţii de întreprinzător, inclusiv în sfera comerţului, care caracterizează sectorul din punct de vedere calitativ, o constituie activitatea prestată de deţinătorii de patente de întreprinzător. Dacă iniţial sistemul patentei de întreprinzător a fost creat ca o excepţie de la antreprenoriatul tradiţional, în timp acesta a devenit o practică antreprenorială tenebră. Potrivit informaţiei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, în anul 2012 activau 16140 deţinători de patentă, dintre care circa 59% în domeniul comerţului.

Trebuie menţionat faptul că practicarea comerţului în baza patentei de întreprinzător este o ocupaţie profitabilă. Cu toate acestea, încasările în bugetul de stat de la deţinătorii de patentă continuă să fie nesemnificative din cauza lipsei evidenţei fiscale a activităţii acestora. Totodată, o parte considerabilă a volumului de vînzări cu amănuntul, realizat de către deţinătorii de patentă, revine comerţului neorganizat (în pieţe).

Sporirea volumului investiţiilor în sectorul comerţului reprezintă un criteriu semnificativ, în funcţie de care se preconizează a se realiza modernizarea bazei tehnico-materiale a comerţului, consolidarea potenţialului existent, perfecţionarea tehnologiilor, îmbunătăţirea calităţii serviciilor comerciale, etc. Investiţiile în capitalul fix în comerţ au sporit de la 1231,6 mil.lei în anul 2006 la 2047,9 mil.lei în anul 2012, ceea ce constituie o creştere cu 66,3% a investiţiilor. Structura investiţiilor pe tipuri de activităţi scoate în evidenţă gradul de atractivitate a comerţului pentru antreprenorii autohtoni şi străini. Aceasta o demonstrează datele statistice, care arată că ponderea investiţiilor în capitalul fix în ramura comerţului sporeşte cu unele oscilaţii: de la 11,2% în anul 2006 la 14,9% în anul 2008, apoi o scădere de pînă la 12,3% în anul 2012 (tabelul nr.5).

În anii 2009-2010 nivelul investiţiilor a scăzut din cauza crizei economice care a afectat nu numai sectorul investiţiilor, ci şi întreaga economie.

 

 

Analiza datelor privind investiţiile în economie în anul 2012 denotă că sfera comerţului se situează pe locul patru după sectorul industriei prelucrătoare cu o pondere de circa 12,3% din volumul total al investiţiilor. Pe primele locuri se situează sectorul transporturilor şi comunicaţiilor cu circa 22,0% şi sectorul tranzacţiilor imobiliare cu circa 16%.

Caracteristica de atractivitate a sectorului comerţului sub toate aspectele de dezvoltare a acestuia determină şi creşterea numărului de persoane antrenate în comerţ (tabelul nr.5). În perioada 2006-2012 pe fundalul scăderii numărului total de angajaţi în economie cu 110,2 mii persoane, numărul mediu al angajaţilor în comerţ a crescut cu 13 mii persoane. Drept urmare, scăderea numărului total al populaţiei ocupate în economie cu 8,8% a determinat creşterea progresivă în timp a angajaţilor în comerţ cu 6,6%. În acest context, se înţelege că un număr mare de persoane din domeniile conexe comerţului migrează în sfera comercială, schimbîndu-se astfel structura şi caracteristicile resurselor umane. Această situaţie se datorează şi modificărilor structurale intervenite în economie: de la o economie preponderent agrar-industrială, la o economie de servicii.

Concomitent, datele analizate indică faptul că aproximativ a şasea parte din totalul angajaţilor în economie activează în sfera comerţului şi că în anii de referinţă ponderea celor ocupaţi în comerţ din totalul populaţiei angajate în economie a fost în ascensiune continuă – de la 15,6% la 18,2%. În concluzie, cota populaţiei angajate în comerţ reprezintă o cotă substanţială a potenţialului uman al ţării, care necesită o evaluare nu numai cantitativă, dar şi calitativă (sub aspectul instruirii).

Personalul angajat în comerţ de cele mai dese ori nu are o pregătire specială. De aceea este absolut necesară implicarea instituţiilor de învăţămînt superior şi mediu de specialitate cu profil economico-comercial în organizarea studiilor comerciale şi de perfecţionare continuă a cadrelor din comerţ, în instruirea şi atestarea lucrătorilor fără studii comerciale, care deja activează în comerţ. Actualmente pregătirea cadrelor în domeniul merceologiei şi comerţului se realizează în două instituţii de învăţămînt superior şi în 25 unităţi de învăţămînt secundar profesional şi mediu de specialitate (colegii).

În anii 2010-2012, vînzările serviciilor aferente comerţului au înregistrat o descreştere modestă, evidenţiindu-se nesemnificativ doar serviciile de alimentaţie publică şi cele turistice. Datele prezentate (tabelul nr.6) redau situaţia vînzărilor pe unele categorii de servicii, care cad sub incidenţa Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior.

 

 

Sub aspect teritorial, aceste servicii de asemenea reprezintă un decalaj între localităţile urbane şi cele rurale.

Concluzie:

Diagnosticul situaţiei din comerţul interior al ţării arată că, sub aspect cantitativ, acest sector a realizat creşterea vînzărilor de produse, ponderii comerţului în PIB, numărului întreprinderilor în comerţ şi a populaţiei ocupate în acest domeniu.

Sub aspect calitativ, au fost înregistrate evoluţii atît pozitive, cît şi negative. Schimbările pozitive constau în modernizarea actelor de schimb (formele de distribuţie şi comercializare) şi a mijloacelor de comerţ (tehnici comerciale), vechile forme tradiţionale de schimb fiind substituite treptat prin forme moderne, potrivit conceptului de dezvoltare durabilă şi globalizare. Iau amploare comerţul la distanţă, în special comerţul electronic, vînzările directe şi cele bazate pe acordurile de franciză, dispar micile magazine şi se extind magazinele lanţ, inclusiv de tipul “cash and carry” – este vorba de comerţul integrat, realizat de întreprinderile ce dispun de mari suprafeţe comerciale.

În paralel cu magazinele mari se dezvoltă rapid magazinele de firmă ale producătorilor din ţară, care constituie o parte integrantă a distribuţiei comerciale. Spre exemplu, în mun.Chişinău funcţionează peste 40 magazine ale SA “JLC”, 13 magazine ale SA “Franzeluţa”, 9 magazine ale SA “Carmez”, 7 magazine ale SA “Zorile”, 4 magazine ale SA “Ionel” etc.

Evoluţiile negative în dezvoltarea comerţului interior, şi anume prezenţa mărfurilor nesigure pe piaţă, încălcarea drepturilor consumatorilor, preţurile înalte de consum la produse/servicii, amplasarea neuniformă a unităţilor comerciale/de prestări servicii sînt rezultatul unor constrîngeri şi probleme cu care se confruntă domeniul vizat.

 

II. DEFINIREA PROBLEMELOR

Constrîngerile şi problemele, care creează impedimente în dezvoltarea comerţului interior, sînt sintetizate în cîteva secţiuni.

 

Secţiunea 1

Imperfecţiunea cadrului normativ şi instituţional

Cadrul normativ conţine unele interpretări duble şi discrepanţe în domeniul comercializării produselor şi serviciilor (comercializarea băuturilor alcoolice şi a articolelor din tutun), suprapuneri de proceduri privind obţinerea actelor permisive (autorizaţii/licenţe/certificate de funcţionare a unităţilor de cazare, farmaciilor, staţiilor PECO), precum şi unele lacune (vacuum) în reglementarea comercializării anumitor produse (mobilă, materiale de construcţie, jucării, articole de parfumerie, mărfuri second-hand). Nu toate reglementările comunitare sînt transpuse în legislaţia naţională, spre exemplu normele privind vînzările la distanţă şi vînzările cu preţ redus.

Cît priveşte evaluarea conformităţii produselor, cadrul legal este fragmentat. În legislaţie persistă cazurile cînd aceluiaşi produs îi sînt aplicabile diferite definiţii, în timp ce alte noţiuni fundamentale nu sînt definite. Nu există reglementări tehnice pentru unele produse, precum şi măsuri de protecţie a pieţei interne de produsele necalitative şi contrafăcute. Toate acestea generează iregularităţi în aplicarea în practică a politicilor vizînd comerţul şi, în final, încălcarea drepturilor consumatorilor.

Este imperfect şi cadrul normativ ce ţine de politica vamală şi fiscală, situaţie care creează bariere în dezvoltarea mediului de afaceri din comerţ.

Referitor la cadrul instituţional, se încalcă prevederile legislaţiei în vigoare privind desfăşurarea controalelor prin abuzul de competenţe din partea organelor de stat abilitate cu drept de control, în special din partea inspectorilor fiscali şi colaboratorilor organelor de poliţie. Pe de altă parte, sînt reduse capacităţile instituţiilor de supraveghe a pieţei privind retragerea din circulaţie a produselor nesigure pentru sănătatea consumatorilor. De asemenea, se suprapun atribuţiile şi responsabilităţile acestor instituţii.

 

Secţiunea 2

Comerţul ilicit

Urmare a efectuării diagnosticului comerţului interior şi estimării resurselor de mărfuri prezente pe piaţa internă de consum, s-a depistat o situaţie paradoxală: producem tot mai puţin, dar consumăm tot mai mult. Piaţa internă de consum este alimentată preponderent din importuri, care constituie aproximativ 2/3 din potenţialul de marfă existent pe piaţă. O bună parte din produse se comercializează ilegal. Comerţul ilicit reprezintă un fenomen negativ în dezvoltarea pieţei interne de consum şi presupune practicarea activităţii în comerţ (import, distribuire, vînzare, cumpărare de bunuri) în afara legii. În această secţiune sînt reproduse două componente ale comerţului ilicit: contrabanda, adică importul ilegal peste frontieră, şi punerea în circulaţie a produselor contrafăcute, constînd în afişarea unei mărci comerciale fără acceptul proprietarului mărcii respective.

Principalele stimulente ale contrabandei sînt diferenţele de preţuri şi ale sistemelor de impozitare din diferite ţări. Astfel, o bună parte din mărfuri sînt introduse în ţară prin contrabandă cu eschivarea de la controlul vamal – ascunderea produselor în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, folosirea frauduloasă a documentelor de însoţire a produselor, nedeclararea sau declararea neautentică a încărcăturilor în documentele vamale etc. Informaţii exacte despre aceste acţiuni nu pot fi găsite şi nici careva indicaţii concrete despre modul cum ar putea fi evaluată exact dimensiunea contrabandei dintr-un domeniu oarecare. Pentru a evalua dimensiunile contrabandei se contrapun statisticile ţărilor între care se realizează tranzacţiile de export-import de produse, se compară vînzările înregistrate şi consumul estimat prin calcule, se analizează tranzacţiile “off shore”. Într-un studiu efectuat la comanda Transparency International Moldova în scopul evaluării dimensiunii contrabandei cu petrol în Republica Moldova şi a impactului economic al acestui fenomen s-a constatat că ponderea produselor petroliere introduse în ţară prin contrabandă din totalul vînzărilor acestor produse pe piaţa internă de consum variază între 30-50%. Datele Uniunii Producătorilor de Zahăr demonstrează că în anul 2012 contrabanda cu zahăr a lăsat o gaură de 200 milioane de lei în bugetul statului. Estimările arată că de la începutul anului 2013 aproape jumătate din zahărul intrat pe piaţa internă este adus prin contrabandă din Ucraina. Printre mărfurile incluse în lista neagră a contrabandei se mai numără tehnica de calcul, încălţămintea şi confecţiile de diverse branduri internaţionale, carnea şi produsele din carne, peştele, ţigările, etc.

Conform prevederilor legislaţiei în vigoare, diferenţa între calificarea infracţiunilor penale şi contravenţiilor administrative constă în mărimea şi valoarea obiectului încălcării: în prezent răspunderea penală survine în cazul în care valoarea mărfurilor depăşeşte 50 mii lei. Pa parcursul anilor 2009-2011 în instanţele de judecată din ţară au fost examinate 92 cauze penale de contrabandă a mărfurilor. Soluţiile pronunţate de judecată au fost următoarele: în circa 70% din cazuri persoanele învinuite au fost sancţionate administrativ, amenda maximală fiind de 12 mii lei, la 20% li s-a aplicat pedeapsa cu închisoarea (cu posibilitatea neexecutării pedepsei dacă în termenul stabilit persoana condamnată nu va comite o nouă infracţiune), iar restul – persoane juridice (fantome) au fost lichidate. Ţinînd cont de faptul că legea penală are drept scop prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni, în situaţiile specificate în acest alineat scopul nu a fost atins, deoarece amenda simbolică aplicată nu este efectivă şi nu stimulează populaţia să respecte legea. La acest subiect trebuie menţionat că un proiect de lege privind amendarea Codului vamal, Codului penal şi Codului de procedură penală în vederea aplicării sancţiunilor materiale a fost depus spre examinare în Parlament.

Un alt aspect al comerţului ilicit este plasarea pe piaţă a produselor contrafăcute.

Contrafacerea reprezintă o activitate ilegală de producere şi desfacere a unor mărfuri, care imită un produs original, protejat prin marcă, design (aspectul exterior) sau brevet de invenţie, cu intenţia de a înşela cumpărătorul prin acceptarea acestui produs drept original. Acesta este un furt intelectual, care cauzează pierderi de sute de mii de locuri de muncă, evaziuni fiscale etc. Totodată, produsele fabricate într-un mediu nereglementat pot afecta grav sănătatea consumatorilor.

Un raport al Comisiei Europene privind intervenţiile vamale plasează Republica Moldova pe locul patru printre ţările de provenienţă a mărfurilor contrafăcute ce sosesc în Europa, cu o pondere de circa 2% din volumul total al mărfurilor sechestrate la frontieră. Pe piaţa internă de consum se depistează mărfuri contrafăcute atît din import, cît şi de origine locală. Dintre categoriile de produse cel mai frecvent oprite în vamă fac parte ţigările (19%), alte produse din tutun (16%), etichetele (13%), băuturile alcoolice şi medicamentele (10%). China continuă să constituie principala sursă de produse contrafăcute, însumînd 64% din totalul de articole care încalcă drepturile de proprietate intelectuală (DPI). De asemenea, în lista respectivă se înscriu şi confecţiile şi încălţămintea, în special cele pentru sport, genţile, ceasurile, electrocasnicele, parfumurile, detergenţii, jucăriile, produsele alimentare, în special cele scumpe, piesele auto (plăcuţele de frînă), mobila şi obiectele de decor etc.

Printre produsele contrafăcute se numără şi produsele autohtone. Conform unei investigaţii efectuate de către Agenţia Protecţia Consumatorilor privind calitatea produselor lactate, fabricate de către 10 producători locali, patru dintre aceştia comercializau alimente cu o compoziţie denaturată şi neconformă standardelor, la fabricarea lor fiind folosite materii prime interzise de lege.

Pentru identificarea produselor contrafăcute se recomandă consultarea compartimentului “Sfaturi utile pentru consumatori”, care poate fi accesat pe prima pagină a site-ului Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei (http://www.ssm.gov.md/).

Autorităţile naţionale nu dispun de mijloacele necesare pentru a efectua supravegherea pieţei în mod eficient şi unitar, în special din cauza importului excesiv şi a sortimentului vast de produse prezente pe piaţă. Situaţia se complică şi mai mult din motivul că în ţară nu există un mecanism şi posibilităţi de distrugere a mărfurilor contrafăcute.

Legislaţia naţională prevede sancţiuni pentru persoanele şi agenţii economici care încalcă drepturile titularilor asupra obiectelor de proprietate intelectuală – marcă, design sau invenţie (art.185² din Codul penal).

Trebuie menţionat însă că protecţia eficientă a DPI este în mare măsură condiţionată de iniţiativa şi interesul manifestat de titularii de drepturi. Cu toate acestea, se constată o pasivitate relativă a titularilor de drepturi, unul dintre motive fiind piaţa mică a Republicii Moldova în comparaţie cu cea a ţărilor limitrofe. Pe parcursul anului 2012 au fost depuse 275 cereri de intervenţie, în special din partea companiilor străine, 99% din acestea vizînd protejarea mărcilor la frontieră.

 

Secţiunea 3

Noncompetitivitatea produselor plasate pe piaţa internă de consum

Conform informaţiilor parvenite de la instituţiile abilitate cu drept de supraveghere a pieţei interne de consum, tot mai multe produse plasate pe piaţă sînt nesigure şi contravin normelor prevăzute de reglementările tehnice în vigoare. În plus, calitatea şi valoarea reală a acestora nu corespunde preţului solicitat de vînzători. Complexitatea tranzacţiilor comerciale face din ce în ce mai dificilă identificarea actorilor din lanţul de distribuţie. În consecinţă, apar firme intermediare care, în funcţie de cererea şi oferta pe piaţă, majorează artificial preţurile pentru unele produse, iar pentru altele oferă preţuri mai mici decît cele de pe piaţă (urmare a economiilor obţinute la introducerea ilegală a produselor pe teritoriul ţării). Această situaţie generează denaturarea mediului concurenţial şi presiuni asupra producătorilor locali, care înregistrează costuri înalte de producere.

Întru redresarea situaţiei create a fost instituită Comisia pentru monitorizarea tranzacţiilor comerciale din import şi a lanţului valoric de distribuţie a produselor, însă, cu regret, aceasta nu şi-a atins scopul.

La majorarea neargumentată a preţurilor de comercializare a produselor contribuie şi faptul că în lanţul de distribuţie a produselor există practici comerciale neloiale, care se abat în mod vădit de la buna conduită comercială şi sînt contrare bunei-credinţe şi corectitudinii necesare desfăşurării unui act comercial (definite astfel conform Rezoluţiei Parlamentului European din 5 iulie 2011 referitoare la o piaţă a comerţului cu amănuntul mai eficientă şi mai corectă (2010/2109 INI). Lanţul de aprovizionare între întreprinderi este alcătuit dintr-o serie de actori (producători/procesatori/distribuitori), fiecare avînd un impact asupra preţului final plătit de consumator.

Existenţa practicilor comerciale neloiale este o problemă foarte serioasă în sectorul alimentar al ţării, lucru confirmat şi de abordările acestui fenomen în cadrul şedinţelor consiliilor pe filiera produsului, care activează pe lîngă Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare. Astfel, urmare a analizei lanţului de distribuţie cu produse alimentare (produse din carne şi lapte), s-a constatat că industria de procesare/intermediarii, inclusiv comercianţii, comprimă marjele producătorilor agricoli. S-au depistat, de asemenea, imputarea automată a costurilor de promovare suportate de comercianţii cu amănuntul, penalizări nejustificate, plăţi cu întîrziere, returnarea bunurilor nevîndute etc. Aceste practici afectează grav capacitatea întreprinderilor, inclusiv a întreprinderilor mici şi mijlocii, de a investi şi de a inova.

În această ordine de idei, se impune evaluarea lanţului de aprovizionare cu produse agroalimentare, inclusiv a valorii adăugate, obţinute pe fiecare segment al acestui lanţ, în vederea identificării posibilelor probleme şi riscuri generate de practicile comerciale neloiale, asigurării aplicării eficiente a normelor prevăzute de cadrul juridic naţional care vizează combaterea acestor practici şi introducerea unor canale moderne de distribuţie a produselor şi serviciilor.

Referitor la codul de bune practici între furnizorii şi comercianţii de produse, trebuie notat că normele acestui cod au fost introduse în legislaţia naţională şi au intrat în vigoare începînd cu anul 2013, însă, spre regret, ele nu se implementează. Totodată, aceste norme sînt aplicabile doar produselor perisabile.

 

Secţiunea 4

Dezechilibrul în amplasarea infrastructurii comerciale

Una din problemele stringente cu care se confruntă sectorul comerţului interior este dezechilibrul existent în amplasarea şi dezvoltarea infrastructurii comerciale în municipii şi în restul localităţilor, precum şi ritmul scăzut de extindere a acesteia în localităţile rurale. Această situaţie este provocată de decalajul dintre numărul consumatorilor (diminuarea populaţiei rurale) şi puterea de cumpărare a acestora, fiind confirmată şi de Indicele de Deprivare a Ariilor Mici (IDAM), care a fost monitorizat pînă în anul 2009. Astfel, există sate în care funcţionează cîte un magazin şi sate în care nu există nici unul. Situaţia este şi mai dramatică în cazul unităţilor de prestări servicii. În localităţile rurale nu sînt unităţi de colectare a produselor agricole, ateliere de confecţionare/reparaţii, farmacii, frizerii, cantine etc. Populaţia rurală procură produse de primă necesitate de pe pieţe, organizate în sate în zilele de odihnă de către comercianţi individuali, în special deţinători de patentă. Aceştia vînd produse nesigure, nu deţin acte de provenienţă şi de calitate a produselor, ceea ce are ca efect crearea denaturării mediului concurenţial între operatorii pieţei, inclusiv pentru întreprinderile cooperaţiei de consum.

Constituie o problemă şi lipsa planurilor urbanistice de dezvoltare a teritoriului, care trebuie să includă amplasarea unităţilor comerciale/de prestări servicii. Atenţionăm, de asemenea, asupra conlucrării insuficiente a autorităţilor administraţiei publice locale (primarii localităţilor) cu mediul de afaceri în vederea acordării facilităţilor şi înlesnirilor fiscale (spre exemplu, plata taxelor locale) persoanelor care intenţionează să investească în infrastructura de prestări servicii la sate.

 

Secţiunea 5

Deficitul de cadre calificate antrenate în activităţile din comerţ

Deşi este o ramură atractivă, în care este antrenat un număr considerabil din populaţia activă, comerţul se confruntă cu un deficit de cadre calificate şi bine instruite. Deficitul de cadre se înregistrează mai cu seamă în rîndurile celor cu studii medii profesionale: casieri, vînzători, specialişti pentru prestări servicii, operatori, bucătari, croitori etc.

În perioada de tranziţie la economia de piaţă sfera comerţului a absorbit persoane cu diverse specializări în diferite domenii, departe de activitatea comercială. De aceea evaluarea cotei persoanelor cu studii comerciale din totalul angajaţilor în comerţ este dificilă. Cert însă este faptul că majoritatea lucrătorilor din comerţ nu au acte de studii profesionale şi că ei, în special deţinătorii de patentă, şi-au dobîndit calificarea urmare a experienţei de muncă.

Se cuvine menţionat că, din cauza lipsei informaţiei şi a cunoştinţelor despre caracteristicile de consum ale produselor, vînzătorii acordă consultaţii greşite, nu creează comodităţi pentru oferirea produselor, nu cunosc codul de etică în relaţiile cu consumatorii. Astfel, se simte insuficienţa lucrătorilor profesionişti în domeniul vizat, lipsa parteneriatului între mediul academic şi cel de afaceri în pregătirea cadrelor. În plus, programele de studii nu corespund exigenţilor practicilor comerciale.

 

III. ANALIZA SWOT

Analiza SWOT a scos în evidenţă punctele forte şi cele slabe, precum şi oportunităţile şi riscurile în sfera comerţului, care sînt prezentate în tabelul de mai jos:

 

 

IV. OBIECTIVELE STRATEGIEI DE DEZVOLTARE

Pornind de la concluziile diagnosticului comerţului interior, care a definit problemele existente, şi de la analiza SWOT, întru atingerea scopului Strategiei au fost trasate obiectivele de bază pentru dezvoltarea domeniului vizat, şi anume:

1) creşterea eficienţei reglementărilor privind comerţul interior;

2) sporirea competitivităţii produselor/serviciilor plasate pe piaţă;

3) îmbunătăţirea infrastructurii comerciale în teritoriu, în special în localităţile rurale;

4) modernizarea formelor de distribuţie şi comercializare a produselor/serviciilor;

5) asigurarea comerţului cu forţă de muncă calificată şi în permanentă perfecţionare.

Avînd în vedere importanţa comerţului pentru dezvoltarea economică a ţării şi sporirea calităţii vieţii, în scopul ameliorării situaţiei în această sferă, facilitării procesului de dezvoltare şi legalizare a comerţului interior şi asigurării unui nivel adecvat de protecţie a consumatorilor au fost stabilite liniile directorii pentru evoluţia domeniului vizat în corespundere cu obiectivele trasate.

 

V. DIRECŢIILE PRIORITARE DE DEZVOLTARE

Se preconizează:

1) perfecţionarea cadrului normativ şi instituţional de reglementare a activităţilor din comerţ prin prisma exigenţelor europene;

2) consolidarea resurselor de marfă calitativă şi la un preţ accesibil, preponderent din produse autohtone;

3) stimularea dezvoltării infrastructurii comerciale şi extinderea acesteia în localităţile rurale;

4) diversificarea canalelor de distribuţie şi comercializare a produselor/serviciilor;

5) perfecţionarea potenţialului uman antrenat în activităţile din comerţ.

1. Perfecţionarea cadrului normativ şi instituţional de reglementare a activităţilor din comerţ prin prisma exigenţelor europene

Direcţia respectivă urmăreşte completarea şi chiar formarea cadrului normativ naţional, care să constituie un suport relevant pentru comercianţi şi să corespundă celor mai bune cerinţe internaţionale.

Foaia de parcurs pentru atingerea acestui obiectiv constă în:

revizuirea cadrului legislativ şi normativ aferent comercializării produselor/serviciilor;

eliminarea lacunelor (divergenţelor) şi a interpretărilor duble în legislaţie;

amendarea (actualizarea) normelor de reglementare în vigoare;

elaborarea unor norme noi de reglementare a comerţului interior.

Astfel, revizuirea cadrului juridic naţional în domeniul comerţului va face posibilă înaintarea propunerilor de perfecţionare a acestuia, cu transpunerea parţială a legislaţiei comunitare şi ajustarea ulterioară a actelor normative la prevederile normelor primare.

Referitor la cadrul legislativ, în anul 2014 se preconizează stabilirea normelor de reglementare a vînzărilor la preţ redus (vînzări de lichidare şi soldare, promoţionale, de tip outlet). Întru eliminarea constrîngerilor la obţinerea de către comercianţi a actelor permisive se impune operarea de modificări în Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior în vederea simplificării procedurii de lansare a afacerii comerciale, şi anume substituirea autorizaţiei de funcţionare cu înregistrarea la primărie, în special în cazul în care comerciantul dispune de autorizaţie de construcţie şi de licenţă de activitate, după caz. De asemenea, va fi completat cadrul legislativ (transpunerea directivelor europene) cu privire la contractele la distanţă şi în afara spaţiilor comerciale.

În paralel, Codul contravenţional va fi revizuit şi completat cu sancţiuni administrative pentru încălcarea normelor de comercializare a produselor/serviciilor (introducerea amenzilor pentru segmentele de piaţă unde acestea nu sînt prevăzute). Se propune înăsprirea amenzilor pentru operatorii care plasează pe piaţă produse nesigure. Se impune, de asemenea, revizuirea mărimilor sancţiunilor administrative în raport cu cifra de afaceri a operatorilor pieţei şi cu prejudiciul cauzat consumatorilor.

În partea ce ţine de actele normative ale Guvernului în domeniul comerţului interior, întru punerea în aplicare a Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior vor fi elaborate proiecte de hotărîri de Guvern cu referire la: desfăşurarea comerţului în zonele publice, inclusiv în pieţe, şi reglementarea comerţului cu produse agricole; prestarea serviciilor comerciale; autorizarea activităţilor din comerţ prin instituirea ghişeului unic; pregătirea profesională a angajaţilor din comerţ etc. Totodată, cadrul normativ va fi completat cu norme privind comercializarea unor produse (materiale de construcţie, jucării, articole cosmetice, mărfuri second hand etc.).

Referitor la prestarea serviciilor comerciale, se impune revizuirea normelor privind prestarea serviciilor de alimentaţie publică în vederea optimizării reglementării preţurilor la produsele culinare şi excluderii categoriilor de deservire pentru unităţile de alimentaţie publică. Cît priveşte alimentaţia publică, este necesară elaborarea unui act guvernamental, cu implicarea instituţiilor interesate, privind promovarea alimentaţiei sănătoase în rîndurile populaţiei, în special în rîndurile copiilor.

Un capitol aparte îi revine perfecţionării cadrului juridic al politicii de stat în domeniul preţurilor/tarifelor. Urmare a efectuării unui studiu în acest domeniu, a fost stabilit un concept unic de abordare a politicii preţurilor/tarifelor reglementate cu perfectarea sectorială a normelor juridice. S-a convenit că legislaţia de ramură trebuie să conţină expres instrumentele de reglementare şi prevederi privind competenţele instituţiilor – ale Guvernului (aprobarea metodologiilor, iar în caz de monopol – aprobarea propriu-zisă a tarifelor) şi ale ministerelor/agenţiilor. Ulterior furnizorii de servicii vor stabili tarifele conform metodologiilor aprobate de Guvern. Trebuie menţionat că este necesară revizuirea metodologiilor existente, deoarece sînt depăşite şi nu prevăd corect baza de calcul (în momentul de faţă – cheltuielile efectiv suportate pentru anii precedenţi). Metodologiile respective trebuie să se bazeze pe normative tehnice de profil, iar în calcul să fie luate doar cheltuielile şi consumurile directe suportate pentru prestarea serviciului/fabricarea produsului/comercializarea mărfii. De asemenea, ar fi oportun să se stabilească plafonul ponderii cheltuielilor administrative în totalul cheltuielilor indirecte, în special în cazul calculării normativului de rentabilitate/adaos comercial.

Luînd în considerare aspectele ce ţin de protecţia socială a unor pături dezavantajate ale populaţiei, este absolut evidentă necesitatea intervenţiei statului cel puţin pentru limitarea adaosului comercial la vînzarea produselor social importante. În acest caz se impune implicarea tuturor factorilor de decizie în vederea definitivării listei produselor de uz curent prin prisma identificării coşului minim de consum şi comportamentului social al consumatorilor.

Referitor la serviciile de importanţă socială, care cad sub incidenţa Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior şi care necesită intervenţia statului în reglementarea tarifelor, acestea sînt serviciile de alimentaţie publică prestate de unităţi de tip închis, care deservesc consumatorii la locul de muncă, de studii, în instituţiile medicale, penitenciare etc., precum şi cantinele sociale. Reglementarea tarifelor pentru serviciile menţionate ţine de competenţa autorităţilor administraţiei publice locale. Concomitent, se recomandă acestor autorităţi, în limitele competenţelor stabilite prin lege, să reglementeze tarifele pentru serviciile prestate de pieţe (ca zone de interes public), serviciile de pompe funebre etc.

Totodată, ca urmare a perfecţionării cadrului normativ în domeniul comerţului interior (anii 2013-2014), se consideră oportună comasarea tuturor actelor juridice într-un manual − “Ghidul comerciantului”, care va fi editat cu suportul asistenţei externe şi va servi drept călăuză pentru operatorii pieţei.

În partea ce ţine de perfecţionarea cadrului instituţional în politica de stat a preţurilor/tarifelor este necesară eficientizarea activităţii Comisiei de monitorizare a tranzacţiilor din import (lanţul valoric de distribuţie a acestora), întărirea capacităţilor instituţionale ale Consiliului Concurenţei în consolidarea mediului concurenţial pe piaţă.

De asemenea, se impune examinarea oportunităţii desemnării unei structuri cu competenţe în elaborarea politicilor preţurilor/tarifelor reglementate, care ar revizui şi ar asigura suportul adecvat la perfecţionarea metodologiilor existente de formare a preţurilor şi tarifelor, ar aviza majorările de preţuri/tarife în cazurile cînd acestea sînt justificate economic.

Pentru supravegherea pieţei interne de consum este nevoie de fortificarea instituţională a Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, Agenţiei Protecţia Consumatorilor şi a Centrului Naţional pentru Supravegherea de Stat a Sănătăţii Publice.

Rezultatul scontat

Realizarea unui cadru de reglementare în domeniul comerţului interior, perfecţionat şi ajustat la cerinţele şi rigorile impuse atît de piaţa internă, cît şi de cea externă, astfel încît să asigure condiţii de bună funcţionare a întregii economii a ţării.

2. Consolidarea resurselor de marfă calitativă şi la un preţ accesibil, preponderent din produse autohtone

În Republica Moldova potenţialul de valorificare a mărfurilor există. Prin urmare, oferta de mărfuri trebuie sprijinită în mod deosebit şi abordată după principiul: producerea de mărfuri competitive în corespundere cu cerinţele pieţei.

Multitudinea problemelor cu care se confruntă sectorul agroalimentar şi cel industrial impune soluţionarea lor urgentă. Pentru stimularea ofertei interne de mărfuri se preconizează următoarelor acţiuni:

estimarea resurselor minerale ale ţării, a celor forestiere şi agricole în calitate de materii prime pentru fabricarea bunurilor de consum;

evaluarea tradiţiilor istorice şi regionale privind specializarea teritoriului în fabricarea produselor, precum şi a potenţialului de producere;

elaborarea politicii de securitate alimentară a ţării sub aspect naţional şi regional, consolidarea în acest context a capacităţilor instituţionale ale consiliilor pe filiera produsului;

susţinerea renovării cooperaţiei de consum, ameliorarea activităţii ei de producere şi achiziţionare a surplusurilor de produse agricole;

promovarea produselor autohtone prin intermediul diferitelor activităţi. De exemplu: organizarea iarmaroacelor şi tîrgurilor de achiziţie/vînzare a produselor, expoziţia naţională “Fabricat în Moldova” sub egida Ministerului Economiei şi Infrastructurii, extinderea reţelei “Din inimă branduri din Moldova” etc.;

stimularea desfăşurării activităţilor nonagricole în localităţile rurale, dezvoltarea micii industrii după modelul cooperatist/asocierea în vederea fabricării produselor (procesarea produselor agricole, meşteşugurile, articolele de artizanat) şi oferirii de servicii comerciale (confecţionări, reparaţii, spălătorii, frizerii etc.).

Pentru satisfacerea cerinţelor sociale ale populaţiei din localităţile rurale este necesară promovarea diverselor cooperative şi asociaţii, cum ar fi cooperaţia de consum (pentru comerţ, turism, alimentaţie publică), cooperativa de credit (pentru utilizarea economiilor băneşti ale membrilor cooperatori), cooperativa meşteşugărească (asocierea pentru prestări de servicii şi producere). În paralel cu modelul cooperatist, un rol esenţial în consolidarea resurselor de produse/servicii îi poate reveni activităţii economice independente. În acest context, politica fiscală trebuie să-şi schimbe imaginea. Ea nu trebuie să fie asociată cu noţiunile de obligaţie, control, sancţiuni, ci să fie văzută ca un sistem stimulatoriu pentru desfăşurarea activităţii economice. Aşadar, se impune completarea cadrului legislativ cu norme de reglementare a activităţii întreprinderilor familiale şi/sau a persoanelor fizice autorizate, avînd la bază impozitul unic pe venitul estimativ anual obţinut din desfăşurarea activităţii. Această formă de activitate este oportună pentru populaţia de la sate. În acest context, se cere susţinerea financiară a persoanelor care produc marfă de primă necesitate, utilizează resurse locale şi surse energetice netradiţionale, materie primă secundară şi deşeuri de producţie, precum şi sprijinirea iniţiativelor de afaceri în rîndurile grupurilor sociale defavorizate.

În consolidarea resurselor de marfă la nivel regional, în special a celor destinate asigurării securităţii alimentare, un rol important îl are Bursa de Mărfuri. Mecanismele de bursă oferă mai multă transparenţă, limitează factorul subiectiv şi contribuie la diminuarea preţurilor la contractarea produselor. Aceste mecanisme se recomandă să fie utilizate şi pe plan naţional la efectuarea achiziţiilor de mărfuri pentru necesităţile statului, la vînzarea de către fermieri a produselor agricole etc.

Privitor la calitatea produselor plasate pe piaţă, se impun următoarele măsuri:

încurajarea producătorilor locali în creşterea performanţelor produselor prin aplicarea tehnologiilor moderne şi crearea produselor noi, în special a produselor ecologice (întreprinderile trebuie să se adapteze rapid la noile provocări);

îmbunătăţirea calităţii produselor autohtone concomitent cu reducerea costurilor de producţie pentru a spori competitivitatea produselor fabricate;

susţinerea dezvoltării competenţelor producătorilor locali în domeniul planificării şi promovării vînzărilor;

stimularea implementării pe larg în producţie a Sistemelor de Management al Siguranţei Alimentelor şi Calităţii cu suportul Camerei de Comerţ şi Industrie a Moldovei;

promovarea extinsă a alimentaţiei sănătoase în rîndurile populaţiei conform principiului: de la produse alimentare sigure la un regim alimentar sănătos;

continuarea elaborării reglementărilor tehnice naţionale prin prisma directivelor europene;

finalizarea procesului de recunoaştere a certificatelor de conformitate a calităţii produselor, prevăzute de acordurile bilaterale şi eliberate de către organismele internaţionale acreditate;

instituirea unui sistem informaţional unic privind plasarea produselor pe piaţă şi supravegherea lor, cu conexiunea la acest sistem a instituţiilor cu competenţe de supraveghere şi control (Serviciul Vamal, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, Agenţia Protecţia Consumatorilor, Serviciul de Sănătate Publică, instituţiile de evaluare a conformităţii produselor etc.). Acest sistem va servi şi ca suport pentru depistarea produselor contrafăcute.

Rezultatul scontat

Majoritatea sectoarelor economiei ţării vor oferi mărfuri/servicii competitive pentru plasarea pe piaţă. Instituţiile abilitate cu drept de supraveghere şi control vor fi responsabile de prevenirea şi eliminarea cazurilor de plasare pe piaţă a produselor neconforme.

3. Stimularea dezvoltării infrastructurii comerciale şi extinderea acesteia în localităţile rurale

Luînd în considerare specificul zonelor rurale şi particularităţile de dezvoltare a pieţei de consum în aceste zone, ar fi oportună o regîndire a infrastructurii comerciale, punîndu-se accentul pe unităţile comerciale care să comercializeze preponderent produse de primă necesitate, precum şi pe unităţile de prestări servicii.

Foaia de parcurs pentru atingerea acestui obiectiv constă în:

evaluarea infrastructurii comerciale existente în profil teritorial;

întocmirea planurilor urbanistice de dezvoltare a teritoriului;

amplasarea unităţilor comerciale/de prestări servicii în conformitate cu planurile elaborate;

acordarea facilităţilor fiscale pentru extinderea infrastructurii comerciale la sate pentru obiectele de importanţă socială.

În acest scop se impune stimularea dezvoltării parteneriatului public-privat în domeniul comercializării produselor şi a serviciilor în zonele rurale. Spre exemplu, statul acordă terenul necesar, asigură conectarea la toate comunicaţiile, iar partenerul privat asigură construcţia propriu-zisă, cu toate construcţiile adiţionale de logistică. Toate aceste acţiuni implică acordarea creditelor preferenţiale pentru agenţii economici care intenţionează să investească în infrastructura comercială (unităţi comerciale/de prestări servicii) din sectorul rural sau acordarea de facilităţi la procurarea terenului, achitarea impozitului pe unitatea comercială, investiţii în utilaj etc.

Astfel va creşte rolul social al cooperaţiei de consum. De aceea statul trebuie să sprijine sistemul cooperatist în renovarea centrelor de achiziţie a surplusurilor de produse agricole, funcţionarea unităţilor cooperatiste în localităţile în care nu există magazine etc.

Totodată, orice măsură de intervenţie a statului în vederea susţinerii activităţilor economice, atunci cînd întruneşte criteriile ajutorului de stat, trebuie evaluată prin prisma legislaţiei în domeniul ajutorului de stat.

O deosebită importanţă se va acorda creării în localităţile rurale a centrelor de interes multifuncţional pentru satisfacerea cerinţelor populaţiei în produse şi servicii (ateliere de reparaţii şi confecţionări, spălătorii, servicii Internet etc.). Este oportună preluarea practicii din anii precedenţi în vederea deschiderii magazinelor şi cantinelor sociale la sate cu suportul autorităţilor administraţiei publice locale.

Este necesară modernizarea pieţelor agricole din localităţile rurale, care trebuie să fie destinate vînzării doar a produselor agricole şi a unor produse aferente acestora (seminţe, îngrăşăminte minerale, inventar de grădină etc.), iar pieţele agroalimentare actuale urmează să fie transformate în centre comerciale.

Întru asigurarea unui mediu economic stabil pentru comercianţi se impun acţiuni ce ţin de mediul fiscal şi administrativ. La elaborarea politicii fiscale este utilă implicarea întreprinderilor din comerţ/de prestări servicii, acordarea înlesnirilor fiscale celor care contribuie la crearea locurilor de muncă prin extinderea infrastructurii comerciale. De asemenea, este absolut necesară aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală la toate tipurile de comerţ, inclusiv în activitatea deţinătorilor de patentă (măsură prevăzută şi în Strategia precedentă, dar nerealizată).

La compartimentul administrativ este necesară antrenarea întreprinderilor din comerţ în dialogul social la toate nivelurile, facilitarea accesului acestora la noile tehnologii (inovări). În vederea eliminării constrîngerilor în lansarea activităţilor din comerţ se va institui ghişeul unic pentru eliberarea autorizaţiilor de funcţionare comercianţilor, care va constitui platforma de creare a sistemului informaţional în comerţ. Astfel va fi posibilă monitorizarea dezvoltării infrastructurii comerciale la nivel naţional, precum şi în structura raioanelor ţării. Acest sistem va servi, de asemenea, drept bază analitică pentru elaborarea documentelor de politici în domeniul comerţului interior.

Rezultatul scontat

Accesul populaţiei atît din mediul rural, cît şi din mediul urban la o infrastructură comercială modernă, care să satisfacă cerinţele consumatorilor. Dar cel mai important este crearea locurilor de muncă pentru populaţia de la sate prin extinderea reţelei comerciale – puncte de colectare a produselor agricole, de procesare a acestora (mica industrie), unităţi (ateliere) de prestare a serviciilor aferente comerţului.

4. Diversificarea canalelor de distribuţie şi comercializare a produselor/serviciilor comerciale

Pornind de la faptul că Republica Moldova este considerată o ţară agricolă, se impun acţiuni în vederea diversificării căilor de desfacere a produselor agricole şi selectării canalelor eficiente de distribuţie intensivă a produselor alimentare. Astfel, în paralel cu livrarea directă a produselor respective de către producătorii agricoli către pieţele agricole, iarmaroace, supermarket-uri, gherete, este absolut necesară înfiinţarea de asociaţii ale micilor producători agricoli în scopul vînzării în comun a produselor prin crearea unor centre regionale de logistică şi distribuţie angro a acestor produse (pieţe de gros la nivel regional) şi deschiderea punctelor de colectare a surplusurilor de produse agricole de la populaţie prin renovarea întreprinderilor cooperatiste. Se recomandă producătorilor agricoli potenţiali să-şi comercializeze produsele preponderent prin intermediul reţelei comerciale staţionare (în special, supermarket-uri), iar producătorilor agricoli mici – să utilizeze diversele forme ale comerţului în afara magazinelor. În paralel, producătorii agricoli locali trebuie susţinuţi în vederea comercializării produselor agricole direct “de pe roţi”. Astfel, distribuţia directă a produselor agroalimentare, în special a celor perisabile, contribuie la eliminarea intermediarilor şi la micşorarea preţurilor de vînzare a produselor. Pe de altă parte, pentru a se menţine pe piaţă, angrosiştii practică tot mai des livrarea la domiciliu a produselor, inclusiv a celor agricole (la comanda prin telefon).

Suplimentar, se impune evaluarea lanţului de aprovizionare cu alimente: numărul operatorilor în lanţ, cheltuielile suportate, veniturile obţinute, inclusiv profitul pe fiecare segment al lanţului alimentar, în vederea depistării practicilor comerciale neloiale şi contracarării lor. De asemenea, se cere mai multă voinţă în ceea ce priveşte implementarea codului de bune practici în relaţiile dintre producătorii/furnizorii de produse şi comercianţii acestora (excluderea taxelor de intrare în magazin, a taxelor de raft, de promovare etc.).

Un rol important în distribuţia produselor îi revine comerţului de firmă (magazinele de brand) – magazinele producătorilor atît autohtoni, cît şi străini. Promovarea tipurilor respective de magazine va avea ca efect creşterea siguranţei consumatorilor în mărfurile procurate, îngustarea lanţului valoric de distribuţie a produselor, iar astfel şi preţul de cumpărare va deveni mai accesibil.

Perfecţionarea tehnologiilor comerciale şi introducerea unor forme moderne de vînzare, cum ar fi vînzarea pe bază de catalog, vînzarea prin corespondenţă, extinderea şi modernizarea comerţului mobil, televînzarea, vînzarea prin Internet, fac ca unele întreprinderi comerciale să asigure o bună servire fără prezenţa nemijlocită a consumatorilor în magazine. Întreprinderile respective localizează stocurile de mărfuri, instalaţiile şi mijloacele de legătură cu consumatorii într-un sediu central, de unde îşi distribuie produsele către orice tip de cumpărător, făcînd inutilă existenţa anumitor tipuri de magazine, cum ar fi cele ce comercializează bunuri de folosinţă îndelungată, echipament menajer etc. Vor rămîne în continuare numeroase, ţinînd seama de natura produselor comercializate, magazinele alimentare, unităţile de textile-încălţăminte, cofetăriile, cafenelele, hotelurile şi restaurantele.

În ceea ce priveşte mărimea unităţilor ce vor intra în alcătuirea circuitelor comerciale, se prevede o creştere puternică a marilor unităţi comerciale, care vor avea o capacitate ridicată de acoperire a unor întinse zone de atracţie comercială – comerţul de format modern. Aceste unităţi, prin natura lor, vor îndepărta reţeaua comercială de consumator, reducînd astfel gradul de adîncime a circuitelor de distribuţie. Prin intermediul metodelor de vînzare pe care asemenea unităţi le pot folosi, ele vor suplini absenţa micilor magazine din apropierea consumatorilor, ducînd produsul în imediata apropiere a locului de consum (vînzarea la domiciliu, vînzarea pe bază de comandă, televînzarea, vînzarea prin Internet etc.).

Cu paşi rapizi se dezvoltă fenomenul de franchising, realizat în baza unei licenţe de ordin comercial, acordate de către o întreprindere altei întreprinderi pentru a exploata o marcă originală, a aplica metode sau tehnici comerciale deosebite, oferind concomitent asistenţa tehnică şi de gestiune necesară. Franciza se aplică în diverse domenii: la distribuţia automobilelor, în unităţile de vînzare a pieselor de schimb şi unităţile specializate de servicii, la distribuţia produselor de alimentaţie publică etc.

La etapa actuală se pune accentul pe extinderea sistemelor de distribuţie integrate: crearea unor magazine moderne cu mari suprafeţe şi bine utilate din punct de vedere tehnologic, capabile să desfăşoare activităţi specifice tuturor stadiilor de circulaţie a mărfurilor (comerţul cu ridicata, mic-gros şi comerţ cu amănuntul).

Important este de menţionat faptul că, pentru asigurarea mediului concurenţial pe piaţă, cadrul legal trebuie să favorizeze toate canalele de distribuţie şi comercializare a produselor/serviciilor. Aceasta va contribui la îmbunătăţirea calităţii produselor/serviciilor, la menţinerea unor preţuri echitabile şi la crearea unor facilităţi de cumpărare a produselor.

Foaia de parcurs pentru atingerea obiectivului vizat este:

modernizarea formelor de distribuţie a produselor agroalimentare prin conlucrarea dintre marile firme şi întreprinderile mici şi mijlocii;

implementarea celor mai eficiente forme de distribuţie a produselor;

cooperarea între producători – angrosişti-detailişti, în special în logistică;

extinderea serviciilor postvînzare, acordate consumatorilor.

Acţiunile concrete care se impun la acest capitol sînt:

1) susţinerea creării unui centru agroalimentar la nivel naţional (mun.Chişinău), precum şi a unor centre regionale cu baza tehnico-materială şi logistica corespunzătoare (depozite, camere frigorifice, mijloace de transport, marketing etc.).

2) introducerea codului de bune practici în relaţiile “producător – comerciant” pentru produsele alimentare;

3) încurajarea extinderii magazinelor de firmă (de brand), în special ale producătorilor locali, cu marca “Fabricat în Moldova”.

4) implementarea practicilor şi cerinţelor internaţionale privind comerţul electronic prin:

identificarea oportunităţilor oferite de pieţele virtuale;

educaţia populaţiei pentru utilizarea plăţilor electronice;

iniţierea de măsuri de tipul “sistem de mărci de încredere” pentru site-urile de comerţ electronic;

5) promovarea culturii concurenţiale pentru asigurarea unui mediu concurenţial adecvat.

Rezultatul scontat

Modernizarea şi diversificarea formelor de comercializare a produselor/serviciilor prin crearea unui mediu concurenţial sănătos va contribui în mod direct la consolidarea pieţei interne de consum şi la încadrarea acesteia în piaţa unică europeană.

5. Perfecţionarea potenţialului uman antrenat în activităţile din comerţ

Potrivit prevederilor Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior, orice persoană care intenţionează să desfăşoare o activitate de comerţ trebuie să dispună de cunoştinţe speciale comerciale sau să-şi certifice competenţele dobîndite ca urmare a experienţei de muncă în cadrul aceloraşi instituţii cu profil economico-comercial.

În acest scop organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi asociaţiilor profesionale şi persoanelor juridice interesate li s-a acordat dreptul de a organiza cursuri de pregătire şi perfecţionare a angajaţilor din comerţ.

Actualmente tendinţa firmelor din comerţ este axată nu doar pe vînzări şi profit ca elemente ale succesului în afaceri. Personalul calificat este acela care creează plusvaloarea, devenind o resursă strategică ce asigură succesul de durată. De aceea sînt imperios necesare schimbări importante privitor la valorificarea resurselor umane antrenate în comerţ, capabile să asigure o deservire adecvată a consumatorilor.

Foaia de parcurs pentru atingerea obiectivului vizat constă în:

evaluarea competenţelor calificative ale lucrătorilor din comerţ;

certificarea competenţelor profesionale ale personalului încadrat în comerţ în lipsa actelor de studii;

crearea parteneriatului public-privat, pe de o parte, şi a parteneriatului mediul academic-mediul privat, pe de altă parte, în vederea pregătirii specialiştilor pentru domeniul comerţului;

reciclarea şi instruirea continuă a lucrătorilor din comerţ.

Realizarea acestor acţiuni se va obţine prin:

sporirea eficienţei activităţii Comisiei de ramură pentru consultări şi negocieri colective în domeniul comerţului interior;

crearea unui comitet sectorial pentru formarea profesională a lucrătorilor din comerţ;

elaborarea şi validarea standardelor ocupaţionale pentru lucrătorii din comerţ;

încurajarea înfiinţării asociaţiei patronale a comercianţilor;

susţinerea instituirii unui centru de management şi formare profesională în domeniul comerţului în cadrul parteneriatului public-privat şi crearea în baza acestui centru a unui sistem de consalting (punct de contact pe teme comerciale) pentru comercianţi, care să aibă acces la sistemul european al centrelor informaţionale;

practicarea treningurilor pentru perfecţionarea continuă a personalului din comerţ, cu invitarea periodică a specialiştilor de peste hotarele ţării în scopul implementării inovaţiilor în activităţile comerciale;

încurajarea schimburilor de experienţă privind promovarea celor mai bune practici comerciale;

desfăşurarea periodică a concursurilor şi campionatelor gastronomice în scopul sporirii performanţelor profesionale şi promovării alimentaţiei sănătoase în rîndurile cetăţenilor.

Rezultatul scontat

Perfecţionarea continuă a personalului va spori esenţial calitatea serviciilor comerciale, asigurînd în mai mare măsură protecţia drepturilor şi intereselor consumatorilor.

Concluzie

Deşi comerţul interior se confruntă cu multe probleme, este de aşteptat ca pînă în anul 2020 acest domeniu să cunoască mutaţii pozitive apreciabile din punct de vedere atît cantitativ, cît şi calitativ/inovativ, circumscriindu-se în opţiunea politică fundamentală a integrării Republicii Moldova în circuitul economic european şi mondial. O asemenea mutaţie presupune, înainte de toate, orientarea prin strategii şi politici adecvate a activităţilor din comerţ spre integrarea pieţei Republicii Moldova în piaţa unică europeană. În acest context se impun o serie de acţiuni ale politicii comerciale ce vor viza, în principal, consolidarea resurselor de marfă calitativă întru siguranţa consumatorilor, protecţia climatului concurenţial, respectarea practicilor comerciale şi promovarea celor mai eficiente forme de distribuţie a produselor/serviciilor. Comercianţii trebuie să manifeste o mai mare receptivitate pentru atragerea partenerilor din UE prin dezvoltarea în Republica Moldova a unui mediu comercial cît mai atractiv, specific unei economii de piaţă funcţionale, care să se poată adapta rapid la mutaţiile ce se produc în economia globală.

 

VI. ESTIMAREA IMPACTULUI ŞI A COSTURILOR IMPLEMENTĂRII STRATEGIEI

Impactul economic

Impactul economic al Strategiei va fi resimţit cu precădere de către mediul de afaceri, al cărui domeniu de activitate este comerţul. Realizarea intenţiilor exprimate în acest document întru reformarea şi ajustarea cadrului legal în domeniu va contribui la crearea condiţiilor favorabile de activitate pentru agenţii economici, la sporirea investiţiilor şi, în consecinţă, el va constitui o platformă de activitate care să corespundă principiilor de transparenţă, concurenţă loială şi de protecţie a consumatorilor.

Mai mult ca atît, datele privind contribuţia comerţului în Produsul Intern Brut al ţării demonstrează că plusvaloarea în economie o aduce comerţul. De aceea oportunitatea susţinerii acestui sector este indiscutabilă.

Urmare a realizării sarcinilor stabilite, vor fi obţinute următoarele beneficii directe şi indirecte:

perfecţionarea instrumentelor juridice de reglementare a comerţului interior şi alinierea acestuia la principiile practicate în Uniunea Europeană;

diversificarea şi eficientizarea canalelor de distribuţie a produselor agroalimentare, care vor spori veniturile şi bunăstarea populaţiei rurale;

consolidarea concurenţei loiale şi, ca urmare, reducerea preţurilor la produse şi servicii şi îmbunătăţirea calităţii acestora;

ocuparea forţei de muncă, în special în localităţile rurale, prin extinderea reţelei comerciale.

Impactul social

Impactul social de pe urma implementării Strategiei va fi considerabil. Pornind de la obiectivele trasate, accentul se va pune în primul rînd pe sporirea competitivităţii şi calităţii produselor, precum şi pe accesibilitatea lor, în scopul îmbunătăţirii nivelului de deservire socială a populaţiei din localităţile rurale.

Pe de altă parte, măsurile care vor fi întreprinse privind pregătirea şi perfecţionarea cadrelor antrenate în comerţ vor contribui la ridicarea calificării personalului şi, ca efect, la creşterea nivelului prestaţiilor comerciale. În acest context beneficiile scontate vor fi:

creşterea nivelului prestaţiilor comerciale la vînzarea produselor şi serviciilor;

facilitarea accesului populaţiei, în special din zonele rurale la produse şi servicii;

sporirea performanţelor calificative ale lucrătorilor din comerţ.

Instrumente financiare

Majoritatea măsurilor prevăzute în prezenta Strategie nu necesită alocarea unor surse financiare suplimentare, altele decît sursele bugetare distribuite fiecărei instituţii implicate în realizarea documentului în cauză. În procesul de implementare a Strategiei vor fi identificate şi atrase surse suplimentare de finanţare prin intermediul proiectelor de asistenţă tehnică în vederea creării ghişeelor unice teritoriale, instituirii unui sistem informaţional în comerţ şi a sistemului informaţional privind plasarea produselor pe piaţă.

 

VII. REZULTATELE SCONTATE ŞI INDICATORII DE PROGRES

Implementarea prezentei Strategii va fi monitorizată prin intermediul rezultatelor obţinute şi al indicatorilor de progres. Rezultatele scontate sînt prezentate la finalul descrierii fiecărui obiectiv strategic.

Concomitent, au fost stabiliţi următorii indicatori de progres şi performanţă:

sporirea vînzărilor cu amănuntul cu circa 3-4% anual;

diminuarea dezechilibrului infrastructurii comerciale între localităţile municipale (urbane) şi cele rurale cu circa 10-15% pînă în anul 2020;

extinderea reţelei comerciale cu circa 50 unităţi anual;

creşterea ponderii comerţului de format modern la vînzările cu amănuntul în total pe ţară pînă la 45% pînă în anul 2020;

creşterea ponderii comerţului la distanţă în totalul vînzărilor cu amănuntul cu circa 2-3% anual.

 

VIII. ETAPELE DE IMPLEMENTARE A STRATEGIEI

Implementarea Strategiei se va efectua în două etape.

Etapa I de implementare cuprinde perioada 2014-2016 şi prevede acţiuni de perfecţionare a cadrului normativ şi instituţional, estimare a resurselor de marfă şi a reţelei comerciale, de creare a ghişeelor unice teritoriale pentru înregistrarea/autorizarea activităţilor din comerţ.

Pentru etapa a II-a de implementare, ce include perioada 2017-2020, se preconizează evaluarea competenţelor lucrătorilor din comerţ conform standardelor ocupaţionale, îmbunătăţirea infrastructurii comerciale şi modernizarea formelor de distribuţie a produselor/serviciilor.

În plus, Planul de acţiuni pentru anii 2014-2016 privind implementarea Strategiei serveşte drept mecanism de bază pentru realizarea acesteia, identifică obiectivele specifice şi acţiunile necesare pentru atingerea lor, rezultatele scontate, termenele de realizare, precum şi instituţiile responsabile de executare.

 

IX. PROCEDURILE DE RAPORTARE, MONITORIZARE ŞI EVALUARE

Evaluarea eficienţei implementării obiectivelor stabilite în cadrul Strategiei se va realiza în baza rezultatelor scontate obţinute pentru fiecare obiectiv, prevăzut în Planul de acţiuni pentru implementarea documentului în cauză, şi actualizate în funcţie de necesităţii.

Activitatea desfăşurată pentru atingerea obiectivelor trasate va fi monitorizată de către următoarele autorităţi:

autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sînt responsabile de implementarea Strategiei şi vor raporta periodic Ministerului Economiei şi Infrastructurii rezultatele obţinute;

Ministerul Economiei şi Infrastructurii este responsabil de monitorizare şi va prezenta Guvernului raportul anual de sinteză privind implementarea acţiunilor Strategiei.

După caz, în conformitate cu rapoartele prezentate şi în concordanţă cu obiectivele stabilite, va fi revizuit Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei.

 

 

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

nr.948 din 25 noiembrie 2013

 

PLANUL DE ACŢIUNI

pentru anii 2014-2016 privind implementarea Strategiei de dezvoltare

a comerţului interior în Republica Moldova pentru anii 2014-2020

 

 

 

Anexa nr.3

la Hotărîrea Guvernului

nr.948 din 25 noiembrie 2013

 

Notă: La anexa nr.3:
- sintagma „Ministerul Sănătăţii” se substituie cu sintagma „Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale”;
- sintagmele „Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare”, „Ministerul Mediului”, „Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale”, la orice caza gramatica, se substituie cu sintagmele „Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului”, la cazul gramatical corespunzător;
- sintagma „Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor”, la orice caz gramatical, se substituie cu sintagma „Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei”, la cazul gramatical corespunzător;
- sintagma „Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice” se substituie cu sintagma „organul de stat de supraveghere a sănătăţii publice”, conform Hot.Guv. nr.738 din 20.07.2018, în vigoare 17.08.2018

 

PLANUL DE ACŢIUNI

pentru anii 2017-2018 privind implementarea Strategiei de dezvoltare

a comerţului interior în Republica Moldova pentru anii 2014-2020

 

[Anexa nr.3 introdusă prin Hot.Guv. nr.445 din 16.06.2017, în vigoare 23.06.2017]