H O T Ă R Â R E

privind controlul constituţionalităţii Legii nr.52 din 16 martie 2023

pentru implementarea considerentelor unor

hotărâri ale Curţii Constituţionale

(sesizarea nr.94a/2023)

 

nr. 8  din  11.03.2024

 

Monitorul Oficial nr.104-107/42 din 21.03.2024

 

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 28 martie 2023,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 28 martie 2023, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995, de doamna Zinaida Greceanâi şi de domnii Vlad Batrâncea şi Vladimir Voronin, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorii sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea Legii nr.52 din 16 martie 2023 pentru implementarea considerentelor unor hotărâri ale Curţii Constituţionale.

3. La 16 martie 2023, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat legea contestată, în vederea implementării considerentelor unor hotărâri ale Curţii Constituţionale. În esenţă, legea contestată stabileşte că în textul actelor normative adoptate de Parlamentul Republicii Moldova, cuvintele „limba moldovenească”, „limba de stat”, „limba oficială” şi „limba maternă” se substituie cu cuvintele „limba română”.

4. De asemenea, în una din prevederile sale, legea constată desuetudinea textului „funcţionând pe baza grafiei latine” din articolul 13 alin.(1) din Constituţie şi a textului „în baza grafiei latine” din articolul 6 alineatele (2) şi (3) din Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria).

5. Prin decizia Curţii Constituţionale din 31 octombrie 2023, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

6. În procesul examinării cauzei, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

7. În şedinţa plenară publică a Curţii au fost prezenţi dl Radu Radu, reprezentantul Parlamentului, şi dl Eduard Serbenco, reprezentantul Guvernului.

 

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 13

Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi

„(1) Limba de stat a Republicii Moldova este limba română, funcţionînd pe baza grafiei latine.

(2) Statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul ţării.

(3) Statul facilitează studierea limbilor de circulaţie internaţională.

(4) Modul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică.”

Articolul 72

Categorii de legi

„(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.

(3) Prin lege organică se reglementează:

[…]

p) celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi organice;

r) alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice.

[…].”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.52 din 16 martie 2023 pentru implementarea considerentelor unor hotărâri ale Curţii Constituţionale sunt următoarele:

„Având în vedere că interpretarea dată dispoziţiilor constituţionale comportă caracter oficial şi obligatoriu pentru toţi subiecţii raporturilor juridice, iar actele Curţii Constituţionale prin care se interpretează un text constituţional au putere de lege şi, prin considerentele pe care se sprijină, sunt obligatorii pentru toate organele constituţionale ale Republicii Moldova, precum şi dată fiind obligaţia de a implementa considerentele exprimate în

Hotărârea Curţii Constituţionale nr.36/2013 privind interpretarea articolului 13 alineatul (1) din Constituţie în corelaţie cu Preambulul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, paragrafele 119–124,

Hotărârea Curţii Constituţionale nr.4/2021 pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.234/2020 cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova, paragrafele 37 şi 38,

Avizul Curţii Constituţionale nr.3/2017 la proiectul de lege pentru modificarea articolului 13 din Constituţia Republicii Moldova,

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Art.I. – În textul actelor normative adoptate de Parlament:

cuvintele „limba moldovenească”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „limba română” la forma gramaticală corespunzătoare;

cuvintele „limba de stat”, „limba oficială” şi „limba maternă”, la orice formă gramaticală, în cazul în care se are în vedere limba de stat a Republicii Moldova, se substituie cu cuvintele „limba română” la forma gramaticală corespunzătoare.

Art.II. – Se constată desuetudinea textului „funcţionînd pe baza grafiei latine” de la articolul 13 alineatul (1) din Constituţia Republicii Moldova şi a textului „în baza grafiei latine” de la articolul 6 alineatele (2) şi (3) din Legea nr.173/2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria).

Art.III. – La punctul 1 litera a) şi punctul 2 din Hotărârea Parlamentului nr.433/1990 cu privire la zilele comemorative, zilele de sărbătoare şi la zilele de odihnă în Republica Moldova, cu modificările ulterioare, şi la articolul 111 alineatul (1) litera i) din Codul muncii al Republicii Moldova nr.154/2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.159–162, art.648), cu modificările ulterioare, textul „Limba noastră” se substituie cu textul „Ziua Limbii Române”.

Art.IV. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Art.V. – Autorităţile publice cu competenţă de adoptare, aprobare sau emitere a actelor normative inferioare legii vor opera, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, modificările ce se impun în sensul acesteia.

Art.VI. – Agenţia Resurse Informaţionale Juridice, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va asigura operarea în Sistemul informaţional „Registrul de stat al actelor juridice” a modificărilor ce se impun în sensul acesteia, în toată legislaţia Republicii Moldova, inclusiv în Constituţia Republicii Moldova.”

 

ÎN DREPT

I. Argumentele autorilor sesizării

10. Autorii sesizării consideră că legea contestată revizuieşte, în realitate, Constituţia. Totuşi, pentru a fi constituţională, orice revizuire a Constituţiei, indiferent de motivele invocate şi de procedeul utilizat, trebuie să respecte procedura prevăzută de Titlul al VI-lea din Constituţie. Potrivit acestora, procedura specială de modificare a Constituţiei nu poate fi confundată cu procedura adoptării legilor obişnuite.

11. De asemenea, potrivit autorilor sesizării, revizuirea Constituţiei nu este permisă pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război, iar legea contestată a fost adoptată în timp ce era în vigoare o hotărâre a Parlamentului cu privire la declararea stării de urgenţă.

12. Pentru că legea contestată se referă la modificarea care trebuie operată „în textul legilor Republicii Moldova”, autorii sesizării afirmă că Parlamentul trebuia să divizeze prevederile referitoare la modificarea Constituţiei şi cele referitoare la modificarea celorlalte acte normative în două legi: una organică, iar cealaltă constituţională.

13. Autorii sesizării susţin că legea contestată încalcă articolele 72, 75, 141, 142 şi 143 din Constituţie.

 

II. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor care şi-au prezentat opiniile

14. În opinia sa, Parlamentul a notat că legea contestată a fost adoptată pentru implementarea unor hotărâri ale Curţii Constituţionale şi că aceasta nu reprezintă, în realitate, o modificare a conţinutului normei constituţionale. Parlamentul consideră că sesizarea trebuie respinsă ca neîntemeiată.

15. În opinia prezentată de Guvern se menţionează că, în virtutea funcţiei sale de legiferare, Parlamentul a realizat o ajustare tehnică în textele actelor normative adoptate de Parlament, ca fiind determinată şi condiţionată de Hotărârea Curţii Constituţionale nr.36 din 5 decembrie 2013. Legea contestată de autorii sesizării este o lege organică. Conform articolului 72 alin.(3) lit.r) din Constituie, Parlamentul are competenţa de a adopta legi organice. Guvernul conchide că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate consacrate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi, prin urmare, Legea contestată este constituţională.

 

III. Aprecierea Curţii Constituţionale

A. Admisibilitatea

16. Prin decizia sa din 31 octombrie 2023, Curtea a verificat respectarea condiţiilor de admisibilitate a sesizării.

17. În conformitate cu articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii au prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

18. Curtea a reţinut că obiectul sesizării îl constituie Legea nr.52 din 16 martie 2023. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Legea contestată nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Autorii sesizării au afirmat că legea contestată contravine articolelor 72 (categoriile legilor), 75 (referendumul), 141 (iniţiativa revizuirii Constituţiei), 142 (limitele revizuirii Constituţiei) şi 143 (legea privind modificarea Constituţiei) din Constituţie.

21. Cu privire la incidenţa articolului 75 din Constituţie, autorii sesizării nu au prezentat argumente care să demonstreze aplicabilitatea acestuia. Curtea subliniază că simpla enumerare a prevederilor constituţionale nu reprezintă critici veritabile de neconstituţionalitate. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că trimiterea la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (DCC nr.150 din 17 noiembrie 2022, §21).

22. Referitor la aplicabilitatea articolelor 72, 141, 142 şi 143 din Constituţie, autorii sesizării au susţinut că orice revizuire a Constituţiei, indiferent de motivele invocate şi de procedeul utilizat, trebuie să se încadreze în ordinea constituţională existentă şi să respecte procedura stabilită în Titlul al VI-lea din Constituţie. Potrivit acestora, Legea nr.52 revizuieşte Constituţia în perioada stării de urgenţă fără să fie o lege constituţională, fără să fi fost avizată de Curtea Constituţională şi fără să fi fost aprobată prin referendum.

23. Analizând Legea contestată, Curtea a observat că aceasta conţine, pe de o parte, prevederi care impun substituirea cuvintelor „limba moldovenească”, „limba de stat”, „limba oficială”, „limba maternă” şi „limba noastră” la orice formă gramaticală, în toate actele normative adoptate de Parlament, cu cuvintele „limba română” la forma gramaticală corespunzătoare. Pe de altă parte, Legea conţine prevederi care declară desuet textul „funcţionînd pe baza grafiei latine” de la articolul 13 alineatul (1) din Constituţia Republicii Moldova şi textul „în baza grafiei latine” de la articolul 6 alineatele (2) şi (3) din Legea nr.173/2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria).

24. Din punctul de vedere al impunerii denumirii „limba română” în detrimentul altor formulări legale utilizate (i.e. „moldovenească”, „de stat”, „oficială”, „maternă” sau „[a] noastră”), Curtea a subliniat că în Hotărârea sa nr.36 din 5 decembrie 2013, ea a reţinut prevalenţa denumirii „limba română” din Declaraţia de Independenţă, faţă de denumirea „limba moldovenească” din articolul 13 din Constituţie (a se vedea §124). Ulterior, prin Avizul nr.3 din 31 octombrie 2017 la proiectul de lege pentru modificarea articolului 13 din Constituţia Republicii Moldova, Curtea a reţinut că iniţiativa de modificare a articolului 13 din Constituţie nu constituie o iniţiativă ordinară de modificare a Legii Supreme, ci una tehnică, care rezultă din obligativitatea executării Hotărârii Curţii Constituţionale nr.36 din 5 decembrie 2013, care este executorie pentru toate autorităţile publice şi pentru toate persoanele juridice şi fizice (a se vedea §19). La §21 din Aviz, Curtea a reţinut că, indiferent de rezultatul examinării acestor amendamente de ordin tehnic, Hotărârea Curţii Constituţionale nr.36 din 5 decembrie 2013 prin care s-a stabilit prevalenţa denumirii „limba română” ca limbă de stat a Republicii Moldova nu încetează să-şi producă efectele juridice, aceasta aplicându-se direct, fără nici o altă condiţie de formă. În sprijinul acestui considerent, Curtea a reiterat că hotărârile interpretative ale Curţii Constituţionale sunt texte cu valoare constituţională şi parte integrantă a Constituţiei. Ele fac corp comun cu dispoziţiile pe care le interpretează. Toate autorităţile publice au obligaţia să respecte Hotărârea Curţii Constituţionale nr.36 din 5 decembrie 2013. A urmat Hotărârea nr.17 din 4 iunie 2018 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi referitoare la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova şi a articolului 4 alin.(2) din Codul jurisdicţiei constituţionale, în care Curtea a utilizat, atunci când a făcut trimitere la articolul 13 din Constituţie, denumirea de „limba română” (a se vedea §§11 şi 37). În fine, în Hotărârea sa nr.4 din 21 ianuarie 2021 pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.234 din 16 decembrie 2020 cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova, Curtea a reţinut, în principal, că potrivit articolului 13 alin.(1) din Constituţie, în interpretarea Hotărârii Curţii Constituţionale nr.36 din 5 decembrie 2013, limba de stat a Republicii Moldova este limba română. „Consacrarea constituţională a limbii române ca limbă de stat îi conferă acesteia caracterul de limbă oficială a statului” (a se vedea §37).

25. Curtea a reamintit că textul „hotărârile Curţii Constituţionale” din articolul 140 alin.(2) din Constituţie nu distinge nici în funcţie de tipurile actelor pe care Curtea le pronunţă (hotărâre, decizie, aviz), nici în funcţie de conţinutul acestora, ceea ce conduce la concluzia că toate actele Curţii pronunţate în exercitarea competenţelor sale constituţionale sunt definitive. Noţiunea de „hotărâre” este una generală şi cuprinde toate tipurile de acte ale Curţii: hotărâre, decizie, aviz. Indiferent de denumirea lor, actele respective sunt definitive şi nu pot fi atacate. Astfel, textul „hotărârile Curţii Constituţionale” din articolul 140 alin.(2) din Constituţie în accepţiunea de acte adoptate de Curte are în vedere hotărârile, deciziile şi avizele pronunţate de Curte în exercitarea competenţelor sale constituţionale (HCC nr.20 din 9 iulie 2020, §34). Mai mult, în orice situaţie, respectarea efectului general obligatoriu al hotărârilor Curţii Constituţionale nu înseamnă doar a da eficientă dispozitivului acestora, ci şi, în egală măsură, considerentelor, respectiv interpretării date de Curtea Constituţională textelor Constituţiei, or, hotărârea este un întreg, o unitate a considerentelor şi dispozitivului. Prin urmare, interpretarea dată dispoziţiilor constituţionale comportă caracter oficial şi obligatoriu, prin considerentele pe care se sprijină, pentru toţi subiecţii raporturilor juridice. Aceasta se aplică direct, fără nici o altă condiţie de formă (a se vedea HCC nr.33 din 10 octombrie 2013, §§41, 47).

26. Anterior adoptării legii contestate, potrivit articolului 13 din Constituţie, în lumina jurisprudenţei menţionate a Curţii Constituţionale, limba de stat a Republicii Moldova este limba română. Aşadar, textul „Limba de stat a Republicii Moldova este limba română” din acest articol a devenit parte din corpul Constituţiei ca rezultat al jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Adoptând legea contestată, Parlamentul nu a modificat conţinutul textului constituţional respectiv şi, prin urmare, articolele 141, 142 şi 143 din Constituţie nu sunt incidente.

27. Curtea a notat că prin dispoziţiile legale contestate s-au operat modificări tehnice în textul constituţional în acord cu o jurisprudenţă îndelungată şi bine-consolidată a Curţii. Parlamentul, atunci când, prin Legea contestată, a substituit denumirea formală („limba moldovenească”), în toate actele normative adoptate de Parlament, cu cuvintele „limba română”, de fapt, a executat hotărârile Curţii Constituţionale, inclusiv considerentele acestora. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale menţionate mai sus la §§23-25, Hotărârile Curţii Constituţionale, inclusiv raţionamentele acesteia, făcând parte din textul constituţional interpretat, se aplică direct, fără nici o altă condiţie de formă. În acest context, Curtea a reamintit că respectarea hotărârilor Curţii Constituţionale este o condiţie necesară şi esenţială pentru buna funcţionare a autorităţilor publice ale statului şi pentru afirmarea statului de drept (HCC nr.33 din 10 octombrie 2013, §52).

28. Având în vedere aceste circumstanţe, dar mai ales faptul că actele Curţii Constituţionale nu pot fi contestate, sunt definitive şi, indiferent de natura lor, îşi produc efectele pe care Constituţia le conferă, forţa lor juridică neputând fi contestată de o altă autoritate, Curtea a considerat vădit inadmisibilă sesizarea în partea referitoare la articolele din Legea contestată care vizează substituirea cuvintelor „limba moldovenească”, „limba de stat”, „limba oficială”, „limba maternă” şi „limba noastră” la orice formă gramaticală, în toate actele normative adoptate de Parlament, cu cuvintele „limba română” la forma gramaticală corespunzătoare. Prin urmare, sesizarea în partea referitoare la controlul constituţionalităţii articolelor I, III, IV, V şi VI din Legea nr.52 din 16 martie 2023 pentru implementarea considerentelor unor hotărâri ale Curţii Constituţionale este inadmisibilă.

29. Referitor la prevederile articolului II din Legea contestată, care declară desuet textul „funcţionînd pe baza grafiei latine” de la articolul 13 alineatul (1) din Constituţia Republicii Moldova şi textul „în baza grafiei latine” de la articolul 6 alineatele (2) şi (3) din Legea nr.173/2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria), Curtea a reţinut următoarele.

30. Cercetând textul Constituţiei de pe portalul legislativ oficial legis.md, Curtea a observat că formula „funcţionînd pe baza grafiei latine” a rămas parte componentă a articolului 13 alin.(1) din Constituţia, dar în subsolul articolului se face menţiunea: „Art.13 al. (1) se constată desuetudinea textului „funcţionînd pe baza grafiei latine” prin LP52 din 16.03.23, MO97-99/24.03.23, art.150; în vigoare 24.03.23”.

31. Pentru a vedea dacă Parlamentul poate declara desuete texte din Constituţie şi dintr-o lege, Curtea va analiza articolul II din Legea nr.52 din 16 martie 2023 prin prisma articolului 72 din Constituţie şi în lumina jurisprudenţei Curţii Constituţionale, inclusiv a Hotărârii nr.17 din 4 iunie 2018.

 

B. Fondul cauzei

32. În Hotărârea sa nr.17 din 4 iunie 2018, Curtea a aplicat, de o manieră inedită pentru sistemul juridic din Republica Moldova, instituţia juridică a desuetudinii legilor, deşi desuetudinea actelor normative exista atât în Legea nr.780 din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, cât şi în Legea nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, care a înlocuit-o pe prima. Astfel, articolul 74 alin.(1) lit.e) din această ultimă Lege stabileşte că acţiunea actului normativ încetează dacă actul a devenit desuet.

33. La §22 din Hotărârea nr.17 din 4 iunie 2018, Curtea a reţinut că poate verifica constituţionalitatea unei legi dacă se poate afirma că aceasta produce efecte în general, adică dacă nu a căzut în desuetudine. „Căderea în desuetudine a unei legi presupune, pe de o parte, lipsa utilizării îndelungate şi continuate a acesteia, iar pe de altă parte, existenţa unei practici opuse în cadrul comunităţii. Această teorie constituie, de fapt, o formă de cooperare inteligentă între judecători, i.e. Curtea Constituţională sau instanţele de drept comun, şi legislativ, care contribuie la asanarea ordinii juridice de legile care nu mai sunt utile pentru contemporaneitate”.

34. Din jurisprudenţa Curţii Constituţionale relevantă, inclusiv analiza efectuată de Curte la §§24-28 din Hotărârea nr.17 din 4 iunie 2018, decurge că aplicarea desuetudinii ţine de competenţa judecătorilor constituţionali sau de drept comun. Doar judecătorii pot declara desuetă o prevedere normativă, pentru că aceasta şi-a pierdut legitimitatea.

35. Spre deosebire de judecători, legislativul are posibilitatea de a abroga legile pe care le-a adoptat. Pe lângă competenţa amendării, posibilitatea abrogării unei legi reprezintă instrumentul propriu al legislativului de eliminare din circuitul juridic a unei legi care nu a fost aplicată o perioadă îndelungată de timp fie pentru că este nerezonabilă, fie pentru că relaţiile sociale au evoluat, căpătând forme care nu mai pot fi încadrate în limitele acesteia. În orice caz, atât amendarea unei legi desuete, cât şi abrogarea sa se face de către Parlament prin adoptarea unei legi noi. Acesta este atribuţia de bază şi funcţia ce determină raţiunea de a fi a Parlamentului, potrivit articolului 72 din Constituţie. Declararea desuetudinii legilor reprezintă o atribuţie improprie pentru legislativ şi, prin urmare, adoptând articolul II din Legea nr.52 din 16 martie 2023, Parlamentul şi-a depăşit competenţa prevăzută de articolul 72 din Constituţie.

36. În consecinţă, Curtea confirmă respectarea exigenţelor jurisprudenţei constituţionale în formularea textului articolului 13 alin.(1) din Constituţie: „Limba de stat a Republicii Moldova este limba română, funcţionând pe baza grafiei latine”.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) litera a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial sesizarea privind controlul constituţionalităţii Legii nr.52 din 16 martie 2023 pentru implementarea considerentelor unor hotărâri ale Curţii Constituţionale depusă de doamna Zinaida Greceanâi şi de domnii Vlad Batrâncea şi Vladimir Voronin, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Se declară neconstituţional articolul II din Legea nr.52 din 16 martie 2023 pentru implementarea considerentelor unor hotărâri ale Curţii Constituţionale.

3. Se declară inadmisibilă sesizarea în partea referitoare la controlul constituţionalităţii articolelor I, III, IV, V şi VI din Legea nr.52 din 16 martie 2023 pentru implementarea considerentelor unor hotărâri ale Curţii Constituţionale.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

 

 

OPINIE SEPARATĂ,

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională

şi al articolului 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

 

Prin Hotărârea nr.8 din 11 martie 2024, Curtea Constituţională a admis parţial sesizarea privind controlul constituţionalităţii Legii nr.52 din 16 martie 2023 pentru implementarea considerentelor unor hotărâri ale Curţii Constituţionale depusă de doamna Zinaida Greceanâi şi de domnii Vlad Batrâncea şi Vladimir Voronin, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, a declarat neconstituţional articolul II din această Lege şi a declarat inadmisibilă sesizarea în partea referitoare la controlul constituţionalităţii articolelor I, III, IV, V şi VI din Legea contestată.

Nefiind de acord cu hotărârea colegilor judecători constituţionali, am formulat prezenta opinie separată din următoarele considerente.

1. Legea organică contestată a fost adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 16 martie 2023 în vederea implementării considerentelor unor hotărâri ale Curţii Constituţionale. În esenţă, legea contestată stabileşte că în textul actelor normative adoptate de Parlamentul Republicii Moldova, cuvintele „limba moldovenească”, „limba de stat”, „limba oficială” şi „limba maternă” se substituie cu cuvintele „limba română”.

2. Concluzia Curţii referitor la constituţionalitatea modului de introducere a acestor substituiri textuale/de cuvinte, printr-o lege organică, şi nu una constituţională, se fundamentează pe exigenţele jurisprudenţei constituţionale anterioare (a se vedea Hotărârea nr.8 din 11 martie 2024, §36).

3. În special, Curtea a făcut referire la Hotărârea nr.36 din 5 decembrie 2013 privind interpretarea articolului 13 alin.(1) din Constituţie în corelaţie cu Preambulul Constituţiei şi Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova. În această hotărâre, Curtea a reţinut prevalenţa denumirii „limba română” din Declaraţia de independenţă faţă de denumirea „limba moldovenească” din articolul 13 alin.(1) din Constituţie (a se vedea Hotărârea nr.8 din 11 martie 2024, §24).

4. Fără a intra în discuţii privind conţinutul Hotărârii nr.36 din 5 decembrie 2013, aş vrea să elucidez aspecte referitoare la efectele procedurale ale unei hotărâri de interpretare a Constituţiei. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea a reţinut că scopul oricărei interpretări a normelor constituţionale este să asigure unitatea şi perceperea corectă a conţinutului şi sensului lor. Interpretarea este necesară în cazurile în care incertitudinea nu poate fi soluţionată printr-o altă procedură jurisdicţională (a se vedea DCC nr.144 din 17 decembrie 2020, §11; DCC nr.16 din 2 februarie 2021, §9; DCC nr.160 din 29 noiembrie 2022, §9). În acest sens, este necesar de subliniat că Curtea Constituţională nu creează, strict vorbind, norme constituţionale, ea este „garantul şi paznicul” Constituţiei, asigurând stabilitatea şi securitatea juridică a prevederilor constituţionale.

5. Aşadar, având în vedere că semnificaţia sintagmelor „limba moldovenească” şi „limba română” este lipsită de incertitudine, substituirea acestor sintagme ţine de voinţa politico-juridică şi competenţa constituantului. Realizarea acestei voinţe şi competenţe a constituantului poate fi efectuată doar prin revizuirea Constituţiei, care este strict reglementată de articolele 72, 141-143 din Constituţie.

6. În jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că „[…] revizuirea Constituţiei constă în modificarea acesteia prin reformularea, abrogarea anumitor norme sau prin adăugarea unui text nou. Curtea Constituţională consideră că, în calitatea sa de aşezământ scris şi sistematic, de lege supremă în sistemul juridic normativ, Constituţia Republicii Moldova este relativ rigidă, în sensul că ea admite revizuirea, dar numai printr-un sistem tehnic prestabilit vizând iniţiativa de revizuire (articolul 141), limitele revizuirii (articolul 142) şi procedura acesteia (articolul 143). Curtea Constituţională reţine că modificarea unor dispoziţii ale Constituţiei, eludând prevederile articolelor 141, 142 şi 143 din Constituţie, ar constitui de fapt o revizuire implicită a ei, indiferent de motivele invocate şi de procedeul utilizat, ceea ce ar fi o încălcare a Constituţiei (a se vedea HCC nr.57 din 3 noiembrie 1999, §3).

7. În acelaşi context, sunt deosebit de relevante şi constatările expuse în Raportul Comisiei de la Veneţia privind amendamentele constituţionale (CDL-AD(2010)001 din 19 ianuarie 2010).

În acest Raport, Comisia de la Veneţia a reţinut că pentru o revizuire constituţională importantă, o procedură politică democratică şi deliberativă, conformă procedurilor prescrise pentru amendamentele constituţionale, este în mod vădit preferabilă unei abordări pur jurisdicţionale (§112). Orice revizuire constituţională majoră trebuie efectuată de preferinţă conform procedurilor de revizuire formală prescrise, având în vedere că unul din obiectivele centrale ale procedurilor stricte este de a garanta legitimitatea modificărilor constituţionale (§22). Comisia este de părere că Parlamentul este cea mai potrivită arena pentru modificarea Constituţiei, în conformitate cu o idee modernă a democraţiei (§183).

8. De asemenea, la 13 octombrie 2017, un grup de deputaţi au iniţiat procedura de revizuire a Constituţiei bazată pe considerentele Hotărârii nr.36 din 5 decembrie 2013. În acest sens, deputaţii au depus o sesizare la Curtea Constituţională cu solicitarea avizului la proiectul de lege pentru modificarea articolului 13 din Constituţie. Acest proiect avea următoarea redacţie: „Articol unic – La alineatul (1), articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.78 din 29 martie 2016, art.140), sintagma „limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine” se substituie cu sintagma „limba română”.

9. În Avizul său nr.3 din 31 octombrie 2017, Curtea Constituţională a reţinut, în conformitate cu articolele 135 alin.(1) lit.c) şi 141 alin.(2) din Constituţie, că „iniţiativa de modificare a Constituţiei, provenind de la un grup de deputaţi, este prezentată de subiectul autorizat şi, în acest sens, este conformă prevederilor articolului 141 alin.(1) lit.b) din Constituţie. Proiectul de lege pentru modificarea Constituţiei, fiind elaborat în vederea executării Hotărârii Curţii Constituţionale nr.36 din 5 decembrie 2013 privind interpretarea articolului 13 alin.(1) din Constituţie în corelaţie cu Preambulul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, nu încalcă limitele revizuirii impuse de dispoziţiile articolului 142 alin.(2) din Constituţie”. Totodată, Curtea a notat că proiectul de lege pentru modificarea articolului 13 din Constituţie, fiind elaborat în vederea executării Hotărârii Curţii Constituţionale nr.36 din 5 decembrie 2013, nu cuprinde neconcordanţe sau inexactităţi de ordin juridic şi urmează a fi prezentat Parlamentului pentru adoptare în regim prioritar (a se vedea §20 din Aviz). Având în vedere că acest proiect al legii constituţionale nu a fost adoptat de către Parlament, timp de un an, el se consideră nul.

10. Aşadar, prin prisma celor expuse supra, am ajuns la concluzia că Legea nr.52 din 16 martie 2023, contestată de autorii sesizării, nu este o lege tehnică, care rezultă din obligativitatea executării şi/sau implementării hotărârilor Curţii Constituţionale (aşa cum menţionează în Nota informativă autorii proiectului legislativ). Aceasta reprezintă o iniţiativă de revizuire a Constituţiei printr-o lege organică, utilizând procedura interpretării oficiale a Curţii Constituţionale anterioare şi eludând procedurile de revizuire a Constituţiei prevăzute de titlul VI din Legea Fundamentală.

11. La aceeaşi concluzie a ajuns şi Guvernul Republicii Moldova, care în Avizul său la proiectul de Lege în discuţie, aprobat prin Hotărârea nr.137 din 15 martie 2023, a rezumat că: „Astfel, pentru a nu se aduce atingere prevederilor constituţionale de la articolul 72 şi articolele 141, 142 şi 143, la acest compartiment este necesară revizuirea proiectului de lege, astfel încât prevederile acestuia să nu vizeze modificarea Constituţiei, care constituie o procedură specială, diferită de cea utilizată pentru adoptarea sau modificarea celorlalte tipuri de lege” (a se vedea pagina 7 din Aviz).

12. Mai mult, dacă am admite, per a contrario, că normele constituţionale pot fi modificate prin hotărârile de interpretare ale Curţii Constituţionale în mod direct, fără adoptarea legilor constituţionale, în condiţiile în care textele de interpretare ale hotărârilor pot fi ulterior modificate sau chiar revizuite prin alte hotărâri ale Curţii, s-ar crea o situaţie de „haos constituţional”.

13. De asemenea, ultimul capăt al dezacordului cu Hotărârea Curţii nr.8 din 11 martie 2024 se referă la procedura de adoptare a Legii contestate. Aşadar, articolele V şi VI din Lege prevăd că „autorităţile publice cu competenţă de adoptare, aprobare sau emitere a actelor normative inferioare legii vor opera, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, modificările ce se impun în sensul acesteia. Agenţia Resurse Informaţionale Juridice, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va asigura operarea în Sistemul informaţional „Registrul de stat al actelor juridice” a modificărilor ce se impun în sensul acesteia, în toată legislaţia Republicii Moldova, inclusiv în Constituţia Republicii Moldova.”

14. Sub acest aspect, în cadrul şedinţei publice a Curţii s-a constatat că autorii proiectului de lege contestat şi Guvernul nu au analizat şi nu au estimat volumul de lucru şi cheltuielile financiare suplimentare necesare pentru implementarea acestor prevederi legale. În opinia mea, aceasta omisiune este o încălcare vădită a exigenţelor articolului 131 alin.(4) din Constituţie, care stipulează că orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sunt acceptate de Guvern.

15. Prin urmare, consider că din cauza încălcării exigenţelor procedurale expuse supra, prevăzute de articolele 72, 131 alin.(4), 141-143 din Constituţie, sesizarea în cauză urma să fie admisă şi Legea nr.52 din 16 martie 2023 pentru implementarea considerentelor unor hotărâri ale Curţii Constituţionale să fie declarată neconstituţională.

 

 

 

OPINIE SEPARATĂ,

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională

nr.317 din 13 decembrie 1994 şi al articolului 67 din Codul jurisdicţiei

constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995

 

1. Autorii sesizării nr.94a/2023 i-au solicitat Curţii Constituţionale să verifice constituţionalitatea Legii nr.52 din 16 martie 2023 pentru implementarea considerentelor unor hotărâri ale Curţii Constituţionale, afirmând că legea contestată revizuieşte, în realitate, Constituţia. Potrivit autorilor sesizării, pentru a fi constituţională, orice revizuire a Constituţiei, indiferent de motivele invocate şi de procedeul utilizat, trebuie să respecte procedura prevăzută de Titlul al VI-lea din Constituţie.

2. Prin Hotărârea nr.8 din 11 martie 2024 a fost declară inadmisibilă sesizarea în partea referitoare la controlul constituţionalităţii articolelor I, III, IV, V şi VI din Legea nr.52 din 16 martie 2023 pentru implementarea considerentelor unor hotărâri ale Curţii Constituţionale.

3. Cu titlu preliminar, remarc faptul că Legea nr.52 din 16 martie 2023 este o lege organică. Potrivit articolului I din Legea contestată,în textul actelor normative adoptate de Parlament cuvintele „limba moldovenească”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „limba română” la forma gramaticală corespunzătoare, iar cuvintele „limba de stat”, „limba oficială” şi „limba maternă”, la orice formă gramaticală, în cazul în care se are în vedere limba de stat a Republicii Moldova, se substituie cu cuvintele „limba română” la forma gramaticală corespunzătoare.

4. Reieşind din faptul că Constituţia Republicii Moldova a fost adoptată de Parlament, aplicarea articolului I din Legea nr.52 din 16 martie 2023 a dus la modificarea a cinci alineate din patru articole ale Legii Fundamentale.

5. Astfel, au fost modificate prin substituirea (reformularea) unui text cu alt text articolele 13 alin.(1) (limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi),35 alin.(3) (dreptul la învăţătură),78 alin.(2) (alegerea Preşedintelui Republicii Moldova),118 alin.(1) şi (2) (limba de procedură şi dreptul la interpret) din Constituţie.

6. În jurisprudenţa sa constantă Curtea Constituţională a statuat că revizuirea Constituţiei constă în modificarea acesteia prin reformularea, abrogarea anumitor norme sau prin adăugarea unui text nou (HCC nr.57 din 3 noiembrie 1999, §3; ACC nr.1 din 22 septembrie 2014, §22; ACC nr.1 din 24 iulie 2015, §11; ACC nr.2 din 16 martie 2016, §13; ACC nr.4 din 18 aprilie 2016, §12).

7. În acest context, potrivit prevederilor articolului 72 alin.(2) din Constituţie, revizuirea Constituţiei se face prin adoptarea unei legi constituţionale.

8. Procedura de revizuire a Constituţiei este reglementată în mod clar şi detaliat în Titlul VI „Revizuirea Constituţiei” (articolele 141-143) din Legea Fundamentală, fiind o garanţie a protecţiei supremaţiei Constituţiei. Astfel, sunt stabiliţi subiecţii care pot iniţia revizuirea Constituţiei (articolul 141 alin.(1)); necesitatea obligatorie a avizului Curţii Constituţionale, adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători (articolul 141 alin.(2)); limitele materiale ale revizuirii Constituţiei (articolul 142 alin.(1), (2)); interzicerea revizuirii Constituţiei pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război (articolul 142 alin.(3)); adoptarea legii cu privire la modificarea Constituţiei după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei (articolul 143 alin.(1)); adoptarea legii constituţionale cu votul a două treimi din deputaţi (articolul 143 alin.(1)).

9. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit explicit că Constituţia Republicii Moldova poate fi revizuită numai în condiţiile respectării procedurii prevăzute de dispoziţiile articolelor 141, 142 şi 143 din Constituţie (a se vedea HCC nr.57 din 3 noiembrie 1999, punctul 1 din dispozitiv; ACC nr.1 din 22 septembrie 2014, §§23, 24; ACC nr.1 din 24 iulie 2015, §§12, 14; ACC nr.1 din 29 februarie 2016, §10; ACC nr.2 din 16 martie 2016, §14; ACC nr.4 din 18 aprilie 2016, §13).

10. În acest context, reţin faptul că Constituţia Republicii Moldova nu operează cu termenul „modificări tehnice în textul constituţional” (a se vedea HCC nr.8 din 11 martie 2024, §27). Pentru oricare modificare a Constituţiei este aplicabilă o singură procedură – cea prescrisă de articolele 141, 142 şi 143 din Legea Supremă.

11. Acest fapt a fost reconfirmat de Curtea Constituţională în Avizul nr.3 din 31 octombrie 2017. La originea cauzei examinate de Curte s-a aflat o sesizare (nr.134c/2017) depusă de către un grup de 34 de deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, în temeiul prevederilor articolelor 135 alin.(1) lit.c) (atribuţia Curţii Constituţionale de a se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei) şi 141 alin.(1) lit.b) (iniţierea revizuirii Constituţiei) din Constituţie, prin care s-a solicitat avizarea proiectului de lege pentru modificarea articolului 13 din Constituţie (§§1-2 din Aviz).

12. În pofida utilizării sintagmelor „iniţiativă tehnică de modificare a Legii Supreme” (§19 din Aviz) şi „amendamente de ordin tehnic” (§21 din Aviz), Curtea Constituţională a observat că sesizarea examinată viza revizuirea Constituţiei prin modificarea articolului 13 (§§4, 15 din Aviz).

13. Curtea a concluzionat că iniţiativa de modificare a Constituţiei a fost prezentată de subiectul autorizat şi este conformă prevederilor articolului 141 alin.(1) lit.b) din Constituţie; proiectul de lege pentru modificarea Constituţiei, fiind elaborat în vederea executării Hotărârii Curţii Constituţionale nr.36 din 5 decembrie 2013, nu încalcă limitele revizuirii impuse de dispoziţiile articolului 142 alin.(2) din Constituţie şi urmează a fi prezentat Parlamentului pentru adoptare (a se vedea ACC nr.3 din 31 octombrie 2017, §20, punctele 1 şi 2 din dispozitiv). Astfel, este evident faptul că, în acest sens, potrivit articolului 143 alin.(1) din Constituţie, Parlamentul urma să adopte o lege constituţională, dar nu una organică sau ordinară. Ad absurdum, dacă Curtea Constituţională ar fi avut în vedere posibilitatea de a opera modificări în articolul 13 din Constituţie prin adoptarea unei legi organice sau ordinare, sesizarea menţionată (nr.134c/2017) nici nu ar fi fost acceptată spre examinare, deoarece Curtea, potrivit articolelor 135 alin.(1) lit.c) şi 141 alin.(2) din Constituţie, avizează doar proiecte de legi constituţionale. Per a contrario, adoptarea de către Parlament a unei legi organice sau ordinare nu necesită avizul prealabil al Curţii Constituţionale.

14. Prin urmare, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, este cert faptul că, indiferent dacă este vorba de o iniţiativă „tehnică” de modificare a Constituţiei, elaborată în vederea executării unei hotărâri a Curţii, sau dacă este vorba de o iniţiativă „ordinară” de modificare a Legii Fundamentale, orice intervenţie directă în textul Constituţiei poate avea loc doar cu respectarea strictă a prevederilor articolelor 141, 142 şi 143 din Constituţie.

15. Curtea Constituţională a reţinut că modificarea unor dispoziţii ale Constituţiei, eludând prevederile articolelor 141, 142 şi 143 din Constituţie, ar constitui de fapt o revizuire implicită a Legii Supreme, indiferent de motivele invocate şi de procedeul utilizat, ceea ce ar fi o încălcare a Constituţiei (a se vedea HCC nr.57 din 3 noiembrie 1999, §3).

16. Concluzie. „Operarea modificărilor tehnice” în textul articolelor 13 alin.(1), 35 alin.(3), 78 alin.(2), 118 alin.(1) şi (2) din Constituţie prin intermediul unei legi organice reprezintă o eludare a procedurii constituţionale de revizuire a Legii Fundamentale şi este contrară articolelor 141, 142 şi 143 din Constituţie.